MIHAI HANGANU

ARMONII STATORNICE
ANTOLOGIE POETICĂ

Editura NONA, Piatra-Neamț, 2022

 MIHAI HANGANU

Concepție și realizare copertă: Gabriel HANGANU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

HANGANU, MIHAI
    Armonii statornice : antologie poetică / Mihai Hanganu. - Piatra-
Neamț : Editura Nona, 2022
    ISBN 978-606-769-025-5
821.135.1

Copyright © 2022, Mihai Hanganu

Toate drepturile sunt rezervate autorului
Orice reproducere totală sau parțială este interzisă

4
 ARMONII STATORNICE

CĂRȚILE NATURII

Cărțile naturii
Nu stau în biblioteci,
Nu stau în CD-uri,
Citirea și cunoașterea lor,
Presupune migală,
Curaj și spirit de sacrificiu.
Antrenați-vă cu primele titluri:
„Pietrele Doamnei”;
„Vârful Toaca”;
„Lunca Siretului”;
„Lacul Sfânta Ana”;
„Izvorul Alb”;
„Obcinile Bucovinei”;
„Rezervația Zimbrilor”;
„Codrii Seculari de la Slătioara”;
„Iarba și florile din Ponoare”;
„Giumalăul”.
Cântați din frunza arțarului,
Potoliți-vă setea cu apa izvoarelor Rarăului,
Luminați-vă la focul încins pe marginea pârâului,
Aprins de scânteia amnarului.

5
 MIHAI HANGANU

CITITORULUI MEU

Am deprins tristețea
De la sălciile plângătoare.
Singurătatea am găsit-o
Pe Vârful Toaca,
Când am prins în mâini
O stea căzătoare.
M-am frământat mereu,
Alături de crivățul de miază-noapte
Și-am învățat neliniștea.
Șoptesc împreună
Cu ierburile din Ponoare,
Răscolite de vânt.
Ciocârlia mi-a fost dirijor
Și m-a învățat să cânt.
Bucuria și setea de viață
Mi le-a dăruit bunica,
Furate de ea, de la soare.
Toate frumusețile
Sunt în inima mea
Și le țin,
Pentru tine, cititorule.

6
 ARMONII STATORNICE

SĂRBĂTOARE ÎN PONOARE

În sufletul meu cresc fagi,

La piept strâng flori rare,
Crescute cu grijă în iarba din Ponoare,
Ținut mioritic din trupul Bucovinei dragi.
Aici, în intimitatea naturii,
Dimineața,
Pământul tresare la fiecare șoaptă.
Pășesc cu sfială și mângâi roua,
Să n-o trezesc din somn
Înaintea razelor solare.
În puterea zilei,
La întâlnirea florilor
Cu legendele Moldovei,
Rămân cu ele în sărbătoare,
Până spre seară,
Când, ecoul pădurii,
Aduce ruga strămoșilor,
Pentru cinstirea naturii
Și puritatea slovei.

7
 MIHAI HANGANU

ÎNDRĂGOSTIT DE NATURĂ

Vântul,
Rătăcind prin frunzele copacilor,
Mi-a dat muzica.
Vârful Ceahlăului
Mi-a trimis dirijorul.
Balerinele le-am găsit,
Dansând toată ziulica,
În frumoasele ciute.
Priveliștea însorită a câmpurilor,
Mi-a dat liniștea.
Atingerea ierbii
Cu tălpile goale,
Susurul apei de izvor,
M-au făcut să iubesc.
Chipul florilor
Îmi dau bucuria matură.
Sunt îndrăgostit de natură.
Am trăit împreună,
Ne-am bucurat împreună,
Am împărțit supărările,
Am semănat,
Am cules roadele,
După truda fiecăruia.
Natura îmbătrânește frumos,
Eu rămân mereu tânăr.
Îndrăgostiți-vă
De această minune a lumii.

8
 ARMONII STATORNICE

CHEMAREA MUNTELUI

Măruntaiele Ceahlăului
Le-am văzut
Înotând
Pe Bistrița.
Venind
Către inima mea
Prin vasele comunicante
Ale apei contemporane,
Să potolească setea
Zidirilor îndrăznețe,
În cetăți și cimitire.
Mă voi întoarce
S-o beau
Din călcătura cerbilor.
Așa voi înțelege
Limba ciutelor
Și mă voi înrudi
Cu vulturii
Pe vârful etern,
Al Ceahlăului.

9
 MIHAI HANGANU

CÂND TE VOI CHEMA

Când vei vedea un om rătăcind prin munți,

măsurând cu pasul înălțimile,
Când vei vedea salcâmul, încărcat de floare,
atrăgând în liniște albinele,
Când vei vedea copacii acoperind
cu umbre rămuroase pământul,
Când vei vedea păsările căutându-și
perechea,
Când vor începe să cânte apele,
înfășurându-și trupul în albii lungi,
Când țărâna fragedă va primi
sămânța învierii naturii,
Atunci am să te chem din nou
primăvară,
Iar visul meu, din nopți în
dimineți,
Împlini-se-va.

10
 ARMONII STATORNICE

PRIETENUL MEU, SOARELE

Vara,
Soarele coboară lângă noi,
Ne împrumutăm reciproc hainele,
Rămânem un timp pe nisip,
Goi.
Învățăm să ne păstrăm tainele
Și fructele crescute în urma noastră.
Ne despărțim
Prieteni.

11
 MIHAI HANGANU

ÎNVĂȚĂTURILE PRIMEI ÎNTÂLNIRI

La prima întâlnire,
Cu istoria Bicazului,
Am sărutat brazii.
Mi-am potolit setea
Cu apa Bistriței,
Liniștită cu palma.
Am mângâiat vârfurile Ceahlăului
Cu brațele întinse.
Am pătruns în tunelul luminii,
Cu privirea pătimașă,
Să văd unde au plecat
Vetrele de sat
Din amonte?
Călătoresc și acum
Spre Marea albastră,
Transformate în nisip,
Neatins încă,
De apa sărată.

12
 ARMONII STATORNICE

ARMONIE

Sunt ca un clopot
Atârnat în suflete.
Bat numai la răsăritul soarelui.
Cu glasul răgușit,
În timp,
Aprind flacăra mocnită
Din vetrele satului.
Voi emite
Pe aceleași lungimi de undă,
Când copacii nu vor sângera
Sub noii altoi,
Iar izvoarele,
Cu albiile lor,
Vor naște o nouă geometrie,
Cu linii sobre,
În armonie
Cu ciclul perfect,
Din noapte în zi.

13
 MIHAI HANGANU

FLORILE VIITORULUI

Diminețile,
În grădina naturii,
Proaspete și darnice,
Trezesc florile,
Mângâie rădăcinile
Cu picături de rouă.
Prin chip și culoare,
Fiecare floare,
Salută soarele.
Grația și parfumul lor
Aduc prospețimea zilei.
Viitorul se clădește
Pe frumusețea
Acestor dimineți.

14
 ARMONII STATORNICE

MĂREȚIA PĂDURILOR

Pădurile seculare,
Surâd munților,
Călăresc,
Pe șeaua obcinilor,
Se adapă,
Din zbuciumul izvoarelor,
Care gonesc
În liniștea zorilor,
Spre bucuria câmpurilor.
Aceste măreții
Descrețesc frunți încruntate,
Nemângâiate încă.
Necunoscută e lumea lor.

15
 MIHAI HANGANU

FLORI DE MĂLIN

Pe malul apei,
Îmi completez somnul.
Beau cu nesaț
Din liniștea clipei.
Când mă trezesc
Din nemoarte,
Voi scrie o carte.
Cu sprijinul ei,
În nepereche cânturi.
Aștept să mă transform,
În mălin,
Potopit de floare.
E timp de sărbătoare,
Sunt vecin
Cu marea albastră.

16
 ARMONII STATORNICE

ZODIAC

Sunt pui de cuc,

Abandonat în codru
Și-mi pun sub picioare,
Toate cărările.
Vorbesc cu ele,
Le întreb,
Unde mă duc?
Lângă stejar
Nu m-am simțit,
Niciodată străin,
Trunchiul lui
Îmi apără trupul.
Sfidăm împreună timpul.
Ne-am născut
În aceeași zodie.

17
 MIHAI HANGANU

BALADĂ

Coborât din baladă,

Am poposit un timp pe roata olarului,
Frământând alături de el lutul.
Am plecat apoi cu ciocârlia,
Să mă desfăt în cuprinsul văzduhului
Și să slobod peste semeni,
Herghelii de soare și veșnicia.
Încerc să stăpânesc și vântul,
Dirijându-i bătăile în simfonia codrului.
În munți am dăltuit flori de piatră,
Iar focul l-am trimis românilor pe vatră.
Ploile le-am despletit în vânt,
Să cadă picături pe unicul pământ.
Viața de zi cu zi o las omului de pe stradă,
Acum este vremea, să mă întorc, în baladă.

18
 ARMONII STATORNICE

BEȚIA ÎNĂLȚIMILOR

Mă cheamă în munte semețul brad,

Spre culmi, aproape de soare,
Să-i dau, fără teamă, sărutul cald,
Singur, în vârful lui, ca o floare,
Cu mândria de-a fi liber,
Fără grija zilei de mâine.
Voi trăi curat,
Ca visul pruncului în somn,
Bucurându-mă de crengile îmbobocite,
Verzi ca flăcăii din sat.

19
 MIHAI HANGANU

FEMEIA DIN ICOANĂ

În nordul Moldovei
Femeile dorm în icoane.
Culorile curcubeului
Au migrat în frescă.
Hergheliile soarelui
Pasc în Pietrele Doamnei.
Floarea de colț
Se ascunde trecătorului.
Albul și Negrul
S-au împăcat.
Legendarul albastru
A cucerit universul.
Peste toate,
Tronează omul,
Trup misterios
Din trupul Bucovinei.

20
 ARMONII STATORNICE

RECUNOȘTINȚĂ

Inima mea bate pentru tine,

Izvor tămăduitor din Carpați.
Gura mea sărută lutul, rece și sincer,
Frământat de picioarele țăranilor,
Pentru rodnicia pământului
Și veșnicia codrilor seculari.
Fruntea mi-o aplec,
În semn de recunoștință,
Pentru strămoșii noștri
Și întreaga nație ROMÂNĂ,
Zămislită parcă pentru statornicie și credință,
Pieptul meu îl pun stavilă
Împotriva cascadelor de lăcomie,
Din est sau din vest
Și de unde va să fie.
Prin toate am trecut cu voință,
Scrutând imaginea finalului scump,
Loviți, umiliți, dar nu învinși.
Și iată, am ajuns din nou,
Acolo unde ne este locul,
În civilizație și recunoștință.

21
 MIHAI HANGANU

SĂMÂNȚA NEAMULUI

În genunchi te rog,
Țăran stăpân al istoriei mele.
Să netezești drumul rămas
Al parcursului prezentei ere,
Așa cum,
În fiecare an,
Netezești țărâna de bolovani,
Plantând în eternul pământ,
Sămânța neamului.
Stăruința ta
Pentru statornicia obiceiurilor locului,
Alungă gândurile înstrăinării,
Aduce liniștea iubirii de țară,
În nepereche cânturi,
Purtate de vânt,
Deasupra mănoaselor câmpuri.
Aștept clipa
Când vom suferi
Cât palmele tale.

22
 ARMONII STATORNICE

STRIGĂTUL MĂRII

Mă cheamă Mamaia,
Mă cheamă să-i văd Marea,
Marea Neagră,
Cândva, Marea Neagră cea Albastră,
Mai curată decât lacrima unui voievod,
Prins în păienjenișul țesut de cuceritorii popoarelor,
Precum peștișorul de aur în al pescarului năvod.
M-a chemat în fiecare an,
De când eram șoim și zburam cu aripile deschise,
De la Pietrele Doamnei din Munții Rarăului,
Până pe Toaca Ceahlăului,
Să cuprind cu privirea Marea,
Marea românilor,
Lăsată neprihănită de Burebista.
În grija urmașilor lui,
Și a urmașilor urmașilor lor,
Până azi doar,
Când iarăși am dat ascultare dorinței Mamaiei,
Dar am găsit o mare moartă,
Cu nisipul, plin de acareturi,
Pe care nu pot să mai calc,
Mă sufoc de gunoaie și peturi,
Care au omorât și amintirile mele,

23
 MIHAI HANGANU

Ne vor omorî și munții și parcurile,

Dar și lanurile care ne dau pâinea,
Pâinea noastră cea de toate zilele.
Dar vom mai avea zile??
Cine ți-a omorât Marea – Mamaie?
Cine ți-a supt sângele și a înroșit cu el valul??
Câte valuri trebuie să treacă,
Peste capetele capetelor Românilor,
Să spele rușinea?!
Strângeți peturile.
Strângeți gunoiul cotidian.
Sunt în pericol și locurile
Pentru înmormântarea noastră.

24
 ARMONII STATORNICE

APROAPE DE EUROPA

Aici,
În Carpați,
Pe o prispă,
Soare,
Fără eclipsă,
Trăiesc cum pot,
Cu vecini cu tot,
Într-un sat cunoscut
De sute de ani,
De vechii romani.
Cu ei vorbesc Înainte
de Hristos.
Și nu mă feresc
Să spun ce gândesc,
Că sunt credincios
Aici,
În Europa.

25
 MIHAI HANGANU

ECOU

În țara unde,
De unde,
Până unde,
Unde, unde, unde,
De sute
De ani,
Apele trec,
Sec,
Pietrele rămân.
Unde, unde, unde,
De unde,
Până unde
Pietrele rămân
Sunt Român.

26
 ARMONII STATORNICE

EA

De ea,
Nu pot să mă despart,
Pe ea,
Nu pot să mă supăr,
La ea,
Nu pot să renunț,
O voi căuta și dincolo,
În viața cea veșnică.
Fără ea,
Nu pot trăi nici mort.
Urc și cobor,
Alături de anotimpuri.

27
 MIHAI HANGANU

FLĂCĂUL TOMNATIC

Să nu te întristezi, când
Toamna se scurge adormită,
Îmbujorată de tăria vinului ruginiu,
În hăul necuprinsului,
Zămislit parcă pentru flăcăii tomnatici,
Singuratici ca un cuc, alergat de timp.
Îndrăznește și vino mai aproape,
Iar prin ploaia de frunze căzute,
Lasă-mă să-ți simt iubirea din ochi
Și dă-mi certitudinea că nu ești o stafie.

28
 ARMONII STATORNICE

LOCUL TĂMĂDUIRII

Te-am cunoscut pe malul apei,

Limpede ca cerul deșertului.
Aveai buzele bolnave
Și-ți frământai gândurile
În palmele uscate
De vântul respirației lumii.
Iarba tămăduirii începe să crească.
Așteaptă.
Ne vom vindeca
Împreună.

29
 MIHAI HANGANU

SINGUR LÂNGĂ OCHI ALBAȘTRI

Mi-ai promis în plină vară,

Când spicul grâului cheamă cosași,
Iar fluturii zboară din floare în floare,
Că mă vei privi cu ochii poznași,
Mângâietori ca o rază de soare,
Care se usucă în izvorul dragostei,
Pe cer senin, după furtună,
Până spre seară, sub clar de lună.
Atunci am să mă pierd uitându-mă,
La ochii tăi albaștri.
Ajută-mă…
Sunt trupul rătăcit prin aștri.

30
 ARMONII STATORNICE

SUFLET BLÂND

În liniștea sfidătoare a
ochilor tăi,
Numai soarelui i-ai spus,
să pătrundă.
Omul de rând,
cu sufletul blând,
L-ai trimis,
în spatele lui,
Să se ascundă.

31
 MIHAI HANGANU

MICA NEGOCIERE

Alerg permanent spre inima ta,

Cum aleargă izvorul,
Pe văile prundului,
Flămând de dragoste și de iubire.
Îmbrățișarea feciorelnică,
Am primit-o întotdeauna,
Ca un amestec de bucurie
Și sprijin,
Spre a bântui zarea,
Cu lumina ei sfidătoare,
Către mister.
Astăzi am învins lașitatea
Și-am înțeles că drumul către perfecțiune
Este cel negociat cu tine,
Suflet curat,
Vremelnic furat.

32
 ARMONII STATORNICE

IEDERA SUFLETULUI MEU

Primăvara aduce,
În casa mea,
Toate rădăcinile
Sufletelor înghețate.
Le voi îngriji,
Să aducă boboci
Și frunze verzi,
Crengi de măr
Înflorite
Și căldura
Serilor de primăvară.
Când vor crește mari,
Le voi reda libertatea.
Păstrez doar,
O firavă iederă,
Să crească
Lângă sufletul meu.

33
 MIHAI HANGANU

ÎMPREUNĂ

Noi nu ne-am despărțit niciodată.

Am alergat doar pe cărări diferite.
Eu pe lângă văile ascunse-n mine,
Tu pe lângă izvoarele necunoscutei speranțe.
Am măsurat mereu din priviri depărtarea
Fixând-o la doi pași de marginea prăpastiei.
Eu prin rariștea crinilor îmbobociți,
Tu peste coama murgului galopând.
Ne-am adunat sub vuietul valurilor,
Când vânturi s-adună-n furtuni,
Cum doar în scoici se adună marea
Și-n oameni iubirea dintâi.

34
 ARMONII STATORNICE

CĂZUT ÎN PLĂCERE

Mă visez mereu zburând

ca un fluture
din floare în floare.
Sunt un zburător îndrăzneț
și ușor
nu mă satur de
înălțimi.
Le voiesc,
Le caut.
Urăsc prăbușirile.
Le accept, doar pe cele
spre inimi singuratice.

35
 MIHAI HANGANU

INTENȚII

Poposesc mai mult la

Masa Tăcerii;
cu gândurile mele alergate
de timp.
Încerc să mă ridic
pe Coloana Infinitului,
până când
voi găsi pe
cineva
să-mi deschidă
Poarta Sărutului, să
pătrund
în vraja
îndrăgostiților.

36
 ARMONII STATORNICE

CADENȚA VIEȚII

Pe cărările prăfuite
de timp
pasul meu
își schimbă cadența.
Mă-nfioră odihna
prelungită,
săgetându-mă
din tălpi până în
creștet,
rănindu-mi trupul.
Fotoliul rezervat
amintirilor
îmi ocrotește brațele
dornice de aventura
ce va să vină
și-n rodul toamnei,
copt
de-al tinereții plăceri.

37
 MIHAI HANGANU

PRETINSUL NOROC

Mă cheamă doritul
mijloc mlădios
de felină
și-o mână întoarsă
ca semn
către buze
scăpate-n surâs
ce-mi umple puținul
noroc
că exist
zgândărit
de prezențe divine.

38
 ARMONII STATORNICE

URMELE PLĂCERII

Ziua se zbate cuminte

deasupra oamenilor.
Pământul s-a trezit din
vis.
Eu mai dorm
sub plapuma iubirii
cusută
de mâinile fecioarei.
Adie un vânt
primăvăratec
deasupra cultucelor
eliberate
de furia zulufilor
dezlănțuiți.
Numai îngerii plăcerii
mă vor trezi
spre asfințit.

39
 MIHAI HANGANU

ÎMPLINIRE

Pământul tresare când

alergi venind
spre întâlnirea noastră
din zorii zilei.
Atunci
soarele surâde
ca un copil,
cântând
pentru fiecare frunză.
Picăturile de rouă
mângâie,
somnoroase încă,
rădăcinile ierbii.
Sub pașii tăi
ard focurile dragostei
împlinite
de împreunarea florilor
cu bogăția sufletului.
E visul unei iubiri,
timpurii, în zori.

40
 ARMONII STATORNICE

CITIND ÎN STELE

În fiecare noapte
îmi spuneai
să citesc în stele,
să deprind
dragostea cerească.
Eu adormeam
citind
cu lacrimi în ochi,
neaflând
niciodată sfârșitul
acestor povești
Despre înalta iubire.
Eram tânăr
și tot mai albe
nopțile.

41
 MIHAI HANGANU

CERTITUDINE

Nu voi uita
ziua aceea,
când,
un stejar bătrân
a chemat
sub ocrotitoare-i umbră
sâmburii tinerelor liane,
să se hrănească
din seva lui.
În ziua aceea
toți arborii pădurii
au trecut
în lumea viselor,
bucurându-se
de certitudinea
viitorului.

42
 ARMONII STATORNICE

APEL

Ascultă frumoaso...
eu adun
pentru tine
suferința,
scoțând marea de lacrimi
prin gene
și irișii din focul
arzând
sub pleoape.
Ascultă...
Mor caii
de umblet
spre gura-ți caldă
și vindecătoare-n
timp.
Ascultă...
Sunt prăbușit
în valea singurătății
așteptând
punctul pereche
de care
să mă sprijin.
Ascultă...
Dă-mi scara virtuților
să urc spre
liniștea mea.
E tot ce vreau,
frumoaso.

43
 MIHAI HANGANU

DESTINAȚII

Acolo...
Unde
mi-am trăit
tinerețea.
Acolo...
Unde
cerul senin
se ascunde
într-o fată.
Acolo...
unde ochii
rămân deschiși
frumuseții.
Acolo...
Unde
Sărutul
rătăcește-n păduri.
Acolo...
Unde
clopotul bisericii
trezește timpul
adormit
în frescă.
Numai acolo
mă întorc
după
rătăcirea mea
prin viață.

44
 ARMONII STATORNICE

DESTIN

De chipul tău,
mereu
prea cuminte,
mi-am legat
destinul.
Plecând cu el,
din istorie,
am ajuns
în azi.
Nu-i dăltuit
în piatră,
e născut
din puterea timpului
pentru:
a trăi,
a iubi,
a veni.
E ca un sânge
vorbitor
în trupu-mi.

45
 MIHAI HANGANU

ARMONII

Ți-am sorbit vorbele

durate
la prima întâlnire,
departe,
prin mireasma cetinii,
unde brazii se-nalță
cu fruntea în soare,
sărutând cerul.
Sunt amintiri...
păstrate în noi
cu sfântă mândrie și
fără teamă,
ca un surâs blând
și grijuliu de mamă.
Cu ele am udat
florile îmbobocite
suite-n pământuri
drept hrană
și sevă
în topuri
de cânturi.

46
 ARMONII STATORNICE

NECESITĂȚI ARIDE

Mi-am deschis,
lângă inimă,
un port
cu dane
străfulgerate de
râurile dragostei care se
prăbușesc
în cascada plăcerii,
clocotind
de amorul artei.
Trupul
mi-i ars
de nisipul solar
mărunțit de
legendarul timp.
Rezist, încă,
și-mi judec
trebuințele.

47
 MIHAI HANGANU

SOMNUL LUMINII

Iubirea mea...
a adormit
deasupra
Barajului Bistriței,
lunecându-și visul
în zona luminii.
Doar cântecul
valurilor
vântului sălbatic
o va trezi,
trecând-o
în hora
statorniciei
locului,
din umbra
Ceahlăului.

48
 ARMONII STATORNICE

ÎN CÂRLIGUL NADEI

Te-am strâns
în brațe,
cuprins de vraja
apropierii
timpului
tangoului.
Am trecut
și-n vârtejul
valsului,
pe undele
Dunării Albastre.
Joaca noastră,
de păsări călătoare,
ne-a dus
în Deltă
să pescuim
printre nuferi
iubirea.

49
 MIHAI HANGANU

CONTINUITATE

În seara aceea am
dansat
la nunta iubitei,
dând frâu liber
pasului
mândrei
bătute,
așezat
pe struna cobzei,
în armonia
cinelului,
montat la toba
ritmului vieții.
În zori
am plecat
cu florile
nuntașilor
să le răsădesc
în grădina
urmașilor.

50
 ARMONII STATORNICE

SUFLET SĂTUL

Ți-am căzut
în suflet
ca o pară
mălăiață,
când rătăceai
pe cărările dărniciei.
Te voi sătura
cu mere acrișoare,
să-ți strepezească dinții
înfipți
în destinul meu,
răbdător,
mioritic.

51
 MIHAI HANGANU

LEACUL TREZIRII

M-a cuprins
nedurutul
în toate
despărțirile
tomnatice.
Tânjesc după îmbobocitele
flori de mac
și rotunjimea formelor
împestrițate,
dătătoare
de semințe încurajatoare
trezirii
la viață.

52
 ARMONII STATORNICE

DATORIA TIMPULUI

Anii...
duc cu ei
uitarea noastră.
Nu întreba:
De ce?
Nici ei nu întreabă.
Ei deschid
Ferestrele
desăvârșirilor
și zămislesc
tainele.
Au înțelepciunea
urcioarelor pline și
mereu însetate.
Fug de bănuiala
prietenilor
care dau
târcoale
sensurilor.

Întreabă
de patima iubirii
lăsată pradă
sclipirii stelelor
căzătoare,
cu blândețe.

53
 MIHAI HANGANU

SFÂNTĂ SPERANȚĂ

În fața altarului am
îngenunchiat
împreună,
precum izvoarele în
lacul liniștei,
îndurători
față de,
vuietul cascadei
dragostei împlinite,
drept temelie
îndreptățitei noastre
speranțe.

54
 ARMONII STATORNICE

NUNTA

La toamnă,
te voi cere
de mireasă
și-mi voi umple
pieptul
cu flori din
ciuboțica cucului.
Sub ploaia
frunzelor de stejar,
vom face nuntă,
mare,
cu vornicei
din suita
Craiului de răsărit,
în poiana sufletului
meu.

55
 MIHAI HANGANU

Se vor schimba
la față
mestecenii
Codrilor Seculari
în bătaia vântului
nupțial.
Nașii,
soarele și luna,
vor ciocni
în capul mesei,
pentru sănătatea pământului,
reazem stabil
pentru miri.
Taraful codrului
va cânta
Hora Unirii
Noastre.

56
 ARMONII STATORNICE

PARTENER

A mai rămas
un cântec,
trâmbițat de cocoși,
până se întorc
diminețile
în lunca fecioarelor.
Plângătoarea salcie
nu-mi mai recunoaște
umbletul
prin roua brumată.
M-a trădat luna,
transformată
în Crai Nou,
cuceritor înnăscut
printre stelele
căzătoare.
În curând
îmi va fi partener
în nopțile lungi,
tomnatice.

57
 MIHAI HANGANU

DURERILE ÎNTOARCERII

Pașii mei...
se răresc
la agoniile întoarcerii
tale.
Mi-aud sângele
Pulsând
aritmic,
dar apă
nu se face.
Mai am un strigăt
și-un drum
pavat
cu bune intenții,
prin care,
să aduc pentru noi
răsturnări de poveste.

58
 ARMONII STATORNICE

JOACA TINEREȚII

În casa
tinereții mele
a venit fata,
îmbujorată,
cunoscută
în plimbatul
zâmbetului pur.
Jucându-mă
de-a șoarecele și pisica
am spart oglinda,
intrând în ea
palid
ca fata-n femeie.
Bunica
arunca cioburile și
se închina
la icoană
pentru fericirea
întâlnirii noastre.

59
 MIHAI HANGANU

DEȘTEPTAREA

Într-o noapte,
când admiram
strălucirea Luceafărului,
ca un gânditor încercat,
mi-am prins fruntea
în mâini,
amintindu-mi
de fata bătrână,
ispititoarea
apucăturilor inocenței
de biruitor
al înaltului,
spre care,
am urcat
furceii scărilor
aglomerate
de intrușii vremurilor.
M-am trezit
prin șoapta minții
clocotind de flăcările
prezentului.

60
 ARMONII STATORNICE

VIS DE BĂTRÂN

Nu mă mai ajută
trupul,
pentru timp
și nici gândul,
pentru distanțe.
Trebuie să mai merg
totuși,
undeva,
la izvorul facerii
încărunțitelor plăceri,
într-un munte
al frumuseților
naturii,
să ajung,
cu propria-mi osteneală,
dimineața,
când,
numai soarele timpuriu
poate să-mi aducă
forța și certitudinea
împletirii viselor mele.

61
 MIHAI HANGANU

VOINȚĂ

Mi-am ostoit
setea de viață
cu un strop
din aroma busuiocului,
să alung cu el
spiritele întunericului.
Săgeata
începutului
mi-am înfipt-o,
din nou,
în suflet.
Cu sunetul
cornului de aur
mi-am tulburat somnul,
cuprins de presimțiri
în adâncuri
de văi clătinate,
străbătute
cu nemăsuratul mers.

Tălpile-mi bătătorite de
timp
calcă pământul reavăn spre
noi înțelesuri.

62
 ARMONII STATORNICE

DIN MERS

Cărările mele
șerpuiesc
prin pădurile veșniciei,
ocolind cioatele
lăsate mărturie
zbuciumului de viață
al făuritorilor naturii.
Din loc în loc
voi lăsa
faptele zadarnice,
șovăitoare uneori,
arse de scântei
nesăbuite
ale cârmuitorilor ocazionali de
neam.
Flacăra domesticită
de vetre
stă în mâinile
nevinovate ale copiilor
și va arde
toate apucăturile
contrare mersului
înainte.

63
 MIHAI HANGANU

SENSURI

La fereastra ta
am cântat până în zori,
când,
m-a sărutat lumina
pe frunte.
Țipau vecinii
în sonorități cunoscute
din repetiții
anterioare.
Sunt un rezistent
încasator
al luminilor stinse
și timpanelor înfundate.
Mă imaginam
plutind,
întâlnindu-ți zborul
c-un sărut.
Aștept
să-mi scurtezi orele
așteptării
în sensuri deșarte.

64
 ARMONII STATORNICE

ZBATERI

Picioarele mele,
ca adevărate vâsle,
au călcat mereu
apa neagră
din marea vieții.
Brațele mele,
ca adevărate seceri,
au tăiat mereu
neghina
din cotidian.
Gura mea,
ca o adevărată meliță,
a deranjat mereu
auzurile gingașe.
Scrisul meu,
cu o adevărată peniță,
se zbate
între coperțile
unor cărți
necitite.

65
 MIHAI HANGANU

SETEA VÂRSTEI

Niciodată...
ochii mei
n-au răscolit văzduhul atât
de lacomi.
Niciodată...
mintea mea n-a
lucrat atât de
mult.
Niciodată...
trupul meu nu a
primit atâtea
săgeți de la
harnicul Cupidon.
Niciodată...
gura mea
n-a poftit atâta apă din
fântânile
cu cumpănă.
Niciodată...
brațele mele n-au
strâns
cu atâta putere
trecătoarele plăceri; decât
acum,
în aglomeratele toamne.

66
 ARMONII STATORNICE

DIN SUFLET

Fiecare om
poartă în el
întrebări majore:
trecute,
prezente,
viitoare,
de dor,
de răspuns,
de taină,
de iubire,
de milă,
de sănătate,
de înțelegere
a sensului vieții
incandescent
și ursuz
pentru toți.

Răspunsul
îl primește,
atunci când,
alături de semeni,
își va pune
toate întrebările
pe aceleași lungimi de undă
sufletești.

67
 MIHAI HANGANU

TORENT

Cu fiecare toamnă
îmi schimb înfățișarea,
port alte vise
descătușate
de ispitele nemuririi.
În conținut,
rămân același,
învolburat de trecut
și curățat de prezent
cu pesticide.
Plătesc
pentru menținerea
echilibrului,
între prea plin
și prea subțire,
cu tâmplele-mi cutate
și argintate,
rostuite de înțelesurile
vremurilor
trecătoare.

Sunt ca un torent
dirijat
printre stânci.

68
 ARMONII STATORNICE

APROPIERE

A venit
tinerețe
spre tinerețe
primind sărutul
începutului de drum
cu gust de fior
al înfăptuirii
și îmbrățișării
setoase
ale cântecelor
străvechi
de leagăn.
Culorile curcubeului
s-au pulverizat
în limpezimea
timpului
statorniciei.

69
 MIHAI HANGANU

ÎNVIEREA NATURII

Norii s-au despletit

din coama cerului,
slobozind peste văi
herghelii de tunete.
Șuvoaie de văpăi
au inundat
ferestrele adormite.
Ropotele picăturilor de ploaie
trezesc pruncii din somn,
atât de frumoși
și de puri
ca o apă ne-ncepută
din fântâna neamului.
Țăranii se înghesuie
să frământe brazda,
punând în ea
sămânța bunăstării.
Se pregătesc de nunta
învierii naturii.

Ne vom prinde cu toții

în această horă
a împlinirii muncii
și credinței străbune.

70
 ARMONII STATORNICE

SCHIMBĂRI NEESENȚIALE

Când vorbeam despre lansări,

de miniștri, ori de carte,
până nu demult,
ca ani,
priveam sobri către est.
Noutatea vine astăzi,
cică,
aducând schimbări
dresate;
Când îi unge
ca miniștri,
sau c-un ban
pentru o carte,
ochii caută
spre vest.
Pentru toate am plătit.
Cum se zice;
Suntem chit,
el în proză,
eu în vers,
alții în extern
demers.

71
 MIHAI HANGANU

SCARA ÎNDOIELILOR

Fericirea mea
era pe scara îndoielilor.
Am găsit-o
pe prima treaptă,
timidă,
speriată
de goliciunea ei.
Eu purtam
costum de gală,
reușisem
să urc
toate treptele.

72
 ARMONII STATORNICE

ACOLO

M-a prins un somn

profund
în liniștea pământului natal:
Acolo-i cerul meu
de dor și de vise,
Acolo-s șoaptele ascunse
de veacuri în păduri
și boncăluiesc în toamnă
toți cerbii blânzi și puri,
Acolo-mi curg izvoarele-n priviri
și câmpul de verdeață
e plin de amintiri,
Acolo-și au mormântul
ai satului martiri
și pietrele par trepte
săpate în iubiri.

Acolo-n vraja lui

m-a prins norocul,
m-a prins și nu mă lasă,
că am umblat destul
prin lumea tumultoasă.

73
 MIHAI HANGANU

DESLUȘIRI

Eu sunt ca un înger
cu ochii tulburi
de zborul
prin umbrele călătoare
către sămânța cerului.
Văd rochii
Acoperind
văile munților
și buchete de mireasă
aruncate
în vizuina vulpilor.
Mi-adâncesc cutele frunții
să deslușesc lumina
întortocheatelor înțelesuri.

74
 ARMONII STATORNICE

TAINA ȘOAPTELOR

În țara fagilor
doar
șoaptele toamnei
aprind lumina
pe cărările ciutelor,
fugare,
suitoare
către piscurile
dorințelor
cerbilor
cu stele-n frunte
și glasul răgușit
de patima chemării.

75
 MIHAI HANGANU

MARTOR

Când te-am îmbrățișat

pentru prima oară
toate florile
de pe pământ
au început
să crească
încolăcindu-se
în lanțul fericirii.
Martor
a rămas
bobocul
surâzând
soarelui
dimineții
din noi.

76
 ARMONII STATORNICE

COCHETÂND CU ÎNĂLȚIMILE

Palmele bătătorite
mângâiau
Pietrele Doamnei,
iar buzele,
însetate,
cochetau cu roua dimineții,
așteptând răsăritul
ieșirii
din noaptea
strigătelor spațiilor
libere
ale paharelor anonime,
înghesuite-n rugăciunea
beției înălțimilor.

77
 MIHAI HANGANU

ZBOR

Voi trimite
spre inima fecioarelor
culorile curcubeului,
arcuit
după ploile
primăvăratice,
să-și coloreze
aripile
zborului nupțial.
Apoi,
mă voi dezbrăca
de hainele timpului
și voi înainta,
în tăcere,
pe cărările vieții
zbuciumate
de complexitatea
preocupărilor.

78
 ARMONII STATORNICE

GRABĂ

Să nu mă prindă
noaptea
legănând lumina
privirilor
fecioarelor,
în fruntea-mi încercuită
de scântei,
gonesc prihanic
pe urmele
din zorii tinereții,
când,
purtam coroana
tămăduitoare
a izvorului plăcerii
zămislit
din șoapte nespuse.

79
 MIHAI HANGANU

SOARTĂ COMUNĂ

Te voi păstra
lângă sufletul meu
pentru gustul plăcerii,
precum
bucătarul
sarea pentru bucate
și ne vom despărți
doar atunci,
când
se va goli
cariera ingredientului
hărăzită de zei
sub efortul
exploatării
raționale.

80
 ARMONII STATORNICE

PREZICERI

Voi pătrunde
în Eul pădurii
să las stejarii
să-mi umble
prin soartă,
cum frunza,
în toamnă,
își lasă urma
pământului.
Mi s-a prezis
că mă voi îndrăgosti
de umerii rotunzi
ai pietrelor Doamnei
și poalele Rarăului
așa cum
luminii de umbră
îi este dor.

81
 MIHAI HANGANU

SPERANȚĂ

Din trupurile noastre,

bătute de vânturi comune,
a crescut o mlădiță,
curată,
râvnind viitorul.
Am pus urechea
la izvorul rădăcinii,
să-i simt urcușul,
nevăzut.
Am deslușit
și vocea ta
doinind a dor
de refacere
a pepinierii
speranțelor.

82
 ARMONII STATORNICE

ABSTINENȚĂ

Mă voi dezmorți
primăvara,
să strâng,
la pieptu-mi,
cu mâinile
tremurânde,
flori sălbatice
din pământul
bătătorit
de puterea
irosită
sub călcătura
pașilor
obosiți
de întroienitele
nopți
de abstinență
trupească.

83
 MIHAI HANGANU

MEDITAȚIE

În fiecare dimineață
adun
gânduri nebune,
de-o vârstă
cu patima
serii,
să alung
cu ele
întunericul
din chipurile zeilor,
coborâtori
din munții dragostei
neîmplinite.
Cu esența lor,
aruncată
în ultimul răgaz,
voi zămisli
alte cânturi,
desăvârșind
visarea primului
sfert de veac,
din trupu-mi.

84
 ARMONII STATORNICE

HORA VIEȚII

Vâsla speranței
lopătează
în inimi,
transportând sângele
în picioarele jucăușe,
prinse-n hora
tumultului vieții;
cu zile mai mari
decât
nopțile deșertăciunii
și drumuri
șerpuind printre
stâncile statorniciei,
încinse cu
brâuri albe
țesute
de mâinile
fecioarelor.

85
 MIHAI HANGANU

ESENȚA TIMPULUI

Granițele timpului
sunt necunoscute.
Doar cronicile
dau
miezul hărților
abandonate în
străfundurile trăirilor
înțelepte.
Le vom prinde
cu plasele
pescarilor de ceasuri,
în amurg
și vor juca
în jurul lor
mirii
busolelor adormite
către
orizonturi nesperate
ale viitorului.

86
 ARMONII STATORNICE

OFRANDĂ

Multă vreme
am așteptat
ploaia de vară
să-mi umezească
fruntea bătătorită
de frământarea
gândurilor prezentului
pulverizat
în ținuturi golașe
ca niște nuduri.
O voi aduna
picătură cu picătură
clădind-o
pe lespedea
de bucurii
a fântânilor
drept ofrandă
sufletelor însetate.

87
 MIHAI HANGANU

SOROC

Mi-am împlinit
visul
cu secunde alese din
anii trăiți pentru voi,
părinți ai anonimilor
genii,
când,
totul s-a scris
în piatra istoriei.
Sunt anii
umblați pe drumul
întoarcerii
eroilor
spre dorul de casă
și liniștea
cuprinzătoare
a privirii
de mamă.

88
 ARMONII STATORNICE

ZBUCIUMATUL TIMP

Am luat
sub tălpi
drumul maturității;
Sunt logodit
cu obiceiurile
străbunului pământ
știute
și neștiute.
În urma pasului
zburdalnic
plâng
istorii nescrise
din ale
tinereții valuri.
Vă aștept
la nunta de aur
cu pâinea frământată
de zbuciumatul timp
și sarea nelipsită
din gustul plăcerii.

89
 MIHAI HANGANU

NOAPTE ALBĂ

Am adormit
spre dimineață,
când,
s-au deschis
obloanele
din Castelul Zânelor
ferecate
de știma nopții
drept pedeapsă
pentru ascultarea poveștilor
cu
Ilene Cosânzene
și Feți Frumoși din
Grădina Adormiților
de soartă,
ca purtători nelegitimi
de zâmbete.

90
 ARMONII STATORNICE

Mihai Hanganu
S-a născut la 12 noiembrie 1946, comuna Hănțești județul
Suceava, profesor de matematică, economist, poet, prozator.
A lucrat 45 ani în domeniul administrației publice locale,
asistenței sociale și protecției copilului.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Din anul 1987, locuiește în Piatra-Neamț.
A absolvit mai multe facultăți: Facultatea de Matematică din
cadrul Institutului Pedagogic Suceava, Facultatea de Management
din cadrul ASE București și Facultatea de Studii Economice și
Social – Politice la Academia „Ștefan Gheorghiu” – București.
Studii post universitare în domeniul Managementului instituțiilor
publice, A.S.E. București.
Din 2018 este „Cetățean de onoare” al comunei Hănțești, jud.
Suceava.

91
 MIHAI HANGANU

A debutat în anul 2004 cu volumul de versuri „Nostalgii” (Iași,

Editura Universitas XXI).
Apoi, a publicat următoarele volume:
° Bucoavnele Bucolicei Bucovine, versuri (Editura Dram Art XXI,
Iași, 2005);
° Apa Regală, versuri (Editura Universitas XXI, Iași, 2006);
° Fractalia, versuri (Editura Universitas XXI, Iași, 2007);
° Constelația Destinelor, proză (Editura Universitas XXI, Iași,
2008);
° Bombe cu efect întârziat, proză (Editura Universitas XXI, Iași,
2008);
° Crai Nou, versuri (Editura Universitas XXI, Iași, 2009);
° Fleacuri, versuri (Editura Timpul, Iași, 2009);
° Sub Judecata Timpului, proză (Editura SAMIA, Iași, 2010);
° Nemuritorii, proză (Editura SAMIA, Iași, 2010);
° Judecata de Apoi a Românului, versuri (Editura SAMIA, Iași,
2010);
° Desculț prin roua poemelor, versuri (Editura Universitas XXI,
Iași, 2011);
° Hoinar printre cuvinte, versuri (Editura Universitas XXI,
Iași,2012);
° Taina Șoaptelor, versuri (Editura Timpul, Iași, 2013);
° Cutreierând prin Amintiri, versuri (Editura Ateneul Scriitorilor,
Bacău, 2014);
° Avatarul Roșu (Enigma Crucii de sub Toaca), roman (Editura
Advertising, București, 2015).
° Roua din Vatra, versuri (Editura Limes, Cluj, 2016)
° La hotarele copilăriei, versuri (Editura Nona, 2017)
° Roze și urzici, versuri (Editura Vasiliana ’98, 2018)
° Aforisme si alte poezii! (Editura Vasiliana ’98, Iași, 2020).

În anul 2017, a primit Premiul Special al Juriului (secțiunea

poezie pentru copii), în cadrul Festivalului Internațional de Creație
„Vrancea Literară”, pentru volumul „La hotarele copilăriei”.
92
 ARMONII STATORNICE

În anul 2021, i s-a acordat de către revista „Însemnări

Bucovinene” din Câmpulung Moldovenesc, Premiul „Ion Creangă”
pentru creația literară „Nostalgii”.
În același an i s-a conferit premiul special al juriului la
Festivalul național „Garabet Ibrăileanu”, Roman, ediția a-IV-a,
pentru volumul „Aforisme și alte poezii”.

REFERINȚE CRITICE

„Originar din tara de sus, tara fagilor de odinioară, Mihai Hanganu

este fascinat de forța și puritatea naturii, de lumea satului, de ciclul
sacru al anotimpurilor, de cutumele neștirbite, de logosul inițial, de
bucuria vieții de zi cu zi, de sentimentul apartenenței etnice, de
dragostea pentru adevărații înaintași ai neamului, de nepătrunsurile
metafizicului și de fiorul discret al credinței strămoșești, de tot ceea
ce simte și receptează altfel decât mulți dintre congenerii săi, el
fiind tributar izvoarelor de la care a băut apa dintâi, prispei pe care
s-a odihnit, porții țărănești pe care a ieșit spre sat, plaiului din care a
primit germenii culturii fundamentale, frumoasei Bucovine,
munților de care se apropie odată cu vârsta, oamenilor și lumii pe
care o descoperă pas cu pas, sensibilității sufletului pe care începe
să și-l afle, pentru totdeauna.” (Constantin Dram)

„Într-o vreme când poezia e interesată de sintagme, de asonanțe,

de dizarmonii, Mihai Hanganu scrie o poezie cu cuvinte. Acordurile
pot fi minore, dar nostalgia nu poate fi trăită (și scrisă) decât într-un
asemenea registru tonal.” (Lucian Strochi)

93
 MIHAI HANGANU

„Poemele lui Mihai Hanganu scrise de-a lungul timpului pot fi

grupate cel puțin în două registre: poemele unui răzvrătit social și
poemele unui neoromantic încrezător în destinul poetului și al
poeziei.
Cu o sensibilitate lirică autentică, poetul e un răzvrătit împotriva
ordinii sociale, a realității agresive, a tot ceea ce atacă naturalul,
autenticitatea.
Temperamental, ditirambic, beneficiind din plin de ironie și chiar
de un sarcasm vitriolard, poetul realizează, în lirica Grigore
Alexandrescu, Eminescu din Scrisori și Epigonii, Goga, Păunescu,
profunde meditații lirice pe teme sociale… Prin temele mari atacate,
prin judecățile (de azi și de apoi), prin perfecta mânuire a
pamfletului și a satirei, Mihai Hanganu este o voce originală a
poeziei civice de la noi” (Daniel Corbu)

94
 ARMONII STATORNICE

CUPRINS

Cărțile naturii 5
Cititorului Meu 6
Sărbătoare în Ponoare 7
Îndrăgostit de natură 8
Chemarea muntelui 9
Când te voi chema 10
Prietenul meu, Soarele 11
Învățăturile primei întâlniri 12
Armonie 13
Florile viitorului 14
Măreția Pădurilor 15
Flori de mălin 16
Zodiac 17
Baladă 18
Beția înălțimilor 19
Femeia din icoană 20
Recunoștință 21
Sămânța neamului 22
Strigătul Mării 23
Aproape de Europa 25
Ecou 26
Ea 27
Flăcăul tomnatic 28
Locul tămăduirii 29
Singur lângă ochi albaștri 30
Suflet blând 31
Mica negociere 32
Iedera sufletului meu 33

95
 MIHAI HANGANU

Împreună 34
Căzut în plăcere 35
Intenții 36
Cadența vieții 37
Pretinsul noroc 38
Urmele plăcerii 39
Împlinire 40
Citind în stele 41
Certitudine 42
Apel 43
Destinații 44
Destin 45
Armonii 46
Necesități aride 47
Somnul luminii 48
În cârligul nadei 49
Continuitate 50
Suflet sătul 51
Leacul trezirii 52
Datoria timpului 53
Sfântă speranță 54
Nunta 55
Partener 57
Durerile întoarcerii 58
Joaca tinereții 59
Deșteptarea 60
Vis de bătrân 61
Voință 62
Din mers 63

96
 ARMONII STATORNICE

Sensuri 64
Zbateri 65
Setea vârstei 66
Din suflet 67
Torent 68
Apropiere 69
Învierea naturii 70
Schimbări neesențiale 71
Scara îndoielilor 72
Acolo 73
Deslușiri 74
Taina șoaptelor 75
Martor 76
Cochetând cu înălțimile 77
Zbor 78
Graba 79
Soartă comună 80
Preziceri 81
Speranța 82
Abstinența 83
Meditație 84
Hora vieții 85
Esența timpului 86
Ofranda 87
Soroc 88
Zbuciumatul timp 89
Noapte albă 90

97