08.01.

2020

Studiul de impact

Autorizarea activitatilor cu impact asupra mediului se face dupa o procedura care are rolul
de a preveni eventualele atingeri aduse mediului in urma desfasurarii unor activitati din diverse
domenii cum ar fi: transportul, industrie, agricultura, turism si altele. Prin realizarea studiilor de
impact, autoritatile cu competente in domeniul protectiei mediului au posibilitatea de a evalua inca
din faza de proiect efectele actiunilor negative asupra mediului natural.

Studiile de impact presupun ca mijloacele de investigare din perspectiva mediului sa fie cat
mai avansate avand la baza principiul prevenirii. Pentru a preveni, trebuie studiate dinainte
consecintele si efectele unei activitati, realizandu-se astfel o proiectie in legatura cu o anumita
activitate, pentru a se putea lua decizii in favoarea mediului. Totodata prin studiile de impact, se
realizeaza analiza insertiei unui nou proiect in ansamblul mediului existent putandu-se examina
efectele directe si indirecte, precum si modul in care mediul inconjurator poate suporta un astfel de
proiect.

Prin prisma dreptului comparat, procedura studiului de impact a aparut prima data in SUA,
fiind introdusa in anul 1970 in legea privind mediul inconjurator.

Legislatia romana a protectiei mediului, reglementeaza procedura de evaluare a impactului

asupra mediului prin respectarea a unor faze obligatorii si anume faza preliminara, faza propriu-zisa
de analiza si faza de validare.

Noile reglementari legale in vigoare, introduc obligativitatea studiului de impact in cazul

procedurii pentru obtinerea acordului de mediu. Acordul de mediu reprezinta un act tehnico-juridic
prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere
al impactului asupra mediului.

Activitatile care intra sub obligativitatea realizarii studiului de impact in legislatia de mediu
din romania sunt grupate astfel: transporturi, energie, constructii hidrotehnice, eliminarea
deseurilor, apararea nationala, turismul si industria.

Datorita faptului ca mediul economic si tehnologia sunt in continua schimbare,

reglementarea legiuitorului roman in privinta clasificarii de mai sus, prezinta un dezavantaj si anume
ca orice modificare in privinta unor activitati noi se poate face doar pe cale legislativa, ceea ce
presupune in general o perioada de timp mai mare. ex: aprobarea pe baza legii a volumului de
material lemnos care se poate exploata anual.

Fazele procedurii studiului de impact si organizarea acestui demers juridic sunt de

competenta autoritatii pentru protectia mediului. Legislatia in vigoare prevede cadrul minim al
datelor necesare dupa cum urmeaza:

1. cererea promotorului, cu descrierea proiectului care trebuie adresata in forma scrisa

autoritatii de mediu;

2. incadrarea respectivei activitati in categoria celora pentru care se impune studiul de

impact;
 3. o prima analiza a scopului proiectului propus se face cu participarea autoritatilor pentru
protectia mediului a unor persoane cu competente/expertiza in domeniul proiectului propus si cu
reprezentatii administratiei publice locale din zona unde se va desfasura proiectul. Pe baza acestei
analize autoritatea pentru protectia mediului intocmeste un ghidaj obligatoriu pentru efectuarea
propriu-zisa a studiului de impact.

Recomandarile stabilite de autoritatea de mediu sunt obligatorii, urmarindu-se in principal

faptul ca analiza complexa a unei activitati trebuie sa aiba in vedere in principal impactul cumulativ
al eventualelor surse de poluare. Prezentarea raportului se face de catre titularul proiectului, apoi
autoritatea de mediu trebuie sa realizare o analiza preliminara a raportului prezentat, avand
posibilitatea legala de a accepta raportul sau de a dispune modificarea sau refacerea acestuia.
Concluziile raportului acceptat dupa analiza preliminara se fac publice urmand a fi supuse unei
dezbateri publice.

Crearea cadrului organizatoric si furnizarea informatiilor accesibile publicului pentru a putea

lua parte la luarea deciziilor sunt conform legislatiei romanesti in sarcina autoritatii pentru protectia
mediului.

Decizia finala se ia de catre autoritatea de protectia mediului competenta, decizia se

motiveaza si se aduce la cunostinta publica. Potrivit legislatiei, autorizatia se elibereaza sau se
respinge motivat in termen de 30 de zile de la decizia finala in timp ce aducerea la cunostinta publica
a deciziei finale nu are prevazut un termen. In lipsa unui termen stabilit de lege, aducerea la
cunostinta publica poate opera si cu o zi inainte de eliberarea autorizatiei dar si dupa eliberarea
acesteia.

Beneficiarul unei activitati care necesita realizarea unui studiu de impact, are obligatia de a
prezenta autoritatilor rezultatele realizarii acestuia (raportul). Avand si un caracter tehnic, studiul de
impact presupune si cheltuieli aferente. Daca unele tari precum Franta, studiul de impact poate fi
realizat chiar de beneficiar, prin mijloace proprii, legislatia romana prevede ca studiile de impact se
realizeaza de firme specializate, care pot fi persoane fizice sau juridice atestate de autoritatea
juridica pentru mediu. Conditiile de atestare au in vedere capacitatea tehnica si stiintifica a celor
abilitati si desigur impartialitatea acestora vis-à-vis de un anumit proiect.

Executantul studiului de impact trebuie sa respecte indrumarul cu problemele ce trebuie

analizate conform cu dispozitiile/recomandarile autoritatii de mediu competente. In analiza ce se
efectueaza nu lipseste si evaluarea starii initiale a mediului, precum si o previziune stiintifica a
efectelor pe care le-ar produce introducerea noii actiuni.

Concluzia trebuie sa arate motivele pentru care proiectul poate fi retinut sau respins.
Persoanele fizice sau juridice care au ocupatia de a realiza studiul de impact raspund pentru
corectitudinea intocmirii raportului. Pentru corectitudinea informatiei realizate va raspunde insa
titularul proiectului. Dupa realizarea studiului de impact si aprobarea acestuia se realizeaza controlul
studiului de impact. Acest control se realizeaza atat public cat si de catre administratie. Controlul
administrtiv se realizeaza de catre autoritatea competenta care poate dipsune refacerea studiului
sau completarea lui. Dupa dezbaterea publica, raportul studiului de impact este supus unui nou
control in care sunt avute in vedere si observatiile facute cu acest prilej.

Controlul jursdictional se face in trei situatii:

1. comunicarea prin act administrativ a rezultatelor analizei preliminare prin care autoritatea
publica dispune refacerea sau completarea studiului de impact.
 2. dupa aducerea cunostintei publica a deciziei finale

3. dupa eliberarea sau refuzul motivat al acordului de mediu

Efectele studiului de impact.

In primul rand neefeectuarea studiului de impact pentru introducerea unei noi activitati,
atrage nulitatea absoluta a acordului sau autorizatiei de mediu. Efectuarea studiului de impact si
solutia favorabila pentru realizarea avansata a proiectului nu scuteste insa de raspundere pe
beneficiarul activitatii in cazul unei prejudicii cauzate mediului, bunurilor sau persoanelor. De
asemenea solutia favorabila a unui studiu de impact nu poate fi o piedica legala pentru o decizie de
suspendare a executarii proiectului in caz de pericol iminent de poluare.

Ultimele reglementari legale in materia dreptului mediului cu privire la acorduri si autorizatii

de mediu, reglementeaza faptul ca pentru activitatile care se deruleaza pe mai multi ani, promotorul
activitatii respective are obligatia de a solicita verificarea proiectului anual in asa fel incat autoritatea
de mediu competent sa poata verifica daca conditiile din studiul de impact aprobat sunt respectate.