Diagnostic Si Evaluare Clinica in Tulburarile Sexuala

PSIHODIAGNOSTIC SI
EVALUARE CLINICA IN
TULBURARILE
SEXUALE
1
CAP. 1. PSIHODIAGNOSTIC SI
APLICATII PRACTICE
dr. Oana Maria Popescu
I INTRODUCERE
II CICLUL RASPUNSULUI SEXUAL UMAN
III DORINTA SEXUALA DIMINUATA
IV AVERSIUNEA SEXUALA
V TULBURAREA DE EXCITATIE SEXUALA A FEMEII
VI TULBURAREA DE ERECTIE A BARBATULUI
VII TULBURAREA DE ORGASM A FEMEII
VIII EJACULAREA TARDIVA
IX EJACULAREA PRECOCE
X DISPAREUNIA SI VAGINISMUL
XI PARAFILIILE
XII TULBURAREA DE IDENTITATE SEXUALA
2
I. INTRODUCERE
In DSM-IV-TR capitolul “Tulburarile sexuale si de identitate sexuala” cuprinde

disfunctiile sexuale, parafiliile si tulburarile de identitate sexuala.
Disfunctiile sexuale includ:

- tulburarile dorintei sexuale: dorinta sexuala inhibata/ diminuata si aversiunea
sexuala;
- tulburarile de excitatie sexuala: tulburarea de excitatie sexuala a femeii,
tulburarea de erectie a barbatului;
- tulburarile orgasmice: tulburarea de orgasm a femeii, tulburarea de orgasm a
barbatului, ejacularea precoce;
- tulburarile sexuale algice: dispareunia, vaginismul;
- disfunctiile sexuale datorate unei afectiuni medicale generale;
- disfunctiile sexuale induse de o substanta;
- disfunctiile sexuale fara alta specificatie.
Parafiliile sunt caracterizate prin comportamente, fantezii sau dorinţe sexuale intense,
recurente, care implică obiecte, activităţi sau situaţii insolite şi cauzează detresă sau
deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcţionare.
Parafiliile includ:
- exhibiţionismul,
- fetişismul,
- frotteurismul,
- pedofilia,
- masochismul sexual,
- sadismul sexual,
- fetişismul transvestic,
- voyeurismul;
- parafilia fără altă specificaţie.
Tulburările de identitate sexuală sunt caracterizate printr-o identificare puternică şi

persistentă cu sexul opus, asociată cu disconfort persistent referitor la propriul sex
atribuit.
Identitatea sexuală se referă la perceperea de sine ca bărbat sau femeie.
Termenul de disforie sexuală denotă sentimentele persistente şi puternice de
disconfort ale cuiva în legătură cu sexul atribuit, dorinţa de a poseda corpul celuilalt
sex şi dorinţa de a fi privit de ceilalţii ca membru al celuilalt sex.
II. CICLUL RASPUNSULUI SEXUAL UMAN (Masters, Johnson)
Termenul de răspuns sexual uman a fost introdus în psihologie de William Masters şi

Virginia Jonson în cartea „Răspunsul sexual uman” (Human Sexual Response)
publicată în 1966.
Fazele răspunsului sexual uman sunt faza de excitaţie, faza de platou, faza de
orgasm şi faza de rezoluţie.
3
Faza de excitaţie apare ca rezultat al oricărei stimulări erotice fizice sau mentale.
(sărut, mângâiere, privitul de imagini erotice, etc.) În faza de excitaţie corpul se
pregăteşte pentru contactul sexual, creşte frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie şi
presiunea sangvină. Ca urmare a stimulării directe şi indirecte apare erecţia
mameloanelor la femei şi la aproximativ 60% din bărbaţi. La 50-75% din femei şi
25% din bărbaţi apare vasocongestia la nivelul pielii. Se pare că vasocongestia de la
nivelul pielii este un predictor al intensităţii orgasmului care va urma. Datorită
vasogongestiei, clitorisul şi pereţii vaginului se închid la culoare în faza de excitaţie
sexuală. De obicei vasocongestia la femei începe sub forma unor pete de culoare roz
care apare sub sâni, apoi se extind la nivelul sânilor, toracelui, feţei mâinilor,
picioarelor. La bărbaţi vasocongestia debutează în partea superioară a abdomenului şi
se răspândeşte spre piept, apoi gât, faţă frunte, spate, şi uneori umeri şi antebraţe.
Vasocongestia dispare de obicei la scurt timp după apariţia orgasmului, dar poate dura
şi până la 2 ore.
În faza de excitaţie, la ambele sexe, apare şi o creştere a tonusului muscular
(miotonie) a anumitor grupe musculare.
La bărbat începutul fazei de excitaţie este marcat de erecţia parţială a penisului,
adesea doar după câteva secunde de stimulare erotică. Erecţia poate fi parţial pierdută
şi recâştigată repetat în timpul unei faze de excitaţie extinse. Ambele testicule se
ridică înspre perineu, mai ales la bărbaţii circumscrişi, la care există mai puţină piele
disponibilă pentru alungirea penisului în erecţie. Scrotul se poate tensiona şi îngropa
în timpul erecţiei.
La femei în timpul fazei de excitaţie sânii cresc puţin ca volum, labia majoră devine
aplatizată, mai subţire şi ridicata spre în afară la femeile nulipare (care nu au născut).
La femeile pare (care au născut) labiile mai pot creşte în dimensiuni de două trei ori.
Labiile mici pot creşte în dimensiuni, depăşind labiile mari, funcţie de dimensiunea pe
care o au în stare de repaus. Clitorisul devine tumescent sau umflat, ca şi glandul
penisului. După stimulare, lubrefierea vaginului se produce prin vasocongestia
pereţilor vaginali. Uterul se verticalizează şi cele două treimi inferioare ale vaginului
se destind, de obicei 7-10 cm.
Faza de platou este perioada de excitaţie sexuală premergătoare orgasmului, fiind a
doua fază a ciclului sexual. La ambele sexe creşte în continuare frecvenţa cardiacă,
fluxul circulant şi tensiunea musculară, iar plăcerea sexuală creşte odată cu
stimularea. În timpul acestei faze, vezica urinară a bărbatului se închide, pentru a
împiedica amestecarea spermei cu urina, iar muşchii de la baza penisului încep să se
contracte ritmic. Începe secreţia fluidului seminal, iar testiculele se ridică şi mai mult.
La femei, continuă secreţia glandelor Bartholin, ţesuturile din treimea externă a
vaginului se tumefiază considerabil, muşchii pubo-coccigieni se contractă, reducând
diametrul vaginal şi producând ceea ce Masters şi Johnson numesc platforma
orgasmică. La femeile cu anorgasmie acesta este punctul culminant al excitaţiei
sexuale. Dacă faza de platou durează prea mult atunci pot apărea frustrări.
Faza de orgasm este punctul culminant al fazei de platou, şi este trăită atât de bărbaţi
cât şi de femei. Această fază este însoţită de contracţii musculare rapide ale muşchilor
pelvieni, iar la femei apar contracţii ale vaginului şi uterului. Orgasmul este frecvent
asociat cu spasme musculare în diferite zone ale corpului, vocalizare şi o senzaţie
generală de euforie. La bărbat orgasmul este de obicei acompaniat de ejaculare,
fiecare jet fiind însoţit de plăcere sexuală, mai ales la nivelul penisului şi pelvisului.
De obicei prima şi a doua convulsie produc cea mai intensă senzaţie şi cea mai mare
cantitate de spermă, astfel că, cu fiecare contracţie, diminuă volumul de spermă, iar
valul de plăcere diminuează. La femei orgasmul are un rol semnificativ în fertilizare,
4
datorită faptului că spasmele musculare par să ajute progresiei spermatozoizilor din
vagin spre uter.
Faza de rezoluţie apare după fiecare orgasm, şi în timpul ei muşchii se relaxează,
presiunea sangvină scade, ca şi starea de excitaţie. Atât la bărbat, cât şi la femeie
poate apare o perioadă refractară, şi pentru unele persoane stimularea continuă poate
fi dureroasă după faza de excitaţie. Perioada refractară diferă de la o persoană la
alta, de la lipsa completă a perioadei refractare până la 12 sau chiar 24 de ore!
Durata actului sexual

Contactul sexual se sfârşeşte atunci când barbatul a ejaculat, astfel că este posibil că
femeia să nu fi avut timp suficient pentru a ajunge la orgasm.
Cercetările ştiinţifice recente arată că nu există diferenţe semnificative între femei şi
bărbaţi în ce priveşte timpul necesar pentru a ajunge la la o excitaţie completă (deşi
credinţele populare sunt diferite). Prin înregistrarea temperaturii bazale din zona
genitală (tehnica de imaging termal) s-a definit timpul necesar pentru excitaţia
sexuală. Pe de altă parte, timpul necesar pentru preludiu diferă foarte mult de la o
persoană la alta.
Unele studii realizate de terapeuţi din Canada şi S.U.A. arată că timpul mediu de
intromisiune este de 7 minute, că o durată a actului sexual între 1 şi 2 minute este
apreciată ca fiind prea mică, că durata de 3-7 minute este adecvată, cea de 7-13
minute dezirabilă, iar o durată a actului sexual de 10-30 de minute este prea mare.
APLICATII PRACTICE:
1. Zonele erogene ale corpului (art-terapie)
2. Chestionarul de cunostinte sexuale
3. Modul in care ne vedem in cadrul relatiilor (NLP)
CHESTIONARUL DE CUNOŞTINŢE SEXUALE
I se citeşte clientului chestionarul referitor la cunoştinţele sexuale sau i se dă să

completeze singur chestionarul. Pe baza rezultatelor obţinute în chestionar, se discută
cu clientul punctele unde există probleme (de ex. încrederea în sine, etc.)
Chestionarul de cunoştinţe sexuale este util mai ales pentru evalurea iniţială.
DIAGRAMA CONSTITUŢIEI SEXUALE- CHESTIONAR
1. BĂRBAŢI
1. CUNOŞTINŢE DESPRE SEXUALITATE

20 de întrebări. Se răspunde prin da sau nu.
1. Circumcizia are drept consecinţă diminuarea sensibilităţii penisului.

2. Masturbarea diminuează interesul faţă de sexul opus.
3. Prezervativul oferă protecţie totală faţă de bolile cu transmitere sexuală.
4. Bărbatul sterilizat nu-ţi poate redobândi fertilitatea prin intrevenţie chirurgicală.
5. Vasectomia duce la pierderea interesului bărbatului pentru viata sexuală.
5
6. Coitul întrerupt este o metodă contraceptivă sigură.
7. Şansele ca partenera să rămână însărcinată sunt maxime la mijlocul ciclului
menstrual.
8. Bolile venerice (cu transmitere sexuală) pot fi contractate de pe colacurile WC-
urilor.
9. Abstinenţa este nesănatoasă.
10. Pilozitatea toracală (pieptul păros) este un semn al fertilităţii.
11. Bărbaţii capabili de contact sexual sunt şi fertili.
12. Femeile nu elimină urină prin vagin.
13. Orgasmul simultan este o condiţie necesară a contactului sexual satisfăcător.
14. Clitorisul este un organ mic şi sensibil care se găseşte în colţul labiilor
interioare (labiilor mici).
15. Labiile (buzele) mari sunt identice la toate femeile.
16. Femeia are nevoie atât de stimularea clitorisului cât şi de contact sexual pentru
a ajunge la orgasm.
17. Este recomandabil ca sportivii sa se abtina de la contactul sexual inaintea
competitiilor sportive.
18. Contactul sexual practicat in perioada ciclului sexual nu dauneaza nici uneia
din parti.
19. Femeile aflate dupa menopauza nu prezinta un interes deosebit fata de
activitatea sexuala.
20. Este imposibil sa exciti o femeie “frigida”.
2. ACTIVITATEA SEXUALA
1. Cat de des faceti dragoste?

Varsta sub 55 de ani: a) mai frecvent de 3 ori pe saptamana; b) 1-2 ori pe saptamana;
c) mai rar decat o data pe saptamana
Varsta peste 55 de ani: a) mai frecvent decat o data pe saptamana; b) rar sau niciodata;
c) bilunar o data sau de doua ori
2. Cat de des te masturbezi? a) 4-6 ori pe saptamana; b) o data pe saptamana sau mai
rar; c) de 2-3 ori pe saptamana
3. Cand ai avut primul contact sexual? a) mai repede decat majoritatea prietenilor
mei; b) aproximativ odata cu prietenii mei, c) mai tarziu decat prietenii mei
4. Simti excitatie sexuala chiar daca nu te gandesti la sex? a) 1-2 ori pe saptamana;
b) aproape zilnic; c) rar sau niciodata
5. Ai probleme cu erectia? a) nu foarte des; b) rar sau niciodata; c) frecvent
6. Ai fantezii sexuale in alte situatii decat cele in care faci dragoste sau te masturbezi?
a) da, frecvent; b) uneori; c) rar sau niciodata
7. Iti aduci aminte de placerea sexuala? a) zilnic de mai multe ori; b) aproape zilnic;
c) rar sau niciodata
8. Ai intretinut relatii sexuale cu mai multe partenere/ mai multi parteneri in aceeasi
perioada? a) uneori; b) de mai multe ori; c) niciodata
6
9. Te excita revistele sexy? a) intotdeauna; b) uneori; c) deloc
10. Relatiile tale apropiate sunt de natura: a) sexuala; b) impregnate bine de

sexualitate; c) prietenii simple fara impregnarea sexului
3. ECHILIBRUL EMOTIONAL
Se raspunde prin da sau nu.
1. Consideri ca viata ta sexuala este de imortanta secundara, respectiv ca rolul pe care
il joci in cadrul acesteia este neinsemnat?
2. Esti egoist, iti vine greu sa stabilesti relatii intrepersonale, poti chiar sa faci
abstractie de ele?
3. Esti gelos?
4. Apreciezi ca daca nu te-ai controla, instinctul sexual ti-ar pune stapanire pe viata
intreaga?
5. Crezi ca placerea sexuala este un lucru rusinos? Te scarbesc vederea sau atingerea
spermei sau a secretiei vaginale? Te simti prost daca nu poti face un dus sau baie
imediat dupa ce ai facut dragoste?
6. Te jenezi sa-ti recunosti placerea sexuala?
7. Esti sigur pe tine in privinta performantei sexuale?
8. Esti sigur ca te atrag persoanele de sex opus si nu persoanele de acelasi sex cu tine?
9. Te simti deseori impovarat de gandul ca se asteapta din partea ta sa fi barbat sau sa
te comporti ca un barbat?
10. Te excita mai mult fanteziile legate de situatiile sexuale neobisnuite (care
includ violenta sau contactul sexual cu minori, etc.) decat sa te gandesti la satisfactiile
sexuale obisnuite?
4. SATISFACTIA SEXUALA
Se raspunde cu da sau nu.
1. Obtii atatea satisfactii sexuale cate iti doresti?
2. Sunt aceste bucurii asa cum ti le-ai dorit, adica poti face in majoritatea cazurilor
ceea ce ti-ai dorit mai mult?
3. Te excita partenera?
4. Crezi ca altii se bucura in mai mare masura de viata lor sexuala decat tine?
5. Ai asteptari mari fata de contactul sexual?
6. De obicei contactul sexual corespunde asteptarilor tale?
7. Sau de mai multe ori (eventual intotdeauna ) ramai deceptionat?
8. Esti multumit si fericit cand faci dragoste?
9. Apreciezi ca atunci cand faceti dragoste partenera ta este la fel de satisfacuta ca si
tine?
10. Partenera ta pretinde prea mult din partea ta?
5. SENZUALITATEA
1. Cunosti zonele erogene ale propriului corp (adica acele portiuni ale propriului corp
a caror atingere este deosebit de excitanta)?
2. Devii incordat si inchis in tine daca dupa ce ai avut orgasm partenera te atinge sau
te mangaie?
3. Ai curajul sa apari dezbracat in fata celei pe care o iubesti?
4. Crezi ca nuditatea este incompatibila cu barbatia?
7
5. Cand nu poti sa adormi sau te simti prost iti face placere sa imbratisezi pe cineva
sau sa fii imbratisat?
6. Iti imbratisezi partenera si din pura tandrete, nu numai atunci cand vrei sa faci
dragoste cu ea?
7. Iti place sa te plimbi cu partenera tinand-o de mana sau imbratisand-o?
8. Preferi sa faci dragoste complet dezbracat?
9. Dupa ce ai facut dragoste iti faci placere sa-ti mangai partenera?
10. Iti face placere sa dormi cu partenera chiar daca ati facut dragoste sau nu?
6. COMUNICAREA
1. Discuti uneori cu partenera ce-i cade bine si ce nu fiecaruia dintre voi?
2. S-a intamplat sa relatezi partenerei despre fanteziile tale sexuale?
3. Daca partenera ar dori sa faca dragoste atunci cand tu nu ai chef ai putea sa-i
comunici acest lucru fara sa se supere?
4. Daca momentan ai o problema sexuala (de exemplu legata de erectie) ai putea
discuta acest lucru cu partenera?
5. Consideri ca relatia voaastra poate fi afectata daca iti exprimi mania/ furia?
6. Dupa ce v-ati certat iti vine greu sa va impacati?
7. Ii spui partenerei ca o iubesti?
8. Preferi sa te preocupi de satisfactia partenerei decat sa-i spui ce ti-ar face tie
placere?
9. Daca partenera este furioasa si manioasa te infurii si tu?
10. Discuti intotdeauna problemele legate de contraceptie cu noile partenere?
7. INCREDEREA IN SINE
1. Iti e teama sa-i soliciti unei fete o intalnire de teama ca ai putea fi refuzat?
2. Crezi ca penisul tau este mai mic decat al altor barbati?
3. Te jenezi daca stai dezbracat in fata partenerei?
4. Renunti uneori la contactul sexual neavand incredere in reusita?
5. Esti convins ca esti un partener la fel de bun ca si majoritatea barbatilor?
6. Crezi ca este mai important sa-i faci partenerei pe plac decat sa te preocupi de
propria satisfactie?
7. Daca partenera ti-ar propune sa va modificati ritualurile sexuale te-ai simti jignit in
calitatea ta de partener?
8. Crezi ca daca i-ai propune partenerei sa va modificati ritualurile sexuale s-ar putea
simti jignita?
9. De regula te invinuiesti ori de cate ori relatia ta se afla in impas?
10. Ti se intampla rar sa fii gelos?
8. TEHNICA SEXUALITATII
1. Poti sa-ti intarzii ejacularea pentru a prelungi contactul sexual?
2. Te deranjeaza daca partenera ta are initiativa contactului sexual?
3. Ai probleme legate de obtinerea si pastrarea erectiei?
4. Ti-ai modificat in ultimele sase luni deprinderile sexuale (de exemplu ai
experimentat vreo noua pozitie, un loc diferit sau un moment diferit al zilei pentru a
face dragoste)?
8
5. Te convingi intotdeauna inainte de penetratie ca partenera ta sa fie suficient de
excitata?
6. Consideri ca preludiul prelungit este o pierdere de vreme?
7. Dupa ce ati facut dragoste, ramai intotdeauna imbaratisat cu partenera?
8. Iti plac femeile si te simti bine in compania lor?
9. Daca ejacularea se produce inainte de satisfacerea partenerei, incerci sa o
multumesti pe alte cai?
10. In general ai grija sa creezi ambianta si atmosfera propice pentru a face
dragoste?
11. TOLERANTA
1. Preferi sa faci dragoste pe lumina?
2. Indiferent cat este de fericita o relatie apreciezi ca infidelitatea unuia dintre
parteneri este suficienta pentru destramarea relatiei?
3. Consideri normala doar pozitia “barbatul deasupra”?
4. Ti-ai aprecia mai putin un prieten daca ai afla despre el ca este homosexual?
5. Te-ai observat vreodata in oglinda in timp ce faceai dragoste?
6. Iti face placere sa practici sexul oral?
7. Te deranjeaza scenele erotice din reviste, carti sau filme?
8. Ai incercat deja contactul oral?
9. Ai participat vreodata la activitati sexuale de grup?
10. Ti-ai pus vreodata in practica cu cineva fanteziile sexuale?
10. INCLINATIILE
Se alege o singura varianta:
A. Doar femeile ma excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
femei.
B. Nu ma excita din punct de vedere sexual decat femeile dar am avut si fantezii
erotice legate de barbati.
C. Prefer sa fac dragoste doar cu femei, dar uneori am contact sexual si cu barbati.
D. Atat barbatii cat si femeile ma excita din punct de vedere sexual si atat barbatii
cat si femeile imi produc placere sexuala.
E. Am facut dragoste si cu barbati si cu femei, dar de visat visez insa la barbati.
F. Prefer barbatii, femeile ca amante nu ma intereseaza.
G. Doar barbatii ma pot excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
barbati.
DIAGRAMA CONSTITUTIEI SEXUALE- CHESTIONAR
2. FEMEI
1. CUNOSTINTE DESPRE SEXUALITATE

20 de intrebari. Se raspunde prin da sau nu.
1. Cel care recurge la masturbare isi pierde interesul fata de sexul opus.
2. Pe durata menstruatiei contactul sexual nu este daunator, el poate chiar diminua
(atenua) crampele menstruale.
3. Menopauza nu duce la diminuarea dorintei sexuale a femeilor.
9
4. Bolile venerice (cu transmitere sexuala) pot fi contactate de pe colacurile WC-
urilor.
5. Majoritatea femeilor pot ajunge prin masturbare la orgasm.
6. Odata cu inaintarea in varsta barbatii se pot satisface mai lent.
7. Orgasmul simultan este o conditie necesara a contactului sexual satisfacator.
8. Glandul este partea cea mai sensibila a penisului.
9. Erectia matinala este semnul dorintei sexuale.
10. Poate fi suficient ca barbatul sa se gandeasca la contactul sexual pentru a se
excita.
11. Excitarea sexuala a barbatului care nu este urmata de satisfacere genereaza
durere fizica.
12. Femeia poate avea mai multe orgasme succesive.
13. Majoritatea homosexualilor se imbraca cu placere in haine de femei.
14. Femeia care alapteaza nu poate ramane insarcinata.
15. Barbatii capabili de contact sexual sunt si fertili.
16. O femeie sterilizata prin intreventie chirurgicala poate oricand redeveni fertila
printr-o noua intreventie chirurgicala.
17. Fecundarea este mai probabila la mijlocul lunii calendaristice.
18. Irigarea vaginala nu este o metoda contraceptiva sigura.
19. Circumcizarea are drept cnsecinta diminuarea sensibilitatii penisului.
20. Diminuarea sau absenta erectiei dovedeste ca barbatul nu doreste partenera cu
care este.
2. ACTIVITATEA SEXUALA
1. Cat de des faceti dragoste?

Varsta sub 55 de ani: a) mai frecvent de 3 ori pe saptamana b) 1-2 ori pe saptamana c)
mai rar decat o data pe saptamana
Varsta peste 55 de ani: a) mai frecvent decat o data pe saptamana; b) rar sau niciodata;
c) bilunar o data sau de doua ori
2. Cand ati avut primul contact sexual? a) mai repede decat majoritatea prietenelor
mele; b) aproximativ odata cu prietenele mele; c) mai tarziu decat prietenele mele
3. Cat de des te masturbezi? a) 1-2 ori pe saptamana; b) mai frecvent; c) rar sau
niciodata
4. Cum ajungi la orgasm? a) repede si usor; b) destul de usor; c) in urma unei

stimulari indelungate
5. De cat timp ai nevoie pentru a ajunge la orgasm socotind din momentul inceperii
stimularii? a) 5 minute; b) 15 minute; c) ajung greu sau deloc la orgasm
6. Cat de des te gandesti la placerea sexuala? a) zilnic de mai multe ori; b) rar sau
niciodata; c) aproape zilnic
7. De obicei ai initiativa? a) frecvent; b) uneori; c) rar sau niciodata
8. Ai intretinut relatii sexuale cu mai multi parteneri in aceeasi perioada? a) uneori;

b) de mai multe ori; c) niciodata
10
9. Te excita revistele sexy? a) intotdeauna; b) uneori; c) deloc
10. Atunci cand partenerul tau are initiativa: a) sunt aproape intotdeauna dispusa;
b) sunt dispusa mai rar; c) accept mai degraba din tact
3. ECHILIBRUL EMOTIONAL
1. Consideri ca viata ta sexuala este de imortanta secundara, respectiv ca rolul pe care
il joci in cadrul acesteia este neinsemnat?
2. Esti egoista, iti vine greu sa stabilesti relatii intrepersonale, poti chiar sa faci
abstractie de ele?
3. Te ingrijoreaza ideea ca eventual nu-ti satisfaci partenerul?
4. Teama de a nu ramane insarcinata iti saboteaza placerea chiar daca ai luat toate
masurile de precautie?
5. Ai fost astfel educata incat sa crezi ca placerea sexuala este un lucru rusinos?
6. Iti este teama de contactul sexual crezand ca ar putea fi dureros sau chiar daunator?
7. Crezi ca placerea sexuala este un lucru rusinos? Te scarbesc vederea sau atingerea
spermei sau a secretiei vaginale? Trebuie sa te speli imediat dupa ce ai facut dragoste?
8. Iti vine greu sa-ti dai drumul/ sa lasi la o parte controlul atunci cand faci dragoste?
9. Te simti vulnerabila in relatiile sexuale? Te ingrijoreaza gandul ca ai putea fi
parasita de partener?
10. Esti absolut sigura ca preferi relatiile heterosexuale celor homosexuale sau
invers?
4. SATISFACTIA SEXUALA
1. Obtii atatea satisfactii sexuale cate iti doresti?
2. Sunt aceste bucurii asa cum ti le-ai dorit, adica poti face in majoritatea cazurilor
ceea ce ti-ai dorit mai mult?
3. Te mai atrage partenerul?
4. Apreciezi ca satisfactia sexuala este supraapreciata?
5. Ai asteptari mari fata de contactul sexual?
6. De obicei contactul sexual corespunde asteptarilor tale?
7. Sau de mai multe ori (eventual intotdeauna) ramai deceptionata ?
8. Esti multumita si fericita cand faci dragoste?
9. Apreciezi ca partenerul tau este la fel de tandru cu tine cum pretinde din partea ta
sa fii?
10. Partenerul tau pretinde prea mult din partea ta?
5. SENZUALITATEA
1. Iti face placere sa fii managiata pe corp de catre partener?
2. Iti face placere sa-ti poti mangaia partenerul?
3. Te simti prost daca trebuie sa apari sumar imbarcata in fata celor la care tii?
4. In timpul discutiei esti inclinata sa-l atingi pe interlocutor?
5. Daca ai putea alege ai prefera sa dormi de una singura sau in pat separat?
6. Cand nu poti sa adormi sau te simti prost iti face placere sa poti imbratisa pe
cineva sau sa fii imbratisata?
7. Preludiul prelungit dinaintea contactului sexual te irita sau te inhiba?
11
8. Ai frecvent initiativa de dragul bucuriei produse de contactul fizic?
9. Iti imbratisezi partenerul din pura tandrete chiar daca nu doresti sa faci dragoste?
10. Dupa ce ai facut dragoste este important sa fii mangaiata?
6. COMUNICAREA
1. Iti intrebi partenerul dupa ce ati facut dragoste ce i-a facut placere si ce nu?
2. Iti vine greu sa spui in timp ce faceti dragoste daca ceva te bucura foarte mult sau
iti displace foarte mult?
3. Ii poti comunica partenerului fara sa-l superi ca acuma n-ai nici un chef?
4. Daca te-ai abtine de la a face dragoste pentru ca partenerul te-a suparat i-ai explica
ca in astfel de situatii pur si simplu nu ai chef?
5. Preferi sa mimezi placerea decat sa-i spui partenerului ca stimularea care vine din
partea lui este nesatisfacatoare?
6. Iti place sa ai initiativa atunci cand ai dori sa faci dragoste?
7. Daca ai avut un vis erotic cu partenerul poti sa-i relatezi aceasta fara a fi stanjenita?
8. Te simti stanjenita daca trebuie sa-i comunici partenerului ca esti la ciclu?
9. Daca ti-ar scapa vreun cuvant nechibzuit sau vreo observatie critica iti este teama
ca acest lucru ar putea fi fatal din punctul de vedere al relatiei?
10. Daca te infurii si va certati indelung ramai in continuare cu “un spin” (pastrezi
in continuare aceasta chestiune)?
7. INCREDEREA IN SINE
1. In societate ai obiceiul sa ramai in cadrul grupului de femei, simtindu-te stinghera
(timida) intre barbati?
2. Te imbraci dinadins astfel incat sa nu atragi atentia barbatilor?
3. Fiind singura ai cautat sa cunosti pe cineva sau ai solicita o intalnire cuiva care-ti
palce?
4. Daca cineva pe care abia il cunosti sau care nu te intereseaza incearca sa te
abordeze, poti fara emotii, suparare sau jena sa-l refuzi?
5. Crezi ca esti atragatoare?
6. Crezi ca este mai important sa-i faci partenerului pe plac decat sa te preocupi de
propria placere?
7. Pretinzi permanent dovezi de afectiune din partea partenerului?
8. Crezi ca nimeni nu se poate indragosti de tine?
9. Esti inclinata spre gelozie sau neliniste atunci cand partenerul se bucura de
compania altora?
10. Te deranjeaza daca partenerul te vede dezbracata?
8. TEHNICA SEXUALITATII
1. Stii care sunt partile erogene ale partenerului tau (acele portiuni de pe suprafata
pileii a caror atingere ii provoaca o placere deosebita)?
2. Iti mangai partenerul?
3. Iti poti contracta musculatura vaginala in jurul penisului partenerului?
4. Iti poti excita partenerul atunci cand acesta este obosit sau lipsit de chef?
5. Se intampla des sa mimezi doar placerea?
6. Se intampla frecvent sa initiezi si sa conduci actul sexual?
7. Ai invatat sa-ti satisfaci partenerul, la nevoie folosindu-te chiar de mana?
12
8. Stimulezi penisul partenerului cu limba sau buzele satisfacandu-l chiar uneori pe
aceasta cale?
9. Te irita, te infurie chiar dificultatile intampinate de partener, manifestate prin
incapacitatea de a obtine erectia sau prin pierderea acesteia?
10. Simti ca poti transmite prin iradiere propria ta placere sexuala asupra
partenerului?
9. TOLERANTA
1. Faceti dragoste intotdeauna pe intuneric?
2. Ai face dragoste si cu gura?
3. Incerci cu placere pozitii noi atunci cand faci dragoste?
4. I-ai propus vreodata partenerului practici sexuale despre care ai auzit doar sau ai
citit?
5. Ti s-a intamplat vreodata sa recurgi la masturbare doar pentru ca iti face placere si
nu ca la un surogat al placerii in doi?
6. Te-au deranjat vreodata scene erotice vazute in filme sau citite in carti?
7. Te dezgusta ideea de a face dragoste in perioada ciclului?
8. Ti-ai aprecia in mai mica masura o prietena daca ai afla despre ea ca se simte atrasa
de femei?
9. Ai spune da daca partenerul ti-ar solicita contact anal?
10. Ai fi de acord cu schimbarea partenerilor daca ai fi invitata sa o faci?
10. INCLINATIILE
Se alege o singura varianta:
A. Doar barbatii ma excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
barbati.
B. Nu ma excita din punct de vedere sexual decat barbatii, dar am avut si fantezii
erotice legate de femei.
C. Prefer sa fac dragoste doar cu barbati, dar uneori am contact sexual si cu femei.
D. Atat barbatii cat si femeile ma excita din punct de vedere sexual, si atat
barbatii cat si femeile imi produc placere sexuala.
E. Am facut dragoste si cu barbati si cu femei, dar de visat visez insa la femei.
F. Prefer femeile, barbatii ca amanti nu ma intereseaza.
G. Doar femeile ma pot excita din punct de vedere sexual si fac dragoste doar cu
femei.
GRILA DE INTERPRETARE A REZULTATELOR
I.
Se acorda cate 1 punct pentru raspunsurile:
FEMEI BARBATI
Da 2, 3, 5, 6, 8, 10, 12, 18 Da 4, 7, 12, 14, 18
Nu 1, 4, 7, 9, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 20 Nu 1, 2, 3, 5, 6, 8, 9, 10, 11, 13,
15, 16, 17, 19, 20
punctaj superior 16-20 p.
punctaj mediu 9-15 p.
punctaj jos (slab) 0-8 p.
II.
13
FEMEI BARBATI
sub 55 ani peste 55 ani sub 55 ani peste 55 ani
1) a-2; b-1, c-0 a-2; b-0; c-1 a-2; b-1; c-0 a-2; b-0; c-1
2) a-2; b-1; c-0 2) a-2; b-0; c-1
3) a-1; b-2; c-0 3) a-2; b-1; c-0
4) a-2; b-1; c-0 4) a-1; b-2; c-0
5) a-2; b-1; c-0 5) a-1; b-2; c-0
6) a-2; b-0; c-1 6) a-2; b-1; c-0
7) a-2; b-1; c-0 7) a-2; b-1; c-0
8) a-1; b-2; c-0 8) a-2; b-1; c-0
9) a-2; b-1; c-0 9) a-2; b-0; c-1
10) a-2; b-1; c-0 10) a-2; b-1; c-0
Punctaj superior: peste 16p. Pofta crescuta de contact sexual (daca totusi apar
conflicte in cuplu trebuie cautate la nivelul relatiei de cuplu; ex. lipsa apetitului
comparativ cu o nevoie crescuta).
Punctaj mediu: 9-15 p. Se va urmari daca nu exista cumva decalaj intre apetitele
sexuale ale celor din cuplu (mai evident pentru scoruri apropiate de 0).
Punctaj slab: sub 9 p. Se cauta sursa problemei. Se recomanda atentie si la alti factori,
nu doar sexul, ca de exemplu temperamentul, inhibitia.
III.
FEMEI BARBATI

Da 5, 10 Da 7, 8
Nu restul Nu restul
Punctaj superior 8-10p. Comportament sexual firesc, dezghetat (se vor analiza acele
raspunsuri care au primit 0).
Punctaj mediu 5-7 p. Teama sau sentimentul de culpa il pot impiedica pe individ sa
gaseasca satisfactia deplina in activitatile sexuale. Se intervine asupra acelor atitudini
care poarta amprenta anxietatii sau sentimentul de culpa.
Punctaj inferior 0-4 p. Interesul si capacitatea personala de a se bucura de relatiile
sexuale sunt serios limitate. Se urmaresc si scale complementare: absenta interesului,
conflicte intre hetero- si homosexualitate, repulsia complexului de inferioritate.
IV.
COMUN
Da 1,2,3,5,6,8,9 (1 p)
Nu 4,7,10 (1 p)
Punctaj superior 8-10 p. Persoana e multumita de importanta atribuita si de calitatea
vietii sexuale.
Punctaj mediu 5-7 p. Nemultumirea are sursa in calitatea relatiei de cuplu sau in
imaginea eronata despre ce inseamna satisfactie sau bucuria sexuala.
Punctaj inferior 0-4 p. Se va aborda: masura potrivirii cuplului. Exista si o scala
complementara pentru asteptari neamplinite. Se va accentua pe imbogatirea vietii
sexuale respectiv pe invatarea unor modalitati de a raspunde eficient.
V.
14
FEMEI BARBATI
Da 1,2,4,6,8,9,10 Da 1,2,3,5,6,7,8,9,10
Nu 3, 5, 7 Nu 4
Punctaj superior 8-10 p. Exista acceptare fizica. Relatia sexuala e satisfacatoare.
Punctaj mediu 5-7 p. Savurarea contactului fizic este insuficient dezvoltata. Se
recomanda exercitii care cultiva raspunsul la apropierea fizica a partenerului.
Punctaj slab sub 5p. Sondarea temerilor generate de intimitate (analiza unei scale
pentru repulsie)
VI.
FEMEI BARBATI
Da 1,3,4,6,7 Da 1,2,3,4,7,10
Nu 2,5,8,9,10 Nu 5,6,8,9
Punctaj superior 8-10 p. Se inteleg foarte bine; isi pot comunica reciproc doleantele,
nemultumirile fara retineri.
Punctaj mediu 5-7 p. Exista dificultati legate de discutarea fara inhibitii a subiectelor
legate de viata sexuala, ceea ce geenreaza tendinta spre mascarea problemelor
existente. Se recomanda interventii care sa ajute persoana sa-si dezvolte abilitatea de a
comunica.
Punctaj slab sub 4p.
VII.
FEMEI BARBATI
Da 3,4,5 Da 5,10
Nu 1,2,6,7,8,9,10 Nu 1,2,3,4,6,7,8,9
Punctaj superior 8-10 p. Siguranta in relatiile sexuale. Problema care se poate ivi
poate avea la baza o asimetrie a increderii in sine: daca avantajul este de partea
femeii, conflictul va fi cu atat mai mare cu cat partenera considera importanta pozitia
de dominare a barbatului; mai evident cand relatiile persoanei de obicei sunt de scurta
durata.
Punctaj mediu 5-7 p. Se recomanda aplicarea unei scale complementare care vizeaza
scaderea/ absenta increderii in sine. Uneori trebuie investigate si dificultatile legate de
stabilirea relatiilor sexuale sau cele legate de gelozie.
Punctaj slab sub 4 puncte.
VIII.
FEMEI BARBATI
Da 1,2,3,4,6,7,8,10 Da 1,4,5,7,8,9,10
Nu 5,9 Nu 2,3,6
Punctaj superior 8- 10 p. Tehnica indiscutabila. Posedarea acestor elemente de tehnica
este totusi insuficienta, mai ales cand la un punctaj superior la tehnica se asociaza cu
un punctaj foarte scazut la senzualitate, comunicare. E necesara si satisfacerea
emotionala a partenerului/ei.
Punctaj mediu 5-7 p. Daca nu exista elemente de repulsie, respingere, este necesara
gasirea unor tehnici care ar putea contribui la o sexualitate mai potrivita.
Punctaj slab sub 4 puncte. Tulburari de erectie, ejaculare precoce. Se recomanda
extinderea asupra instruirii pacientului, utilizarea unor elemente de ordin tehnic
(pozitii, utilizarea scenariului adecvat).
15
IX.
FEMEI BARBATI
Da 2,3,4,5,9,10 Da 1,5,6,8,9,10
Nu 1,6,7,8 Nu 2,3,4,7
Punctaj superior 8-10 p. Deosebit de rabdator fata de forme alternative ale
comportamentului sexual (Daca nu e vorba de monotonie a vietii sexuale asociate cu
un punctaj scazut la scala satisfactiilor sexuale) Se recurge la scala asteptarii
neimplinite care poate contribui la depistarea cauzelor nemultumirii.
Punctaj mediu 5-7 p. Poate indica scaderea in timp a interesului pe care persoana l-a
manifestat odinioara ( se urmareste si scala “ lipsa interesului”).
Punctaj slab sub 4 p. Folisirea scalei repulsiilor este recomandata. Persoana este foarte
pudica sau considera sexualitatea ca pe ceva rusinos.
X.
Heterosexualul exclusiv 1 2 3 4 5 6 7 Homosexualul exclusiv
APLICATIE PRACTICA: Modul in care ne vedem in cadrul relatiilor
Pasul 1. Descrieţi pe scurt modul în care vă vedeţi, în contextul relaţiilor, de exemplu.

“Sunt un iubit tandru”; “Sunt o persoană demnă de încredere”; “Sunt o persoană care
oferă mai mult decât primeşte”; pe de altă parte, “Sunt rece”; “Sunt genul de persoană
căreia i se întâmplă să fie subestimată” sau “Îi iubesc şi îi părăsesc.”
Indiferent de modul în care vă descrieţi, jucaţi-vă cu descrierile până când găsiţi una
care vi se potriveşte cu adevărat. S-ar putea să fie o revelaţie sau o reafirmare a ceea
ce ştiaţi de foarte multă vreme. Notaţi afirmaţia la care ajungeţi:
“În relaţii, eu sunt…,”
Pasul 2. Gândiţi-vă acum ce gen de metaforă v-ar descrie.
Pasul 3. Cum este identitatea dvs.? Este vijelioasă? Este ca un animal de casă
afectuos? Un Don Juan ?
“În relaţii, eu sunt ca…deoarece…”
Ce altceva trebuie să mai fie adevărat ca metafora să aibă sens?
Pasul 4. Gândiţi-vă la o metaforă legată de ceea ce v-aţi dori să fiţi: “În relaţii, mi-ar
plăcea să fiu… deoarece…
Pasul 5. Cum se potriveşte prima dvs. metaforă cu a doua?

De asemenea, cât de bine este susţinută identitatea dvs. de ceea ce aţi descoperit la
celelalte niveluri?
Pasul 6. După ce v-aţi scris concepţia despre sine, gândiţi-vă puţin la modul în care
conştiinţa acestui fapt v-a influenţat în trecut relaţiile. Poate fi una dintre cauzele
succesului dvs. Poate reprezenta un factor care v-a limitat sau a determinat repetarea
în relaţiile dvs. a unor modele. De exemplu, cineva pe care îl cunoşteam avea o
identitate definită prin “Sunt un singuratic”. Îşi trăia integral acea identitate – chiar şi
în mijlocul altora.
16
III. DORINTA SEXUALA DIMINUATA
Conform cu DSM IV-TR criteriile de diagnostic pentru dorinta sexuala diminuata

sunt:
A. Fantezii sexuale şi dorinţa de activitate sexuală persistent sau recurent deficitare
(sau absente). Judecata de deficienţă sau de absenţă este făcută de clinician, luând în
consideraţie factorii care afectează funcţionarea sexuală, cum ar fi etatea şi contextul
vieţii persoanei.
B. Perturbarea cauzează detresă sau dificultate interpersonală marcată .
C. Disfuncţia sexuală nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (cu
excepţia altei disfuncţii sexuale) şi nu se datorează exclusiv efectelor fiziologice
directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei
condiţii medicale generale.
De specificat tipul: Tip primar / Tip căpătat
De specificat tipul: Tip generalizat / Tip situaţional
De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorată factorilor combinaţi
Conform cu DSM-IV-TR dorinta sexuala inhibata poate fi:
- pe durata întregii vieţi (prezentă de la debutul activităţii sexuale) sau
dobândită (cu apariţia după o peroadă normală);
- respectiv generalizată (pierderea sau absenţa dorinţei sexuale în toate situaţiile
şi cu toţi partenerii) sau situaţională (dorinţa sexuală hipoactivă este limitaată
la anumite tipuri de stimulare, situaţii sau parteneri).
Kaplan (1979) spunea că dorinţa sexuală diminuata are drept cauză anxietatea
intrapsihică, la două nivele :
- nivelul 1: vina legată de plăcerea sexuală
- nivelul 2: teama de intimitate, sau anxietatea profundă de teama lezării.
Rosen şi Leiblum (1995) susţineau că traumele sexuale contribuie la apariţia
tulburării hiposexuale. Pe de altă parte, bărbaţii cu tulburare hiposexuală au o
frecvenţă mai crescută a masturbării comparativ cu grupul de control (Nutter şi
Condron, 1985).
Psihologia priveşte tulburarea hiposexuală şi din perspectiva relaţiilor, la dezvoltarea
tulburării contribuind teama de intimitate, teama de apropiere, teama de implicare şi
teama de abandon (La Piccolo şi Friedman, 1988). Controlul direcţionat asupra
sinelui sau partenerului, incapacitatea de a fuziona dragostea cu dorinţa sexuală,
sentimente de mânie, ură, şi resentimentele joacă un rol cucial în crearea şi
menţinerea tulburării sexuale hipoactive.
Trudel (1995) discută câteva carcteristici care ar contribui la tulburarea hiposexuală,
incluzând: distorsiuni cognitive legate de dorinţa sexuală hipoactivă, cum sunt
credinţele rigide şi iraţionale, expectanţele nerezonabile legate de sexualitate,
negativismul rezultat din traume anterioare sau ca efect al unei educaţii stricte morale
sau religioase.
Beck (1995) enumera de asemenea o serie de factori care joacă un rol major în
tulburarea hiposexuală incluzând lipsa de încredere şi intimitate, conflictele de
putere, dorinţa de control şi lipsa de atracţie fizică, depresia, suferinţa, durerea
cronică, deprivarea de somn, problemele de imagine corporală, stima de sine
scăzută, abuzul de alcool sau diverse substanţe, boala cronică fizică sau mentală şi
anumite medicamente.
17
Atunci când evaluăm clienţii cu dorinta sexuala diminuata trebuie să luăm în
considerare trei aspecte importante (Heiman, Epps şi Ellis, 1995):
-Tiparele individuale: curente şi anamnestice, starea sănătăţii fizice, intervenţii
chirurgicale şi medicaţie; funcţionareaa psihologică, masturbarea, fanteziile sexuale,
identitatea de gen, orientarea sexuală.
- Tiparele interpersonale: relaţiile actuale şi cele din antecedente, tiparele familiale,
relaţiile sexuale;
- Tiparele socioculturale: credinţele actuale şi din antecedente legate de sex, gen,
orientare sexuală, importanţa religiei.
APLICATII PRACTICE:
4. Tehnica blazonului sexual (Andre Deperetti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface,
2001);
5. Tehnica propozitiilor (Walen, Wolfe, 2005).
„Tehnica blazonului sexual”

(prelucrat după Andre Deperetti, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, 2001)
Clientul are sarcina de a realiza propriul blazon sexual, sau propria „stemă”, care îl
reprezintă in calitate de partener sexual. Apoi clientul îşi prezintă şi argumentează
stema/ blazonul. Se analizează imaginea despre sine ca partener sexual, proiectele în
ce priveşte propria viaţă şi propriile relaţii, disonanţele stereotipale, posibilităţile de
recunoaştere de sine sau a celuilalt:
Deviza pentru mine ca partener sexual

1 calităţi 2 defecte
3 comportamente 4 roluri în viaţă
Tehnica propozitiilor (Walen, Wolfe, 2005)
Pacientul trebuie să spună cuvintele sau frazele care-i trec prin minte pentru fiecare
din următoarele situaţii:
a) femeia activă din punct de vedere sexual
b) femeia care preferă să nu fie sexual activă
c) bărbat activ din punct de vedere sexual
d) bărbat care preferă să nu fie sexual activ
e) femeie asertivă
f) bărbat asertiv
Este util pentru conştientizarea problemelor sexuale.
IV. AVERSIUNEA SEXUALA
Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru aversiunea sexuală sunt:

A. Aversiune extremă, recurentă sau persistentă faţă de contactul sexual şi evitarea
tuturor (sau aproape a tuturor) contactelor sexuale genitale cu un partener sexual.
18
excepţia altei disfuncţii sexuale).
De specificat tipul: Tip situaţional / Tip generalizat
De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorată factorilor combinaţi.
În cartea lui Carnes, „Anorexia sexuală: depăşirea urii sexuale faţă de sine”, sunt
enumerate antecedentele clientului care sufera de aversiune sexuala:
-un istoric probabil de exploatare sexuală sau rejectare sexuală sever traumatizantă;
-tipare extreme de gândire sau comportament în familia persoanei cu aversiune
sexuala;
-influenţa profundă a unui grup cultural, social sau religios care priveşte sexul ca pe
ceva negativ şi sprijină oprimarea şi reprimarea sexului.
Weiss (1998) identifică trei cauze probabile ale aversiunii sexuale:

- abuzul sexual
- tulburarea de ataşament în relaţie cu părinţele de sex opus
- dependenţa sexuală.
Lipsa de intimitate resimţită de copil în relaţia cu părinţii, precum şi violarea acestei
intimităţi face ca copilul să asocieze durerea sau lipsa de familiaritate cu intimitatea.
Modelul de intimitate oferit de părintele de sex opus poate modela felul în care
persoana se aşteaptă să decurgă o relaţie intimă sau dorinţele sale.
Weiss (1998) spune că întărirea sexuală legată de lumea fanteziei (în dependenţa
sexuală) poate face ca în timp persoana să se lege sexual de această lume fantastică.
Se formează legături chimice la nivel neuronal, care se combină cu uşurinţa de
abordare psiohologică a unei lumi a fanteziei, ceea ce poate face ca persoana să
ajungă la concluzia că această lume a fanteziei este mai uşor de abordat şi preferabilă
sexual; ducând astfel la aversiune sexuală.
Simptomatologia sexuală în aversiunea sexuală cuprinde:

- teama de plăcere sexuală
- teama morbidă şi persistentă de contact sexual
- obsesia şi hipervigilenţa legată de chestiunile sexuale
- evitarea a orice are legătură cu sexul
- preocuparea legată de sexualitatea altora
- distorsiunea înfăţişării corporale
- îndoielile obsesive legate de sine privitor la adecvarea sexuală
- atitudinile rigide privitoare la comportamentul sexual
- teama excesivă şi preocuparea faţă de bolile transmise pe cale sexuală
- preocuparea obsesivă sau grija faţă de intenţiile sexuale ale altora
- vina legat de experienţele sexuale
- depresia în legătură cu adecvarea şi funcţionarea sexuală
- evitarea intimităţii datorită fricii sexuale
- comportamentul auto – distructiv pentru a imita, stopa sau evita sexul.
După Weiss cadrul conceptual al aversiunii sexuale este mai degrabă al unei tulburări
de intimitate decât al unei tulburări în primul rând sexuale.
Următoarele opt caracteristici comporamentale se consideră că intervin în

„anorexia sexuală”:
- reţinerea dragostei faţă de partenerul constant, respectiv a sentimentelor;
19
- reţinerea laudelor sau aprecierilor la adresa partenerului;
- controlarea prin tăcere sau mânie, mai ales atunci când există „pericolul” apropierii
de partener;
- continuarea criticilor la adresa partenerului, ducând la izolare;
- evitarea relaţiilor sexuale, prin refuzul avansurilor partenerului, evitarea
sentimentelor în timpul actului sexual;
- lipsa de dorinţă spre a discuta sentimentele proprii cu partenerul, respectiv evitarea
intimităţii emoţionale;
- ocuparea cu alte activităţi, astfel încât să aibă puţin timp la dispoziţie pentru a-l
petrece cu partenerul. Persoana cu aversiune sexuala iniţiază foarte rar perioade de
timp mai lungi în care să fie singur cu partenerul, cum ar fi weekend-urile romantice
sau vacanţele petrecute fără prieteni sau alţi membri ai familiei.
- orice problemă apărută în relaţia cu partenerul este transformată într-o problemă a
partenerului. Învinovăţirea partenerului este o caracteristică constantă a anorexiei
sexuale. O motivaţie centrală a anorexicului sexual este păstrarea unei imagini
perfecte.
APLICATII PRACTICE
6. Studiu de caz
7. Scala intimităţii (după Waltker şi Thompson,1983)
Studiu de caz
Clienta in varsta de 28 de ani, casatorita cu un preot, vine la terapie pentru aversiune
sexuala, cu intindere de la senzatii neplacute la atingerea de catre sot a sanilor, si pana
la teama completa de a avea relatii sexuale.
Scala intimităţii (după Waltker şi Thompson,1983)

Sursa: Corcoran, K şi Fischer, J (2000). Measures for Clinical Practice : A
Sourcebook (vol 2) New York , N.Y: The Free Press).
Indicaţi care este percepţia dvs asupra relaţiei pe care o aveţi în prezent cu
partenerul /partenera, răspunzând cu „da” sau „nu” la următoarele afirmaţii:
1. Vrem să petrecem timp împreună
2. El/ea îmi arată că mă iubeşte
3. Suntem oneşti unul cu celălalt
4. Putem accepta criticile rciproc referitor la defectele sau greşelile noastre.
5. Ne place unul de celălalt
6. Ne respectăm reciproc
7. Vieţile noastre sunt mai bune datorită celeilalte
8. Ne bucurăm de relaţie
9. Lui /ei îi pasă cum mă simt
10. Simţim că suntem o echipă
11. Există multă lipsă de egoism în relaţia noastră
12. El/ea se gândeşteîntotdeauna la binele meu
13. Sunt norocos /norocoasă să o am pe ea / să îl am pe el în viaţa mea
14. El /ea mă face întotdeauna să mă simt mai bine
15. El / ea este importnt(ă) pntru mine
16. Ne iubim unul pe celălalt
17. Sunt sigur(ă) de această relaţie
20
Se discută acele întrbări la care răspunsul a fost „nu”.
V. TULBURAREA DE EXCITATIE SEXUALA A FEMEII
Conform cu DSM-IV-TR criteriile de diagnostic pentru tulburarea de excitatie sexuala

a femeii sunt:
A. Incapacitatea persistentă sau recurentă de a atinge sau de a menţine până !a
realizarea activităţii sexuale, un răspuns adecvat de lubrifiere-turgescenţă la excitaţia
sexuală.
B. Perturbarea cauzează detresă sau dificultate interpersonală marcată.
Tulburarea de excitatie sexuala a femeii este mai rara comparativ cu tulburarea de

erectie a barbatului, avand in vedere ca sunt implicate structuri anatomice mai simple.
O femeie care are conflicte intrapsihice sau la nivel sexual va dezvolta mai probabil o
dorinta sexuala diminuata sau o tulburare a orgasmului.
Cea mai frecventa cauza a tulburarii de excitatie sexuala a femeii este nivelul scazut
de estrogen, mai ales la menopauza.
In cazurile in care tulburarea de excitatie sexuala a femeii are cauze psihogene,

acestea sunt de obicei legate de conflicte intrapsihice privitoare la actul sexual sau
tehnici sexuale deficitare, care nu stimuleaza suficient femeia. Cele mai multe femei
cu tulburare de excitatie sexuala sunt ambivalente in ce priveste actul sexual, datorita
unor conflicte intrapsihice legate de sexualitate sau problemelor maritale. Aceste
aspecte trebuie obligatoriu investigate in cursul evaluarii, in mod special istoricul
psihosexual, istoricul familiei de origine si analiza relatiei de cuplu.
Cei mai frecventi factori psihologici si interpersonali implicati in tulburarea de

excitatie sexuala a femeii sunt:
- lipsa de atractie fata de partener (sexuala, emotionala sau ambele);
- plictiseala sexuala;
- emotiile negative (cum sunt vina, anxietatea, furia si resentimentele);
- distragerea sau lipsa de atentie in context sexual.
In cazul tulburarii de excitatie sexuala a femeii vor fi investigati factorii care o

motiveaza pentru activitatea sexuala:
- pentru a-si mentine si satisface partenerul;
- pentru a ramane insarcinata;
- pentru a evita pedepsele potentiale.
Pe de alta parte, sunt investigati factorii care motiveaza femeia in a rezista excitatie
sexuale:
- evitarea amintirii unui abuz sexual in antecedente;
21
- pentru a-si exprima sentimentele negative fata de partener;
- pentru a nu pierde controlul asupra situatiei (pierderea controlului fiind
asociata cu abandonul sexual).
APLICATII PRACTICE
1. Studiu de caz
2. Intrebari de evaluare a tulburarii de excitatie sexuala la femeie
3. Eco-harta sexualitatii
Studiu de caz
Femeie, in varsta de 28 de ani, casatorita de 5 ani, nu a facut niciodata dragoste cu

sotul prin contact sexual vaginal. Singurul contact sexual a fost oral. Declara ca nu
poate face sex din cauza ca nimic nu trebuie sa intre in ea, e periculos, lucrurile pot
iesi, dar nu e natural sa intre.
Intrebari de evaluare a tulburarii de excitatie sexuala la femeie
- Cand a inceput problema legata de excitatia sexuala? A fost diferita la

inceput?
- Ce fel de activitati sexuale sau forme de atingere sunt excitante pentru
dvs?
- Daca partenerul dvs v-ar atinge mai mult sau in modalitati diferite, sau
daca preludiul ar dura mai mult, credeti ca v-ati excita din punct de vedere
sexual?
- Aveti dificultati in a ramane concentrata asupra sexului in timp ce faceti
dragoste? Respectiv mintea va zboara in alta parte?
- Excitatia sexuala o resimtiti si mental, sau numai fizic?
- Apar schimbari in respiratia si pulsul dvs in timpul excitatiei sexuale?
- Aveti senzatii placute in timpul excitatiei sexuale?
- Aveti lubrefiere vaginala in timpul excitatiei sexuale?
- Cat de des se intampla sa fie dureros contactul sexual din cauza lubrefierii
insuficiente a vaginului?
- Este nevoie sa folositi un lubrefiant pentru intromisiune?
Eco-harta sexualitatii
Partenerul
Ce spunea mama despre sex
Relatia noastra Eu
Familia mea si sexualitatea
Religia mea
22
Eco-harta se contstruieste pentru disfunctiile sexuale plasand in centru relatia, si apoi
cerand clientei sa deseneze cercuri mai mici sau mai mari, mai apropiate de cercul
relatiei sau mai indepartate, in care sa plaseze, cu culori diferite, functie de cum i se
pare potrivit, itemi cum sunt:
- ce spunea mama despre sex
- ce spunea tata despre sex
- familia mea de origine si sexualitatea
- eu
- partenerul meu
- religia mea
- convingerile mele
- etc
In fiecare cerc se trec simboluri sau cuvinte-cheie importante.
VI. TULBURAREA DE ERECTIE A BARBATULUI
Conform cu DSM-IV-TR criteriile diagnostice pentru tulburarea de erectie a

barbatului sunt:
A. Incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge ori de a menţine o erecţie
adecvată până a realizarea activităţii sexuale.
B. Perturbarea cauzează detresă sau dificultate interpersonala marcată .
C. Disfuncţia erectilă nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (alta
decât o disfuncţie sexuală) şi nu se datorează exclusiv efectelor fiziologice ale unei
substanţe (de ex., un drog de abuz sau un medicament) ori ale unei condiţii medicale
generale.
De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorată unor factori combinaţi
Prevalenţa disfuncţiei erectile este de peste 500 milioane de bărbaţi în 1999. Dintre
ţările est europene România are cea mai mare prevalenţă a disfuncţiei erectile,
ajungând la 25% din populaţia generala, adică unul din patru bărbaţi are probleme de
acest gen. Disfuncţia erectilă este mai frecventă la bărbaţii de peste 50 de ani la care
prevalenţa este de peste 50%
Disfuncţia erectilă poate apare numai cu anumite partenere sexuale şi poate să

preceadă sau să succeadă penetrarea.
În multe cazuri disfuncţia erectilă indică prezenţa unei alte patologii, fiind unul din
primele simptome, asfel încât sunt necesare investigaţiile medicale pentru a identifica
şi trata patologia concomitentă – de exemplu diabetul zaharat, disfuncţiile hormonale,
bolile cardiace sau degenerative. Cercetările arată că disfuncţia erectilă precede
ischemia miocardică cu 2-3 ani şi că severitatea disfuncţiei erectile este corelată cu
boala coronaniană (Montosi şi colab, 2006).
Cauzele disfuncţiei erectile sunt organice, funcţionale şi psihologice, în majoritatea

cazurilor mecanismele etiopatogenice fiind de tip combinat. Dacă pacientul nu a avut
23
şi nu are niciodată erecţie atunci probabil cauza disfuncţiei erectile este organică.
Dacă pacientul are erecţii, chiar dacă rar, probabil mecanismele etiopatogenice
implicate sunt de natură psihologică.
Incapacitatea de a obţine sau menţine erecţia se poate datora factorilor psihologici de
tipul gânduri, expectanţe sau interpretări eronate. De fapt mecanismele psihologice
sunt implicate în peste 60% din disfuncţiile sexuale. Anxietatea de performanţă
asociată cu dezechilibrul sistemului nervos vegetativ poate afecta comportamentul
sexual.
Analiza comportamentala
In cele mai multe situatii, cauza disfunctiei erectile la barbat este anxietatea de
performanta. De obicei apare un mecanism de genul: „Ma intreb daca va merge”, sau
„Ma tem ca nu voi putea avea erectie”, sau „Nu cred ca imi voi putea mentine
erectia”, etc. Datorita gandurilor obsesive legat de erectie, probabil vor apare
dificultati. Persoana se centreaza pe performanta si nu pe placere. Avand in vedere ca
raspunsul erectil este foarte sensibil la emotii, anxietatea de performanta va declansa
reflexe care duc la scaderea cantitatii de sange care ajunge la nivelul penisului, facand
astfel erectia dificila.
Analiza dinamicii intrapsihice si a sistemului format de cuplu

In unele cazuri disfunctia erectila este un mecanism de aparare impotriva unor
conflicte sexuale inconstiente, sau are un rol in dinamica de cuplu.
Conform cu teoria psihanalitica problemele oedipale nerezolvate si anxietatea de
castrare joaca un rol important in disfunctia erectila la barbat. Barbatii cu disfunctie
erectila pot manifesta ambivalenta fata de femei si temeri sexuale excesive, astfel ca
este nevoie sa investigam dinamica familiala a clientului si sa analizam relatiile sale
sexuale. A fost foarte apropiat sau ambivalent fata de mama sa? Este inca strans legat
de mama? Isi plaseaza partenerele in rol de „mama” sau dimpotriva, evita in mod
fobic femeile care ii amintesc de mama sa? Este foarte competitiv, sau dimpotriva
foarte temator in relatie cu alti barbati? Anxietatea sa legata de sex este excesiva
si/sau are nevoie de reasigurari constante?
De multe ori barbatii cu difunctie erectila sunt ambivalenti sau ostili in ce priveste
femeile, si excesiv de apropiati de mamele lor.
Unii din barbatii cu disfunctie erectila au primit mesaje negative privitor la placerea
sexuala din partea familiei, prietenilor, sau ca urmare a educatiei religioase. Din acest
motiv, este important sa evaluam care sunt atitutdinile clientului fata de sex si placere,
si care au fost opiniile legat de acestea in familia de origine.
De multe ori partenerele barbatilor cu disfunctie erectila sunt femei care ii preseaza in
sensul performantei sexuale, asteptand ca barbatul sa fie responsabil in totalitate de
calitatea actului sexual.
Atitudinile critice ale partenerei si cererile agresive joaca si ele un rol important in
disfunctia sexuala.
Ca urmare, este important sa evaluam sistemul format de cuplu (interactiunile in
cuplu) si caracteristicile emotionale ale clientului.
APLICATII PRACTICE
1. Roluri in cuplu (NLP)
Roluri in cuplu
24
Ce drepturi consideraţi că aveţi în relaţia dvs.?
Alcătuiţi o listă.
Imaginaţi-vă acum că sunteţi partenerul dvs.
Puneţi-vă în locul lui (cea de-a doua poziţie).
Din perspective partenerului dvs., sunteţi de acord cu acestă listă?
Tot din punctul de vedere al partenerului dvs., ce responsabilităţi v-aţi aştepta să
însoţească aceste drepturi?
Acum, din nou din perspective dvs., ce responsabilităţi credeţi că aveţi faţă de
partener?
De ce anume vă ocupaţi?
Ce fel de activităţi gospodăreşti realizaţi?
Cine aduce banii în casă?
Cine administrează banii?
Ce alte responsabilităţi credeţi că aveţi?
Alcătuiţi o listă cu responsabilităţile dvs.
Acum, din perspectiva partenerului ce responsabilităţi se aşteaptă de la dvs?
Faceţi acum ocomparaţie între liste (cea de-a treia poziţie). Pot constitui o lectură
foarte interesantă. Verificaţi-le cu sinceritate împreună cu partenerul dvs. de viaţă şi
vedeţi dacă prezintă vreo discrepanţă însemnată.
VII. TULBURAREA DE ORGASM A FEMEII (ORGASMUL FEMININ

INHIBAT)
Conform cu DSM-IV-TR criteriile diagnostice pentru tulburarea de orgasm a femeii

sunt:
A. întârzierea sau absenţa, persistentă sau recurentă, a orgasmului, după o fază de
excitaţie sexuală normală. Femeile prezintă o mare variabilitate în tipul sau
intensitatea stimulării care declanşează orgasmul. Diagnosticul de tulburare de orgasm
a femeii trebuie să se bazeze pe judecata clinicianului că abilitatea orgasmică a femeii
este mai redusă decât ar fi rezonabil pentru etatea femeii, experienţa sa sexuală şi
adecvarea stimulării sexuale pe care o primeşte.
C. Disfuncţia orgasmică nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (cu
directe ale unei substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) sau ale unei
Anorgasmia este:
- primară: femeia nu a avut niciodată orgasm, indiferent de tipul de stimulare
- secundară: femeia are anorgasmie după o perioadă în care a avut orgasm:
o situaţională: femeia poate avea orgasm în unele situaţii (de exemplu
prin masturbare, dar nu şi cu partenerul)
o generalizată
25
Orgasmul feminin depinde de mai mulţi factori, printre care: distresul marital şi
interpersonal, distresul psihologic, tulburările psihiatrice, utilizarea antidepresivelor,
mai ales a inhibitorilor selectivi ai receptării serotomiei, vârsta, educaţia, clasa socială
şi religia.
Conform cu Laumann şi colab. 87 % din femeile care sunt absolvente de facultate au
orgasm în timpul masturbării, comparativ cu 42 % din femeile cu studii liceale. Nu
pare să existe vreo legătură între nivelul de educaţie şi capacitatea de a ajunge la
orgasm cu partenerul. Între orgasm şi religiozitatea crescută există o relaţie negativă,
respectiv 79 % din femeile religioase nu ajung sau ajung greu la orgasm.
Atunci când se realizează interviul clinic în anorgasmie sunt adresate următoarele

întrebări:
- Simţiţi plăcere şi satisfacţie în lipsa orgasmului? Faptul că nu aveţi orgasm vă
preocupă intens?
- Niciodată nu aveţi orgasm? Cu nici un partener? Sunt situaţii sau parteneri cu
care aveţi orgasm?
- Aţi observat treptat că nu mai aveţi orgasm sau n-aţi mai avut orgasm dintr-o
dată?
- Ce produce dificultăţile de orgasm după părerea dumneavoastră?
- Există o reducere a plăcerii şi sensibilităţii dvs. clitoridiene sau este redusă în
special plăcerea coitală?
- Senzaţiile coitale sunt reduse?
- Simţiţi durere în timpul actului sexual?
- Aţi schimbat poziţia în timpul actului sexual astfel încât să nu fie stimulat
peretele vaginal anterior (punctul Grafenberg sau G) ?
Funcţie de informaţiile pe care le obţinem trebuie să investigăm:

- echilibrul hormonal;
- semnele şi siptomele de distrofie vulvară, de involuţie clitoridiană şi vaginală
şi consecinţele traumatice ale unor mutilări genitale rituale;
- semne şi simptome de incontinenţă, de hipotonie sau hipertonie a planşeului
pelvin sau de ejaculare feminină (educaţie, permisivitate);
- influenţe iatrogene, atunci când sunt prescrise medicamente care sunt potenţial
inhibitoare ale organismului.
De cele mai multe ori este util sa investigam care este comportamentul sexual al
clientei: Cum se masturbeaza? Cu ajutorul degetelor? Cu un vibrator? Are fantezii
sexuale atunci cand se masturbeaza, fantezii pe care nu le are atunci cand este cu
partenerul? Ii place modul in care o atinge partenerul? Are o senzatie diferita atunci
cand se atinge singura? Este stimulata suficient in timpul actului sexual? Ii poate
spune partenerului ce i-ar face placere? Este atrasa de partener? Are o dorinta foarte
mare de a-i face pe plac partenerului? Este anxioasa atunci cand este cu partenerul?
Are incredere in partener? Se gandeste ca alte femei simt o placere sexuala mai mare?
Are senzatia ca actul sexual dureaza prea mult? Ii este teama ca partenerul o va
respinge? Se poate abandona propriilor sentimente? Ce fel de ganduri ii vin in minte
atunci cand face dragoste? Are fantezii sexuale? Cum suna o astfel de fantezie
sexuala?
26
Cel mai frecvent cauza anorgasmiei este auto-observarea obsesiva in timpul actului
sexual. O alta cauza este stimularea insuficienta a clitorisului, si nu in ultimul rand o
cauza comuna este incapacitatea de a avea fantezii sexuale.
Analiza dinamicii intrapsihice

In analiza dinamicii intrapsihice sunt importante istoricul psihosexual si inferentele
din familia de origine. Pot apare conflicte inconstiente datorate interzicerii masturbarii
in copilarie, interzicerii exprimarii sexuale, relatiilor distante sau ostile cu mama, lipsa
de incurajare a sexualizarii, conflicte oedipale, relatiile ambivalente cu tatal, inhibarea
generala a placerii. Unele femei cu anorgasmie au o personalitate de tip compulsiv sau
controlant, ceea ce face dificil sa lase la o parte controlul in timpul actului sexual.
Analiza dinamicii de cuplu

Unele femei cu anorgasmie intra in competitie la diverse niveluri cu partenerii lor, sau
apare teama fata de partener, ambivalenta, lipsa de incredere, furia.
APLICATII PRACTICE
1. Descrieti orgasmul
2. Fantezia sexuala
VIII. TULBURAREA DE ORGASM A BARBATULUI (ORGASMUL

MASCULIN INHIBAT)/ EJACULAREA TARDIVA
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de orgasm a barbatului sunt:

A. întârzierea sau absenţa, persistentă sau recurentă, a orgasmului, după o fază de
excitaţie sexuală normală în cursul activităţii sexuale pe care clinicianul, ţinând cont
de etatea persoanei, o considera a fi adecvată în focalizare, intensitate şi durată.
C. Disfuncţia orgasmică nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (cu
Ca si in anorgasmia feminina, in ejacularea tardiva la barbat principala cauza
psihologica este auto-observarea obsesiva.
Analiza dinamicii intrapsihice

In cazul ejacularii tardive sunt prevalente ambivalenta sau furia fata de femei, care
deriva din probleme nerezolvate cu mama in copilarie. Sunt de asemenea implicate
teama de intimitate, teama de implicare si teama de placere. Poate fi nevoie de o
analiza amanuntita a relatiei clientului cu mama sa, adesea relevand procese
nevrotice. De multe ori barbatii cu ejaculare tardiva sunt furiosi pe partenera si se
27
implica intr-un fel de sistem sado-masochist, in care retinerea ejacularii este similara
cu retinerea furiei. Acest mecanism apare mai ales in cazul personalitatilor rigide,
compulsive sau supra-controlante.
Totusi, exista putine dovezi in sprijinul acestor ipoteze psihodinamice.
Perspectiva integrativa
Conform cu Apfelbaum (2007), in cazul ejacularii tardive apare o functionare
automata in lipsa unei adevarate excitatii sexuale. Conform acestei ipoteze barbatul
este privit ca un fel de “cal de curse” care incearca din toate puterile sa faca placere
partenerei, fara a fi el insusi excitat sexual in adevaratul sens al cuvantului.
Studiile recente arata ca ejacularea tardiva este rezultatul mai multor factori
combinati:
- credintele religioase;
- orientarea sexuala puternica catre sine;
- dorinta sexuala scazuta’
- excitatia sexuala inadecvata;
- anxietatea de performanta.
Masturbarea poate fi preferata in locul actului sexual cu partenera. Cei mai multi
barbati cu ejaculare tardiva, spre deosebire de media barbatilor, spun ca au erectie mai
puternica in timpul masturbarii decat in timpul actului sexual cu partenera.
De cele mai multe ori barbatii cu ejaculare tardiva au dificultati in a comunica
partenerei care sunt preferintele lor sexuale, datorita sentimentelor de jena, rusine sau
vina.
O alta cauza potentiala a ejacularii tardive este neconcordanta dintre fanteziile sexuale
si realitatea actului sexual cu partenera: atractivitatea partenerei, genul de activitate
sexuala preferata, orientarea sexuala, etc. In multe cazuri excitatia sexuala vis-a-vis de
partenera este mult mai mica comparativ cu excitatia sexuala auto-satisfacerii,
fanteziilor sexuale sau pornografiei.
In alte situatii intervine anxietatea legata de imposibilitatea de a ejacula, ceea ce face
ca gandurile barbatului sa fie distrase de la actul sexual, inspre propria anxietate si
propriile ganduri obsesive.
IX. EJACULAREA PRECOCE
Criteriile de diagnostic pentru ejacularea precoce, conform cu DSM IV-TR sunt:

A. Ejaculare persistentă sau recurentă la o excitaţie sexuală minimă, înaintea, în
timpul sau scurt timp după penetrare, şi înainte ca persoana s-o dorească. Clinicianul
trebuie să ţină cont de factorii care afectează durata fazei de excitaţie, cum ar fi
noutatea partenerei sau situaţiei sexuale şi frecvenţa recentă a activităţii sexuale.
B. Perturbarea cauzează, o detresă sau dificultate interpersonală marcată .
C. Ejacularea precoce nu se datorează exclusiv efectelor directe ale unei substanţe (de
ex., abstinenţei de opiacee).
28
Etiologia ejaculării precoce nu este încă pe deplin clarificată, deşi de-a lungul anilor a
fost o tulburare cu succes terapeutic ridicat (60-70%) prin psihoterapia de scurtă
durată (Semans, 1956).
Teoriile psihologice în ejacularea precoce se centrează pe ostilitatea faţă de femeie,

deşi este un lucru îndolielnic în multe cazuri. Anxietatea de performanţă atinge adesea
cote înalte atunci când bărbatul ajunge la terapie, ceea ce se poate datora reacţiei de
rejecţie a partenerei. Uneori anxietatea rezultă dintr-o rejecţie totală.
Teoria biologică asupra ejaculării precoce spune că bărbatul nu îşi cunoaşte propriile
stări dinainte de ejaculare, şi că simte că nu deţine controlul asupra ejaculării, în mod
similar situaţiei în care vezica urinară este plină.
O perspectiva integrativa in ejacularea precoce se refera la ariile de suprapunere intre
ejacularea precoce ca disfunctie (boala), comportament, povestea vietii persoanei si
dimensiunile psihologice:
comportament
ejaculare precoce povestea vietii
dimensiuni psihologice
Exista 4 sindroame de ejaculare precoce:

Ejacularea precoce pe durata intregii vieti: durata foarte scurta a actului sexual, de
cauza genetica/ neurobiologica, cu prevalenta mica, tratata medicamentos.
Ejacularea precoce dobandita: durata scurta sau foarte scurta a actului sexual, de
cauza medicala sau psihologica, cu prevalenta mica, tratata medicamentos sau
psihoterapeutic.
Ejacularea precoce naturala variabila: durata scurta sau normala a actului sexual,
datorata variatiilor normale, cu prevalenta mare, tratata prin psihoterapie suportiva/
consiliere.
Disfunctia ejaculatorie asemenatoare ejacularii precoce: durata normala a actului
sexual, de cauza psihologica, cu prevalenta mare, tratata psihoterapeutic.
APLICATII PRACTICE:
Povestea vietii (psihoterapie narativa)
X. DISPAREUNIA
Criteriile de diagnostic pentru dispareunie:

A. Durere genitală recurentă sau persistentă asociată cu contactul sexual, fie la bărbat,
fie la femeie.
29
C. Perturbarea nu este cauzată exclusiv de vaginism sau de lipsa de lubrifiere, nu este
explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (cu excepţia altei disfuncţii sexuale) şi
nu se datorează exclusiv efectelor fiziologice ale unei substanţe (de ex., un drog de
abuz, un medicament) ori ale unei condiţii medicale generale.
De specificat: Datorată factorilor psihologici / Datorata unor factori combinaţi
VAGINISMUL
Criteriile de diagnostic pentru vaginism:

A. Spasm involuntar, persistent sau recurent, al musculaturii treimii externe a
vaginului, care interferează cu actul sexual.
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare de pe axa I (de ex.,
tulburarea de somatizare) şi nu este datorată exclusiv efectelor fiziologice directe ale
unei condiţii medicale generale.
De specificat: Datorat factorilor psihoiogici / Datorat unor factori combinaţi
Dispareunia la barbat este in majoritatea covarsitoare a cazurilor de etiologie

organica.
In ce priveste dispareunia la femeie si vaginismul, diferenta este de multe ori dificil de
realizat, astfel incat frecvent sunt tratate laolalta ca disfunctii sexuale feminine
dureroase.
Cauze psihologice:
- teama de durere
- stari emotionale negative
- “hipervigilenta” privitor la durere
- auto-observare excesiva
- somatizare
- anxietatea
- depresia
- timiditatea
- stima de sine sexuala scazuta
- fobia de penetrare
- atitudine sexuala negativa
- abuz sexual in antecedente
- nivel scazut al cunostintelor sexuale
- credinte negative privitoare la sex.
Examenul ginecologic este obligatoriu! In mod frecvent dispareunia si vaginismul

sunt produse de cauze medicale.
30
DE RETINUT!
Cele mai multe cazuri de disfunctii sexuale sunt datorate unei combinatii de factori
psihologici, culturali si organici.
Factori psihosociali si culturali frecventi sunt:

1. Ignoranta si lipsa de informare
2. Conflictele de valori
3. Fricile si traumele
4. Anxietatea de performanta
5. Conflictele inconstiente
6. Interdictiile parentale
7. Scrupulele religioase
Factori de relatie frecvent implicati:

Lipsa de incredere in partener
Problemele legate de putere si control
Certuri si furie
Dificultati de comunicare
Probleme de atasament si implicare
Factori organici
Atentie! In evaluare nu trebuie neglijati factorii organici: medicatia si afectiunile
medicale.
Afectiuni medicale frecvent asociate disfunctiilor sexuale: hipospadias, fimoza,
spina bifida, prostatita, uretrita, cistita, oreionul, boala Peyronie, tumorile pituitare,
boala Parkinson, neuropatiile periferice, sifilisul tertiar, ciroza hepatica, insuficienta
hepatica, insuficienta renala, diabetul zaharat, boala Addison, disfunctiile tiroidiene,
acromegalia, ateroscleroza, sindromul Leriche, shuntul penian aretrio-venos, leziunile
uretrale, leziunile medulare, fractura pelviana, terapia prin iradiere, simpatectomia,
interventii chirurgicale la nivelul prostatei sau vezicii urinare.
Medicatia frecvent asociata cu disfunctiile sexuale: medicatia antihipertensiva
(metildopa, clonidina, hidroclorotiazida, propranololul), medicatia anticolinergica
(antiparkinsoniene, antihistaminice, atropina), medicatia psihotropa (antidepresive,
antipsihotice, benzodiazepine), abuzul de alcool, amfetamine, opiacee (heroina,
morfina), cocaina, alte medicamente cum sunt cimetidina, digoxinul, indometacinul,
disulfiramul, estrogenii.
31
XI. PARAFILIILE
Evaluarea clinică în parafilii include interviul clinic cu anamneza, măsurători generale

psihologice şi neurologice, testarea falometrică şi examenul fizic. Interviul clinic
oferă informaţii despre istoricul sexual şi social, atitudini şi abilităţi. Este
recomandabilă şi anamneza soţilor /soţiilor, părinţilor, altor membri ai familiei,
prietenilor şi medicilor de familie ai persoanelor cu parafilii pentru a obţine informaţii
colaterale şi a verifica informaţiile oferite de persoana în cauză.
Testele psihometrice sunt de obicei administrate înainte de stabilirea unui program de

tratament şi cuprind evaluarea intereselor sexuale şi istoricul psihosexual, proceselor
cognitive incluzând distorsiunile cognitive şi capacitatea de empatie, funcţionarea
socială, utilizarea de diverse substanţe şi aspectele privitoare la recăderi.
În conformitate cu a patra ediţie a DSM trăsăturile clinice esenţiale ale parafiliei sunt:
-fantezii recurente şi intense excitante sexual, dorinţe sexuale şi comportamente care
în general includ
o obiecte non – umane
o suferinţa sau umilirea partenerului
o copii sau persoane care nu consimt la actul sexual
-durata simptomelor de cel puţin 6 luni.
Aproape toate formele de parafilie sunt domeniul aproape exclusiv al bărbaţilor.

Comportamentul parafiliac apare în mod tipic destul de devreme în cursul dezvoltării:
uneori în copilărie, dar de obicei până la vârsta adolescenţei. Natura fanteziilor
parafiliace şi a comportamentelor devine în mod tipic mai elaborată în perioada târzie
a adolescenţei şi în perioada adultă timpurie, şi de obicei persoana are mai mult de o
singură formă de parfilie (Freud şi Blanchard, 1986).
Pentru parafiliaci interesele sexuale pe care le au sunt trăite ca egosintone sau inerente
propriei persoane. Cu alte cuvinte, persoanele care au parafilie rar trăiesc experienţele
lor sexuale, fanteziile sau dorinţele ca provocatoare de stress. În loc de aceasta,
fanteziile şi dorinţele sunt resimţite ca naturale. Dar persoanele cu parafilie recunosc
faptul că interesele lor sexuale se află în afara normei şi pot să se străduiască foarte
mult să le ascundă. Persoanele merg să se trateze datorită presiunilor interpersonale
sau legale şi sunt forţate să se trateze pentru că au fost prinse. În timpul tratamentului
parafiliacii trăiesc de multe ori sentimente conflictuale puternice legate de „pierderea
parafiliei”. Pierderea parafiliei este egală cu pierderea propriei sexualităţi şi a unei
surse imense de motivaţie şi plăcere.
Datorită naturii puternice a impulsurilor sexuale, persoanele cu parafilie pot alege
ocupaţii care să le crească accesul la obiectele sau persoanele care le pot îndeplini
parafilia. De exemplu, poate alege să lucreze în domeniul imobiliar pentru a putea
32
spiona persoane dezbrăcte sau care fac sex. Pedofilii pot să se angajeze la cercetaşi
sau la o tabără de vară pentru a avea acces la copii de vârsta preferată.
Teoriile biologice susţin că parafiile sunt legate de hormoni. Dar cercetările nu au

reuşit să arate vreo legătură între nivelele hormonilor circulanţi şi fanteziile sexuale
atipice, dorinţele sau comportamentele sexuale din parafilii (Kruger şi Kaplan,2002).
Nivelul crescut de androgeni (testeron) este legat de fanteziile şi de dorinţele sexuale
mai frecvente, indiferent de gen sau de tipul fanteziilor. Cu alte cuvinte, testosteronul
este legat de cantitatea, dar nu şi de calitatea interesului sexual. Alte teorii biologice
mai recente susţin că la persoanele cu parafilie există o funcţionare cerebrală
modificată, probabil ca rezultat al unei traume developmentale timpurii (Cohen şi
Galynker, 2002), aceste cercetări fiind însă la început .
Explicaţiile psihanalitice ale parafiliior datează din epoca lui Freud. Se presupunea
că anxietatea de castrare apare atunci când băiatul descoperă că mama lui nu are
penis, şi astfel ajunge la concluzia că ar putea el însuşi să îl piardă. Obiectul fetiş este
privit ca substitut inconştient pentu penisul pierdut al mamei (Steel, 1996). Cu
ajutorul fetişului individul ajunge să menţină fantezia inconştientă că partenera sa are
un penis, astfel ajungând la anxietate inconştientă de castrare. Băiatul alege un obiect
fetiş pentru că hainele sau pantofii femeilor sunt ultimul lucru pe care l-a observat în
momentul cristalizat în care băiatul a văzut organele genitale ale mamei. Un fetiş de
genul blană se bazează pe simbolismul blănii ca şi păr pubian, iar un fetiş de genul
ciorap de nylon reprezintă simbolic picioarele epilate ale mamei.
Explicaţiile mai recente ale parafiliior din punct de vedere psihanalitic se centrează
mai mult pe relaţiile obiectuale şi ataşamentul potenţial problematic în copilărie ca
precursor devolopmental al parafiliei (Mc Comalk, Hudson şi Ward, 2002).
Presupunerea populară că cineva cu parafilie a trecut printr-un abuz sau traumă în
copilărie se bazează pe perspectiva relaţiilor obiectuale. În esenţă explicaţia este că un
abuz în relaţiile timpurii cu părinţii se va manifesta prin probleme de stabilire şi
menţinere a relaţiilor intime sănătoase. Astfel, persoana ajunge să îşi satisfacă nevoile
sexuale prin mijloace ne-relaţionale (de exemplu un obiect fetiş), pseudo- relaţii (de
ex. exhibiţionismul, voyeurismul, etc.) sau relaţii bazate pe o putere disproporţionată
(de ex. sado-masochismul).
Teoriile cognitiv – comportamentale se bazează tot pe experienţele sexuale timpurii,
dar din perspectiva gândurilor şi comportamentelor rezultate. De exemplu,
condiţionarea clasică explică parafilia prin faptul că orice stimul prezent în timpul
experienţelor iniţiale devine ataşat excitării sexuale şi orgasmului. Dacă copilul sau
adolescentul se întâmplă să priveaască pe fereastră o persoană dezbrăcată atunci poate
fi excitat sexual şi se poate masturba, iar mai târziu această experienţă poate conduce
la voyeurism. Teoria explică faptul că doar unele persoane devin parafiliaci pe baze
biologice, respectiv că unele persoane sunt mai predispuse decât altele să îşi asume
riscuri (Janssen, Vorst, Finn şi Bancroft, 2002). Pe de altă parte, persoana poate evalua
o asemenea experienţă în sens negativ sau pozitiv.
Explicaţia prin condiţionare clasică a parafiliei pare a fi cea mai larg acceptată
(Hall,2000). Teoria se potriveşte cu experienţa multor parafiliaci, care îşi pot aminti
un episod sau o serie de episoade care au dat naştere asociaţiilor prezente legate de
sex (Kaplan,1991).
Mai recent a fost propus un fenomen cognitiv clasic, efectul Zeigarnik, pentru a
explica motivaţia continuă in parafilii (Munroe şi Gauvain,2001). Efectul Zeigarnik se
referă la tendinţa oamenilor de a-şi aminti şi a rumina sarcinile întrerupte în proporţie
mult mai mare comparativ cu sarcinile îndeplinite. Astfel, un scop sau o nevoie
33
sexuală neîndeplinită duce la încercarea de întoarcere la sarcină pentru a obţine
satisfacţie. Cu o frustrare continuă, persoana ajunge la maturitate, experienţele
excitaţiei sexuale rămân în trecut, unde pot fi satisfăcute şi devin o parte din
repertoriul continuu al persoanei (Munroe şi Gaivn, 2001). Această explicaţie se
potriveşte cu observaţia că parafilia pare să fi apărut exclusiv în ţările vestice
începând cu secolul 19, odată cu abundenţa stimulilor sexuali expliciţi, în combinaţie
cu interdicţia comportamentului sexual deviant (Steel,1996).
Teoriile existente sunt însă speculative şi pentru a putea explica parafiliile este nevoie
de date suplimentare.
APLICATII PRACTICE
Studiu de caz- Zoofilie
XII. TULBURARI DE IDENTITATE SEXUALA
La băieţi, identificarea cu sexul opus se manifestă printr-o preocupare marcata pentru

activităţi tradiţional feminine. Ei pot avea preferinţa pentru îmbrăcarea cu articole de
vestimentaţie feminină, sau îşi pot improviza astfel de articole din materiale
disponibile când articolele originale nu sunt accesibile. Prosoape, şorturi, fulare sunt
utilizate adesea pentru a reprezenta părul lung sau fustele. Există o atracţie puternică
pentru jocurile şi distracţiile fetelor. Lor le place în special să se joace „de-a casa", să
deseneze tablouri de fete şi prinţese frumoase şi să privească la televizor sau la video
personajele lor feminine favorite. Păpuşile de serie de tip feminin, ca Barbie, sunt
adesea jucăriile lor favorite, iar fetele, partenerii lor de joc preferaţi. Când se joacă
„de-a casa", aceşti băieţi joacă rolul personajelor feminine, cel mai frecvent „roluri de
mamă" şi adesea sunt foarte preocupaţi de personaje feminine imaginare. Ei evită
jocurile cu învălmăşeală şi sporturile competitive şi sunt puţin interesaţi de
autoturisme şi de camioane sau de alte jucării nonagresive, dar tipic băieţeşti. Işi pot
exprima dorinţa de a fi fată şi afirmă că atunci când vor creşte mari, vor fi femeie. Pot
insista să se aşeze spre a urina şi pretind că nu au penis, prin presarea acestuia între
picioare. Mai rar, băieţii cu tulburare de identitate sexuală pot afirma că ei îşi găsesc
penisul sau testicolele dezgustătoare, că ei doresc să le înlăture ori că ei au, sau că
doresc să aibă vagin.
Fetele cu tulburarea de identitate sexuală prezintă reacţii negative intense la dorinţele

sau încercările părinţilor de a le face să poarte rochiţe sau alte articole de
îmbrăcăminte feminină. Unele pot refuza să meargă la şcoală sau să participe la
evenimentele sociale, unde poate fi cerută o astfel de vestimentaţie. Ele preferă
îmbrăcămintea băieţească şi parul scurt, şi adesea sunt identificate în mod eronat de
către străini ca băieţi, şi pot cere să fie chemate cu nume de băiat. Eroii fanteziilor lor
sunt cel mai adesea personaje masculine puternice precum Batman sau Superman.
Aceste fete preferă băieţii ca parteneri de joc, cu care au preocupări comune
referitoare la sport, jocurile cu învălmăşeală şi jocurile tradiţional băieţeşti. Manifestă
puţin interes pentru păpuşi, pentru orice formă de îmbrăcăminte feminină ori activitate
de joc în care să deţină rolul de femeie. O fată cu această tulburare poate, ocazional,
refuza să urmeze în poziţie aşezată. Ea poate susţine că are, sau că-i va creşte penis şi
poate susţine că nu doreşte să-i crescă sânii sau să aibă menstre. Poate susţine că,
atunci când va creşte, va fi bărbat. Tipic, astfel de fete prezintă o identificare marcată
cu sexul opus în rolurile din jocuri, în vise şi fantezii.
34
Adulţii cu tulburare de identitate sexuală sunt preocupaţi de dorinţa lor de a trăi ca
membru al celuilalt sex. Această preocupare se poate manifesta ca o dorinţă intensă de
a adopta rolul social al celuilalt sex sau de a căpăta aspectul fizic al celuilalt sex prin
manipulare hormonală sau chirurgicală. Adulţii cu această tulburare nu se simt bine
când sunt consideraţi sau funcţionează în societate ca membri ai sexului atribuit lor. în
grade variabile, ei adoptă comportamentul, îmbrăcămintea şi manierele celuilalt sex.
In particular, aceşti indivizi pot pierde mult timp cu travestirea şi cu aranjarea ţinutei,
pentru a pare de celălalt sex. Mulţi încearcă să treacă şi în public ca fiind de celălalt
sex. Prin travestire şi tratament hormonal (iar pentru bărbaţi, electrolizisul), mulţi
indivizi cu această tulburare pot trece în mod convingător ca aparţinând celuilalt sex.
Activitatea sexuală a acestor indivizi cu parteneri de acelaşi sex este în general
marcată de preferinţa ca partenerii lor să nu le vadă niciodată organele genitale şi nici
să li le atingă. Pentru unii bărbaţi, care se manifestă mai târziu în viaţă (adesea după
căsătorie), activitatea sexuală cu o femeie este acompaniată de fantezia de a fi amante
lesbiene sau că partenera sa este bărbat, iar el este femeie.
La adolescenţi, elementele clinice pot aminti, fie pe cele ale copiilor, fie pe cele ale
adulţilor, în funcţie de nivelul de dezvoltare al individului, iar criteriile trebuie să fie
aplicate corespunzător. La un adolescent mai tânăr, poate fi mai dificil să se ajungă la
un diagnostic corect din cauza prudenţei subiectului. Aceasta poate fi crescută, dacă
adolescentul se simte ambivalent în legătură cu identificarea cu sexul opus sau simte
că aceasta este inacceptabilă pentru familie. Adolescentul poate fi adus la medic
pentru că părinţii sau profesorii sunt preocupaţi de izolarea socială sau de tachinarea
şi rejecţia colegilor. In astfel de cazuri, diagnosticul trebuie să fie rezervat pentru acei
adolescenţi care par a fi perfect identificaţi cu sexul opus în vestimentaţia lor şi care
se angajează în comportamente care sugerează o identificare semnificativă cu sexul
opus (de ex., rasul pe picioare la bărbaţi). Clarificarea diagnosticului la copii şi la
adolescenţi poate necesita monitorizare o lungă perioadă de timp.
Detresa sau incapacitatea la indivizii cu tulburare de identitate sexuală se manifestă

diferenţiat de-a lungul ciclului vieţii. La copii mai mici, detresa se manifestă printr-o
nefericire făţişă în legătură cu sexul atribuit lor. Preocuparea pentru dorinţele sexului
opus interferează adesea cu activităţile comune. La copiii mai mari, incapacitatea de a
dezvolta relaţii şi deprinderi corespunzătoare varstei cu prietenii si colegii de acelaşi
sex duc adesea la izolare şi detresa, iar unii copii pot refuza să urmeze şcoala din
cauza ironiilor sau constrângerii de a purta o îmbrăcăminte corespunzătoare sexului
atribuit lor. La adolescenţi şi adulţi, preocuparea pentru dorinţele sexului opus
interferează adesea cu activităţile uzuale. Dificultăţile relaţionale sunt frecvente, iar
funcţionarea la şcoală sau la serviciu poate fi deteriorată
Perturbarea poate fi atât de pervasivă, că viaţa mentală a unor indivizi se învârte
numai în jurul acelor activităţi care uşurează detresa sexuală. Ei sunt preocupaţi
adesea de aspect, în special la începutul tranziţiei spre trăirea în rolul sexului opus.
Relaţiile cu unul sau cu ambii părinţi pot fi, de asemenea, serios deteriorate. Unii
bărbaţi cu tulburare de identitate sexuală recurg la autotratament cu hormoni şi, mai
rar, îşi practică autocastrare sau penectomie. In mediul urban în special, unii bărbaţi
cu tulburare de identitate sexuala se pot angaja în prostituţie, ceea ce îi plasează pe
treapta unui risc crescut pentru infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV).
Tentativele de suicid şi tulburările în legătură cu o substanţă sunt asociate frecvent.
35
Bibliografie:
*** DSM-IV-TR
Balon, R. (2008). Sexual Dysfunction. The Brain-Body Connection. Basel. Karger

AG.
Beevar, D. S, Beevar, R. (1988). Family Therapy–A Systemic Integration.

Massachusetts. Allyn and Bahm Publishers.
De Shazer, S. (1999). Investigating Solutions is Brief Therapy. London. W.W. Norton

& Company.
Fagan, P. (2004). Sexual Disorders. Perspectives on Diagnosis and Treatment.

Baltimore. The Johns Hopkins University Press.
Goldstein. I., Meston, C., Davis, S., Traish, A. (2006). Women’s Sexual Function and
Dysfunction. London. Taylor & Francis
Kaplan, H. (1983). The Evaluation of Sexual Disorders: Psychological and Medical

Aspects. New York. Brunner- Mazel.
Lupu, V. (2007). Abordarea cognitiv- comportamentală în sexologie. Risoprint, Cluj

Napoca.
Prior, R., O’ Connor, J. (2006). N.L.P. şi relaţiile de cuplu. Curtea Veche, Bucureşti.
Rowland, D., Incrocci, L. (2008). Handbook of Sexual and Gender Identity Disorders.
London. John Wiley & Sons.
Vasile, D.L. (2007). Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie. ed.a III-a. ed.
Fundaţiei România de Mâine.
Woody, J. (1992). Treating Sexual Distress. Integrative Systems Therapy. London.

Sage Publications.
36
CAP.2. GHID DE INTERVIU
CLINIC SI SCALE DE EVALUARE
Lector univ. dr. Adrian ROSAN
dr. Cristian DELCEA
I FUNDAMENTE TEORETICE
II GHID DE INTERVIU CLINIC CU PRIVIRE LA FUNCTIONAREA

SEXUALA
III GHIDUL FAST PENTRU FOLLOW-UP ÎN CAZUL DISFUNCTIILOR

SEXUALE
IV SCALE DE EVALUARE A SIMPTOMELOR SI CHESTIONARE
V MODEL DE VALIDARE A INSTRUMENTELOR PE POPULATIA

ROMÂNIEI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE – SCALE DE EVALUARE CLINICA
37
FUNDAMENTE TEORETICE
Definitie si clasificare
Studierea disfunctiilor sexuale a fost îngreunata de absenta unui set comun acceptat de
definitii operationale. Conform DSM-IV, disfunctia sexuala este caracterizata de o
tulburare la nivelul ciclului raspunsului sexual sau de durere asociata contactului
sexual. Criteriile de diagnostic constau în :
a. simptome persistente sau recurente care apar la nivelul uneia din cele patru etape
ale ciclului raspunsului sexual (dorinta sexuala, excitatie, orgasm si rezolutie ).
b. acestea produc o detresa pronuntata.
c. aceste simptome nu pot fi mai bine explicate de o alta tulburare de pe Axa 1 sau de
consumul excesiv de substante sau de o conditie medicala generala.
DSM-IV atesta subtipuri bazate pe debutul tulburarii (permanente sau dobândite), pe
contextul aparitiei (generalizata sau situationala ) si pe factorii etiologici (psihologici
sau combinati) .ICD-10 (Organizatia Mondiala a Sanatatii, 1992) sustine ca disfunctia
sexuala acopera diversele moduri prin care un individ nu reuseste sa participle într-o
relatie sexuala în modul în care acesta îsi doreste. Contrar DSM-ului, ICD-10 nu
mentioneaza distresul în definirea disfunctiei sexuale. DSM-IV clasifica tulburarile
sexuale în functie de primele trei faze ale ciclului raspunsului sexual. Disfunctiile
sexuale care afecteaza faza de dorinta sexuala sunt:dorinta sexual diminuata si
aversiunea sexuala; cele care afecteaza faza de excitatie sunt: tulburarea de excitatie
sexuala a femeii si tulburarea de erectie a barbatului; iar pentru faza de orgasm,
tulburarile sunt: tulburarea de orgasm a femeii, tulburarea de orgasm a barbatului si
ejacularea prematura.
Dispareunia si vaginismul se încadreaza în rândul tulburarilor algice sexual.
Aceste disfunctii sexuale principale sunt diagnosticate atunci când sunt relationate
semnificativ cu factorii psihologici. Acestea trebuie diferentiate de disfunctiile sexuale
determinate de consumul de substante sau de cele determinate de o conditie medicala
generala.
Definitiile pentru tulburarile sexuale oferite de DSM-IV au fost criticate din mai
multe motive. Datorita faptului ca criteriile de diagnostic nu specifica frecventa,
severitatea sau durata pentru stabilirea unui diagnostic, diferentierea între tulburarile
sexuale minore si cele grave este dificil de realizat. Unele acuze sexuale sunt aproape
universale, de cele mai multe ori relationate cu stresul si cu problemele de comunicare
din cadrul relatiilor, sunt de obicei tranzitorii si intra în remisie fara interventie
medicala. Disfunctiile sexuale, pe de alta parte, sunt mai severe si mai persistente si
necesita interventie de specialitate. Graham si Bancroft (2007) sustin idea unei
diferentieri clare între acuzele sexuale si disfunctiile sexuale. Datorita faptului ca
DSM-IV nu mentioneaza nimic despre cât trebuie sa persiste simptomele pentru a
38
putea fi diagnosticata o tulburare, acuzele sexuale datorate stresului tranzitoriu pot fi
grupate, în mod eronat, cu tulburari mai severe si de lunga durata.
Mai mult, DSM-IV nu specifica conotatia termenilor ‘persistent’ si ‘recurent’, lasând
interpretarea acestora la latitudinea clinicianului, facând astfel ca procesul de
diagnosticare sa fie unul arbitrar. De exemplu, pentru tulburarea de orgasm a femeii,
criteriile DSM-IV includ ‘întârzieri persistente sau recurente în, sau absenta
orgasmului în urma unei faze de excitare sexuala normal. Daca o femeie are contacte
sexuale satisfacatoare dar ajunge la orgasm doar în 30% din cazuri, asta înseamna ca
are aceasta tulburare? Cât timp trebuie sa persiste aceasta problema pentru a putea fi
diagnosticata drept disfunctie sexuala?
Criteriile de diagnostic oferite de DSM-IV pentru disfunctiile sexuale au fost criticate
ca fiind imprecise, acest lucru având implicatii epidemiologice. De exemplu, definitia
ejacularii premature nu specifica parametrii de timp necesari în diagnosticare si
specifica doar ca ejacularea apare în urma unei stimulari minime si înainte ca
persoana sa-si doreasca acest lucru. De asemenea, lipsa specificarii frecventei si
gradului de severitate printre criteriile DSM-IV poate conduce la diagnosticari
eronate. Cercetarile lui Laumann (1994) , de exemplu, au scos la iveala faptul ca 43%
dintre femeile din SUA prezinta disfunctii sexuale. În realitate, acest procentaj
includea si femeile care se confruntau cu dificultati sexuale ocazionale si periodice.
Cercetatorii au criticat totodata si asumptia de paralelism între disfunctiile sexuale la
femei si cele care apar la barbati, multe modificari în acest sens urmând sa fie
explicate în DSM-V.
Evolutia disfunctiilor sexuale

Informatiile pe care le detinem în ceea ce priveste evolutia disfunctiilor sexuale este
limitata datorita lipsei studiilor prospective. În general, disfunctiile situationale sunt
cel mai probabil de origine psihogena si sunt de cele mai multe ori episodice. Acestea
pot intra în remisie în mod spontan în conditii favorabile. Disfunctiile sexuale
generalizate au la baza cel mai probabil cauze organice si evolutia lor este determinata
de conditia patologica prezenta.
Majoritatea studiilor întreprinse în domeniu au aratat ca majoritatea persoanelor de
ambele sexe se confrunta cu disfunctii sexuale de scurta durata.
Studii asupra disfunctiilor sexuale efectuate pe populatia generala

Cel mai mare studiu multinational transversal asupra comportamentului sexual a fost
Studiul global asupra atitudinilor si comportamentului sexual (Laumann et al, 2005).
Acest studiu a cuprins 27.500 barbati si femei cu vârste cuprinse între 40-80 ani din
29 de tari; indivizii au fost grupati în 7 clusteri în functie de regiunea geografica,
backgroundul cultural si metoda de colectare a datelor. S-a folosit un chestionar
standard, desi metodele de esantionare au fost diferite de la o regiune la alta, cu
implicatii asupra comparatiilor inter-culturale. Indivizii au fost evaluati pentru
prezenta unor probleme sexuale întâmpinate de ei în periada ultimelor 12 luni, cu o
durata de cel putin 2 luni. Gradul de severitate al tulburarii a fost evaluat pe trei
parametri: ocazional, uneori si frecvent. Respondentii care au indicat probleme
sexuale ocazionale nu au fost inclusi în analiza prevalentei sau în asocierea lor cu
diversi factori. Prevalenta internationala a disfunctiilor sexuale care apar ocazional
sau frecvent a fost estimata, conform studiului amintit mai sus, la 38% în cazul
femeilor si 29% în cazul barbatilor. Femeile au raportat o freventa mai mare a
problemelor de natura sexuala la nivelul tutor celor 7 clusteri atât individual cât si
global. Prevalenta disfunctiilor sexuale la femei a fost urmatoarea: 32.9% pentru lipsa
39
interesului pentru contact sexual , 27.1% pentru dificultati de lubrifiere , 25.2% pentru
inabilitatea de a atinge orgasmul si 14% pentru dipareunie. În cazul barbatilor,
prevalenta problemelor sexuale a fost: 27.4% pentru ejaculare prematura, 20.6%
pentru tulburari erectile, 17.6 % pentru lipsa interesului pentru contact sexual si
14.5% pentru inabilitatea de a avea orgasm. Doar un procentaj mic de persoane au
indicat probleme frecvente de natura sexuala. De exemplu, doar 4,7 % dintre barbati
se confrunta frecvent cu probleme de ejaculare prematura, iar în ceea ce priveste
problemele erectile, lipsa interesului pentru sex si ianbilitatea de a avea orgasm ca si
disfunctii frecvente, procentajele au fost mult mai mici, respectiv: 4.5%, 2.7% si
2.7%.
În cadrul majoritatii clusterilor, vârsta a corelat cu dificultatile de lubrifiere la femei si
cu lipsa interesului pentru sex, inabilitatea de a avea orgasm si disfunctii erectile la
barbati. Depresia, problemele financiare, precum si calitatea relatiei de cuplu au fost
de asemenea asociate cu diverse probleme sexuale în cazul ambelor sexe.
Un alt studiu national efectuat în SUA asupra sanatatii si vietii sociale (Laumann,
1999), care a cuprins persoane cu vârste între 18 si 59 de ani au scos la iveala faptul
ca lipsa interesului pentru sex si dificultatea de a avea orgasm au fost cele mai
comune probleme sexuale întâmpinate de femei, iar ejacularea prematura, lipsa
dorintei sexuale si disfunctiile erectile au fost cele mai comune în cazul barbatilor.
Problemele legate de dorinta sexuala si cele legate de erectie au fost relationate cu
vârsta la barbati, în timp ce în cazul femeilor, doar dificultatile de lubrifiere au fost
corelate cu vârsta.
Studiile longitudinale pot fi utilizate pentru a masura efectele diferite pe care vârsta le
are asupra probelemelor sexuale, în opozitie cu cele cauzate de starea de sanatate
asociata unei anumite vârste. Proiectul Melbourne (Guthrie et al, 2004) pentru
evaluarea starii de sanatate a femeilor aflate la vârsta de mijloc este un studiu
longitudinal efectuat pe femei cu vârste cuprinse între 45-55 de ani din Australia.
Rezultatele au indicat faptul ca atât vârsta cât si calitatea relatiei de cuplu au fost
asociate cu un declin în functionarea sexuala la femei. Totusi, menopauza a fost
asociata cu o deteriorare a functionarii sexuale, ca urmare a scaderii nivelelor de
estradiol. Factorii principali care au influentat functionarea sexuala curenta a
persoanelor au fost nivelul anterior de functionare sexuala si sentimentele fata de
partenerul sexual (Dennerstein, 2005). La barbati, studiile longitudinale au aratat ca
exista asociatii clare între aparitia disfunctiilor erectile si factori precum obezitatea,
lipsa exercitiului fizic, tutunul, etc (Rosen, 2005). Corelatii directe pozitive s-au
înregistrat si între disfunctiile erectile si depresie, consumul de medicamente si bolile
cardiovasculare . La femei, studiile au aratat ca un istoric de abuz sexual poate fi
relationat cu o prevalenta ridicata a disfunctiilor sexuale (Fugl-Meyer, 2006).
Psihopatologia si disfunctiile sexuale

Disfunctiile sexuale apar de obicei ca disfunctii comorbide ale unor tulburari
psihiatrice. Cel mai comun diagnostic este cel de anxietate generalizata, însa
disfunctiile sexuale apar si în cazul dependentei de substante, fobii, distimie si
tulburarea obsesiv-compulsiva (Lindal si Stefansson, 1993). Mai mult, un numar de
medicamente psihotropice au efecte secundare negative în ceea ce priveste
functionarea sexuala a individului.
Depresia este de multa vreme asociata de specialisti cu o functionare sexuala
deficitara. Lipsa libidoului face parte dintr-o constelatie de simptome caracteristice
tulburarii depresive. Studiile epidemiologice au aratat de asemenea existenta unei
relatii între depresie si lipsa libidoului, dar si prezenta tulburarilor erectile. Barbatii
40
diagnosticati cu depresie sunt de 2 ori mai predispusi la aparitia disfunctiilor erectile.
Studii care au comparat pacientii diagnosticati cu depresie si un lot de control format
din indivizi fara simptome depresive au aratat faptul ca depresia este asociata cu lipsa
libidoului. Casper (1985) a comparat 132 de pacienti institutionalizati pentru depresie
cu 80 de indivizi fara simptome depresive. Lipsa libidoului a fost diagnosticata la
72% din pacientii cu depresie unipolara si la 77% dintre pacientii cu tulburare
bipolara si doar la 5 % din indivizii fara simptome depresive. Kennedy et al. (1999 ) a
intervievat 134 de pacienti diagnosticati cu tulburare depresiva majora care nu mai
primeau medicamentatie antidepresiva. Desi acest studiu nu a avut si un grup de
control, rezultatele sunt semnificative întrucât 40% dintre pacienti au
raportat lipsa oricarei activitati sexuale în ultima luna si 50 % au raportat o lipsa a
libidoului înaintea începerii tratamentului medicamentos.
Numerosi clinicieni precum Emil Kraepelin, Eugen Bleuler si Wilhelm Mayer- Gross
au aratat manifestarea unei hipersexualitatii în timpul episoadelor maniacale, precum
si o scadere a functionarii sexuale în timpul episoadelor depresive. Studiile au aratat
un libido crecut, prezenta nuditatii, cresterea frecventei comportamentului sexual si
promiscuitate în timpul episoadelor maniacale (Goodwin si Jamison, 1990). Mai mult,
se pare ca pacientii diagnosticati cu tulburare bipolara au mai multi parteneri sexuali
de-a lungul vietii decât cei cu tulburare depresiva unipolara.
Un numar mai mic de studii au evaluat frecventa problemelor sexuale la pacientii
diagnosticati cu tulburari de anxietate, inclusiv tulburarea de stres posttraumatic,
atacul de panica, fobia sociala si tulburarea obsesiv-compulsiva. Acestea au aratat însa
faptul ca prevalenta disfunctiilor sexuale este destul de mare în rândul pacientilor
diagnosticati cu tulburari de anxietate. Kotler et al (2000) a aratat faptul ca acestia
întâmpina dificultati la nivel de dorinta sexuala, arousal, orgasm si satisfactie. Un
studiu efectuat pe femei diagnosticate cu atacuri de panica sau tulburare obsesiv-
compulsiva a aratat existenta unei prevalente mari a tulburarii de excitatie a femeii si
a tulburarii de aversiune sexuala în rândul acestora.
Aksaray et al. (2001) au descoperit faptul ca evitarea contactelor sexuale si
anorgasmia sunt mai comune la femeile cu tulburare obsesiv-compulsiva decât la cele
diagnosticate cu anxietate generalizata. Studiul lui Fontenelle et al. (2007) a aratat
faptul ca pacientii diagnosticati cu tulburare obsesiv-compulsiva se confrunta mai des
cu disfunctii erectile si cu dificultati de atingere a orgasmului decât cei diagnosticati
cu fobie sociala, care prezinta mai des probleme de ejaculare prematura. În general,
pacientii de ambele sexe diagnosticati cu fobie sociala au prezentat o dorinta sexuala
redusa si o rata mai scazuta a activitatii sexuale ( Bodinger et al, 2002).
În ceea ce priveste tulburarile de alimentatie, studiile au aratat ca femeile
diagnosticate cu anorexie nervoasa sunt mai putin active sexual, prezinta o dorinta
sexuala scazuta si se confrunta cu dificultati în a avea orgasm.
Un numar de studii au aratat ca pacientii diagnosticati cu schizofrenie prezinta
dificultati sexuale precum: libido foarte scazut, insatisfactie sexuala si dificultati de a
ajunge la orgasm (Kockott si Pfeiffer, 1996). Aizenberg et al. (1995) a comparat trei
grupe de pacienti si anume: pacienti diagnosticati cu schizofrenie care primeau
tratament medicamentos (antipsihotice), pacienti diagnosticati cu schizofrenie care nu
primeau tratament medicamentos si un grup de control alcatuit din indivizi sanatosi
din punct de vedere psihiatric. Disfunctiile sexuale au fost prezente la ambele grupe
de pacienti. O descoperire interesanta este aceea ca pacientii aflati sub tratament
medicamentos au prezentat un libido mai ridicat decât cei care nu urmau un tratament
medicamentos, dar întâmpinau mau multe dificultati la nivelul erectiei si ejacularii.
41
Dezvoltarea unei strategii de management a evaluarii clinice a disfunctiei sexuale
-ALLOW
Evaluarea initiala a unei posibile disfunctii sexuale ar trebui sa includa întotdeauna o
analiza detaliata a istoricului sexual, medical si psihosocial. Desi checklisturile si
chestionarele scurte sunt de asemenea utile pentru recunoasterea si evaluarea
initiala a unei disfunctii sexuale, acestea nu trebuie sa reprezinte un substitut
pentru un istoric sexual detaliat. Examinatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita
atât aspectelor intrapersonale cât si celor interpersonale ale disfunctiei sexuale.
Un alt aspect foarte important care trebuie luat în considerare este stilul si continutul
evaluarii initiale. Clinicianul trebuie sa încerce sa mentina o atitudine de confort si
flexibilitate în timpul procesului evaluativ. Flexibilitatea raspunsului pentru problema
sexuala a pacientului este ilustrata de acronimul ALLOW, care atrage atentia asupra
nevoii clinicienilor de a evalua activitatea sexuala a pacientului, luând în considerare
si limitarile si interesele acestora în managementul disfunctiilor sexuale.
Primul pas în evaluare este reprezentat de litera A a acronimului, care semnifica
cererea de informatii (asking) asupra activitatii sexuale a pacientului. Al doilea pas
este legitimarea (legitimizing) problemelor întâmpinate de pacient si recunoasterea
disfunctiei sexuale ca problema clinica. În contrast, daca pacientul considera ca
problema sa este ignorata sau minimalizata, acest lucru paote descuraja clientul în a se
implica în procesul de vindecare. Al treilea pas este reprezentat de limitarile
(limitations) procesului de evaluare a disfunctiei sexuale, precum lipsa cunostintelor
sau disconfortul în a discuta problemele de natura sexuala. A patra etapa este cea de
discutie centrata pe problema (opening up to discussion ) si evaluare, iar ultima etapa
este reprezentata de stabilirea scopurilor pe care le urmareste procesul de terapie
precum si elaborarea de comun acord a planului de interventie.
Identificarea disfunctiei sexuale

Identificarea problemelor de natura sexuala trebuie privita drept aspect necesar si
rutinier al serviciului de asistenta medicala si psihologica. Acest principiu se aplica
tuturor pacientilor, în special celor cu grad ridicat de risc, precum persoanele sub
vârsta de 50 de ani, cele cu boli cronice, care trec prin schimbari majore în stilul de
viata (nasterea unui copil, divort). Interviul-ancheta pentru evaluarea functiei si
activitatii sexuale trebuie sa fie individualizat, bazat pe informatii clinice, pe
caracteristicile pacientului si pe motivul vizitei medicale. Interviul se face de cele mai
multe ori fata în fata cu pacientul, desi completarea unor chestionare este de asemenea
utila. Fiecare dintre aceste metode de evaluare are avantaje si dezavantaje. Ceea ce
este deosebit de important este stilul si modalitatile în care se realizeaza interviul.
Acesta ar trebui sa reflecte un nivel ridicat de sensibilitate si consideratie pentru
background-ul etnic, cultural si personal unic al fiecarei persoane.
Scalele de evaluare care vizeaza analiza simptomelor prezentate de pacient reprezinta
o resursa valoroasa în identificarea si evaluarea disfunctiilor sexuale la barbati si
femei. Aceste instrumente furnizeaza o identificare a problemei care este validata
stiintific, dar si eficienta din punct de vedere al costurilor, precum si o evaluare
preliminara a functionarii sexuale trecute si prezente. Pentru a facilita identificarea
initiala a unei probleme sexuale se poate apela la un ckecklist care se utilizeaza în
etapa de screening. Acesta este alcatuit din 4 întrebari simple si este util în
identificarea nivelului de satisfactie a pacientului cu privire la activitatea sa sexuala, a
duratei, tipurilor de probleme sexuale experentiate, precum si a gradului de deschidere
a pacientului în a discuta cu un specialist despre posibilele dificultati cu care se
confrunta.
42
Checklist pentru evaluarea simptomelor sexuale
Va rugam raspundeti la urmatoarele întrebari despre functionarea dvs. sexuala în
ultimele 3 luni.
1. Sunteti multumit în legatura cu functionare dvs.sexuala?
Da Nu
Daca raspunsul este nu, continuati.
2. De cât timp sunteti nemultumit în legatura cu functionarea dvs.sexuala?
-------------------------------------
3a. Problema (problemele) întâmpinata de dvs în ceea ce priveste functionarea sexuala
este:
- Interes scazut sau absenta interesului pentru activitate sexuala;
- Probleme la nivelul erectiei;
- Ejaculare prematura;
- Amânare prelungita sau imposibilitatea de a ejacula sau de a avea orgasm;
- Durere în timpul contactului sexual;
- Arcuirea penisului
- Altele:
3b. Care dintre probleme creeaza cel mai mare disconfort? Bifati.
4.Ati dori sa dicutati problema întâmpinata de dvs cu un specialist?
Da Nu
Primul pas în evaluarea unui pacient care prezinta o tulburare sexuala îl reprezinta
obtinerea unui istoric sexual detaliat. O atentie deosebita trebuie acordata
constrângerilor personale, sociale sau culturale ale pacientului. Nu totii pacienti se vor
simti confortabil în a discuta despre dificultatile sexuale pe care le întâmpina .
Examinarea ar trebui sa se faca fata în fata, iar mediul în care are loc interviul trebuie
sa fie unul care sa denote confidentialitate si intimitate. Examinatorul trebuie sa dea
dovada de empatie si sa construiasca o atmosfera de confort , siguranta si încredere
pentru a facilita deschiderea pacientului în discutarea problemelor sexuale
întâmpinate.
Principii de baza pentru realizarea istoricului sexual al pacientului

- Permiteti pacientului sa simta ca detine controlul situatiei;
- Aduceti explicatii la raspunsurile sale;
- Ajutati pacientul sa realizeze ca ceea ce i se întâmpla nu este ceva anormal
(destigmatizare);
- Acordati încurajare si suport pozitiv;
- Initiati discutii care vizeaza subiecte mai sensibile;
- Amânati întrebarile stânjenitoare;
- Fiti atenti la background-ul cultural al pacientului;
- Asigurati pacientul de confidentialitate;
- Evitati atitudinile de judecare
Istoricul sexual al pacientului este cel în urma caruia se face constatarea severitatii,
debutului si duratei disfunctiei sexuale, precum si a prezentei unor factori psihosociali
sau medicali cu durata constanta. Este important de stabilit daca problema actuala cu
care se confrunta pacientul (disfunctie erectila, anorgasmie) reprezinta problema
sexuala majora, principala, sau daca mai este implicat si un alt aspect al ciclului
raspunsului sexual (dorinta, ejacularea, orgasmul). Unele probleme sexuale se pot
43
prezenta ca si tulburari comorbide (dorinta sexuala hipoactiva) sau ca si tulburari
secundare disfunctiei principale. Astfel, istoricul medical si cel sexual al pacientului
reprezinta factorul principal în procesul de evaluare a disfunctiilor sexuale. Mai
mult, acestea sunt esentiale în confirmarea diagnosticului pacientului, precum si în
evaluarea întregii functionari sexuale a acestuia.
În continuare, vom prezenta exemple de itemi care sunt utilizati în evaluarea

istoricului sexual al pacientului.
1. Arousal si performanta
a. Cronologie
- Când a fost ultima data când ati avut o erectie satisfacatoare?
- Debutul problemei dvs a fost unul gradual sau unul brusc?
- Când ati avut ultima erectie normala?
b. Cuantificare
- Aveti erectii matinale sau nocturne?
- Pe o scala de la 1 la 10, notati gradul dvs de rigiditate în timpul contactului sexual.
- Aveti erectie în urma stimularii sexuale?
- Puteti mentine erectia cu ajutorul stimularii sexuale?
c. Calificare
- Disfunctia dvs erectila este specifica unei anumite situatii sau unui anumit partener?
- Erectia dispare înainte de penetrare sau înainte de climax?
- Trebuie sa va concentrati pentru a mentine o erectie?
- Penisul dvs are o arcuire semnificativa ?
- Este erectia dvs dureroasa?
- Gasiti unele pozitii sexuale mai dificile pentru dvs?
2. Libido si interesul pentru activitatea sexuala
- Aveti dorinte sexuale?
- Va face înca placere sa va angajati în activitati sexuale?
- Aveti fantezii legate de sex?
- Aveti vise cu continut sexual?
- Cât de repede va excitati?
- Cât de puternic este instinctul dvs sexual?
3. Ejaculare, orgasm si satisfacere
- Puteti sa ejaculati dupa contactul sexual?
- Puteti sa ejaculati dupa ce va masturbati?
- Problema dvs în ceea ce priveste ejacularea este:
o Ejaculati mai repede decât v-ati dori;
o Ejaculati mai repede decât si-ar dori partenerul dvs;
o Va ia mult timp pâna sa ejaculati?
- Aveti dureri atunci când ejaculati?
- Aveti sângerari la ejaculare?
- Aveti dificultati în a ajunge la orgasm?
- Este orgasmul dvs satisfacator?
- Ce procent din contactele sexuale initiate au fost satisfacatoare pentru partenerul
dvs?
Evaluarea medicala si psihosociala

Scopurile istoricului medical în cadrul evaluarii disfunctiilor sexuale sunt :
44
a. Evaluarea rolului potentialelor tulburari medicale comorbide .
Disfunctiile sexuale pot fi simptome ale unei tulburari medicale precum arteroscleroza
sau diabetul. De asemenea, se poate manifesta ca simptom în cadrul tulburarii
depresive atât la barbati cât si la femei.
b. Diferentierea între potentialele cauze organice si psihogenice în etiologia unei
posibile disfunctii sexuale a pacientului.
c. Evaluarea utilizarii unei anumite medicatii de catre pacient. Unele medicamente pot
cauza sau pot contribui la dezvoltarea unor anumite tulburari sexuale, iar o schimbare
la nivelul medicamentatiei poate contribui la o îmbunatatire la nivelul functionarii
sexuale.
Diferentierea între etiologia organica si cea psihogena a tulburarii sexuale

Etiologia unei disfunctii sexuale poate reiesi sau nu doar din istoricul medical al
pacientului. De aceea, investigatii suplimentare precum examinarea fizica sau diverse
teste de laborator pot fi utile pentru confirmarea sau infirmarea unor cauze specifice
sau unor tulburari comorbide. Potentialele etiologii care stau la baza disfunctiilor
sexuale includ o serie larga de factori organici precum: boli cardiovasculare, diabetul,
hipogonadism, precum si factori psihologici si interpersonali precum anxietatea,
depresia si distresul relational.
Este important de precizat faptul ca, în multe cazuri, factorii organici si cei
psihogenici pot coexista, în special în cazul indivizilor care sau cuplurilor care au un
istoric de disfunctii sexuale. În aceste cazuri, clinicianul trebuie sa evalueze rolul
independent si cel interactiv al factorilor organici si a celor psihogeni.
Istoricul psihosocial
O evaluare psihosociala detaliata este esentiala în toate cazurile de disfunctii sexuale.
Având în vedere contextul interpersonal al problemelor de natura sexuala, atât în cazul
barbatilor cât si în cazul femeilor, clinicianul trebuie sa evalueze relatiile trecute si
prezente ale pacientului. Disfunctiile sexuale pot afecta stima de sine a persoanei si
modalitatile sale de coping, precum si relatiile sale sociale si performanta
ocupationala. Aceste aspecte trebuie la rândul lor evaluate. Clinicianul nu trebuie sa
presupuna faptul ca fiecare pacient este implicat într-o relatie monogama
heterosexuala. Astfel, interviul clinic trebuie sa înceapa cu întrebari precum: ’ Sunteti
activ sexual în prezent?’ sau ’ Aveti un partener sexual stabil în prezent? ’, continuând
cu o întrebare de follow-up pentru verificarea orientarii sexuale a pacientului: Relatia
în care sunteti implicat în prezent este una cu o persoana de acelasi sex sau de sex
diferit? ’
Primele stadii în dezvoltarea unei tulburari sunt de importanta cruciala în procesul de
evaluare si apoi în cel de interventie. Au existat schimbari în relatia sexuala de-a
lungul timpului? Daca da, atunci ce evenimente din viata pacientului au produs acele
schimbari? În completarea istoricului psihosocial, se mai cer informatii despre alte
aspecte relevante din viata pacientului precum: relatiile interpersonale, statusul
ocupational, statutul socio-economic, familia si suportul social.
a. Examenul fizic
Examenul fizic este o parte esentiala a evaluarii unei disfunctii sexuale în fiecare caz.
În cele mai multe din cazuri, examinarea fizica nu va contribui la identificarea
etiologiei disfunctiei sexuale, însa este important de efectuat. Aceasta include un
screening general pentru identificarea factorilor medicali de risc sau a
comorbiditatilor asociate cu disfunctiile sexuale, precum caracteristicile sexuale
secundare (body habitus), evaluari ale sistemelor neurologic, cardiovascular si genital,
45
insistând pe aparatul genital. Examinarea fizica poate scoate la iveala în unele cazuri
disfunctii precum atrofie vaginala, testicule atrofiate, etc.
Checklist pentru evaluarea psihosociala si a tulburarilor de dispozitie

Va rugam raspundeti la urmatoarele 7 întrebari cu privire la starea dvs de dispozitie si
starea dvs generala de bine din ultimele luni.
1. V-ati simtit în ultimele luni trist, deprimat sau lipsit de speranta?
Da Nu
2. Ati fost afectat în mod negativ de probleme mentale sau emotionale de-a lungul
vietii, precum stresul si anxietatea?
Da Nu
3. Ati fost afectat negativ de-a lungul vietii din cauza unui abuz emotional sau sexual?
Da Nu
4. Întâmpinati probleme în relatia dvs actuala?
Da Nu
5. Întâmpinati probleme în relatia cu familia dvs si alte persoane semnificative din
viata dvs?
Da Nu
6. Este situatia dvs financiara un stresor semnificativ în viata dvs?
Da Nu
7. Ati mai consultat vreodata un psihiatru sau consilier pentru a va ajuta într-o
problema emotionala sau interpersonala?
Da Nu
Elemente cheie în examinarea fizica pentru identificarea unei disfunctii sexuale

la barbati
- Examen genital complet;
- Caracteristici sexuale secundare (ginecomastie);
- Pilozitate corporala si distributia zonelor adipoase;
- Tensiune arteriala,
Pe lânga faptul ca este foarte util pentru identificarea etiologiilor specifice sau
comorbiditatilor disfunctiilor sexuale, examenul fizic ofera pacientului informatii
asupra aspectului anatomiei si fiziologiei sale sexuale si asigurare asupra aspectului si
functionarii corpului sau. Totusi, trebuie mentionat faptul ca examinarea fizica poate
determina emotii precum rusinea, stânjeneala, precum si un anumit discomfort pentru
majoritatea pacientilor.
De aceea, este importanta asigurarea intimitatii, confidentialitatii si confortului
personal în timpul efectuarii examenului fizic. Cel care face examinarea este dator sa
informeze constant pacientului despre starea sa si sa raspunda la întrebarile sau
neclaritatile pacientului.
În unele situatii, examinatea fizica este utila, însa nu esentiala în procesul de
diagnosticare, precum în:
- Probleme situationale;
- Insatisfactie generalizata pentru activitatea sexuala în absenta unei disfunctii sexuale
specifice;
- Tulburari de dispozitie;
- O disfunctie generalizata ca urmare a unei schimbari majore în statutul
socioeconomic al persoanei sau unui alt eveniment de viata negativ; în aceste situatii,
o anamneza completa a pacientului poate oferi informatii importante în stabilirea
diagnosticului si evaluarea problemei. Cu toate acestea, o examinare fizica este mereu
46
utila în special în descoperirea unor posibile disfunctii organice sau fizice sau chiar a
unor comorbiditati precum bolile cardiovasculare si diabetul.
Testele de laborator
Testele de laborator pentru persoanele care se confrunta cu disfunctii sexuale includ
testarea colesterolului, glucozei, lipidelor si a profilului hormonal. Acestea se
realizeaza înaintea identificarii sau confirmarii unor etiologii specifice (ex
hipogonadism), precum si a unor comorbiditati medicale precum diabetul si
hiperglicemia. Alte teste de laborator, precum testarea functionarii glandei tiroide pot
fi de asemenea efectuate, avându-se în vedere anamneza pacientului.
Rezultatele evaluarii initiale trebuie discutate cu pacientul înainte de stabilirea
interventiei recomandate. Acest lucru contribuie la educarea pacientului asupra
anatomiei si fiziologiei functiei sale sexuale, precum si la o întelegere corecta a
patologiei cu care se confrunta. Factori de risc precum fumatul sau abuzul de alcool
trebuie de asemenea mentionati. Pacientii care prezinta deficiente endocrine specifice
precum hipogonadism trebuie sa urmeze un program terapeutic de înlocuire a
hormonilor înainte de începerea terapiei pentru disfunctia sexuala. Problemele sexuale
cu care se poate confrunta partenerul pacientului precum lipsa lubrifierii, libido scazut
sau dispareunia trebuiesc de asemenea mentionate.
În cazul în care tulburarile psihologice sunt evidente, pacientul trebuie îndrumat sa
consulte un terapeut cu formare în domeniul disfunctiilor sexuale sau un psihiatru.
Atât pacientul cât si partenerul acestuia trebuie informati asupra tuturor optiunilor
viabile de tratament, precum si a riscurilor si beneficiilor asociate cu acestea.
Îndrumarea pacientilor pentru un control specializat este necesara atunci când:
pacientul doreste o evaluare mai detaliata, în cazul unei disfunctii sexuale anterioare,
datorita prezentei unor factori anatomici si endocrini specifici sau în cazul existentei
unor tulburari psihiatrice complicate sau dificultati grave la nivelul relatiilor
interpersonale. Un diagnostic specializat este indicat în special în cazul în care
programul de terapie propus initial nu are rezultatele asteptate.
Atunci când se face o sesizare pentru un control de specialitate, pacientul trebuie sa
fie complet informat despre motivul unei consultatii mai amanuntite, precum si despre
posibilele implicatii ale tratamentului urmat. Conform principiului medicinei centrate
pe pacient, acestia si parterul de viata trebuie inclusi în procesul decizional în vederea
evaluarii nevoii de teste aditionale si de un nou proces de diagnosticare.
Pacientul trebuie sa fie corect informat asupra riscurilor si avantajelor pe care le
implica aceste proceduri.
Matricea unui interviu cu focus pe disfunctiile sexuale

Interviul clinic focusat pe identificarea unei posibile disfuncții sexuale poate fi
conceptualizat ca o matrice pe trei nivele secvențiale de intervievare , care urmaresc:
a. Determinați motivul pentru care pacientul a apelat la clinician precum si
evenimentul declansator care a precedat vizita. Clarificați daca pacientul se confrunta
în prezent cu o disfuncție sexuala sau s-a confruntat în trecut cu acest tip de tulburare.
Intervievarea partenerului se poate dovedi de asemenea utila.
b. Diagnosticați tulburarea sexuala cu care se confrunta pacientul. Daca pacientul
prezinta mai multe tipuri de tulburari, identificați disfuncția principala. Totodata,
constatați daca disfuncția este tranzitorie, fluctuanta sau permanenta.
c. Cautați informații despre o posibila etiologie a disfuncției sexuale pe care o prezinta
pacientul (probleme de relaționare în cuplu, infecții, ateroscleroza). Din nou
intervievarea partenerului este utila.
47
Clinicianul trebuie sa aiba în vedere si faptul ca pacientul se prezinta la consult pentru
o simptomatologie nerelaționata cu disfuncții sexuale, desi acestea ar putea sta la baza
simptomelor prezentate. Astfel, orice evaluare psihiatrica completa ar trebui sa vizeze
si evaluarea funcționarii sexuale.
Elementele unui interviu clinic

1. Date personale și generale
- Vârsta, statutul marital, prezența unui partener sexual, activitate sexuala prezenta,
orientare sexuala, orice sschimbare recenta în funcționare sexuala;
2. Motivul evaluarii clinice
3. Clarificarea/Conturarea tabloului clinic al disfuncșiei sexuale
a. Prezinta pacientul o disfuncție sexuala sau anumite dificultați în funcționarea
sexuala? Daca da, care sunt acestea?
b. Sunt prezente toate etapele ciclului sexual? La nivelul carei etape întâmpina
pacientul dificultați (dorința, excitatie, libido)?
c. Care este cursul, durata ți intensitatea /severitatea tulburarii?
d. Poate fi distresul o cauza a disfuncției?
e. Care este frecvența disfuncției (permanenta, ocazionala, relaționata cu perioadele
de stres)?
f. Funcționarea sexuala a întâmpinat modificari în timp?
g. Pacientul se masturbeaza? Prezinta dificultați ți atunci când se masturbeaza?
4. Fantezii și vise cu conșinut sexual
a. Are pacientul fantezii sexuale? Daca da, care este obiectul acestor fantezii?
b. Are pacientul vise cu conținut sexual? Daca da, care este conținutul acestora si
obiectul lor?
c. Prezinta pacientul ejaculari nocturne?
d. Prezinta pacientul vise sexuale cu conținut tematic prevalent?
e. Are pacientul fantezii cu privire la masturbare?
f. Utilizeaza pacientul carți , reviste sau pagini de internet pentru masturbare sau auto-
stimulare?
5. Domeniul relatiilor interpersonale
a. Actul sexual se realizeaza în cadrul unei relații de dragoste, de rutina sau de
obisnuința?
b. Cine inițiaza actul sexual? Cum este acesta inițiat?
c. Cum se realizeaza preludiul si care este calitatea si durata acestuia?
d. Care sunt preferințele pacientului si a partenerului acestuia în materie de tipul de
act sexual (oral, vaginal, anal), de poziții, tehnici (stimulare sexuala, masturbare
mutuala) si frecvența a acestora, precum si care sunt discrepanțele între expectanțe si
realitate?
e. Este durata actului sexual o problema (ejaculare precoce sau întârziata, atingerea
orgasmului în acelasi timp)?
f. Este implicat unul din parteneri sau ambii în practici sexuale masochiste sau
sadistice?
g. Ce se întâmpla dupa consumarea actului sexual (petrecerea timpului în cuplu, un alt
act sexual imediat)?
h. Cum este relația de cuplu în general: sunt prezente certuri, dispute ?
48
i. Actul sexual serveste ca o modalitate de control în cadrul problemelor
interpersonale?
j. Prezinta unul din parteneri aversiune pentru sex?
k. A avut pacientul una (repetitiva) sau mai multe relații în afara celei de cuplu?
l. Disfuncția sexuala apare doar în cadrul relației de cuplu? (Daca nu, atunci pacientul
nu se confrunta cu o disfuncție sexuala, ci cu o problema interpersonala).
m. Partenerul stie despre aventurile sexuale? Daca da, care sunt reacțiile lui cu privire
la acestea?
6. Dificultati developmentale
a. La ce vârsta si-a început pacientul viața sexuala?
b. Care a fost tipul primei experiențe sexuale (sex oral, masturbare reciproca, sex
vaginal, sex anal )?
c. Prima experiența sexuala a fost voluntara sau impusa?
d. La ce vârsta a debutat pubertatea?
e. La ce vârsta si prin ce modalitate a dobândit pacientul primele informații despre
sexualitate?
f. A avut parte pacientul de experiențe sexuale neobisnuite?
g. Care a fost cursul de dezvoltare al orientarii si identitații sexuale?
7. Informatii despre starea generala de sanatate fizica și psihica
Prezinta pacientul:
a. Tulburari psihiatrice (depresie, anxietate, psihoza)
b. Stres (probleme de relaționare cu copii, în cuplu, probleme financiare)
c. Boli fizice (diabetul sau alte boli endoricrine, boli cardiovasculare, boli cu
transmitere sexuala) ale pacientului, dar si ale partenerului
d. Dispareunie în timpul actului sexual?
e. Urmeaza pacientul în prezent un tratament medicamentos?
f. Abuz de substanțe (ce substanțe, cantitate, frecvența, ce impact are asupra
funcționarii sexuale ?
g. Consum de cofeina, tutun sau alcool
Pentru barbați: are pacientul erecții matinale?
Pentru femei:
- când a debutat pubertatea si care este frecvența ciclului menstrual?
- prezinta pacienta dureri, crampe sau tulburari de dispoziție în timpul ciclului
menstrual?
- prezinta simptome specifice menopauzei?
Pentru ambii membri: care este metoda de contracepție folosita?
8. Valori culturale, morale, religioase și sociale
a. Care este impactul culturii sau etniei din care face parte pacientul asupra sexualitații
sale?
b. Care este impactul religiei asupra sexualitații (procreere sau placere)?
c. Care sunt atitudinele asupra contracepției din punct de vedere al religiei de care
aparține pacientul?
d. Atitudinea pacientului asupra masturbarii este influențata de viziunile sale culturale
si religioase?
e. Exista diferențe la nivelul valorilor culturale, morale, religioase si sociale între cei
doi parteneri?
9. Intervievarea partenerului
a. Care este atitudinea partenerului asupra relației si asupra disfuncției sexuale cu care
se confrunta celalalt?
49
b. Exista diferențe între atitudinile celor doi în materie de sexualitate si funcționare
sexuala?
c. Prezinta acesta dificultați (fizice, mentale, sexuale) pe care pacientul nu le-a
menționat?
d. Exista diferențe culturale între cei doi membri ai cuplului?
e. Îsi accepta cei doi sexualitatea?
II GHID DE INTERVIU CLINIC CU PRIVIRE LA FUNCTIONAREA

SEXUALA
1. Întrebari generale introductive
a. Sunteti multumit în ceea ce priveste functionarea dvs. sexuala? Daca nu, care este
motivul pentru care nu sunteti satisfacut?
b.Cât de des aveti contact sexual?
c. Partenerul dvs este multumit satisfacut în ceea ce priveste frecventa si calitatea
contactelor sexuale?
d. Partenerul dvs prezinta un libido mai mare sau mai mic decât dvs? Este sexul un
element de disputa în cadrul relatiei dvs? Daca da, care este motivul?
e. Cine initiaza contactul sexual, dvs sau partenerul dvs?
f. Când ati avut prima experienta sexuala?
2. Întrebari despre dorinta sexual-libido
a. Cât de des doriti sa aveti contact sexual?
b. Va gânditi mult la sex?
c. Au aparut recent modificari la nivelul dorintei dvs sexuale?
d. Ati simtit recent ca partenerul dvs va preseaza sa întretineti relatii sexuale?
e. În ce situatii sau ce lucruri va cresc dorinta de a avea contact sexual?
3. Întrebari despre arousal si erectie
Pentru ambii parteneri:
a. Va excitati usor în preajma partenerului dvs?
b. Va excitati în preajma partenerului dvs si fara a simti nevoia de a avea contact
sexual?
c. Ati simtit în ultima vreme schimbari în ceea ce priveste nivelul dvs de excitatie?
Pentru femei:
a. Va excitati repede?
b. Ati avut recent dificultati în ceea ce priveste lubrifierea?
c. Ati simtit în ultima vreme ca aveti nevoie de mai multa stimulare sexuala?
d. Credeti ca va lubrifiati suficient în timpul contactului sexual?
Pentru barbati:
a. Ati observat în ultima vreme modificari la nivelul excitatiei sau erectiei?
b. Va excitati suficient de mult în timpul contactului sexual?
c. Aveti erectii matinale?
d. Va masturbati? Daca da, erectiile sunt mai puternice decât în timpul contactului
sexual?
4. Întrebari privind orgasmul
a. Întâmpinati dificultati în atingerea orgasmului?
b. Aveti orgasm în timpul contactului sexual?
c. Aveti orgasm la fiecare contact sexual?
d. Aveti nevoie de stimulare suplimentara pentru a avea orgasm sau pentru a ejacula?
e. În ultima vreme dureaza mai mult timp sa ajungeti la orgasm?
50
f. Întâmpinati dureri atunci când aveti orgasm sau când ejaculati?
g. Partenerului dvs îi ia mai mult timp sa ajunga la orgasm?
Pentru femei:
- Parterul dvs ajunge prea repede la orgasm?
5. Întrebari aditionale
a. V-ati masturbat vreodata?
b. Va masturbati în prezent desi aveti contact sexual cu partenerul dvs?
c. La ce sau la cine va gânditi atunci când va masturbati?
d. Folositi împreuna si alte instrumente precum vibratorul în timpul actului sexual?
e. Aveti contact sexual si cu altcineva decât partenerul dvs? Daca da, va simtiti mai
bine decât atunci când aveti contact sexual cu partenerul dvs?
f. Ati avut vreodata contact sexual cu persoane de acelasi sex? Daca da, va considerati
heterosexual, homosexual sau bisexual? Partenerul dvs stie despre acest lucru?
g. Ati fost vreodata victima unui abuz sexual?
Indicatii pentru o noua evaluare diagnostica sau referentiala specializata

• Solicitarea pacientului
• Esecul tratamentului
• Disfunctie erectila primara (erecții susținute deficitare, de lunga durata)
• Malformații anatomice ale penisului
- Boala lui Peyronie
- Congenital: hipospadias, cordee
- Traume
- Fimoze
- Penis scurt, penis contractat
• Traume pelvine ți perineale
• Endocrinopatii
• Tulburari psihiatrice sau psihosexuale
• Probleme de relaționare
• Probleme vasculare complexe
• Probleme neurologice complexe
Planificarea interventiei
Dupa încheierea procesului de diagnosticare, pacientul si partenerul de viata al
acestuia trebuie sa primeasca o descriere amanuntita si corecta a optiunilor de
tratament existente. Desi unele optiuni sunt preferate de majoritatea pacientilor cu
disfunctii erectile (ex tratamentul cu inhibitori PDE5), toti pacientii trebuie informatii
si despre solutii alternative de tratament si interventie, precum supozitoarele intra-
uretrale, injectiile intracorporale sau tratamentele psihologice. Clinicianul nu trebuie
sa adopte o atitudine autoritara si sa impuna pacientului sau sa-i refuze un anumit tip
de tratament , ci este obligat sa educe pacientul în vederea luarii cele mai bune si
avantajoase decizii în concordanta cu problema cu care se confrunta.
Dezvoltarea unei strategii de follow-up

Un element cheie în managementul disfunctiilor sexuale este nevoia evaluarii
componentelor psihosociale si aspectele culturale ale problemei cu care se confrunta
pacientul. Esecul partenerului de viata în a oferi sprijin, precum si stabilierea unor
51
expectante nerealiste pot influenta negativ raspunsul la tratament al pacientului. Orice
tip de tratament este asociat cu un anumit nivel de expectanta a succesului; în acest
sens, este esentiala educarea ambilor parteneri pentru optimizarea tratamentului.
Totusi, indiferent de tipul de tratament ales, follow-up-ul este important pentru
asigurarea unui rezultat satisfacator. Monitorizarea evenimentelor negative, evaluarea
satisfactiei sau rezultatului asociat unei anumite interventii, evaluarea partenerului în
vederea constatarii unei disfunctii sexuale a acestuia, precum si evaluarea globala a
starii de sanatate fizica dar si a functionarii psihosociale sunt aspecte esentiale ale
strategiilor de follow-up.
Trebuie, de asemenea, mentionate si posibilele modificari survenite în urma
schimbarii dozajului medicamentos.
Totodata, sistemul follow-up cuprinde si vizite periodice la doctorul urolog, la
ginecolog, endocrinolog dar si la psiholog sau psihoterapeut. Astfel, acest sistem
asigura un management adecvat al majoritatii disfunctiilor sexuale.
III GHIDUL FAST PENTRU FOLLOW-UP ÎN CAZUL DISFUNCTIILOR

SEXUALE
Urmarirea decursului tratamentului implementat (follow-up )

Disfunctiile sexuale trebuie gestionate într-un mod similar altor conditii medicale sau
psihologice cronice. Vizitele de follow-up sunt esentiale pentru îmbunatatirea relatiei
clinician pacient, pentru clarificarea unor posibile efecte adverse aparute ca urmare a
tratamentului, pentru identificarea posibilelor modificari ale functionarii sexuale si
pentru oferirea suportului ambilor parteneri pentru continuarea interventiei.
Ajustarea dozelor medicamentoase

Necesita o atentie deosebita. Pacientii care prezinta un raspuns gradual sau limitat la
tratament, precum cei care restabilesc contacte sexuale dupa o perioada de abstinenta,
ajustarea dozarii este necesara.
Stimularea sexuala
Tratamentele medicale curente, precum inhibitorii PDE5, declanseaza raspunsuri
fiziologice; de aceea, stimularea sexuala este necesara. Astfel, trebuie luata în
considerare educarea partenerilor în privinta celor mai eficiente metode de stimulare.
Titrarea pâna la doza maxima tolerata

Este esentiala pentru obtinerea unei eficacitati optime si a unui raspuns maxim al
tratamentului farmaceutic.
Evaluarea psihofiziologica
Erectia din timpul somnului ( sleep-related erection ) este reprezentata de un ciclu
recurent de erectii asociate cu miscarile rapide ale ochilor în timpului somnului REM.
Reglarea spinala este critica pentru activitatea erectila nocturna. Principalul avantaj al
testarii erectiei din timpul somnului este acela ca ofera informatii clare în stabilirea
cauzelor organice sau psihice care stau la baza disfunctiei sexuale. Prezenta erectiei
indica faptul ca axul neurovascular este intact din punct de vedere functional si ca
factorii cauzali ai disfunctiei erectile sunt cel mai probabil de natura psihogena.
Printre dezavantajele acestui tip de testare se numara faptul ca este dependenta de
vârsta pacientului, este costisitoare si se poate efectua doar într-un centru special care
implica internare si supraveghere pe timpul noptii.
52
În prezent, acest tip de evaluare se utilizeaza foarte rar. Erectia aparuta în urma
stimularii sexuale vizuale si auditive, în absenta unui tratament medicamentos cu
vasoactive, conduce la ideea conform careia disfunctia sexuala este cauzata cel mai
probabil de factori psihogeni si inhibitori. Cea mai importanta aplicabilitate a testarii
raspunsului la stimulare sexuala vizuala si auditiva este investigarea efectului
erectogen sau antierectogen al agentilor farmacologici în studiile farmacologice
clinice.
Evaluarea neurologica
Testarea neurologica este recomandata doar în cazul protocoalelor de cercetare sau
investigatiilor medico-legale, incluzând traumele sau complicatiile chirugicale si are
validitate scazuta pentru un diagnostic clinic de rutina.
Erectia este determinata de doua mecanisme neurofiziologice diferite si mediata de
cai somatice si autonome. Erectiile psihogene sunt initiate în centrii supraspinali ca
raspuns la stimuli vizuali, auditivi, olfactivi sau imaginativi. Erectiile reflexogenice
sunt determinate de stimularea tactila la nivel genital; acestea sunt mediate de un arc
reflex spinal alcatuit din fibre nervoase aferente somatice si eferente parasimpatice. O
evaluare neurofiziologica corecta implica investigarea obiectiva si cantitativa a tuturor
componentelor retelei neurologice, care implica o serie de teste diferite.
În ultimele doua decenii au fost dezvoltate o serie de teste, fiecare dintre acestea
evaluând câte o componenta specifica a retelei neuronale. Si aici, istoricul medical si
examinarea fizica reprezinta baza pentru diagnosticarea disfunctiei sexuale. Testele se
clasifica în functie de ceea ce evalueaza: teste pentru detectarea cailor somatice
eferente (motric), a celor aferente (senzorial), a raspunsurilor reflexe si autonome.
Nervii somatici sunt evaluati prin testarea mițcarilor conductiei nervoase si a
potentialelor evocate. Aceste teste prezinta o buna validitate si reproductibilitate.
Testele care evalueaza functia autonoma sunt mai putin fiabile, deoarece masoara în
mod simultan un sir de reactii si evenimente care implica receptori, fibre si organe
tinta.
Factori confundati precum medicatia, cofeina, temperatura, hipo sau hipervolemia,
starea de dispozitie sau o disfunctie a receptorilor sau organului tinta pot influenta
ficare componenta individuala. Mai mult, interactiunea complexa dintre sistemele
nervoase simpatice si parasimpatice centrale si periferice, precum plexul pelvic, fac
dificila testarea autonoma.
Totodata, testele care evalueaza functia autonoma eferenta implica si evaluarea
fibrelor vasomotoare si sudomotoare si a organelor tinta, care ar putea fi afectate în
mod diferit de neuropatie. Astfel, testarea autonoma este dificila si trebuie adresata
unor organe tinta specifice, iar factorii confundati trebuie eliminati. Daca aceste
conditii sunt îndeplinite, un rezultat bun la acest test va elimina neuropatia ca si cauza
a disfunctiei sexuale.
Evaluare neurofiziologica
MOTOR
• EMG- reflex bulbocavernos
• Stimulare magnetica (MS)
• Evaluarea timpului de latența a reflexului sacral
SENSORIAL
• Mițcarea conducției nervoase
• Potențialele evocate
53
• Biotesiometrie
• Evaluarea pragurilor termice
• Evaluarea timpului latența a reflexului sacral
AUTONOM
• Evaluarea reflexelor cardiovasculare
• CcEMG
• Raspuns dermal simpatic
Un test foarte des utilizat este EMG –ul reflexului bulbocavernosus, utilizat pentru
identificarea deteriorarilor la nivelul radacinilor motorii sacrale si a eferentilor
pudendal.
Se preiau mostre de fibre mari mielinizate. Este relevant pentru evaluarea disfunctiilor
erectile asociate cu leziuni la nivelul regiunii lombare, cu deteriorari ale radacinii
nervilor. Printre indicatiile clinice se numara disfunctiile lombare de disc, leziunile
anatomice pelviene, etc. Testarea miscarii conductiei nervilor dorsali este utila pentru
evaluarea neuropatiei, în special la pacientii cu diabet. Masuratorile pragului termic
(thermal threshold measurements) aduc date despre conductia fibrelor nervose
senzoriale, putând astfel reflecta în mod indirect functia fibrelor nervoase (motrice)
ale penisului. Deficite la nivelul senzatiilor termice pot indica deficite similare la
nivelul inervatiilor motrice autonome ale corpului cavernos. Pragurile termice testeaza
leziunile la nivelul fibrelor nervoase , care pot reflecta în mod indirect tulburari
autonome, în special în contextul unei neuropatii difuze, precum în cazul
polineuropatiei diabetice. Testarea senzatiilor termice la nivelul penisului este strâns
corelata cu evaluarea clinica a functionarii erectile si reprezinta un instrument nou si
promitator pentru diagnosticarea impotentei neurogene.
Testele care vizeaza reflexele cardiovasculare testeaza variatiile ritmului cardiac si
presiunii sanguine ca raspuns la diversi stimuli precum : respiratie fortata, ridicatul în
picioare sau înclinarea corpului, sarcini mentale aritmice, etc. Variatiile ritmului
cardiac reflecta functionarea parasimpatica, în timp ce variatiile presiunii sanguine
reflecta functioanrea simpatica. Lipsa variatiei este un semn indicativ pentru
neuropatia autonoma, presupunând absenta unor factori confundati precum aritmie
cardiaca, consum de cofeina sau nicotina înainte de testare, medicatie, etc.
Evaluarea hormonala
Hipogonadismul era considerat a fi o cauza rara disfunctiilor erectile. Data recente
însa sustin ca odata cu vârsta creste prevalenta hipogonadismului, iar acesta reprezinta
mai degraba o tulburare comorbida asociata disfunctiilor sexuale la barbati. Totodata,
se recunoaste relatia dintre hipogonadism, depresie si tulburarile erectile, subliniind
astfel importanta testarii endocrine ca o componenta importanta în evaluarea
disfunctiilor sexuale la barbati. Majoritatea cazurilor de endocrinopatie în cazul
disfunctiilor sexuale la barbati se centreaza pe nivelul de testosteron.
Diminuarea sau absenta secretiilor hormonale ale gonadelor masculine poarta numele
de hipogonadism. Cercetarile atesta faptul ca vârsta persoanei este principalul factor
cauzal al deficientei androgene si hipoandrogenismului.
Testosteronul joaca un rol esential în dezvoltarea normala a barbatului, precum si în
mentinerea caracteristicilor masculine, inclusiv masa musculara si forta, densitatea
oaselor, libido, potenta, etc. Deficienta de androgen rezulta din tulburari testiculare
care reduc productia de testosteron din testicule sau din tulburari hipotalamice care
reduc secretia de hormoni, reprezintând principalul semnal pentru producerea de
testosteron de catre celulele interstitiale ale testiculelor.
54
IV SCALE DE EVALUARE A SIMPTOMELOR SI CHESTIONARE
Masurarea functiei sexuale atât la femei cât si la barbati este esentiala pentru stabilirea
nivelului curent de functionalitate sexuala (abilitatea de raspuns, nivelul de interes) în
relatie cu diagnosticul prezentei sau gradului de severitate a unor simptome sexuale si
determinarea unei posibile implicatii negative pe care un anumit tip de interventie l-ar
fi putut avea asupra functiei sexuale a individului. Evaluarea primara a functionalitatii
sexuale este chestionarul auto-administrat. Pentru toate instrumentele
psihometrice cele mai importante cerinte le reprezinta fiabilitatea si validitatea.
Fiabilitatea se refera la consistenta sau replicabilitatea datelor, coeficientii de
fiabilitate servind drept indicatori formali pentru consistenta masuratorii.
Pe de alta parte, validitatea unui instrument de evaluare vizeaza esenta a ceea ce
urmeaza a fi masurat; reflecta masura în care un test evalueaza ceea ce a fost destinat
sa evalueze. Spre deosebire de fiabilitate, care se stabileste cu ajutorul unei serie de
exercitii statistice specifice si riguroase, validarea unui instrument de masurare este
prin natura ei repetitiva. Validarea este mai degraba un proces de durata, pe masura ce
se evalueaza rezultatele cât mai multor studii. Este un proces mereu în desfasurare, cel
putin la nivel teoretic si serveste la testarea si extinderea generalizarii enunturilor care
trebuie validate.
Cei doi indicatori esentiali ai validitatii în cadrul testelor care masoara gradul de
functionare sexuala sunt: sensibilitatea cu privire la statutul functional versus statutul
disfunctional si sensibilitatea la schimbarea indusa terapeutic. Primul indicator al
validitatii se refera la capacitatea unui instrument de a discrimina între indivizii cu
disfunctii sexuale de cei care nu prezinta nici un fel de tulburare sexuala (validitate de
discriminare an termnei psihometrici), iar cel de-al doilea la capacitatea unui
instrument de a înregistra schimbarea indusa în urma programului terapeutic
(validitatea longitudinala în termeni psihometrici).
Ambele tipuri de validitate reprezinta caracteristici esentiale ale instrumentelor menite
sa serveasca drept instrumentar de evaluare si diagnosticare atât în mediul clinic cât si
în cadrul cercetarii clinice.
În continuare, vom prezenta un set de instrumente de evaluare dezvoltate recent, în
ultimii zece ani, construite pentru masurarea statusului functionarii sexuale a unui
individ sau cuplu. Acestea vor fi prezentate în ordine alfabetica, urmând a fi detaliate
ulterior în anexe.
Modele de instrumente de evaluare pentru barbati si femei
a. Chestionarul pentru evaluarea modificarilor în functionarea sexuala

Acest chestionar are doua versiuni, una pentru barbati si cealalta pentru femei.
Versiunea pentru femei este alcatuita din 34 de itemi si masoara global functionarea
sexuala prezenta a persoanei si este conceput astfel încât sa diferentieze între
persoanele care prezinta dintotdeauna o adaptare psihoexuala deficitara si acele
persoane în cazul carora disfunctia sexuala a aparut dupa o perioada de functionare
sexuala normala.
Testul a fost conceput pentru a detecta modificarile survenite la nivelul functionarii
sexuale ca urmare a unei boli sau unui tratament medicamentos.
Versiunea pentru barbati cuprinde 36 de itemi , 14 dintre acestia masurând pe o scala
Likert de la 1 la 5 principalele aspecte ale functionarii sexuale a individului. Acest
instrument de evaluare contine 5 dimensiuni determinate analitic si anume: interesul
55
si dorinta sexuala, frecventa dorintei sexuale, placerea sexuala, arousal si excitare
sexuala si atingerea orgasmului.
La terminarea aplicarii testului se calculeaza un scor total. Cu cât scorul este mai mare
pentru fiecare scala, cu atât functioanarea sexuala a individului este mai buna. Timpul
de administrare: Interviul dureaza aproximativ 15 minute .Scala de 14 itemi cotati pe
scala Likert din versiunea pentru barbati poate fi completata în aproximativ 5 minute.
Populatia tinta : atât persoanele heterosexuale cât si persoanele homosexuale.
Fidelitate si validitate : Fidelitatea are o valoare acceptabila ( r-.64 ); validitatea de
discriminare a fost demonstrata pe baza capacitații testului de a discrimina între
pacientii diagnosticati clinic (ex pacientii depresivi ) si cei fara diagnostice clinice.
Acest instrument de evaluare este de asemenea util în demonstrarea diferitelor grade
ale disfunctiei sexuale asociate cu medicamentatie antidepresiva specifica.
Instrumentul a fost validat în limbile engleza si spaniola.
b. Interviul Derogatis pentru evaluarea functionarii sexuale ( DISF/DISF-SR )

Descriere
Acest instrument de evaluare este alcatuit dintr-un set coordonat de teste construite
pentru a oferi o estimare a calitatii vietii sexuale prezente a unui individ. DISF este un
interviu semi-structurat alcatuit din 25 de itemi, care reflecta calitatea functionarii
sexuale într-un format axat pe mai multe domenii. DISF-SR este un inventar self-
report construit pentru a masura acelasi lucru ca si DISF, dar din perspectiva
pacientului. Exista versiuni specifice fiecarui gen ale ambelor instrumente.
Instrumentele cuprinse de DISF se împart pe trei nivele si anume: itemi discreti,
domenii functionale si scorul total obtinut. Itemii sunt împartiti la rândul lor pe 5
domenii care evalueaza nivelul de functionare sexuala si anume: cognitii si fantezii
sexuale, arousal sexual, comportament si experienta sexuala, atingerea orgasmului si
impulsul si relatia sexuala.
Scorul total obtinut sumarizeaza calitatea functionarii sexuale în cadrul celor 5
domenii principale ale DISF.
Timpul de administrare: Adminsitrarea ambelor seturi de teste dureaza aproximativ 15
minute.
Populatia tinta: personal medical si grupuri comunitare
Fidelitate si validitate: consistenta interna a instrumentelor se încadreaza în limite
acceptabile (.74), precum si coeficientii test-retest (.80). Fidelitatea inter-scale
estimata pentru instrumentarul DISF este de .84. Ambele variante al testelor prezinta
validitate de discriminare buna, precum si o prag bun de sensibilitate pentru
schimbarile dependente de tratament.
Acest instrumentar este disponibil în 10 limbi.
c. Indexul functionarii sexuale pentru femei

Este un instrument de tipul self-report alcatuit din 19 itemi. Respondentii sunt rugati
sa raspunda la întrebarile cu referire la ultimele 4 saptamâni. S-a utilizat analiza
factoriala pentru identificarea a sase domenii ale functionarii sexuale: dorinta sexuala,
arousal, lubrifiere, orgasm, satisfactie si durere. Calcularea scorului total se face prin
însumarea celor 19 itemi, scor care va reprezenta nivelul functionarii sexuale. Cu cât
scorul este mai mare, cu atât functionarea sexuala este în limite normale.
Timp de administrare: 10-15 minute
Populatia tinta: persoanele heterosexuale si homosexuale
56
Fidelitate si validitate: consistenta interna foarte buna (. 82). Femeile diagnosticate
clinic cu tulburare de arousal au obtinut scoruri semnificativ mai mici la teste decât
femeile fara aceasta tulburare, ceea ce demonstreaza o buna validitate discriminativa.
d. Golombok Rust Inventory of Sexual Satisfaction

Este un instrument self-report alcatuit din 56 de itemi (28 de itemi adresati barbatilor
si 28 de itemi adresati femeilor) , construit pentru screeningul prezentei si gradului de
severitate a tulburarilor sexuale întâmpinate de persoanele active sexuale si
cuplurile heterosexuale. Se evalueaza atât functionarea sexuala a fiecarui individ,
precum si cea a cuplului.
Acest inventar de evaluare cuprinde 12 domenii de interes, 5 pentru barbati si 5 pentru
femei, iar 2 sunt comune ambelor sexe. Calcularea unui scor total a fiecarui
respondent este utila pentru evaluarea calitatii relatiei si functionarii sexuale în cadrul
cuplului. Domeniile vizate în cazul barbatilor se refera la: ejaculare prematura (4
itemi), impotenta (4 itemi), evitare (4 itemi), lipsa senzualitatii (4 itemi) si
disatisfactia (4 itemi). Domeniile vizate în cazul femeilor se refera la : anorgasmie (4
itemi), vaginism (4 itemi), evitare (4 itemi), lipsa senzualitatii (4 itemi) si disatisfactie
(4 itemi). Cele doua domenii comune se refera la frecventa contactelor sexuale (4
itemi) si comunicarea deficitara în cadrul cuplului (4 itemi).
Acest instrument de evaluare a fost construit pentru utilizarea lui în cadrul terapiei
sexuale si a fost initial etalonat pe 44 de cupluri heterosexuale inclusi în terapie
maritala sau sexuala.
Timp de administrare: aproximativ 15 minute
Populatia tinta : indivizii si cuplurile heterosexuale inclusi în terapie de cuplu sau
terapie sexuala
Fidelitate si validitate: consistenta interna a inventarului este buna, variind între .61
si .83. Acest test si-a dovedit utilitatea în stabilirea unei functionari sexuale deficitare
la femeile cu tulburare obsesiv-complusiva si comorbiditati psihiatrice dintre femeile
diagnosticate cu o disfunctie sexuala în urma aplicarii acestui instrumentar.
Este disponibil în limbile engleza si germana.
e. Index international pentru evaluarea functiei erectile

Este un inventar de tipul self-report alcatuit din 15 itemi si dezvoltat de Rosen si
colab. pentru a masura functia si calitatea erectila. A fost în mod frecvent recomandat
pentru utilizare în studiile clincie asupra disfunctiei erectile. A fost construit în
legatura cu un studiu clinic efectuat pe viagra si a a fost utilizat de atunci în peste 50
de studii clinice. Principalele domenii atinse de acest inventar au fost preluate din
literatura de specialitate, alte instrumente de evaluare, precum si din diverse interviuri
ale indivizilor care sufereau de disfunctii erectile.
Calitatea functionarii sexuale masculine este evaluata pe 5 domenii de interes si
anume: functionare erectila, orgasm, dorinta sexuala, satifactie sexuala si nivel global
de satisfactie. Nu se calculeaza un scor total.
Fidelitate si validitate: atât consistenta interna (.73-.95) cât si fidelitatea testretest
(.64-.84) sunt foarte bune, la fel si sensibilitatea si specificitatea. Validitatea de
discriminare a fost stabilita prin compararea functional-disfunctional, iar sensibilitatea
la tratamentul terapeutic a fost demonstrata în cadrul studiilor clinice efectuate pe
viagra si a altor tratamente pentru disfunctii erectile.
Acest instrument a fost validat în 32 de limbi.
57
f. Chestionar pentru evaluare functiei sexuale
Versiunea initiala a acestui instrument de evaluare a fost construita pentru a fi un
instrument multidimensional centrat pe pacient de masurare a functiei sexuale la
femei.
Poate fi utilizat în trei forme : o versiune cu 34 de itemi , împartita pe 8 domenii de
interes (dorinta sexuala, arousal-senzatie, arousal-lubrifiere, arousal-cognitiv, orgasm,
placere, durere si partener), o versiune care include doar primele 7 domenii si o
versiune care contine 15 itemi, cu doar 4 din cele 8 domenii de interes (dorinta,
arousal-senzatie, arousal-lubrifiere si orgasm).
Populatia tinta: femei care se afla într-o relatie sexuala sau care au fost active sexual
în ultimele 4 saptamâni
Fidelitate si validitate: consistenta interna a scalelor este relativ mare (.65-.91).
Validitatea discriminativa a fost foarte buna pentru realizarea distinctiei între femeile
care prezentau tulburari sexuale si cele care nu. Validitatea de construct a fost
demonstrata în corelatiile efectuate între acest chestionar si alte intrumente de
evaluare precum: DISFSR, Scala de depresie si anxietate, etc.
Este disponibil în16 limbi.
g. Scala de evaluare a distresului sexual la femei

Este in inventar de tip self-report alcatuit din 12 itemi, cosntruit pentru a masura
distresul relationat de functionarea sexuala la femei. Este o scala de evaluare
unidimensionala si serveste drept o definire cantitativa valida si eficienta a distresului
personal.
Timp de administrare: 5 minute
Populatia tinta: femeile care s-au prezentat la medic pentru o evaluare a functionarii
sexuale în vedera identificarii unei posibile disfunctii sexuale.
V MODEL DE VALIDARE A INSTRUMENTELOR PE POPULATIA

ROMÂNIEI
Fundamentele teoretice ale instrumentelor de masurare

Delimitare conceptuala
Constructia testului solicita o pregatire amanuntita. În cele din urma, scorurile testului
constituie temeiul în care se elaboreaza judecati referitoare la diferentele intra-
individuale (în cadrul unor contexte precum sistemul educational si consilierea
vocationala), diferentele inter-individuale (de exemplu, în selectia personalului), si
diferentele între grupuri sau situatii (precum cele din diagnozele organizationale).
Informatiile asigurate de autorul testului ar trebui sa permita viitorului utilizator al
testului sa discerna daca testul este potrivit pentru scopul pe care îl urmareste. Pornind
de la aceasta, primul pas consta în a furniza o descriere clara a conceptului teoretic pe
care testul îsi propune sa-l masoare. Alegerea continutului testului si metodele prin
care un concept este masurat ar trebui de asemenea, luate în considerare. Aceste
aspecte depind doar de viabilitatea teoriei si minutiozitatea descrierii ipotezelor de
baza. Problema cu referire la elaborarea cu succes a testului ca o constructie demna de
încredere si valida sunt luate în considerare în cadrul criteriilor 3, 4, 5 focalizate pe
calitatea si rezultatele cercetarii.
Constructia testului ar trebui sa înceapa cu o reflectie asupra scopului testului. Scopul
este de a prezice anumite comportamente (predictiv)? Are intentia de a evalua
progresul educational sau efectele unui training (monitorizare)? Este utilizat pentru a
58
aprecia potrivirea pentru un anumit tip de tratament (diagnostic) etc.? Este de
asemenea esential sa se mentioneze grupul sau grupurile pentru care este realizat
testul, detaliind aspecte precum vârsta grupului, ocupatia, nivelul studiilor si daca este
vorba de un context luat în considerare este normal sau clinic. Cu cât sunt mai
ambitioase scopurile autorului testului, cu atât mai mari sunt obligatiile sale de a arata
date empirice precum etaloane si dovada validitatii instrumentului.
Autorul testului ar trebui sa clarifice daca testul reflecta o teorie existenta sau daca
acesta este bazat pe o dezvaluire noua care poate aduce eventual, schimbari minore
sau majore în cadrul altei teorii. Indiferent de teoria pe care se bazeaza testul, aceasta
trebuie descrisa detaliat. Daca testul este o traducere sau adaptare a unui instrument
strain, trebuie asigurata o informatie de fond suficienta, o lista de referinte nefiind
suficienta. Chiar si atunci când testul îsi propune sa masoare constructe foarte
cunoscute precum inteligenta, de exemplu, o definitie a conceptului trebuie data
pentru a se lamuri ce aspecte ale comportamentului apartin domeniului respectiv. De
asemenea, trebuie descrise si anumite asemanari sau diferente cu teste similare. Din
aceasta prezentare, valoarea adaugata a noului instrument ar trebui sa fie evidenta.
Aceasta întrebare se refera la pasii prin care conceptul ce se masoara este
operationalizat. Definirea ariei de continut trebuie sa faca posibil a se stabili care
itemi apartin domeniului si care nu. Acest aspect poate fi realizat prin analizarea
conceptului într-un mod care sa clarifice care din fatete este luata în considerare.
Consideratiile teoretice sau continuturile asociate pentru greutatea acordata acestor
fatete ar trebui si ele consemnate, si problema itemilor luati în considerare pentru
esantionare ar trebui mentionata. Chiar daca itemii sunt eliminati sau modificati în
cursul construirii sau adaptarii testului, consecintele acestor schimbari pentru
masurarea conceptului original trebuie indicat (domeniul continut poate fi schimbat,
îngustat sau incomplet acoperit ca rezultat al acestor modificari).
Calitatea materialelor pentru testare si a manualului testului

Scorul la un test poate fi interpretat ca o masura de încredere daca testul este
administrat în conditii standardizate. Scopul standardizarii situatiei de testare este sa
se preîntâmpine aparitia unor factori necontrolati care sa afecteze scorul. De exemplu,
administrarea si instruirea ar trebui sa fie standardizate într-o asemenea masura încât
influenta administratorului de test si a variatiilor în instructiuni sa fie eliminata sau
minimizata.
Itemii testului sunt standardizati atunci când ei sunt aceeasi pentru fiecare respondent
din punct de vedere al continutului, formei si succesiune. Standardizarea este o
conditie importanta pentru interpretarea si compararea scorurilor. O exceptie, care tine
de cerinta unei succesiuni uniforme a itemilor testului este acceptata în cazul testelor
adaptive. Totusi, si pentru acest tip de test, regulile de stabilire a selectiei oricaruia
dintre itemi trebuie redate explicit.
Un sistem de scorare este considerat obiectiv atunci când valoarea scorului acordata
pentru toate posibilele raspunsuri la toti itemii testului sunt stabilite în asa mod, încât
orice persoana calificata care scoreaza itemii, cu exceptia erorilor de redactare, acorda
exact acelasi scor pentru acelasi raspuns. Acest aspect este aplicabil în mod particular
in cazul testelor de abilitate, creion - hârtie si chestionarelor cu itemi cu alegere
multipla.
Pentru scalele de observare, testele proiective, subtestele bateriei individuale de
inteligenta si întrebarile cu raspunsuri deschise, cotarea nu poate fi strict obiectiva.
Pot fi descrise însa dovezile care asigura un nivel cât mai ridicat de obiectivitate în
cotare. Continutul unui test este calificat drept rasist daca contine cuvinte, fraze,
59
imagini sau alte elemente folosite în itemi sau instructiuni aduceau ofense membrilor
unuia sau mai multor grupuri etnice minoritare. Continutul unui test este calificat
drept ca discriminatoriu din punct de vedere al grupurilor etnice, atunci când testul
contine cuvinte, idiomuri sau imagini complicate cu specific cultural. Principiul
utilizarii restrictionate poate fi aplicat la fel de bine si altor grupuri.
Un exemplu, este un inventar de interese care contine imagini cu itemi-stereotipi
legati de sexul personajelor. Acest principiu nu se aplica testelor care sunt destinate sa
masoare concepte raportate la rasism sau sex (asa cum este Scala F a lui Adorno sau
scala pentru androgenie).
Concluziile care trebuie avute în vedere în evaluarea acestui item includ: (a) claritatea
itemilor sau distributiile pentru grupurile pentru care testul este stabilit (majoritatea
itemilor nu trebui sa treaca dincolo de restrictiile acestor grupuri) si (b) foile de
raspuns, daca se folosesc, ar trebui realizate într-un mod în care erorile de completare
(cum ar fi sarirea peste un item) pot fi detectate rapid.
Acest item vizeza toate aspectele practice ale materialelor testului care nu au fost
acoperite în totalitate de itemii de la criteriul 2A. Acestea include urmatoarele
consideratii: itemii sunt formulati într-un limbaj obisnuit? Testul este clar? Pot fi
deosebite clar culorile sau simbolurile (daca se folosesc) unele fata de altele (chiar si
pentru indivizii daltonisti)? Materialele testului sunt durabile?
În evaluarea acestui item, atentia trebuie acordata urmatoarelor aspecte: Procedura de
cotare trebuie descrisa în totalitate si clar. Daca se folosesc grile pentru calcularea
scorului, trebuie sa existe instructiuni clare asupra modului în care se plaseaza aceste
grile deasupra foilor de raspuns.
Daca se folosesc grile pentru calcularea scorului, acestea trebuie sa se potriveasca cu
acuratete peste foile de raspuns. Daca se folosesc grile pentru calcularea scorului,
versiunea testului trebuie imprimata pe grilele de corectare. Acesta este, în mod
deosebit, important atunci când testul este revizuit. Ar trebui sa existe instructiuni
clare pentru scorarea itemilor pierduti (sariti). Trebuie data o indicatie asupra a cât de
multi itemi pot fi pierduti fara ca testul sa îsi piarda valoarea. Daca sunt implicati
evaluatori sau observatori, ar trebui sa existe instructiuni clare despre cum sa se faca
fata diferentelor dintre evaluatori si observatori, in general, folosirea de foi de raspuns
separate este preferabila, deoarece în urma scorarii unor foi de raspuns vor rezulta mai
putine erori decât scoaterea unei brosuri de test.
În acest sistem de evaluare este facuta o distinctie între instructiunile pentru cel caruia
I se administreaza testul si pentru cel care administreaza testul. Calitatea
instructiunilor pentru cel testat sunt evaluate în acest item; instructiunile pentru
administratorul testului sunt evaluate în itemul 2.8. Instructiunile sau explicatiile
pentru cel testat se gasesc în materialele testului si de obicei constituie prima sau
primele pagini ale brosurii testului sau prima / primele pagini de text atunci când
testul este administrat pe computer. Instructiunile trebuie sa fie standardizate si ar
trebui sa includa urmatoarele elemente: unul sau mai multe exemple de întrebari,
informatii despre cum se înscriu (sau se redacteaza, în cazul testarii computerizate)
raspunsurile. O strategie de a presupune sau de a raspunde, când alternativele au
acelasi grad de probabilitate sau aplicabilitate. Limite de timp.
Autorul unui test trebuie sa furnizeze un manual care sa contina informatii practice
(numit în mod obisnuit "Ghidul utilizatorului") si informatii tehnice (numit în mod
obisnuit Manualul tehnic). Dezbaterile, articolele de revista sau lucrarile de cercetare
nu ar trebui privite ca un manual.
Obiectivul principal al recomandarilor pentru administratorul de test în manual este sa
60
asigure standardizarea testului. Principiile ar trebui sa fie, pe cât de posibil, explicite
în descrierea lor, în privinta a ceea ce are de spus exact administratorul, ce nu trebui
sa faca sau sa spuna si sarcinile pe care acesta trebuie sa le îndeplineasca (cum ar fi de
exemplu, aranjarea materialelor într-o anumita ordine pentru un test de abilitate). O
afirmatie de genul "administratorul testului explica scopul testului celui caruia îi este
administrat" este considerata insuficienta. Manualul testului trebui sa furnizeze de
asemenea, un plan detaliat asupra modului cum sa se descurce cu întrebarile obisnuite
pe care le pot adresa subiectii testati. Un manual trebuie sa fie complet, precis si clar
în privinta aplicabilitatii testului. Acesta poate ghida catre sugestii de utilizare diferita
a testului, în functie de situatii sau aplicatii specifice. Exemple în acest sens ar fi
urmatoarele: S-a specificat faptul ca deciziile legate de clasificarea educationale nu ar
trebui luate doar pe baza unui singur scor de test? A fost mentionata relatia dintre
scorul testului si ulterioarele procese de învatare în cazul evaluarii progresului?
Rezultatele obtinute la un test într-o situatie clinica pot conduce la concluzii
întemeiate empiric sau ele servesc doar ca ipoteze de cercetare? S-a evidentiat faptul
ca scorurile la un singur test nu ar trebui folosite ca un temei în luarea unor decizii
privind consilierea vocationala? În cazul testelor pentru selectie de personal, au fost
indicate categoriile ocupationale pentru care testul a fost destinat si specificate
capacitatile semnificative pentru aceste ocupatii?
Pentru utilizatorii de teste, manualul va constitui principala sursa de informatii,
deoarece multi dintre acestia nu vor avea acces a dezbateri, raporturi de cercetare sau
alte materiale publicate si nu vor avea timp (sau nu vor fi suficient de interesati) sa
citeasca toate detaliile tehnice. Un sumar al etalonarii, studiilor pentru fidelitate si
validitate trebuie asadar prevazute în manual. Daca noi cercetari furnizeaza informatii
suplimentare folositoare, utilizatorii ar trebui informati prin mijloace auxiliare sau
revizuiri ale manualului. În acest item doar prezenta informatiei în manual este
solicitata. Calitatea design-ului de cercetare si rezultatele sunt evaluate în Criteriile 3,
4 si 5. Daca acest tip de informatii nu este publicat în manual, acest item va primi o
evaluare negativa.
În general, includerea unui numar de cazuri descriptive în manual ar trebui sa ajute
utilizatorul testului în interpretarea scorurilor obtinute. A fost data vreo indicatie daca
exista alte variabile care contribuie la predicitie? Mentiunile privind competentele
utilizatorilor ar trebui sa detalieze pregatirea specifica, certificarea profesionala sau
experienta necesara.
Etaloanele
Luat ca atare, rezultatul brut este putin semnificativ, sau chiar nesemnificativ. În
general, scorul brut poate fi înteles prin raportarea la un etalon. Etalonul poate deriva
dintr-o arie de aptitudini sau aspectele stapânite de subiecti (la care se refera
continutul interpretarii) sau poate fi bazat pe distributia scorurilor prin raportare la un
grup (interpretare prin raportarea la un etalon de referinta). În interpretarea raportata
la o tabla de corectie, rezultatul fiecarui subiect testat este examinat separat, pentru a
vedea care raspunsuri sunt corecte si care sunt gresite. Rezultatele nu sunt comparate
cu cele ale altui subiect. Pe de alta parte, în interpretarea bazata pe etalon, compararea
cu ceilalti este principiul de baza al acestui proces. Aici, scorul subiectului testat este
comparat cu scorurile altor indivizi care pot fi folosite în comparare (adica, pe baza
unor similaritati de vârsta, studii, profesie, etc). Un etalon, fie într-un caz, fie în
celalalt constituie o cerinta de baza a tuturor testelor. Însa, pot exista exceptii, mai ales
în cazurile testelor în care numai interpretarea intra-individuala este recomandata. În
61
asemenea situatii, întrebarea la acest capitol, nu necesita raspuns si calificativul "nu
este aplicabila" poate fi utilizat.
Etaloanene sunt susceptibile la degradare. Dintre toate proprietatile psihometrice ale
unui test, etaloanele sunt cele mai sensibile la factori precum schimbari sociale,
educationale sau profesionale. Prin urmare, fie un test trebuie sa fie reetalonat din
când în când, fie autorul testului trebui sa arate prin mijloace de cercetare ca nu este
necesara o reetalonare a testului. Pentru a atrage atentia utilizatorului de teste asupra
posibilitatii ca etaloanele pot fi depasite, mentiunea "Etaloanele sunt depasite." este
adaugata la evaluarea testului, daca datele din etalon sunt completate cu mai mult de
15 ani în urma. Dupa trecerea altor 5 ani în care nu a fost realizata reetalonarea,
mentiunea anterioara se va schimba în "Etaloanele nu mai sunt utilizabile, deoarece
sunt depasite." Aceste specificatii sunt completate o data pe an.
Etaloanele trebuie sa fie valabile la momentul în care testul este publicat pentru uzul
actual. Datele de etalonare bazate pe scoruri individuale nu sunt relevante pentru
testele proiectate pentru etaloane raportate la evaluarile de grup si viceversa.
Etaloanele nu mai pot fi folosite atunci când au fost facute modificari ale testului, de
exemplu în cazul modificarilor de itemi sau instructiuni. Transformarea unui test
creion-hârtie într-un test computerizat este de obicei putin influentata din aceasta
perspectiva în cazul scorurilor la chestionare de personalitate, dar în cazul testelor de
performanta, de obicei, noi date de etalonare trebuie adunate. Aceasta mai ales, în
cazul în care sunt implicate limite de timp.
Etaloanele de baza trebuie sa fie prezentate pentru toate scopurile si aplicatiile pentru
care testul este recomandat de catre autor (vezi itemul 1.1). Poate reiesi faptul ca
grupurile pentru care etaloanele sunt prezentate sa acopere doar o parte din aplicatiile
proiectate. De exemplu, când autorul unui test indica faptul ca un test este stabilit atât
pentru consilierea vocationala spre scolile tehnice, cât si pentru selectia pentru meserii
tehnice, etalonul ar trebui sa fie furnizat pentru ambele situatii. Totusi, nu ar fi realist
sa se solicite etaloane pentru fiecare profesiune tehnica. Un etalon de grup trebuie sa
îndeplineasca anumite cerinte pentru a atinge scopul sau (acesta este de a furniza un
set de puncte de referinta de încredere). În primul rând trebuie sa fie reprezentativ
pentru grupul de referinta si în al doilea rând esantionul trebuie fie suficient de mare.
Pentru a facilita o evaluare a reprezentativitatii esantionului pentru etalonare, trebuie
date o definitie a populatiei si o descriere completa a structurii esantionului si a
procesului de colectare a datelor. Trebuie sa fie evident din descrierea populatiei avute
în vedere, daca datele sunt colectate local sau national, daca strângerea datelor
acopera media populatiei sau numai a anumitor indivizi cu calitati specifice (de
exemplu persoane cu probleme mentale sau cu o anumita pregatire scolara de baza),
ce reguli de esantionare au existat, s.a.m.d.
Cel mai adesea, datele sunt colectate prin asa numitele "esantioane la îndemâna".
Asemenea esantion poate consta în clientii care apeleaza la un serviciu de consiliere
vocationala, studenti la psihologie sau pacienti din centre medicale de psihiatrie, de
exemplu. În general, esantioanele de acest tip ofera un etalon sarac deoarece motivul
testarii este raportat la scorul testului. De aceea, aceste esantioane nu pot fi
considerate reprezentative pentru populatia tinta (care, în exemplele date mai sus, se
refera doar la liceeni, studenti, respectiv persoane cu probleme psihiatrice).
Colectarea datelor pentru etalonare este o procedura costisitoare si laborioasa, care
solicita sa nu fie realizata pentru toate grupurile posibile. Etaloanele pentru grupurile
cu vârste medii pot fi obtinute prin mijloace de extrapolare sau etaloane care pot fi
generalizate pentru profesii sau ocupatii similare. Autorul testului trebuie sa justifice
extrapolarea sau generalizarea etaloanelor prin descrierea punctelor critice ale
62
asemanarii dintre grupuri (de exemplu, în termeni de continut al profesiei sau al
educatiei) sau prin furnizarea de date din cercetare (cum ar fi scorurile la variabile
înrudite). Când vârsta sau clasele etaloanelor sunt furnizate, amplitudinea vârstei si
nivelul intervalului contribuie la erori (bias-uri) în scorurile testului: performanta este
subestimata la începutul intervalului si supraestimata la sfârsitul acestuia. Testele de
abilitate pentru copiii mici sunt, în mod particular, mai vulnerabile la acest efect, cu o
variatie de 10 sau mai multe puncte QI în cadrul unei perioade de un an. Chiar în
primii ani ai scolii generale, diferentele dintre doi ani consecutivi pot depasi tot atât
de mult, cât jumatate din deviatia standard. Acest tip de bias poate fi împiedicat prin
extinderea listelor de etaloane. Daca testul este proiectat pentru a fi folosit într-o
anumita perioada a anului, aceasta trebui mentionat clar si datele pentru etalonare
trebuie adunate tot în aceeasi perioada. În orice caz, vârsta medie în luni sau perioada
anului în care etaloanele sunt colectate trebuie sa fie mentionate pentru vârsta si
educatia la care se raporteaza etaloanele.
Pentru transformarea scorurilor brute în scoruri standard exista un sistem numeros de
categorii de scale, din care se poate alege. O alegere poate fi facuta între scorurile
standard, percentile si o scala cu mai multe sau mai putine unitati. Pentru o situatie
particulara, autorul testului poate decide sa proiecteze un nou sistem sau sa adapteze
unul existent. Când scopul testului trece sub categoria "important"[1] este indicat sa
se aleaga un sistem precis cu mai multe unitati. Totusi, pentru testele din aceasta
categorie este recomandata folosirea intervalului de încredere. A opta pentru un sistem
brut, înseamna a sacrifica precizia, dar pot face rezultatele mai usor si rapid de înteles
(ex. apt vs. inapt). Indiferent de sistemul de scala utilizat, ar trebui sa fie descrise si
motivele pentru alegerea scalei ar trebui sa fie mentionate.
Aceste date trebuie furnizate pentru fiecare etalon de grup. Aspecte precum boltirea,
simetria sau bimodalitatea distributiei scorurilor sunt relevante, precum si diferentele
posibile între acesti parametri între etaloanele de grup. De exemplu, poate fi cazul în
care scorurile la un chestionar sunt mai mult sau mai putin distribuite normal într-un
grup, în timp ce 50% din participantii dintr-un alt grup obtin scoruri scazute. Alte
informatii utile ar putea fi existenta unor efecte de baza sau de plafon („floor and
ceiling effects") obtinute într-un test de abilitati cognitive. Un utilizator de test are
nevoie de astfel de informatii pentru a interpreta corect scorurile la test.
În literatura de specialitate, eroarea standard de masurare si eroarea standard estimata
nu sunt diferentiate. Eroarea standard de masurare da un interval de încredere care
este simetric în jurul scorurilor observate. Aceasta indica faptul ca scorurile observate
difera semnificativ de fiecare scor adevarat care se afla în acest interval. Formula
pentru calcularea erorii standard de masurare este: sest = sx Ö (1-rxx). Intervalul de
încredere este important atunci când este ceruta utilizarea semnificatiei testelor (scorul
unei persoane A difera de scorul persoanei B sau fata de scorul medie X0 ?). Pe baza
acestor erori standard se pot calcula intervalele de încredere ce cuprind cu o
probabilitate foarte mare socrul adevarat al subiectului testat. Pentru testele încadrate
în categoria "importante", intervalele de probabilitate trebuie sa fie prevazute, pentru a
obtine o evaluare pozitiva a acestui item. Daca este data doar eroarea standard va fi
data o evaluare ‘+/-'.
Pentru teste mai putin importante, raportarea erorii standard corecte a masurarii este
suficienta pentru a se acorda o evaluare pozitiva.
Exista diferite motive pentru care diferentele dintre subgrupuri trebuie studiate si
raportate: rezultatele pot indica un impact opus; rezultatele pot justifica bias-urile de
cercetare raportat la test sau la item; utilizatorul testului primeste date care îi permit sa
decida daca sa ia sau nu în considerare posibilele diferente; Aceste studii se aplica
63
doar acolo unde subgrupurile sunt relevante pentru scopul testului, asa cum sunt
grupurile împartite pe sex, vârsta sau apartenenta etnica. Mentionarea anului în care
au fost colectate datele pentru etalonare este importanta pentru a decide daca
etaloanele sunt depasite, si daca da, cu cât timp.
Fidelitatea
Varianta în scorurile unui test consta în varianta adevarata si varianta eroare. Sursele
variantei eroare pot fi diferite. Numerosii coeficienti de fidelitate care pot fi calculati
reflecta aceste surse în diferite grade. De aceea, nu este posibil sa vorbim despre
fidelitatea definitiva a unui test: diferitele forme ale fidelitatii sunt deosebite în functie
de sursa erorii analizata într-un studiu particular. În plus, rezultatele studiului
fidelitatii vor diferi în functie de caracteristicile grupului studiat (omogenitatea
referitoare la constructele masurate are o puternica influenta în calcularea
coeficientilor). În practica, coeficientul de fidelitate clasic indica, asa cum a fost
mentionat a itemul 4.2, masura în care scorurile pot fi generalizate cu privire la forma,
itemi, timp si evaluatori. Fidelitatea unui test este în general studiata folosind metode
clasice si itemii din acest capitol au fost explicati în consecinta. În orice caz, este
posibil sa se foloseasca alte modele, de exemplu utilizarea analizei variantei pentru a
estima influenta diferitelor aspecte la un moment dat.
În general, este mentionata evaluarea doar a unui singur coeficient de fidelitate, desi
testul poate poate furniza diferite scoruri. De exemplu, acesta este cazul
chestionarelor de personalitate si de interese care contin diferite scale, si al bateriilor
de aptitudini multiple care contin câteva subteste (chiar daca sunt administrate
independent sau nu). Când scorurile la subteste sunt adunate pentru a obtine un scor
total, cum e cazul testelor de inteligenta, exista trei posibile presupuneri: Are
importanta numai interpretarea scorului total. În aceasta situatie numai fidelitatea
scorului total este nevoie sa fie evaluata. Autorul testului afirma ca scorul total este
într-adevar cel mai important, dar ca interpretarea scorurilor la subteste este si ea
posibila. În aceasta situatie fidelitatea scorurilor la subteste ar trebui evaluata cu un
criteriu care are un nivel aflat imediat sub nivelul criteriului aplicat pentru scorul total.
De exemplu, daca scorul total este categorizat ca fiind "important", scorul pentru
subteste ar trebui sa fie într-o categorie "mai putin important". În majoritatea
cazurilor, scorurile la subteste sunt mai putin fidele decât scorul total, dar când este
aplicata regula de mai sus, evaluarile pot fi aceleasi. Autorul testului mentioneaza ca
nu este nici o diferenta a importantei, între scorurile la subteste si scorul total. În acest
caz, cerintele pentru ambele tipuri de scoruri sunt aceleasi. Când evaluarile date
pentru coeficientii de fidelitate ale scorurilor la subteste si scorul total difera, acestea
ar trebui mentionate într-o nota de subsol, adaugata la evaluare. Este de asemenea
important sa se noteze ca numai o singura evaluare este data când autorul unui test
furnizeaza coeficienti de fidelitate pentru mai multe grupuri.
Unele tipuri de coeficienti de fidelitate vor fi în general furnizati, dar si rezultatele
studiilor de generalizare pot fi luate în considerare. Nu pot fi facute afirmatii generale
despre nivelul dorit al coeficientului de fidelitate, cu toate ca un test care este folosit
pentru decizii importante este recomandat sa aiba o fidelitate cât mai ridicata.
Consistenta interna a diferitelor forme ale testului (forme paralele, de exemplu) poate
fi determinata prin tehnici de corelatie prin compararea între forme si continutului
itemului si (în mod clasic) prin compararea dificultatilor, mediilor si variantei
itemului. Corelatia este o evaluare a fidelitatii ambelor forme ale testului. Fidelitatea
64
testelor paralele poate fi folosita în cazul testelor cu timp impus. Corelatia dintre doua
jumatati ale testului, formate fie pe baza înjumatatirii timpului de testare sau
împartirea continutului testului, poate fi considerata ca si fidelitate a testelor paralele.
Ulterior poate fi aplicata o corectare a lungimii testului.
Consistenta interna referitoare la itemii (sau grupurile de itemi) din cadrul unui test
este de obicei calculata cu ajutorul coeficientului Alfa - Cronbach. Deoarece
coeficientul a este raportat la numarul itemilor, este important sa constientizam ca un
numar foarte mare de itemi poate duce la un coeficient de fidelitate crescut, si în
cazurile în care corelatiile inter-itemi sunt moderate. Din perspectiva zilelor noastre,
este nerecomandabil sa se foloseasca clasicii coeficienti split-half (de înjumatatire),
deoarece rezultatele depind de împartirea arbitrara a itemilor în jumatatile testului.
Coeficientul de consistenta interna sau indicele de omogenitate nu sunt utili în cazul
testelor de viteza. În asemenea situatii, alte metode de calculare a fidelitatii se
dovedesc a fi utile precum metoda testelor paralele sau metoda test-retest pot fi
folosite. Cu toate acestea, multe teste de abilitate au, de asemenea, o limita de timp.
Mai ales în cazul în care un procentaj semnificativ din subiectii testati nu au fost
capabili sa completeze ultimii itemi ai testului, consistenta interna nu ar trebui
calculata automat, deoarece poate rezulta o fidelitate care poate fi supraestimata. În
aceasta situatie, o estimare rezonabila a fidelitatii poate fi obtinuta prin: împartirea
testului în doua jumatati (de exemplu, itemii pari si itemii impari), administrarea
subtestelor în timpul de testare înjumatatit, calcularea corelatiei dintre cele doua
jumatati si, în final, corectarea corelatiei luându-se în considerare înjumatatirea
lungimii testului. Când viteza nu este un factor principal (aceasta este atunci când cel
putin 70% din subiectii testati completeaza ultimul item), poate fi aplicata o formula
de corectare a coeficientului de consistenta interna. Pentru toate tipurile de teste
adaptive sau ajustate, consistenta interna nu poate fi stabilita fara a se face o
diferentiere. În acest caz, fidelitatea este estimata, folosindu-se regulile diferitelor
puncte de întrerupere si prin calcularea corelatiilor dintre scorurile obtinute si
variabila criteriu.
Consistenta interna în timp este estimata prin metode de corelatie test-retest care sunt
calculate pentru administrari repetate ale testului la acelasi grup. Trebuie fixat
intervalul de timp dintre doua aplicari, precum si lista evenimente relevante care au
avut loc în acest timp. Daca intervalul de timp este suficient de lung, el poate servi ca
un semn al stabilitatii scorurilor la test.
Pentru metoda observatiei si scalele de evaluare în particular, este important sa se stie
daca scorurile pot fi generalizate din punctul de vedere al observatorilor sau
evaluatorilor. Indicii care pot fi folositi sunt coeficientii de consistenta precum:
Cohen's kappa, coeficientul lui Gower (Gower, 1971) sau alte masurari care iau în
considerare diferentele dintre medii si variantele evaluarilor. Pentru fiecare din cele
patru forme ale fidelitatii, unele puncte cu o importanta deosebita sunt redate mai jos:
Perfectionarea testelor sau scalelor, de obicei, îsi propune sa obtina consistenta interna
cea mai ridicata. Aceasta poate rezulta într-un continut al testului foarte specific care
masoara un construct foarte limitat. În general, nu este foarte dificil sa se obtina o
consistenta interna crescuta prin dezvoltarea itemilor care sunt aproape identici, dar
asemenea scale sau teste s-ar putea sa nu fie foarte utile. Aceste intercorelatii relativ
crescute pot fi datorate faptului ca au o varianta neintentionata care nu este comuna cu
alti itemi din test. Aceasta se întâmpla atunci când itemii sunt formulati într-o maniera
similara, au un anumit cuvânt în comun s.a.m.d. Astfel de variante neintentionate pot
contribui la o consistenta interna crescuta. În general vorbind, punctele mentionate
mai sus semnifica faptul ca testul masoara doar partial un construct, altul decât cel
65
stabilit (prin limitarea constructului sau prin introducerea de varianta neintentionata)
pentru a se obtine un grad crescut de omogenitate. Acest aspect poate fi evitat prin
testarea unei singure dimensiuni în timpul fazei de perfectionare a testului, folosindu-
se analiza LISREL, de exemplu.
Nu pot fi date standarde stricte în privinta lungimii intervalului test-retest. Ca o
regula, un interval de timp foarte scurt (pâna la câteva saptamâni) nu este adecvat
datorita rolului jucat de memorie. Un interval lung de timp (mai lung de un an) poate
de asemenea, sa nu fie folositor, deoarece evenimente externe sau experiente pot
influenta personalitatea si abilitatile individului, afectând implicit si scorul la
retestare. Corelatia test-retest cu intervale lungi de timp nu este un indicator al
fidelitatii testui, ci mai degraba o masurare a stabilitatii trasaturii testate. În orice caz,
intervalele mentionate mai sus sunt mai degraba stabilite arbitrar. Vârsta grupului
testat, natura testului în sine si scopul testului trebui întotdeauna luate în considerare,
înainte de determinarea intervalului potrivit.
Metoda observatiei si a evaluarilor trebuie sa fie realizate independent când fidelitatea
inter-evaluarii este folosita pentru a estima fidelitatea testului. Acest fapt ar trebui sa
fie clar descris în desig-ul cercetarii.
Coeficientii de fidelitate trebuie sa fie calculati pentru grupurile pentru care testul este
folosit. Acesta implica faptul ca trebuie sa fie calculati pentru fiecare grup etalonat,
din moment ce scorurile subiectilor testati sunt comparate cu un astfel de grup si
conteaza fidelitatea obtinuta în cadrul acestui grup de referinta. Din moment ce
marimea coeficientului de fidelitate depinde de distributia scorurilor, coeficientul
calculat va fi cu siguranta mai mare când scorurile întregului grup sau extremele
distributiei scorurilor sunt folosite în locul coeficientului separat pentru fiecare grup
etalonat.
Mai jos sunt câteva exemple de informatii care trebuie sa fie valabile pentru a facilita
sensul estimarii calitatii pe care o are studiul fidelitatii: Deviatiile standard ale
scorurilor de la testarea si retestarea grupului sunt date? Pentru testele cu limita de
timp, a fost mentionat prodentajul subiectilor care au raspuns la fiecare item?
Esantioanele pentru care au fost calculati coeficientii de fidelitate au fost descrise în
detaliu? A fost mentionat numarul observatorilor si evaluatorilor implicati în
masurarea coeficientului de fidelitate? Observatorii si evaluatorii, de obicei, sunt
instruiti pentru sarcina lor. Acest trainig va influenta calitatea evaluarilor si implicit
nivelul fidelitatii inter-evaluarii. Descrierea programului de instruire ar trebui detaliata
suficient de bine ca sa dea posibilitatea utilizatorilor de test sa se pregateasca în
acelasi mod încât fidelitatea evaluarilor sa fie generalizata si în cazul lor. Ar trebui sa
fie realizabil pentru noii utilizatori sa dobândeasca acelasi nivel al acestei abilitati.
Este de asemenea important sa se mentioneze daca coeficientul de fidelitate publicat
este asociat cu estimarea unui singur observator sau evaluator, sau cu media
estimarilor mai multor observatori sau evaluatori.
În cazul extrem, în care nu sunt date informatii descriptive de nici un fel, coeficientul
de fidelitate raportat poate fi evaluat cu "insuficient" deoarece calitatea design-ului
cercetarii nu poate fi verificat. În majoritatea cazurilor vor fi furnizate suficiente
informatii pentru a se cunoaste calitatea cercetarii fidelitatii. În cazurile limita, în
special (insuficient/suficient, suficient/bine), informatii inadecvate pot constitui motiv
pentru a se acorda evaluari scazute.
Validitatea
Validitatea este masura în care testul îsi atinge scopul. Pot fi conturate concluziile
adecvate pornind de la scorurile testului? Acest sistem de evaluare urmareste
66
clasificarea clasica în trei categorii cu privire la scopul cercetarii validitatii (APA,
1985; Evers et al., 1988). Aceste categorii sunt: validitatea de construct, validitatea
relativa la criteriu si validitatea de continut.
Validitatea de continut a fost deja tratata la criteriul 1, deoarece este privita ca o parte
din procesul de perfectionare a testului. Validitatea de construct se refera la raspunsul
de la întrebarea: "Ce este masurat cu ajutorul testului?", "Testul masoara conceptul
propus sau partial / în întregime masoara altceva?". Metodele si tehnicile utilizate
frecvent pentru a dovedi caracterul evident al validitatii de construct sunt: analiza
factoriala pentru a demonstra unidimensionalitatea, compararea mediei scorurilor la
grupurile care sunt planificate sa difere, si calcularea corelatiilor dintre testele care se
presupune ca masoara acelasi construct. În mod esential, acest tip de cercetare este
usor de realizat si rezultatele pot furniza un indiciu initial al validitatii de construct
(teoretice). Cu toate acestea, nici unul dintre acesti indicatori nu este suficient pentru a
garanta o evaluare de "suficient". Numai acumularea unor dovezi privind un studiu
mai extins al constructului sau un studiu bine proiectat cu privire la multi-
caracteristici ale constructului pot duce la o evaluare de "suficient" sau "bine".
Validitatea relativa la criteriu demonstreaza ca scorurile la test sunt raportate
sistematic la unul sau mai multe criterii. În acest context, este utilizat termenul de
predictie. Predictia poate fi focalizata asupra viitorului (validitate predictiva), asupra
aceluiasi moment din timp (validitatea concurenta), sau asupra trecutului (validitate
retrospectiva). Este important de mentionat tipul criteriului pentru care sunt anticipate
relatiile. Aceasta este adevarat, în special, când testul consta în mai multe subteste sau
scale. Totusi, demonstrând validitatea tuturor subtestelor sau scalelor nu este esential
pentru a obtine o evaluare "suficient" sau "bine", daca o singura scala valida poate
face instrumentul util.
Informatiile cerute aici se refera la structura interna si externa a testului. Structura
interna poate fi investigata prin determinarea masurilor asociate între (grupuri de)
itemi, între itemi si test si între subteste. Proceduri precum a folosi subiecti la testare
care gândesc cu voce tare când examineaza itemii pot fi de asemenea utilizate.
Structura externa este de obicei investigata prin determinarea relatiei cu alte teste
(validitate convergenta sau divergenta).
Dupa cum a fost mentionat mai sus, validitatea de construct este un aspect adaugat ca
dovada a cercetarii. Studierea validitatii de construct nu este niciodata completa.
Cercetarea biasului referitor la itemi pentru grupuri diferite poate fi de dorit. Un
avantaj în plus al cercetarii biasurilor în privinta itemilor este ca furnizeaza informatii
privind posibilitatea multidimensionalitatii constructului masurat. Când rezultatele
asteptate nu au fost formulate anticipat, rezultatele cercetarii ar trebui interpretate cu o
mare precautie. Fara asteptari clarificate, interpretarea rezultatelor studiului poate fi
usor degenerata într-o "pescuire". Unele dintre corelatiile semnificative vor fi de fapt
rodul întâmplarii si nu este posibil sa se vada care sunt semnificative si care nu.
Fidelitatea masuratorilor folosite trebuie sa fie cunoscuta. Va fi evident ca validarea
scorului unui test cu o fidelitate scazuta nu este folositoare, deoarece, rezultatele vor fi
îndoielnice (o corelatie scazuta poate semnifica faptul ca testul masoara ceva diferit
sau poate fi rezultatul unei fidelitati scazute). Mai mult chiar, a valida un test cu unul
asemanator este util numai daca validitatea celuilalt test a fost suficient investigata.
Trebuie furnizate informatii asupra marimii esantionului si o descriere suficient de
detaliata a tehnicilor de analiza.
Exemple vizând criteriile de rapotare în privinta validitatii predictive includ: corelatia
dintre scorurile la un test de inteligenta si performanta scolara, indicele de predictie la
un test folosit pentru selectia de personal si datele asupra sensibilitatii si
67
specificacitatii testelor pentru un diagnostic clinic. Aceste tipuri de date nu este
necesar sa fie adunate pentru fiecare test în fiecare situatie noua. Poate fi folosit
principiul generalizarii validitatii.
Daca este suficient unul sau mai multi coeficienti de validitate, depinde de un numar
de factori. Elementele cheie includ scopul testului, valoarea coeficientilor de
validitate, intervalul de încredere al coeficientilor, valoarea testului comparabil cu alte
instrumente sau alte surse de informatie, corelatia selectarii si analiza cost-beneficiu.
Cu cât este mai explicit autorul testului în privinta scopului testului, cu atât mai bine
evaluatorul va judeca daca testul are o contributie utila la scopul propus.
Unele aspecte care trebuie luate în considerare sunt: Scorul predictor si scorul criteriu
sunt stabiliti independent? De exemplu, acesta nu este cazul când supervisor-ul care
evalueaza performanta unui angajat stie resultatele de la test dinainte de procesul de
selectare. Intervalul de timp dintre administrarea testului si examinarea criteriului
compatibil cu folosirea propusa a testului? Conditiile de testare din studiul de
validitate sunt asemanatoare cu conditiile în care testul este în realitate folosit? Când
este folosita generalizarea validitatii, autorul testului expune suficiente argumente
pentru similaritatea dintre situatii (sau teste) care sunt obiectul generalizarii?
Pentru a demonstra similaritatea testelor în sensul generalizarii rezultatelor validitatii,
trebuie aratat ca ambele teste masoara constructe similare si au fidelitati identice.
Cercetarea validitatii ar trebui realizata pe o populatie pentru care testul este proiectat.
Este cunoscut ca indicii validitatii pot sa descreasca foarte mult când este folosit un
grup omogen în locul unui grup eterogen (tinându-se seama de variabila masurata).
De exemplu, ar fi incorect sa se valideze un test proiectat pentru selectarea terapiei pe
un esantion general de populatie. Esantionul trebuie sa fie descris prin semnificatia
variabilelor relevante psihologic si demografic pentru a facilita o evaluare adecvata a
acestui item.
Câteodata alegerea unui criteriu este evidenta si scorurile criteriu pot fi usor adunate,
în timp ce în alte situatii masurile criteriu trebuie sa fie în mod special perfectionate si
colectate. În toate situatiile criteriul trebuie descris în întregime si ar trebui indicate
care aspecte comportamentale relevante sunt incluse în masura criteriu si care nu.
Aceasta este în special adevarat în cazul criteriilor mixte. Când intercorelatiile
componentelor separate ale unui criteriu sunt scazute, este mai bine sa se determine
coeficientii de validitate în mod separat pentru fiecare componenta decât doar pentru
criteriul total. Când se evalueaza calitatea studiului validitatii, ar trebui sa fie
disponibile câteva informatii, care sunt expuse mai jos: Sunt oferite rezultatele
obtinute prin contra-validare? Dimensiunea esantionului ar trebui mentionata. Cu cât
acesta este mai mic, cu atât mai largi sunt intervalele de încredere ale coeficientilor de
validitate. Acest sistem de evaluare este o adaptare, la specificul românesc, a
modelului olandez construit de Arne Evers.
Fundamentele teoretice ale Chestionarului CECS

Dupa DSM –IV-TR, disfunctiile sexuale masculine sunt caracterizate prin perturbarea
dorintei sexuale precum si a modificarilor psihofiziologice care caracterizeaza ciclul
sexual si cauzeaza detresa si dificultate interpersonala marcanta.
Asadar, disfunctiile sexuale masculine includ: tulburari ale dorintei sexuale, de
excitatie, orgasmice, algice, disfunctii sexuale masculine datorate unei conditii
medicale generale precum si cea indusa de o substanta si cea fara alta specificatie.
Se mai ia în calcul debutul, contextul si factorii etiologici asociati cu disfunctia
sexuala masculina. Si nu se aplica psihodiagnosticului de disfunctie sexuala
masculina datorate unei conditii medicale generale sau cea indusa de o substanta. Iar
68
natura debutului este: de tip primar sau capatat. Contextul în care apare disfunctia
este: de tip generalizat sau situational. Cu privire la factorii etiologici asociati cu
disfunctia sexuala masculina este: de tip psihogen sau de tip combinat (DSM-IV-TR,
2000).
Chestionarul are în vedere, pe de o parte, trei factori predominanti în disfunctiile
sexuale masculine: anxietatea de performanta, managementul comportamental
disfunctional dezadaptativ asupra stimulilor sexuali si problema biologica iar pe de
alta parte: tulburari ale dorintei sexuale, excitatiei sexuale si tulburarile orgasmice.
Mai jos, subliniem conceptele validate stiintific care stau la baza chestionarului.
Anxietatea de performanta în disfunctiile sexuale

Anxietatea în legatura cu performanta în timpul actului sexual se traduce prin teama
de a nu functiona adecvat în plan sexual. Anxietatea de performanta, este cauza
psihologica principala în aparitia disfunctiei sexuale. Este extrem de frecventa, în
special la primul raport cu un nou partener sexual. Anxietatea de performanta este o
problema ce poate aparea brusc la indivizii care au un esec sexual în timpul unui act
sexual. Acest esec marcheaza experienta sexuala care, însotita de anxietate sau
incapacitatea de a dobândi si de a mentine un act sexual satisfacator, domina
experienta sexuala. În astfel de cazuri, individul deplaseaza accentul pe modul în care
functioneaza si nu pe excitatia proprie si pe cea a partenerului sau pe comunicarea
interpersonala din timpul actului sexual. Cum am mai mentionat deja, frecvent,
persoanele cu astfel de probleme se tem de faptul ca nu vor avea reusite sexuale, ca
daca au probleme, vor pierde excitatia pe parcurs sau ca nu vor atinge orgasmul. De
cele mai multe ori, aceste temeri se si adeveresc, astfel încât posibilitatea ca erectia
sau controlul ejacularii sa fie slaba sau uneori deloc este destul de mare, atunci când
exista aceasta anxietate de performanta.
Prin definitie, anxietatea de performanta este o teama de performanta care determina
modificari în comportamentul sexual datorita: „fricilor fara obiect” (Baiceanu, 2004)
manifestate în asteptarea unor esecuri viitoare în timpul actului sexual. Dupa Viorel
Lupu (2007), anxietatea de performanta pleaca de la un prim esec sexual devenind o
amorsa mentala în timpul actului sexual, prin asociere sa rezulte manifestarea sau un
raspuns anxios. David, Pojoga si Stanculete, (2000, p. 89) argumentau ca:
„Anxietatea, dezvolta un dezechilibru la nivel SNV si produce dereglari în
comportamentul sexual: tulburari de ejaculare, tulburari de erectie etc.” Iar Macrea &
Miclutia (2009, p. 66) delimiteaza conceptual anxietatea de performanta, ca o:
„Teama de esec ce apare destul de frecvent la barbati odata cu ideea ca nu pot
satisface sau stimula o partenera. Poate sa conduca la imposibilitatea de a obtine sau
mentine erectia” Factori predispozanti pentru anxietatea de performanta sunt:
1. Factori predispozanti: lipsa de încredere în sine; pubertatea întârziata;
2. Factori precipitatori: esec sexual sub influenta alcoolului sau al altor substante,
oboseala;
3. Factori care mentin tulburarea: anxietatea anticipatorie la fiecare tentativa de act
sexual; temeri principale care mentin anxietatea de performanta; teama ca partenera
sau partenerul va fi nesatisfacut. Daca aceasta îsi va da seama de dificultatea
persoanei în cauza, ea îl va pretui mai putin, fapt ce îl determina sa interpreteze orice
comentariu, oricât de nevinovat, ca un semn de dispret. Teama de a nu fi umilit în
public, apare mai ales la barbati, care sunt terorizati de ideea ca ceilalti ar putea afla
problema lor si si-ar putea bate joc de ei. Teama de dificultatile sexuale ale
partenerului; persoana cu astfel de probleme considera ca daca partenerul sufera de
vreo disfunctie sexuala înseamna ca ceva este în neregula “cu el: "Daca as fi fost un
69
barbat adevarat, ea ar fi avut orgasm” sau ” Daca as fi fost o femeie adevarata, el nu ar
fi avut problema”. Aceste temeri produc frustrari si comportamente de evitare, fapt ce
amplifica anxietatea de inadecvare a celuilalt. Astfel, persoana în cauza fie ca arunca
întreaga vina asupra celuilalt, fie îsi asuma întreaga responsabilitate a esecului,
ambele comportamente fiind disfunctionale.
Managementul stimulilor excitatori în disfunctiile sexuale

Comportamentul sexual uman e controlat de informatii si contingente functional
adaptativ sau disfunctional dezadaptativ. Lipsa unei autoreglari comportamentale
functional adaptative în timpul actului sexual astfel încât sa corespunda unei relatii de
simbioza la nivel de dorinta, excitatie si orgasm sexual duce la un management
comportamental disfunctional dazadaptativ. O descriere data de Macrea & Miclutia
(2009, p. 124) cu privire la comportamentul sexual, subliniind ca comportamentul
sexual: „Reprezinta o secventa complexa de raspunsuri ale individului, direct asociate
cu copulatia” Asadar, lipsa participarii constiente („Functiile esentiale ale
constientei/atentional constau în monitorizarea si controlul actiunilor personale”
Baiceanu, 2004, p.78) pe analizatorii perceptivi precum si dobândirea unui
comportament de tip „autostimulare în doi” mentine un comportament problema
(Lupu, 2007, 67) în timpul actului sexual. Mai jos dam un exemplu.
Preferinte sexuale la barbatii cu disfunctii sexuale Procent

amorul fizic corelat cu acceptarea esecurilor 61,3 %
raporturi sexuale pe saptamana scazute 70 %
schimburi de gesturi tandre si acceptarea esecurilor 71, 4 %
toleranta la esecuri sexuale din partea partenerelor 95%
(Anthony Pietropinto & Jaqueline Simenauer, 2009)
Problemele medicale în disfunctiile sexuale

Problema biologica sau medicala se pune atunci când factorul organic predomina în
disfunctia erectila. Aceasta problema poate fi legata de: diabet, obezitate, insuficienta
renala, boala endocrina (de hipofiza, tiroida, glande suprarenale). Ea mai poate fi de
rezultatul unei afectari a centrilor nervosi: hemiplexie, scleroza în placi, sechele ale
unei interventii importante în micul bazin (cancer de rect, vezica sau prostata) si, mai
ales, paraplegie, intoxicatie alcoolica sau tabagica si maladia Lapeyronie, etc.
Metodologia Chestionarului CECS

Ce masoara chestionarul
Chestionarul de evaluare clinic-sexual (CECS) este un chestionar cu treizeci de itemi
care masoara anxietatea de performanta, managementul comportamentului sexual
asupra stimulilor sexuali si problema medicala ca factor de mentinere a tulburarii
sexuale. Chestionarul poate calcula un scor general al disfunctiei sexuale masculine
precum si scoruri separate pentru anxietatea de performanta, managementul
comportamental disfuntional dezadaptativ si problema medicala.
Chestionarul a fost creat în 2010 (Delcea, 2010) pornind de la nevoia unui chestionar
validat si adaptat stiintific pe acest segment clinic-sexual în România. Ne fiind un
chestionar similar sau existent în tara am pornit de la 50 de itemi si au ramas 40 de
itemi care formeaza varianta finala a chestionarului. Au rezultat în urma unei validari
cu experti din domeniul medical, statistica, social, lingvistic si psihologic menit sa
stabileasca relevanta lor si subscalele în care se încadreaza.
70
Asadar, eficacitatea chestionarului este sporit de faptul ca permite atât estimarea unei
valori globale a tulburarilor sexuale masculine, cât si calcularea unor scoruri separate
pentru anxietatea de performanta, managementul comportamental disfunctional
asupra stimulilor sexuali cât si problema medicala. Comparativ cu alte chestionare
(Chestionarul excitatiei sexuale, Hoon and Wincye, 1976; Inventarul
comportamentului sexual, Annon, 1976 si Chestionarul autoevaluarilor problemelor
sexuale feminine si masculine, Cottraux, 1985) chestionarul CECS contine, în varianta
concentrata, toate cele trei probleme tinta într-un singur chestionar, cu itemi formulati
într-un limbaj accesibil, fiind usor de administrat si cotat pentru medici si psihologi
clinicieni.
Descrierea itemilor
Chestionarul CECS contine 40 de itemi care descriu anxietatea de performanta,
managementul comportamental disfunctional dezadaptativ asupra stimulilor sexuali si
problema medicala. Cei 40 de itemi sunt grupati în trei subscale:
1. 19 itemi reprezinta anxietatea de performanta
(2,3,4,6,8,9,12,13,14,16,18,19,20,24,26,30, 31,36,37);
2. 13 itemi reprezinta managementul comportamental disfunctional dezadaptativ
asupra stimulilor sexuali (7,10,11,15,17,23,25,27,32,33,34,35,38);
3. 8 itemi care reprezinta problema biologica (1,5,21,22,28,29, 39,40).
Posibilitatile de raspuns ale pacientilor la fiecare item din cei patruzeci 40 sunt:
1 Deloc 2 Foarte putin 3 Putin 4 Mult 5 Foarte mult
Administrare si cotare
Chestionarul se administreaza în varianta creion-hârtie, atât individual (si în varianta
autoadministrare), cât si în grup. Se prefera administrarea individuala, ori de câte ori
este posibil. În cazul administrarii în grup, este indicat ca grupurile sa nu fie mai mari
de 16 persoane. Când grupul este mai mare de 16 persoane, numarul examinatorilor
trebuie sa creasca, pastrându-se raportul de un examinator la maximum 16 persoane
evaluate.
Materiale necesare
- Chestionarul cu instructiunile de completare si itemii;
- Instrumentul de scris.
Conditii de administrare
- Mediul securizat si ferit de zgomote;
- Persoana examinata sa fie motivata pentru completarea chestionarului si odihnita;
- Mobilier si iluminare adecvate, care sa permita individului examinat completarea în
conditii bune a chestionarului;
- În cazul aplicarii în grup, spatiul trebuie sa fie suficient de mare pentru a oferi
confort persoanelor examinate.
Instructiuni de aplicare
Chestionarul se administreaza fara limita de timp. Asadar, dupa ce materialele si
conditiile necesare pentru administrarea chestionarului sunt asigurate, individului
examinat i se spune: Mai jos va prezentam un esantion de întrebari care descriu
emotiile, comportamentele si starea medicala în timpul actului sexual. Pentru fiecare
întrebare marcati cu un „X” pe foaia de raspuns varianta care va descrie cel mai
bine. Atunci când raspundeti, referiti-va la situatia dumneavoastra din ultimele 6 luni.
71
Raspundeti la toate întrebarile. Aceste instructiuni apare si pe lista cu itemi, individul
putând sa o reciteasca ori de câte ori doreste pe parcursul evaluarii.
Pe da alta parte, individul examinat este încurajat sa puna întrebari examinatorului în
cazul în care nu a înteles un item din lista. Examinatorul va raspunde la astfel de
întrebari prin însirarea listei de itemi. De exemplu, daca individul examinat întreaba:
„Ce înseamna: `Esti nemultumit în ce priveste durata actului sexual`?” examinatorul
va raspunde: „Aceasta întrebare are în vedere durata scursa de la începutul actului
sexual si pâna la finalizarea lui”. Asadar, printrun astfel de raspuns standard, se
încearca evitarea raspunsurilor la întâmplare, evitarea lipsei raspunsurilor la mai multi
itemi, precum si evitarea sugerarilor de raspunsuri dezirabile examinatorului. Indivizii
examinati sunt rugati sa îsi evalueze pe o scala cu cinci variante de raspuns (deloc,
foarte putin, putin, mult, foarte mult) si sa bifeze cu „x” în dreptul variantei de
raspuns alese, încercând sa nu omita nici unul din cei treizeci de itemi.
Exemplu de raspuns al individului examinat la itemul „Esti nemultumit în ce priveste
timpul si/sau durata actului sexual?” Raspunsurile se refera la cât de mult se
potriveste întrebarea cu situatia subiectului.
Pentru a corespunde cerintelor diferitelor situatii si studii, instructiunile se pot referi la
diverse intervale de timp .
Chestionarul este recomandat pentru evaluarea problemelor sexuale în cazul
indivizilor cu vârste de la 16 ani în sus de sex masculin. Iar chestionarul poate fi
folosit atât pentru cei cu probleme clinice cât si cei fara probleme clinice.
Cotarea raspunsurilor
Cotarea pentru cei 40 de itemi se procedeaza alocându-se de la unu la cinci puncte
dupa cum urmeaza: pentru cotarea directa deloc = 1, foarte putin = 2, putin = 3, mult
= 4, foarte mult = 5.
Scorul global pentru disfunctii sexuale se obtine prin însumarea scorurilor la cei 40 de
itemi. Iar pentru cotarea subscalelor prin însumarea scorurilor la itemii care le
compun. Ambele forme de cotare (însumarea scorurilor pe total si pe subscale) sunt
cotate direct. De fapt, itemii sunt cotati direct.
Fidelitate si validitate
Fidelitatea se cerceteaza cu ajutorul coeficientului alfa Cronbach, calculat pentru
fiecare scala si pentru întregul chestionar. Mai jos trecem scorurile date pe subscale si
pe total.
La scala medicale avem:
Reliability Statistics
Cronbach's Alpha Cronbach's Alpha Based on Standardized Items N of Items ,605 ,
624 9
La scala anxietate de performanta avem:
924 19
La scala management comportamental asupra stimulilor sexuali avem:
789 1
Pe întreg chestionar avem:
72
922 40
La o precizie prin metoda Lamda de fidelitate pe întreg chestionar avem:
1 ,908
2 ,940
3 ,931
4 ,927
5 ,924
Lambda
6 ,965
N of Items 40
La metoda KMO
KMO and Bartlett's Test
Kaiser-Meyer-Olkin Measure of Sampling Adequacy. ,873 Approx. Chi-Square
4880,231 df 780 Bartlett's Test of Sphericity Sig. ,000
Rezultatul obtinut în urma aplicarii metodei KMO (Kaiser-Meyer-Olkin) pentru a se
putea verifica gradul de adecvare a esantionului pentru analiza factoriala a fost de
0.88, adica adecvat pentru aceasta procedura statistica.
73
74
75
76
77
Fidelitatea test-retest
78
Indicii obtinuti pentru fidelitatea test-retest sunt mai mici decât cei pentru consistenta
interna, dar în mare parte semnificativi. Lotul pe care s-a testat fidelitatea test-retest
(83 de participanti) permite evidetierea unui efect mediu.
Etalonare
Cotele sau clasele stabilite asupra grupului de referinta constituie etalonul sau tabelul
de norme.
Cotele brute capata semnificatie numai daca sunt raportate la etalon.
ANEXE – SCALE DE EVALUARE CLINICA
Indexul international pentru evaluarea functiei erectile

Va rugam raspundeti la urmatoarele întrebari cât mai clar si cu onestitate, referindu-va
la perioada ultimelor saptamâni:
1. Cât de des ati reusit sa aveti erectie în timpul activitatii sexuale?
a. Nu am avut activitate sexuala
b. Aproape niciodata/niciodata
c. De putine ori
d. Uneori
e. De cele mai multe ori
f. Aproape întotdeauna/întotdeauna
2. Atunci când ati avut erectie datorita stimularii sexuale, cât de des ati reusit sa
mentineti erectia pentru a putea avea contact sexual?
c. De putine ori
d. Uneori
3. Atunci când ati încercat sa aveti contact sexual, de câte ori ati reusit sa aveti
contact sexual prin penetrare?
a. Nu am încercat sa am contact sexual
c. De putine ori
79
d. Uneori
4. În timpul contactului sexual, de câte ori ati reusit sa mentineti erectia dupa
penetrare?
c. De putine ori
d. Uneori
5. În timpul contactului sexual, cât de dificil este sa mentineti erectia pâna la
ejaculare?
b. Extreme de dificil
c. Foarte dificil
d. Dificil
e. Putin dificil
f. Deloc dificil
6. De câte ori ati încercat sa initiati contacte sexuale ?
a. Niciodata
b. O data sau de doua ori
c. De trei sau patru ori
d. De sase sau sapte ori
e. Pâna în 10 încercari
f. Mai mult de 10 încercari
7. Atunci când ati initiat contact sexual, de câte ori a fost satisfacator pentru dvs?
a. Nu am încercat sa am contact sexual
c. De putine ori
d. Uneori
8. De câte ori ati fost satisfacut de contactele dvs sexuale?
a. Nu am avut contact sexual
c. De putine ori
d. Uneori
9. Atunci când ati primit stimulare sexuala sau când ati avut contact sexual, de câte
ori ati reusit sa ejaculati?
c. De putine ori
d. Uneori
10. Atunci când ati primit stimulare sexuala sau când ati avut contact sexual , de câte
ori ati avut orgasm?
80
c. De putine ori
d. Uneori
11 . De câte ori ati avut dorinte sexuale în ultimele saptamâni ?
a. Aproape niciodata/niciodata
b. De putine ori
c. Uneori
d. De cele mai multe ori
e. Aproape întotdeauna/întotdeauna
12. Cum v-ati autoevalua nivelul de dorinta sexuala?
a. Foarte scazut sau deloc
b. Scazut
c. Moderat
d. Ridicat
e. Foarte ridicat
13. Cât de multumit sunteti în general cu activitatea dvs sexuala?
a. Nemultumit
b. Nici multumit, nici nemultumit
c. Foarte nemultumit
d. Oarecum multumit
e. Foarte multumit
14. Cât de multumit ati fost de relatia sexuala cu partenerul dvs?
a. Nemultumit
b. Nici multumit, nici nemultumit
c. Foarte nemultumit
d. Oarecum multumit
e. Foarte multumit
15. Cum v-ati autoevalua încrederea ca puteti avea si mentine o erectie?
a. Foarte scazuta sau deloc
b. Scazuta
c. Moderata
d. Ridicata
e. Foarte ridicata
Scala de evaluare e experentierii sexuale Arizona - pentru barbati

Pentru fiecare întrebare, va rugam raspundeti indicând nivelul global de functionare
sexuala pe care l-ati avut în ultima saptamâna.
A. Cât de pronuntata este dorinta dvs sexuala?
1. Extrem de pronuntata
2. Foarte pronuntata
3. Oarecum pronuntata
4. Oarecum scazuta
5. Foarte scazuta
6. Deloc
B. Cât de usor ajungeti la un nivel crescut de excitare?
1. Extrem de usor
2. Foarte usor
81
3. Oarecum usor
4. Oarecum greu
5. Foarte greu
6. Niciodata
C. Puteti sa aveti si sa mentineti cu usurinta o erectie?
1. Extrem de usor
2. Foarte usor
3. Oarecum usor
4. Oarecum greu
5. Foarte greu
6. Niciodata
D. Cât de usor puteti ajunge la orgasm?
1. Extrem de usor
2. Foarte usor
3. Oarecum usor
4. Oarecum greu
5. Foarte greu
6. Niciodata
E. Este orgasmul satifacator?
1. Extrem de satisfacator
2. Foarte satisfacator
3. Oarecum satisfacator
4. Oarecum nesatisfacator
5. Deloc satisfacator
6. Nu am niciodata orgasm
Testul de adaptare maritala

1. Bifati în dreptul cuvântului care descrie cel mai bine nivelul de fericire global
al relatiei dvs maritale.
Foarte nefericit Fericit Extraordinar de fericit
_______________________________________________________________
_
Bifati în continuare corespunzator nivelului de întelegere sau de conflict dintre dvs si
partenerul dvs de viata .
Acord total Acord aproape mereu Dispute ocazionale Dispute frecvente
Dispute aproape mereu Dispute mereu
2. Gestionarea resurselor financiare ale familiei
3. Petrecerea timpului liber
4. Dovezi de afectivitate
5. Prieteni
6. Relatii sexuale
7. Conventionalitate ( bine , rau )
8. Filosofie de viata
9. Interactiunea cu rudele
Pentru întrebarile de mai jos, va rugam bifati raspunsul corespunzator.
10. Atunci când apare un conflict, de obicei se termina prin :
a. Sotul cedeaza
b. Sotia cedeaza
82
c. Acord mutual
11. Va implicati împreuna în activitati în exteriorul familiei?
a. Mereu
b. Uneori
c. De putine ori
d. Niciodata
12. În timpul liber , preferati sa :
a. Iesiti undeva
b. Sa stati acasa
13. V-ati dorit vreodata sa nu va fi casatorit ?
a. Frecvent
b. Ocazional
c. Uneori
d. Niciodata
14. Daca ati putea sa va traiti viata înca o data, ce ati face:
a. V-ati casatori cu aceeasi persoana
b. V-ati casatori cu altcineva
c. Nu v-ati casatori deloc
15. Va puteti baza pe partenerul dvs de viata?
a. Aproape niciodata
b. Rar
c. Aproape tot timpul
d. Mereu
Chestionarul pentru evaluarea modificarilor survenite în functionarea sexuala

Acesta este un chestionar care evalueaza activitatea dvs sexuala . Activitatea sexuala
acopera actul sexual, masturbarea, fanteziile sexuale , etc.
1. Cât de satisfacatoare este viata dvs sexuala în prezent, în comparatie cu alte
momente din viata dvs?
a. Deloc satisfacatoare
b. Putin satisfacatoare
c. Oarecum satisfacatoare
d. Foarte satisfacatoare
e. Extrem de satisfacatoare
2. Cât de frecvent va implicati în activitati sexuale ?
a. Niciodata
b. Uneori
c. Câteodata ( mai mult de o data pe luna )
d. Des ( mai mult de 2 ori pe saptamâna )
e. În fiecare zi
3. Cât de frecvent doriti sa va implicati în activitati sexuale ?
a. Niciodata
b. Uneori
e. În fiecare zi
4. Cât de des aveti gânduri legate de sex ( fantezii sexuale ) ?
a. Niciodata
b. Uneori
83
e. În fiecare zi
5. Va plac cartile, filmele, muzica cu continut sexual ?
a. Niciodata
b. Rar ( în mai putin de jumatate din cazuri )
c. Uneori
d. De cele mai multe ori
e. Întotdeauna
6. Care este gradul de satisfactie obtinut atunci când va gânditi la sex sau atunci
când aveti fantezii sexuale?
a. Deloc
b. Scazut
c. Oarecum crescut
d. Foarte ridicat
e. Extrem de ridicat
7. Cât de frecvent aveti erectie relationata sau nu cu orice forma de activitate
sexuala?
a. Niciodata
b. Uneori
e. În fiecare zi
8. Reusiti relativ usor sa aveti erectie ?
84
Bibliografie
American Psychiatric Association: Diagnostic and Statistical Manual of Mental

Disorders, 4th Edition, Text Revision. Washington, DC, American Psychiatric
Association, 2000
Balon, R., Segraves T..R. (2009). Clinical Manual of Sexual Disorders, American
Psychiatrics Publishing
Bancroft J, Loftus J, Long JS: Distress about sex: a national survey of women in
heterosexual relationships. Arch Sex Behav 32:193–208, 2003
Basson, R., Rosen, R., Giuliano, F., Khouri, S., Montorsi, F. (2007). Sexual Medicine-
Sexual Disfunctions in Men and Women
Basson R, Berman J, Burnett A, et al: Report of the International Consensus

Development Conference on Female Sexual Dysfunction: definition and
classifications. J Urol 163:888 -893, 2000.
Constantin, T., (2004). „Constructia chestionarelor standardizate de evaluare

psihologica.” p. 65-106, in Evaluarea psihologica a personalului. Ed. Polirom: Iasi.
David, D., Pojoga, C si Stanculete, M., (2000). „Anxietatea si tulburarile sexuale” p.

89 in Daniel, D., coordonator (2000), Interventie cognitiv-comportamentala în
tulburarile psihice, psihosomatice si optimizare umana. Ed. Risoprint: Cluj-N.
Goldstein, E. B., (2007). Cognitive Psychology: Connecting Mind, Research and

Everyday Experience. Wadsworth Publishing; 2 edition.
Laumann EO, Nicolosi A, Glasser DB, et al: Sexual problems among women and men
aged 40–80 y: prevalence and correlates identified in the Global Study of Sexual
Attitudes and Behaviors. Int J Impot Res 17:39–57, 2005
Macrea, R., & Miclutia, I., (2009). Dictionar de sexologie. Ed. Polirom: Iasi.
Mclntire, A. S., & Miller, A. L., (2010). Fundamentele testarii psihologice. Ed.
Polirom: Iasi.
Miclea, M., (2004). „Principii generale de analiza si interpretare a rezultatelor la

teste.” Ghid de prezentare generala a bateriei de teste psihologice de aptitudini
cognitive BTPAC. Cognitrom: Cluj-Napoca.
Mitrofan, N., (2009). Testarea psihologica. Ed. Polirom: Iasi.
Radu, N., (2006). Teste psihologice. Ed. Polirom: Iasi.
Tosun, A., & Irak, M., (2008). „Adaptation, Validity, and Reliability of the
Metacogniton Questonnaire-30 for the Turkish Populaton, and its Relatonship to
Anxiety and Obsessive-Compulsive Symptoms”, in Turkish Journal of Psychiatry
p.19 No. (1). Türk Psikiyatri Dergisi.
85
Lupu, V., (2007). Abordarea cognitiv-comportamentala în sexologie. Ed. Risoprint:
Cluj-N.
86

Diagnostic Si Evaluare Clinica in Tulburarile Sexuala

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diagnostic Si Evaluare Clinica in Tulburarile Sexuala

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PSIHODIAGNOSTIC SI

II CICLUL RASPUNSULUI SEXUAL UMAN

III DORINTA SEXUALA DIMINUATA

V TULBURAREA DE EXCITATIE SEXUALA A FEMEII

VI TULBURAREA DE ERECTIE A BARBATULUI

VII TULBURAREA DE ORGASM A FEMEII

VIII EJACULAREA TARDIVA

XII TULBURAREA DE IDENTITATE SEXUALA

In DSM-IV-TR capitolul “Tulburarile sexuale si de identitate sexuala” cuprinde

Disfunctiile sexuale includ:

Tulburările de identitate sexuală sunt caracterizate printr-o identificare puternică şi

II. CICLUL RASPUNSULUI SEXUAL UMAN (Masters, Johnson)

Termenul de răspuns sexual uman a fost introdus în psihologie de William Masters şi

Durata actului sexual

CHESTIONARUL DE CUNOŞTINŢE SEXUALE

I se citeşte clientului chestionarul referitor la cunoştinţele sexuale sau i se dă să

DIAGRAMA CONSTITUŢIEI SEXUALE- CHESTIONAR

1. CUNOŞTINŢE DESPRE SEXUALITATE

1. Circumcizia are drept consecinţă diminuarea sensibilităţii penisului.

1. Cat de des faceti dragoste?

5. Ai probleme cu erectia? a) nu foarte des; b) rar sau niciodata; c) frecvent

10. Relatiile tale apropiate sunt de natura: a) sexuala; b) impregnate bine de

DIAGRAMA CONSTITUTIEI SEXUALE- CHESTIONAR

1. CUNOSTINTE DESPRE SEXUALITATE

1. Cat de des faceti dragoste?

4. Cum ajungi la orgasm? a) repede si usor; b) destul de usor; c) in urma unei

7. De obicei ai initiativa? a) frecvent; b) uneori; c) rar sau niciodata

8. Ai intretinut relatii sexuale cu mai multi parteneri in aceeasi perioada? a) uneori;

GRILA DE INTERPRETARE A REZULTATELOR

Se acorda cate 1 punct pentru raspunsurile:

APLICATIE PRACTICA: Modul in care ne vedem in cadrul relatiilor

Pasul 1. Descrieţi pe scurt modul în care vă vedeţi, în contextul relaţiilor, de exemplu.

Pasul 2. Gândiţi-vă acum ce gen de metaforă v-ar descrie.

Pasul 5. Cum se potriveşte prima dvs. metaforă cu a doua?

Conform cu DSM IV-TR criteriile de diagnostic pentru dorinta sexuala diminuata

„Tehnica blazonului sexual”

Deviza pentru mine ca partener sexual

Tehnica propozitiilor (Walen, Wolfe, 2005)

IV. AVERSIUNEA SEXUALA

Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru aversiunea sexuală sunt:

Weiss (1998) identifică trei cauze probabile ale aversiunii sexuale:

Simptomatologia sexuală în aversiunea sexuală cuprinde:

Următoarele opt caracteristici comporamentale se consideră că intervin în

Scala intimităţii (după Waltker şi Thompson,1983)

V. TULBURAREA DE EXCITATIE SEXUALA A FEMEII

Conform cu DSM-IV-TR criteriile de diagnostic pentru tulburarea de excitatie sexuala

Tulburarea de excitatie sexuala a femeii este mai rara comparativ cu tulburarea de

In cazurile in care tulburarea de excitatie sexuala a femeii are cauze psihogene,

Cei mai frecventi factori psihologici si interpersonali implicati in tulburarea de

In cazul tulburarii de excitatie sexuala a femeii vor fi investigati factorii care o

Femeie, in varsta de 28 de ani, casatorita de 5 ani, nu a facut niciodata dragoste cu

Intrebari de evaluare a tulburarii de excitatie sexuala la femeie

- Cand a inceput problema legata de excitatia sexuala? A fost diferita la

Ce spunea mama despre sex

Familia mea si sexualitatea

VI. TULBURAREA DE ERECTIE A BARBATULUI

Conform cu DSM-IV-TR criteriile diagnostice pentru tulburarea de erectie a

Disfuncţia erectilă poate apare numai cu anumite partenere sexuale şi poate să

Cauzele disfuncţiei erectile sunt organice, funcţionale şi psihologice, în majoritatea