Tulburarile sexuale

Nu stiu daca este normal sau nu, dar sexul a fost mereu un lucru pe care l-am luat in
serios. Inclin sa-l asez pe ierarhia lucrurilor constructive de facut chiar inaintea tenisului.
Art Buchwald, Leaving Home: A Memoir(1993)
Studiu de caz- Mallory este innebunita. Este foarte atrasa de un barbat pe care l-a
intalnit de curand pe nume Tom si el este foarte atras de ea. Au fost la cateva intalniri si
aseara s-au intors din oras la apartamenul lui Mallory si au facut dragoste. Desi
Mallory a fost extrem de excitata si Tom a fost un iubit grozav, Mallory nu a avut orgasm
in timpul actului sexual. Nu era prima data cand Mallory nu avea orgasm in timpul
actului sexual cu un barbat pe care il considera atragator si incepe sa creada ca este
ceva in neregula cu ea.
Studiu de caz- Lui Philip ii plac pantofii- mai exact ii plac pantofii de femei negri, din
piele lacuita. Are sute de perechi pe care ii tine ascunsi intr-una din camerele din casa.
In multe nopti merge in acea camera, se imbraca partial sau total, se intinde in mijlocul
pantofilor si se masturbeaza. Atinge orgasmul foarte repede si experimenteaza de fiecare
data o placere intensa.
Studiu de caz- David este pedofil- prefera sa faca sex cu copiii. A fost arestat de curand
deoarece un baietel caruia se presupunea ca ii ofera consultatii la matematica le-a spus
parintilor ca David a incercat sa-i atinga penisul. Supus interogatoriului, David a cedat
si a recunoscut ca a fost iubitor si ca s-a expus in fata catorva zeci de copii si ca a
incercat sa aiba relatii sexuale cu o fetita.
Studiu de caz- Joanne s-a nascut cu organe genitale masculine, dar toata viata ei s-a
considerat femeie. Se imbraca cu haine de femeie, se machiaza, are vocea unei femei si
datorita unor interventii chirurgicale si tratamentelor hormonale are acum vagin si sani
in loc de penis.
Desi comportamentele si preocuparile acestor patru persoane difera mult, toti
sufera de o anumita tulburare sexuala. Singurul aspect comun in tulburarile sexuale este
ca apar comportamente sexuale si credinte care sunt o sursa de distres major pentru
individul care sufera de aceasta tulburare si/sau pentru persoanele din jurul sau.
Tulburarile sexuale se clasifica in trei categorii distincte.
Prima este disfunctia sexuala care implica probleme in ceea ce priveste
experimentarea excitatiei sexuale sau incapacitatea de a atinge satisfactia sexuala.
Mallory sufera de o disfunctie sexuala des intalnita cunoscuta ca si tulburarea de orgasm
feminin inhibat.
In a doua categorie de tulburari sexuale se afla parafiliile, care implica activitati
sexuale care sunt centrate pe obiecte non umane, copii sau adulti ce un consimt, sau
asupra suferintei si a umilintei. Exista cateva categorii de parafilii care difera in functie
de severitatea impactului asupra altor persoane. In ceea ce priveste fetisul- ca fetisul lu
Philip cu pantofii putem spune ca nu afecteaza pe nimeni decat pe persoana care sufera
de aceasta tulburare. Totusi, parafiliile care implica adulti fara discernamant sau copii,
precum pedofilia lui David, clar afecteaza viata si siguranta celorlalti.

A treia categorie de tulburari sexuale face referire la tulburarile de identitate de

gen cunoscute ca si transexualism. Aceasta tulburare presupune existenta credintei, a
gandului ca persoana se afla intr-un corp strain din punct de vedere al sexului. Persoanele
cu aceasta tulburare, ca si Joanne se simt captive intr-un corp gresit, isi doresc sa scape de
organele genitale si isi doresc sa traiasca ca si membru al celuilalt gen.
In acest capitol vom discuta despre tulburarile sexuale specifice fiecarei categorii.
Vom incepe cu unele dintre cele mai des intalnite tulburari de care sufera atat femeile cat
si barbatii: disfunctiile sexuale. Apoi vom trece la parafilii, care sunt mai putin intalnite si
sunt experimentate mai mult de barbati. In final, vom discuta despre cea mai rar intalnita
tulburare sexuala si anume identitatea sexuala.
I. Disfunctiile sexuale
Disfunctiile sexuale sunt un set de tulburari in care persoanele au probleme in a se
implica sau in a experimenta placere sexuala in timpul relatiilor cu alte persoane. Pentru a
putea intelege mai bine disfunctiile sexuale este important in primul rand sa intelegem
cate ceva despre raspunsul sexual uman ce se intampla in corpul nostru cand simtim
placere sexuala, cand ne implicam in actul sexual sau in alte forme de stimulare sexuala
si cand atingem orgasmul.
Ciclul raspunsului sexual
Inainte de cercetarile lui William Masters si Virginia Johnson in anii 1950-1960
stiam foarte putin despre ceea ce se intampla in corpul uman in timpul excitatiei si a
activitatii sexuale.
Masters si Johnson ( 1970) au observat persoane implicate intr-o varietate de practici
sexuale in cadrul unui laborator si au inregistrat schimbarile psihologice care au aparut in
timpul activitatii sexuale.
Datorita muncii celor doi si a cercetatorilor de mai tarziu acum stim ca ciclul
raspunsului sexual poate fi impartit in cinci faze: dorinta, excitatia, platoul, orgasmul si
rezolutia. Faza excitatiei consta intr-o experienta psihologica a emotiei si a placerii si
apar schimbarile psihologice cunoscute ca vasocongestionarea si miotonia.
Vasocongestinarea este umplerea vaselor de sange si a tesuturilor cu sange. La
barbati, erectia penisului este cauzata de cresterea cantitatii de sange care se scurge in
arterele penisului. La femei, vasocongestionarea face ca clitorisul sa se largeasca, labia sa
se umfle si vaginul sa se inmoaie. Miotonia este tensiunea musculara. In timpul fazei de
excitatie multe grupe de muschi din corp pot deveni mai tensionati, culminand cu
contractiile musculare ce poarta denumirea de orgasm.
Dupa faza de excitatie urmeaza faza de platou. Pe parcursul acestei faze, excitatia
ramane la un nivel ridicat dar stabil. Aceasta perioada este una de placere si unele
persoane incearca la lungeasca aceasta perioada cat mai mult inainte de a atinge
orgasmul. In timpul celor doua faze, persoana poate simti tensiune in tot corpul, pielea
este inbujorata, crestea cantitatea de saliva, narile simt ca izbucnesc, inima bate cu putere,
respiratia este ingreunata si persoana poate fi neatenta la stimulii externi.
Faza de excitatie si de platou sunt urmate de orgasm. In punct de vedere
psihologic, orgasmul este descarcarea tensiunii neuromusculare crescute in timpul fazei
de excitatie si de platou. Atat femeile cat si barbatii experimenteaza o senzatie de
incapacitate de a controla orgasmul chiar inainte de a se intampla.

La barbati, orgasmul implica contractii ritmice ale prostatei si intreaga lungime a

penisului si uretra sunt urmate de ejaculare. La barbati, in urma ejacularii apare o
perioada refractara in timpul careia barbatul nu poate atinge erectia totala si nici un alt
orgasm. Perioada refractara poate dura oricat, de la cateva minute la cateva ore.
La femei, orgasmul implica in general contractii ritmice a platformei orgasmice si
multe contractii iregulate ale uterului care nu sunt intotdeauna simtite. Din cauza faptului
ca femeile nu experimenteaza perioada refractara, ele sunt capabile sa experimenteze
orgasme multiple imediat aparitiei primuia. Totusi, nu toate femeile vor sa aiba orgasme
multiple.Dupa orgasm intreaga musculatura a corpului se relaxeaza, atat femeile cat si
barbatii tind sa experimenteze o stare de relaxare profunda, stare cunoscuta ca faza de
rezolutie. Barbatul isi pierde erectia, iar platforma orgasmica se retrage.
Atat femeile cat si barbatii experimenteaza aceleasi cinci faze care sunt in legatura
cu modul in care este atins orgasmul, fie prin masturbare, penetrare sau alte activitati.
Totusi, exista cateva diferente intre raspunsul sexual al femeilor si cel al barbatilor. In
primul rand exista o variabilitate in patternul de raspuns al femeilor in comparatie cu cel
al barbatilor. Uneori faza de excitatie si de platou va fi mai scurta pentru o femeie si va
atinge foarte rapid orgasmul. Alteori faza de excitatie si de platou sunt mai lungi si
femeia nu reuseste sa aiba un orgasm. In al doilea rand exista o perioada refractara doar
pentru barbati dupa atingerea orgasmului.
Daca esti activ din punct de vedere sexual se poate sa fi/ sa nu fi recunoscut toate
aceste faze in propriul ciclu de raspuns sexual. Persoanele sunt diferite din punctul de
vedere al timpului petrecut in fiecare faza. De exemplu, unele persoane nu sesizeza o faza
de platou si simt ca ajung direct de la faza de excitatie la faza de orgasm. Fiind constient
de cum reactioneaza corpul tau la stimulii sexuali te poate ajuta sa iti oferi placere prin
ceea ce se intampla in activitatea sexuala si sa observi ce anume interfereaza cu placerea.
Ocazional, problemele tranzitive apar in functionarea sexuala si sunt foarte des
intalnite. Pentru a oferi un diagnostic de disfunctie sexuala, o persoana trebuie sa
experimenteze o problema care sa-i cauzeze un distres semnificativ sau dificultati in
relatiile interpersonale. DSM- IV imparte disfunctiile sexuale in patru categorii:
tulburarea dorintei sexuale, tulburari de excitatie sexuala, tulburari orgasmice si tulburari
algice. In realitate aceste disfunctii se suprapun foarte mult si multe persoane care cauta
tratament pentru o problema sexuala necesita tratament pentru mai multe probleme
sexuale( Segraves& Segraves, 1991).
1.Tulburarea dorintei sexuale
Primul nivel al tulburarii dorintei sexuale este la nivel bazal, cat de mult ea sau el
vor sa faca sex. Dorinta sexuala poate fi manifestata prin propriile ganduri si fantezii,
propriile interese de a initia sau de a te implica in activitai sexuale si constientizarea
avansurilor celorlalti.
Oamenii variaza extrem de mult in ceea ce priveste nivelul lor de dorinta sexuala
si nivelul unui individ de dorinta sexuala poate varia foarte mult de-a lungul timpului.
Lipsa dorintei sexuale este cea mai intalnita nemultumire a persoanelor care cauta terapie.
Persoanele fara dorinta sexuala pot fi diagnosticate cu una dintre cele doua
tulburari: fie dorinta sexuala diminuata fie tulburarea de eversiune sexuala.

Persoanele cu dorinta sexuala diminuata au o dorinta scazuta pentru sex- nu au

fantezii despre sex si nu initiaza activitati sexuale- si aceasta diminuare a dorintei sexuale
cauzeaza un distres major si/sau dificultati interpersonale.
Foarte rar se intampla ca persoanele sa spuna ca niciodata nu au avut interes fata
de sex, de cele mai multe ori persoanelor cu dorinta sexuala diminuata obisnuiau sa le
placa sexul, dar si-au pierdut interesul asta in ciuda dorintei si a initiativei partenerului.
Diagnosticul de tulburare de dorinta diminuata nu este pus daca diminuarea acesteia este
rezultatul unor tranzitii din viata individului, cum ar fi faptul ca este prea ocupat sau
obosit din cauza muncii incat sa-i mai pese de sex. De asemenea, diagnosticul de
tulburare de dorinta diminuata nu este pus daca apare aceasta diminuare a disfunctiei
sexuale, cum ar fi inabilitatea de a atinge orgasmul sau durerea in timpul actului sexual.
In aceste cazuri clinicianul se centreaza pe disfunctia primara decat pe diminuarea
dorintei sexuale care este rezultatul disfunctiei primare.
Dorinta inhibata poate fi generalizata tuturor partenerilor si situatiilor sau
specifica doar in cazul unor parteneri sau anumitor tipuri de stimulari. Un barbat care a
avut o dorinta sexuala diminuata de-a lungul intregii vieti va fi diagnosticat ca dorinta
sexuala diminuata generalizata.
O femeie careia i s-a diminuat dorinta de a face sex cu sotul ei, desi il iubeste, dar
are fantezii sexuale cu alti barbati va fi diagnosticata ca dorinta sexuala diminuata
specifica.
Evident judecata privind faptul ca diminuarea dorintei sexuale a unei persoane
dureaza prea mult timp este una subiectiva. Deseori oamenii cauta tratament pentru
aceasta tulburare deoarece dorinta sexuala a partenerului este considerata a fi mai
crescuta si astfel apar conflicte in relatie.
Celalalt tip de tulburarea dorintei sexuale este aversiunea sexuala. Persoanele cu
aceasta tulburare nu numai ca au o dorinta sexuala diminuata ci evita activitatile sexuale.
Cand se implica in activitati sexuale pot sa se simta rau fata de propria persoana sau
experienta le provoaca anxietate. Unele persoane experimenteaza o aversiune
generalizata fata de toate activitatile sexuale, inclusiv fata de sarutat si mangaiat.
Tulburarea aversiva sexuala la femei este frecvent asociata cu o experienta
sexuala negativa ca si in cazul Normei:
Studiu de caz- Norma si Gary intretineau relatii sexuale aproximativ o data la una/doua
saptamani si doar la insistentele lui Gary. Activitatea lor sexuala consta in primul rand
din stimularea Normei de catre Gary pana cand atinge orgasmul, in timp ce se masturba
si pe sine pana la orgasm.
Norma a avut intotdeauna o aversiune puternica de a se uita sau de a atinge
penisul sotului sau. In timpul interviului, Norma a spus ca nu a avut nici o idee cu privire
la cauza aversiunii sale pana la inmormantarea unchiului sau. La inmormantare a ramas
surprinsa sa observe ca devenea din ce in ce mai furioasa pe masura ce erau cittite
pomenirile. Unchiul sau a fost un cunoscut muzician si a fost respectat si admirat. Pe
masura ce Norma devenea mai furioasa, si-a amintit ca fusese molestata sexual de catre
unchiul sau pe cand era copil. De la varsta de 9 pana la 12 ani unchiul ei i-a fost
profesor de muzica. La lectia privind invatarea ritmului, unchiul ei o punea sa-i
mangaie penisul pe bataile metronomului. A fost ingrozita de ceea ce i s-a intamplat, dar
nu le-a spus parintilor ei ce s-a intamplat si la varsta de 12 ani a renuntat la orele d
emuzica fara a discuta vreodata de acea experienta.

2. Tulburarile de excitatie sexuala

Persoanele cu tulburare de excitatie sexuala nu experimenteaza schimbarile
sexuale care apar in faza de excitatie din ciclul raspunsului sexual. Tulburarea de excitatie
sexuala in cazul femeilor presupune o inabilitate recurenta de a atinge sau/ si de a
mentine raspunsul de lubrifiere a excitatiei sexuale. Tulburarea de erecte a barbatului
presupune o inabilitate recurenta de a atinge sau de a mentine erectia pana la terminarea
actului sexual. Exista mai putine informatii despre tulburarea de excitatie sexuala a
femeii decat de tulburarea de excitatie sexuala a barbatului. Un studiu national din SUA a
constatat ca 19% dintre femei raportau dificultati de lubrifiere in timpul actului sexual.
Barbatii cu tulburare de excitatie sexuala primara/ de-a lungul vietii nu au reusit
niciodata sa sustina erectia pentru o perioada de timp dorita. Barbatii cu tulburare de
erectie secundata/ curenta, au fost capabili sa sustina erectia in trecut, dar acum nu mai
reusesc. Ocazional, apar probleme in a atinge sau a mentine erectia fiind raportate de
aproximativ 30 milioane de barbati din SUA. Asemenea probleme nu reprezinta o
tulburare pana cand nu persista si interfereaza semnificativ cu relatiile interpersonale ale
individului sau ii creaza un distres puternic. Doar 4-9% dintre barbati vor avea probleme
suficient de alarmante pentru a fi diagnosticati cu tulburare de erectie sexuala.
Paul Peterson este unul dintre acesti barbati:
Studiu de caz- Paul si Petula locuiesc impreuna de sase ani si se gandesc sa se
casatoreasca. Petula descrie problema care i-a adus la terapie cam asa: in ultimele doua
luni nu a mai fost capabil sa-si mentina erectia din momentul in care m-a penetrat.
Psihiatrul afla ca Paul (26) a absolvit de curand Dreptul si ca Petula (24) este o
afacerista de succes. Ambii au crescut in clasa de mijloc, fiind educati in familii din
suburbii.
S-au cunoscut prin prieteni comuni si au inceput sa aiba relatii sexuale dupa cateva luni
de la prima intalnire si la inceput nu erau nici un fel de probleme.
Doua luni mai tarziu, Paul s-a mutat de la parintii lui in apartamentul Petulei.
Aceasta a fost ideea Petulei, iar Paul a fost destul de nehotarat referitor la acest pas
important. In catava saptamani Paul a observat ca desi continua sa fie excitat din punct
de vedere sexual si dorea sa intretina relatii sexuale, de indata ce avea loc penetrarea isi
pierdea erectia. Incercau din nou, dar dorinta lui era acum prea scazuta pentru a reusi
sa aiba o alta erectie.Petua se infuria pe Paul si acesta in cele din urma a ajuns sa se
distanteze de ea.
Psihiatrul le-a spus ca sexul nu este singurul aspect important intr-o relatie.
Petula se plangea de asemenea ca Paul nu petrecea timpul cu ea si ca prefera sa mearga
la meciuri de babeball cu prietenii in loc sa stea cu ea. Chiar si atunci cand sta acasa, se
uita la televizor si nu doreste sa mearga cu ea la film, teatru, etc. In ciuada acestor
diferente, Petula era nerabdatoare sa se marite cu el si il presa sa fixeze data nuntii.
3. Tulburari orgasmice
Femeile cu tulburare orgasmica sau anorgasmie experimenteaza o intarziere sau
absenta totala a orgasmului chiar daca a atins faza de excitatie a ciclului de raspuns
sexual. DSM-IV specifica ca acest diagnostic trebuie pus doar cand femeia este
incapabila sa atinga orgasmul in ciuda unei stimulari sexuale adecvate. De fapt, multe
femei tratate de aceasta tulburare sunt capabile sa atinga orgasmul cu anumite tipuri de

stimulare, stimularea clitorisului de exemplu, dar pur si simplu nu pot sa atinga orgasmul
cu tipul de stimulare oferita de partenerii lor. Studiile estimeaza ca 10 % din femeile din
SUA nu au avut niciodata orgasm in timpul actelor sexuale; aproximativ 15% din
femeile aflate in perioada premenopauzei si 37% din femeile aflate in perioada
postmenopauzei au raportat ca de obicei au avut probleme in a atinge orgasmul in timpul
stimularii sexuale.
Cel mai des intalnita tulburare orgasmica la barbati este ejacularea precoce.
Barbatii care sufera de aceasta tulburare, ejaculeaza mereu cu o minima stimulare
sexuala, inainte ca acestia sa-si doreasca acest lucru. Intre 30 si 40% dintre barbati au
probleme semnificative in a-si controla ejacularea. Din nou, este cu siguranta o judecata
subiectiva atunci cand hotaram sa punem diagnosticul de tulburare de ejaculare precoce.
Ejacularea precoce trebuie sa provoace distres semnificativ sau probleme interpersonale
inainte de a fi considerata o tulburare. Unii oameni cauta ajutor deoarece ei nu reusesc sa
impiediece ejacularea inainte ca partenera sa aiba orgasm.
Alti barbati ejaculeaza la foarte scurt timp dupa stimulare, inainte ca partenerele
lor sa ajunga in faza de excitatie. Barbatii cu probleme semnificative privind ejacularea,
se pare ca nu reusesc sa atinga faza de platou a ciclului de raspuns sexual.
Barbatii care se confrunta cu aceasta problema recurg la anumite metode de
desensibilizare; isi aplica creme pe penis inainte de a face sex, isi pun multe
prezervative, isi distrag atentia facand calcule matematice in timp ce fac dragoste, nu le
permit partenerelor sa-i atinga si masturbarea repetitiva inainte de a avea o relatie
sexuala. Aceste tactici sunt de obicei un esec si le pot face pe partenerele lor sa se inhibe
precum in exemplul urmator:
Studiu de caz- Bill si Margaret au fost un cuplu de cand aveau aproape 30 de ani si au
fost casatoriti doi ani. Margaret avea 27 de ani si era proprietara unui salon de
infrumusetare. Bill avea 29 de ani si era o persoana influenta la institutul financiar. Era
prima casatorie pentru amandoi. Avusese cateva relatii tumultoase inainte de casatorie .
Margaret a fost inclusa in terapia individuala si de grup timp de un an jumatate la un
centru universitar de consiliere, inainte de a se retrage de la scoala pentru a fi convinsa
sa urmeze programul de hair-styling. In timpul perioadei lor de intalnire, Margaret a
reinceput terapia individuala, iar Bill care nu fusese pana atunci la terapie a ales sa
participe la cinci sedinte. Acel terapeut i-a ajutat pe cei doi sa-si rezolve problemele pe
care le aveau in relatie si sa dezvolte imlicarea lor in dorinta de casatorie. Totusi,
terapeutul a facut o asumptie incorecta referitor la faptul ca o data cu dezvoltarea
intimitatii lor va creste si implicarea in casatorie si problema ejacularii va disparea...
Margaret a privit ejacularea precoce ca pe un semn al lipsei de iubire si afectiune
din partea lui Bill. Pe masura ce problema a acontinuat de-a lungul celor 2 ani,
Margaret a devenit din ce in ce mai frustrata si retrasa. Ea si-a demonstrat nemultumirea
prin faptul ca rezista avansurilor lui sexuale si relatiile lor sexuale au scazut de la 3-4
ori/ saptamana la o data la 10 zile. O criza sexuala si maritale a fost activata de
Margaret care considera ca Bill se comporta mai izolat si distant atunci cand aveau
relatii sexuale. Cand incercau sa vorbeasca despre problemele sexuale acest lucru se
intampla in pat, dupa contactul sexual esuat si discutia evolua repede spre lacrimi, furie
si reprosuri. Bill se comporta intr-un mod defensiv si controla problema sexuala evitand
sa vorbeasca cu Margaret, fapt ce pe ea o frustra si mai tare.

Fara ca Margaret sa stie, Bill si-a cumparat o crema de desensibilizare pentru a

reusi sa aiba un control mai bun asupra ejacularii. De asemenea se masturba cu o zi
inainte de a face seex. In timpul actului sexual el incerca sa-si tina picioarele incordate
si sa se gandeasca la sport ca o alternativa de a-si controla excitatia. Bill nu era
constient ca Margaret se simtea respinsa din punct de vedere emotional in timpul actului
sexual.
Bill devenea din ce in ce mai atent la controlul excitatiei proprii si se ingrijora
referitor la ejaculare. Nu obtinea un control mai crescut al ejacularii si sexul ii oferea
din ce in ce mai putina placere. Relatia sexuala dintre cei doi era la vale in timp ce
comunicarea gresita si frustrarea atingeau apogeul.
Barbatii cu tulburare orgasmica experimenteaza o intarziere recurenta sau absenta
totala a orgasmului ca urmare a fazei de excitatie din ciclul raspunsului sexual. In cele
mai multe cazuri cu aceasta tulburare, un barbat nu poate ejacula prin stimularea manuala
sau orala. Aproximativ 4-10% dintre barbati raporteaza ca se confrunta cu probleme in
atingerea orgasmului. ( Spector si Carey, 1991).
4. Tulburarile algice sexuale
Ultimele doua disfunctii sexuale sunt dispareunia si vaginismul. Dispareunia este
durerea genitala asociata cu penetrarea. Este rar intalnita la barbati, dar in studiile
realizate, 10-15% dintre femei raporteaza durere frecventa in timpul penetrarii( Laumann
et. Al., 1994). La femei durerea poate fi superficiala, inainte sau dupa actul sexual. La
barbati, dispareunia poate consta in durere la ejaculare sau durere in timpul penetrarii.
Vaginismul poate aparea doar la femei si consta in contractia involuntara
persistenta sau recurenta a muschilor perineali care inconjoara treimea externa a
vaginului cand se incearca penetrarea vaginului cu penisul, tamponul, degetul sau
specula.
La unele femei, chiar si anticiparea unei penetrari vaginale poate duce la spasm muscular.
Se estimeaza ca 2-3% dintre femei experimenteaza la un moment dat vaginism ( Kolodny
et. Al., 1979).
Rezumat: disfunctiile sexuale
ciclul raspunsului sexual include cinci faze: dorinta, excitatia, platoul, orgasm
si rezolutie.
Persoanele cu tulburarea dorintei diminuate au o dorinta scazuta sau absenta
de a se implica in relatii sexuale. Aceste tulburari includ dorinta sexuala
diminuata si aversiunea sexuala.
Persoanele cu tulburare de excitatie sexuala nu experimenteaza schimbarile
psihologice care apar in faza de excitatie a ciclului de raspuns sexual. Aceste
tulburari includ tulburarea de excitatie sexuala feminina si tulburarea d
eerectie masculina.
Femeile cu tulburari orgasmice nu experimenteaza orgasmul sau ating
orgasmul foarte greu. Barbatii cu ejaculare precoce ajung la ejaculare inainte
ca ei sa isi doreasca acest lucru. Barbatii cu o tulburare orgasmica masculina
au o intarziere recurenta sao o absenta a orgasmului chiar si dupa o activitate
sexuala excitanta.

Cele doua tulburari sexuale algice sunt dispareunia durere vaginala asociata
cu penetrarea- si vaginismul- contractia involuntara a muschilor vaginali ai
femeii.
Ocazional sunt intalnite probleme in toate aceste aspecte. Aceste probleme nu
ingrijoreaza clinicianul decat daca sunt persistente, cauzeaza persoanei o
detresa semnificativa sau interfereaza cu relatiile intime ale persoanei.

Cauze ale disfunctiilor sexuale

Majoritatea disfunctiilor sexuale au probabil mai multe cauze, atat biologice cat si
cauze psihologice. Poate ca de cele mai multe ori cauza unei disfunctii sexuale este o alta
disfunctie sexuala. De exemplu, intr-un studiu s-a ajuns la concluzia ca aproximativ 40%
din persoanele care sufereau de dorinta sexuala diminuata aveaua de asemenea si
diagnosticul de tulburare de excitatie sau tulburare anorgasmica.
Asta apare chiar si cand se implica in relatia sexuala, aceste persoane au dificultati
in a deveni excitati sau in a atinge orgasmul. Acest lucru, ca si revers duce la reducerea
dorintei sexuale si scaderea implicarii in relatia sexuala. La fel, personele care au
experimentat durerea in timpul actului sexual, de cele mai multe ori isi pierd dorinta
pentru sex.
Cand persoanele cer ajutor pentru disfunctii sexuale, clinicienii trebuie sa faca o
evaluare completa a starii medicale generale, medicamentele pe care pacientul le ia,
aspectele importante ale relatiilor, atitudinea pacientului fata d epropria sexualitate si
practicile sexuale. Chiar si cand unul dintre acesti factori pot fi identificati ca si cauza
primara a unei disfunctii sexuale, de obicei apar mai multe aspecte ale vietii pacientului
sunt afectate, inclusiv perceptia propriei persoane si trebuie sa se faca referire la aceste
lucruri in timpul tratamentului.
1. Cauze biologice
Multe boli medicale pot cauza probleme in functionarea sexuala atat a barbatului
cat si a femeii. Unul dintre factorii des intalniti in cazul disfunctiilor sexuale este diabetul
care poate afecta, in sensul diminuarii, excitatia, implicarea si satisfactia, in special la
barbati. De multe ori persoanele nu sunt diagnosticate cu diabet si astfel ca oamenii ajung
sa creada ca factorii psihologici le cauzeaza disfunctia sexuala.
Alte boli care sunt comune ca si cauze ale disfunctiilor sexuale in mod particular
la barbati, sunt bolile cardiovasculare, scleroza multipla, boli vasculare, leziuni la coloana
vertebrala, rani la nivelul sistemului nervos autonom provocate fie prin operatie fie prin
radiatii. In jur de 40% dintre persoanele cu tulburari de erectie sunt cauzate de una dintre
aceste boli. La barbatii suferinzi de boli care poate, de exemplu reducerea capacitatii de
functionare a sistemului vascular. Disfunctia sexuala poate fi un raspuns psihologic la
prezenta bolii; de exemplu un barbat care de curand a avut un infarct poate crede ca va
avea un altul daca va face sex, si astfel isi pierde dorinta pentru sex.
La barbati, nivelul anormal de scazut al hormonilor androgeni in mod special,
testosteronul sau nivelele ridicate ale hormonilor estrogeni si prolactina pot cauza
disfunctii sexuale. La femei, hormonii nu par sa influenteze concret, intr-un mod direct,
functionarea sexuala. De exemplu, nivelele hormonilor repsoductivi se schimba la femei

pe parcursul ciclului menstrual dar nu exista un efect consistent al acestor hormoni

privitor la dorinta sexuala- simplu, exista diferente printre femei referitor la perioada
ciclului menstrual in care se simte cel mai dornica din punct de vedere sexual.
Totusi, hormonii pot avea un efect indirect asupra dorintei sexuale prin afectarea
excitatiei sexuale. Nivelele scazute de estrogen pot cauza scaderea vasocongestionarii si a
lubrifierii vaginale, ducand la diminuarea excitatiei sexuale, durere in timpul actului
sexual,etc. in cele din urma rezultand o diminuare a dorintei sexuale. Nivelul de estrogen
scade extrem de mult la menopauza, astfel ca femeile care se afla in aceasta perioada se
plang des ca apare diminuarea dorintei sexuale si a excitatiei.
Similar, femeile care au facut histerectomie totala, care inlatura sursa principala de
estrogen, ovarele, experimenteaza diminuarea dorintei si a excitatiei sexuale.
Uscarea sau iritarea vaginului care cauzeaza durere in timpul actului sexual si duc
la diminuarea dorintei sexuale si a excitatiei sexuale, poate fi cauzata de terapia cu
radiatii, endometriozele, antihistaminele, dusuri dure, tampoane, contraceptive vaginale
si infectii precum vaginita sau inflamarea pelviana.
Cauzele biologice la barbatii cu dispareunia pot fi ; infectiilegenitale sau ale
tractului urinar, in special prostata si o boala mai rara Boala Peyronie care cauzeaza
depozite de tesuturi fibroase in penis.
Dorinta sexuala, excitatia si activitatea sexuala tind sa scada la barbati o data cu
varsta, desi multi barbati raman activi din punct de vedere sexual chiar si la 80 de ani.
Totusi, devine dificil penru barbati sa-si mentina erectia pe masura ce imbatranesc. Un
studiu realizat pe barbati casatoriti cu varsta cuprinsa intre 60-70 de ani a scos la iveala
faptul ca o treime aveau dificultati privind erectia si un procent de 15% erau inactivi din
punct de vedere sexual si nesiguri pe abilitatile lor de a-si mentine erectia.
In multe cazuri, cauza disfunctiei erectile nu este probabil varsta in sine ci una dintre
conditiile medicale deja amintite care sunt comune persoanelor inaintate in varsta.
Unele medicamente pot diminua dorinta sexuala, excitatia si pot interfera cu
orgasmul. Acestea includ medicamentele hipertensive luate de persoane cu tensiune
ridicata, medicamentele antipsihotice, antidepresivele, litium si tranchilizantele. Multe
medicamente relaxante precum marijuana, cocaina, amfetaminele si nicotina pot slabi
functionarea sexuala. Desi foarte des persoenel consuma alcool pentru a-i face sa se simta
cat mai sexy si dezinhibati, chiar si o cantitate mica de alcool poate slabi semnificativ
functionarea sexuala si alcolicii cronici deseori sunt diagnosticati si cu disfunctii sexuale(
Schiavi,1990).
Cum poti sa iti dai seama daca o disfunctie sexuala este cauzata de factori
biologici sau are cauze psihologice? Cu siguranta, prezenta unei conditii medicale poate
fi un indiciu ca disfunctia sexuala are o cauza biologice; similar daca disfunctia apare
imediat unei trame psihologice, este un indiciu semnificativ ca disfunctia are cauze
psihologice..
Exista cateva diferente referitoare la patternurile simptomatologice si in evolutia
disfunctiilor sexuale atat din punct de vedere biologic cat si psihologic. Disfunctiile
cauzate de factori biologici tind sa fie globale si consistente, in timp ce tulburarile
psihologice tind sa fie specifice si inconsistente, se intampla de exemplu doar cu anumiti
parteneri sau tipuri specifice de activitate sexuala. Disfunctiile cauzate de factori
psihologici apar brusc comparativ cu tulburarile cauzate biologic care apar mai gradat,
stadial.

Pentru un barbat cu disfunctie erectila, unul din cele mai bune moduri de a afla
daca disfunctia are cauze biologice este sa determine daca are erectie in timpul somnului,
cum se intampla in cazul barbatilor sanatosi. Daca are erectie nocturna, atunci, sansele ca
problemele sale de erectie sa aiba cauze psihologice sunt mai mari, cel putin intr-o
anumita masura. Daca nu are erectie nocturna, atunci sansele ca disfunctia sexuala sa aiba
cauze biologice este mai mare.
Un semn ca barbatul are erectie nocturna este faptul ca se trezeste aproape in
fiecare dimineata cu erectie. O evaluare mai complexa a erectiei nocturne poate fi facute
cu dispozitive care masoara direct erectia barbatului. Aceste dispozitive pot fi folosite
acasa si au curele care sunt prinse in jurul penisului inainte de a merge la culcare.
Un mod si mai sigur de a observa daca un barbat are erectie nocturna se poate realiza cu
ajutorul unui somn in cadrul laboratorului unde ii sunt atasati plasturi la baza penisului
care masoara magnitudinea, durata si patternul de erectie, in timp ce
electroencefalograma masoara patternul sau de somn.
In final, un test alternativ realizabil acasa, implica atasarea unui inel din timbre
postale la baza penisului inainte de a merge la culcare. Daca inelul este rupt dimineata,
probabil a avut loc o erectie nocturna.
Femeile experimenteaza de asemenea, episoade ciclice de vasocongestionare in
timpul sonului, aceste episoade pot fi monitorizate pentru a determina daca femeia care
experimenteaza probleme de excitatie are o problema biologica. Vasocongestionarea la
femei poate fi masurata cu un fotopletismograf vaginal, un dispozitiv sub forma unui
tampon introdus in vaginul femeii care masoara/ observa schimbarile aparute in timpul
vasocongestionarii.
Ca rezumat, un numar de conditii medicale, medicamentele si schimbarile
psihologice sau imbatranirea normala pota fecta dorinta sexuala, excitatia si orgasmul.
Este esential pentru orice tratament sa se determine daca si care din acesti factori
contribuie la aparitia si mentinerea disfunctiei generale.
2.Factori de relationare
Probleme in relatiile intime sunt foarte des intalnite in randul persoanelor cu
disfunctii sexuale. Uneori aceste probleme sunt urmari ale disfunctiilor sexuale, de
exemplu atunci cand un cuplu nu reuseste sa comunice despre disfunctia pe care o are
unul dintre parteneri si se ajunge la o distantare intre acestia. Dar, problemele de cuplu
pot fi de asemenea si cauze ale disfunctiilor sexuale (Beck; 1995).
Conflictele aparute in cuplu pot fi legate se activitatea lor sexuala. Unul dintre
parteneri vrea sa aiba un anumit tip de activitate sexuala in care celalalt nu se simte
confortabil, sau unul dintre parteneri doreste sa aiba activitate sexuala mulu mai des decat
doreste celalalt. Persoenele cu dorinta inhibata, probleme de excitatie si in atingerea
orgasmului de multe ori au parteneri de sex care nu stiu cum sa-i excite si nu sunt
interesati de nivelul acestora de excitare ci se centreaza doar asupra propriei placeri.
Partenerii afectati de aceasta problema nu discuta de cele mai multe ori despre cum
doresc sa fie excitati, astfel chiar daca partenerul incearca si doreste sa se implice activ nu
stie cum sa faca acest lucru.

Tulburarea de orgasm feminin inhibat este cel mai des in legatura cu lipsa de
comunicare dintre barbat si femeie referitor la ce nevoi are femeia pentru a atinge
orgasmul(Hulbert;1991).
In timpul actului sexual dintre un barbat si o femeie, barbatul are tendinta de a decide
cand sa initieze sexul, cat de mult sa dureze preludiul, cand sa schimbe pozitia, cand sa
penetreze. Patternul de excitatie al barbatului nu este la fel cu patternul de excitatie al
femeii si poate lua aceste decizii pe baza nivelului sau de excitatie, in timp ce femeia mai
are nevoie de stimulare.
Majoritatea femeilor au dificultate in a atinge orgasmul prin simpla penetrare, de
cele mai multe ori au nevoie si de stimulare orala sau manuala a clitorisului pentru a
atinge excitatia astfel incat sa poata sa aiba orgasm. Multe femei si multi barbati nu stiu
aceste aceste lucruri sau cred ca barbatul ar trebui sa poata sa o excite pe femeie pana la
orgasm doar prin simpla penetrare. Multe ffemei spun ca nu au fost stimulate niciodata in
asa masura incat sa atinga orgasmul. Pot sa fie inhibate si totusi hotarasc sa nu le spuna
partenerilor ca au nevoie sa le fie stimulat clitorisul de frica sa nu le raneasca partenerilor
sentimentele sau sa-i infurie sa considera ca nu ai nici un drept sa-si expuna dorintele
sexuale.
Unele femei mimeaza orgasmul pentru a proteja ego-ul partenerului, desi, de cele
mai multe ori partenerii lor stiu ca nu au fost satisfacute in totalitate.Comunicarea dintre
parteneri se inrautateste, iar sexul poate dveeni un moment de ostilitate su nu de placere.
Conflictele dintre parteneri, care nu sunt direct legate de activitatea lor sexuala
pot afecta de asemenea relatia lor sexuala. Furia, lipsa de incredere si lipsa de respect fata
de unul dintre parteneri pot interfera foarte mult cu dorinta si functionarea sexuala. Cand
unul dintre parteneri il suspecteaza pe celalalt de infidelitate sau si-a pierdut interesul
pentru relatie, intreaga dorinta sexuala poate sa dispara. Deseori exista un dezechilibru
legat de putere in relatie, unele persoane se simt exploatate, supuse si subapreciate de
partenerii lor, ducand la probleme in relatiile sexuale.
Un studiu realizat pe femeile si pe barbatii care au cautat tratament pentru
diminuarea dorintei sexuale a scos la iveala faptul ca femeile sunt mai predispuse sa
raporteze problema aceasta in relatia maritala, un rol important in aceasta avandu-l alte
evenimente din vaita lor si distresul psihic semnificativ ( Donahey si Carrol, 1993).
Barbatii care cauta tratament sunt mai predispusi in comparatie cu femeile sa
experimenteze alte tipuri de disfunctii sexuale in legatura cu diminuarea dorintei cum ar
fi disfunctiile erectile. Astfel, ca pentru barbati pare ca problemele in functionarea
sexuala duc la cererea tratamentului; in timp ce pentru femeile cu dorinta diminuata
aceasta este relationata cel mai adesea cu probleme psihosociale.
3.Trauma
Diminuarea dorintei sexuale si functionarea sexuala este deseori cauza unei
traume personale; cum ar fi pierderea unei persoane iubite, pierderea slujbei,
diagnosticarea unuia dintre copii cu o boala severa. Somajul este la barbati de multe ori in
relatie de cauzalitate cu declinul functionarii sexuale si a dorintei diminuate (Monokoll si
Gillilland; 1993). Traume precum somajul pot clatina stima de sine a unei persoane si
conceptul de sine care pot sa interfereze cu conceptul de sine sexual.

Traumele pot cauza o depresie care include o scadere a interesului fata de

activitate, inclusiv fata de sex. In asemenea cazuri, clinicienii se vor centra pe tratarea
depresiei cu asteptarea ca dorinta sexuala va reveni imediat ce depresia a fost tratata.
Cum am amintit si mai devreme, o trauma personala majora care este des asociata
cu diminuarea dorintei sexuale la femei este violul (Becker; 1989).
O femeie care a fost violata isi poate pierde intregul interes fata de sex si poate
simti dezgust sau anxietate ridicata cand cineva, in mod special un barbat o atinge.
Aversiunea sa sexuala poate fi relationata cu o senzatie de vulnerabilitate si cu pierderea
controlului sau cu o aversiune conditionata fata de toate formele contactului
sexual( Lieblum si Rosen; 1989).
Partenerii femeilor violate, uneori nu pot sa-i faca fata violului si se retrag din
activitatea sexuala cu acestea. Acest lucru poate fi mai des intalnit in randul barbatilor
care accepta mituri legate de viol, precum femeile care sunt violate o cauta cu
lumanarea si femeilor le place sa fie violate.
4. Atitudini si credinte
Persoanele care au fost educate ca sexul este ceva murdar, dezgustattor, pacatos
sau un rau necesar, pot dezvolta o lipsa a dorintei sexuale. Acestia pot, de asemenea, sa
stie foarte putine lucruri desspre corpul lor si despre raspunsul sexual si nu stiu sa faca
sex cu placere.
Studiu de caz- Domnul si Doamna B sunt casatoriti de 14 ani si au trei copii cu varsta
cuprinsa intre 8- 12 ani. Sunt amandoi isteti si bine educati. Amandoi sunt din Scotia de
unde s-au mutat acum 10 ani deoarece Dl.B lucra ca si consultant industrial. Au ajuns
la terapie cu nemultumirea ca Doamna B a fost capabila sa-si faca datoria sexuala intrun mod pasiv, dar de cand s-au casatorit nu a reusit sa se simta satisfacuta.
Inainte sa se casatoreasca, desi avusese contact sexual doar de doua ori, dl. B
fusese foarte excitat de sarutarile si mangaierile doamnei B si simtea ca isi foloseste
seductia pentru a se casatori. Ea s-a simtit intradevar foarte vinavata din cauza acelor
doua episoade, in timpul lunii de miere a inceput sa se gandeasca la sex ca la o
corvoada. Desi, aveau contact sexual in mod periodic, nu a avut aproape niciodata ea
initiativa sau dorinta sexuala. Nu s-a masturbat niciodata, nu a avut orgasm, considera
toate celelalte variante sexuale ca fiind de neacceptat si era preocupata de ideea ca daca
ar face aceste activitati si familia ar afla, ar fi aspru judecata. Doamna B este aproape
sigura ca toate femeile pe care ea le respecta, indiferent de generatia din care fac parte ,
nu au simtit placere facand sex si doar femeile crude pot sa se dezinhibe precum
animalele in timpul actului sexual. Aceste credinte au dus la un pattern de activitate
sexuala care in cea mai buna situatie duce la sentimentul de confortabil, dar nu creaza
placere nici unuia dintre parteneri. Totusi, atunci cand dl. B se apropie de sotia lui
pentru a-si arata dorinta sexuala, prin capul acesteia trec ganduri precum: Ce, eu sunt o
tarfa?, Daca imi va face placere probabil ca va dori sa avem contact sexual din ce in ce
mai des.. aceste ganduri sunt asociate inevitabil cu un sentiment de distantare si
insensibilitate fata de placerea sexuala.
Femeile cu atitudini negative legate de sex tind sa experimenteze dispareunia si
vaginismul pentru ca au fost invatate ca sexul este dureros si inspaimantator. Desi aceste

atitudini legate de sex pot fi distruse de culturile moderne, multe femei tinere si mai in
varsta continua sa raporteze ca simt o teama de a se lasa duse de val, care interfereaza cu
orgasmul. Aceasta teama de a nu pierde controlul sau de a se comporta intr-un anumit fel
apare din cauza fricii de a nu se face de rusine, dar si din lipsa de incredere in partener, un
sentiment de rusine fata de sex, o imagine saraca a limbajului corporal si multi alti
factori.
Un alt set de atitudini care interfereaza cu functionrea sexuala si pare sa fie
raspandita printre persoanele de varsta a treia si printre adultii tineri, fac referire la
anxietatea de performanta. Oamenii isi fac multe griji in legatura cu faptul ca poate nu
vor fi indeajuns de excitati incat sa atinga orgasmul, incat aceasta grija interfereaza cu
functionarea sexuala: daca nu voi avea erectie? Voi muri de rusine. Trebuie sa am
orgasm, altfel va crede despre mine ca sunt frigida. Dumnezeule, pur si simplu nu pot sa
ma excit in acest moment.
Aceste ganduri anxioase distrag atentia persoanei de la placerea pe care o creaza
stimularea si nu reusesc sa se excite atat cat doresc pentru a reusi sa atinga orgasmul. Ca
rezultat, multe persoane se implica in a fi spectatori: observa anxios reactiie si
performantele din timpul actului sexual ca si cum ar fi simpli spectatori ( Masters &
Johnson, 1970).
Din pacate, persoanele care au anumite probleme in functionarea sexuala dezvolta
mai multe ingrijorrari legate de performanta sexuala, care mai apoi interfereaza cu
functionarea lor. In momentul in care ajung sa caute tratament pentru disfunctia sexuala,
pot sa fie deja atat de anxiosi in legatura cu performanta incat vor evita total activitatea
sexuala.
Anxietatea de performanta poate sa-i faca pe unii barbati sa atinga orgasmul mult
prea repede. Barbatii cu probleme de ejaculare precoce pot fi atat de anxioi in legatura cu
performanta sexuala incat nu mai acorda atentie nivelului lor de excitare si nu controleaza
acest nivel si astfel nici ejacularea. Probleme tranzitorii de ejaculare precoce pot fi
cauzate de stresor- provocatori de anxietate cu care barbatii au de-a face la locul de
munca sau in alte arii ale vietii, anxietatea de a fi cu un nou partener sexual sau anxietatea
cauzata de problema mentinerii ejacularii.
Problemele cronice pot fi dezvoltate din modul in care tinerii invata despre
propriul raspuns sexual in timpul adolescentei. Majoritatea barbatilor, poate 90%, au
prima lor experienta orgasmica in timpul masturbarii. Masturbarea este de obicei
practicata intr-un mod intens, rapid unde singurul scop este de a ejacula. Multi tineri nu
vad in masturbare ceva pozitiv, un exercitiu sanatos in care pot invata ceva despre
propriul lor corp. Mai degraba simt vinovatie sau rusine si anxietate referitor la
masturbare, asa ca se grabesc, nu dau atentie nivelului de excitatie si nu invata nimic
despre controlul ejacularii. In timpul sexului cu o partenera pot deveni excitati fara prea
multa stimulare din partea partenerei si pot ajunge la ejaculare inainte ca partenera sa se
excite,a stfel ca, evita stimularea din partea partenerei si in loc sa se bazeze pe stimularea
partenerei sale se centreaza pe mometul penetrarii. Ca rezultat, asociaza nivelul crescut
de excitatie cu anxietatea de a nu avea ejaculare precoce si aceasta anxietate duce la o
ejaculare precoce.
O data cu maturitatea si cu experienta, majoritatea barbatilor reusesc sa aiba
control asupra ejacularii printr-un numar de procese descrise de Barry McCarthy,(1989).:
(1) un ritm regulat in a te excita; (2) creste confortul o data cu practica;(3) o placere de

genul a da si a primi decat un stil orientat pe scop; ( 4) a-ti permite sa experimentezi o

varietate de senzatii in experienta sexuala; ( 5) nivelul crescut de intimitate si siguranta
duce la un nivel de confort crescut;( 6) partenerul incurajeaza pentru un ritm mai incet,
mai bland in timpul contactului sexual; (7) schimbari de pozitie in timpul actului sexual.
Barbatii care nu recurg la aceste metode pentru a reusi sa-si controleze ejacularea, pot
dezvolta o tulburare de ejaculare precoce.
5. Factori culturali si sociali
Alte culturi considera ca exista si alte tipuri de disfunctii sexuale,in afara de cele
descrise in DSM IV. De exemplu, atat sistemul medical traditional chinezesc cat si
sistemul medical aiurvediv, care este nativ din India, educa faptul ca ejacularea este
daunatoare pentru sanatatea barbatului.
Masturbarea este descurajata deoarece este vazuta ca si un act de pierdere
a semintei fara posibilitatea de a concepe. Un sindom de depersonalizare cunoscut ca si
Kora se crede ca rezulta din pierderea semintei si a fost raportat in randul malaiezilor,
asiaticilor din Sud si a chinezilor din Sud. Acest sindrom implica o stare acuta de
anxietate, cu un sentiment de panica si moarte fara scapare si iluzia ca penisul se va
retrage in corp si va disparea. Pacientul sau rudele pot apuca si tine penisul pana cand
atacul lui Kora se termina pentru a impiedica disparitia penisului.
In studiile realizate in SUS, persoanele mai putin educate si mai sarace
tind sa experimenteze mai multe disfunctii sexuale, inclusiv tulburari algice; nu gasesc
placere in sex, incapacitatea de a atinge orgasmul, lipsa dorintei sexuale si atingerea
orgasmului prea devreme si pentru barbati, probleme in mentinerea erectiei.
Aceasta categorie de persoane, pot experimenta aceste probleme deoarece se afla
sub un stres psihologic crescut, starea fizica nu este una buna sau nu au avut posibilitatea
de a participa la programe educationale referitoare la propriul corp sau la mentinerea unei
relatii sanatoase
Rezumat- Cauzele disfunctiilor sexuale
majoritatea disfunctiilor sexuale au cauze multiple;
cauzele biologice includ diabetul sau alte conditii medicale, medicamente
presscrise sau droguri, dezechilibrele hormonale sau probleme vasculare
cauzele psihologice includ probleme in relatiile intime, experiente
traumatizante, cognitii si atitudini dezadaptative si o educatie sau o diferenta
culturala care degradeaza sau devalorizzeaza sexul.
Tratamentul disfunctiilor sexuale
Tratamentul potrivit pentru o disfunctie sexuale in mod evident, trebuie sa fie unul
in directa legatura cu cauza disfunctiei. Din cauza faptului ca majoritatea disfunctiilor au
mai multe cauze, majoritatea tratamentelor trebuie sa implice o abordare combinata,
deseori sa includa interventii biologice, terapie sexuala directa axata pe practicile sexuale
ale clientului sis ale partenerului si terapii psihologice centrate pe problemele din relatie
sau pe ingrijorarile clientului.

1. Terapiile biologice
Daca disfunctia sexuala este rezultatul direct al unei conditii medicale, precum
diabetul, tratarea bolii va duce la reducerea dorintei sexuale. La fel, dozarea corecta a
medicamentelor care contribuie la disfunctia sexuala poate face ca aceasta sa dispara.
Un numar de medicamente se considera ca sunt benefice in tratarea disfunctiilor
sexuale. Femeile cu probleme de vagin uscat au observat ca prin folosirea lubrifiantilor
isi pot crea excitati sexuale. Terapia de echilibrare hormonala poate fi foarte utila in cazul
barbatilor care au o disfunctie sexuala din cauza nivelului scazut de testosteroni sau
pentru in cazul femeilor cu diminuarea dorintei sexuale sau
tulburarea de excitatie si
dispareunia se afla in legatura cu nivelul scazut de estrogen.
Desi unele antidepresive pot cauza disfunctia sexuala, antidepresivele cum sunt
clomipraminele si sertraline pot fi folositoare in problemele de ejaculare precoce. In cazul
barbatilor cu probleme in a avea sau a mentine erectia se folosesc doua tipuri de
medicamente ( iohimbine si apomorfine) care au capacitatea de a ajuta la mentinerea
erectiei.
In cazul barbatilor, atunci cand medicamentele nu rezolva tulburarea erectiei, sunt
posibile alte interventii biologice sau tehnice. Exista anumite dispozitive mecanice care
pot face ca sangele sa se grabeasca spre penis provocand astfel erectia. Penisul este
inrtodus intr-un tub in care este creat un vacum de catre dispozitiv, sangele este dus inspe
penis si o banda stransa este asezata la baza penisului pentru a impiedica sangele sa iasa
din penis. Un alt dispozitiv prostetic poate fi implantat in penis prin interventie
chirurgicala pentru a avea erectie. Un prostetic poate fi un set de doua tije inserate in
penis. Tijele creaza o erectie permanenta care poate fi inclinata fie in partea de jos a
corpului fie in partea de sus.
2. Terapie sexuala
Cand o disfunctie sexuala pare sa fie cauzata cel putin partial de practica sexuala
inadecvata a clientului, terapia axata pe aceste practici poate fi utila. Unele persaoane nu
au aflat niciodata ce practici le ofera lor sau partenerilor lor anumite practici, iar altii au
renuntat pe parcurs la practicile sexuale excitante. Terapia sexuala ajuta persoanele sa afle
despre aceste practici si ajuta pratenerii sa dezvolte un pattern regulat de activitate
sexuala.
Una din cele mai importante terapii sexuale este terapia centrata pe senzatii. In
cadrul acestei terapii, un patener este activ, detine unset de exercitii de stimulare pentru a
le realiza cu partenerul sau, in timp ce celalt partener este cel care primeste, pasiv,
centrandu-se pe placerea care i-o produce exercitiul. Apoi partenerii schimba rolul pentru
a apuca fiecare sa fie atat in postura activa cat si in cea pasiva. Exercitiile ar trebui
realizate in liniste, fara graba, intr-o atmosfera relaxanta. In aceasta faza a terapiei,
partenerii sunt instruiti sa nu se preocupe sau sa aiba contact sexual. Mai degraba, li se
cere sa se concentreze pe placerea pe care o ofera exercitiile. Aceste instructiuni au
scopul de a reduce anxietatea de performanta si grija de a atinge orgasmul.
In prima faza a terapiei centrate pe senzatii, partenerii petrec timp mangaindu-se
unul pe altul fara a-si mangaia organele genitale. Sunt instruiti sa se centreze pe senzatii
si sa-si comunice unul altuia ce le place si ce nu.

Scopul este acela de a-i face pe parteneri sa-si comunice lucruri intime fara a fi presati de
atul sexual in sine. Aceasta faza poate dura cateva saptamani pana cand partenerii se simt
confortabil in timpul exercitiului si au invatat despre nevoile celuilalt.
In cea de-a doua faza a terapiei, partenerii isi petrec timpul prin a-si stimula direct
sanii si organele genitale unul altuia fara a avea loc contactul sexual. Daca problema este
tulburarea de excitatie a femeii, aceasta il va ghida pe partenerul ei sa o stimuleze in
locurile sensibile.
Este acceptat ca femeia sa fie excitata pana la orgasm de catre partenerul ei, dar el
este incurajat sa nu recurga la penetrate pana in momentul in care femeia se excita total in
mod repetat in timpul exercitiului.
Daca problema este o tulburare de erectie, atunci barbatul o va ghida pe femeie in
ce fel sa-l stimuleze pentru a-l excita. Daca apare erectia, este lasata sa treaca in mod
natural, penetrarea este interzisa pana in momentul in care apare erectia intr-un mod
frecvent si usor in timpul exercitiilor de stimulare.
In cadrul acestor exercitii, partenerul cu problema este instruit sa fie egoist si sa se
centreze doar pe senzatiile excitante si sa-i comunice partenerului ce ii face placere si ce
nu. O data ce partenerul cu probleme reuseste sa fie excitat prin stimularea organelor
genitale, partenerii pot incepe sa aiba contacte sexuale, dar concentrarea ramane asupra
senzatiei de placere mai degraba decat pe orgasm sau pe performanta.
Terapia sexuala include des educarea si incurajarea clientului privind masturbarea.
Scopurile masturbarii sunt de a ajuta persoanele sa-si exploreze propriul corp pentru a
putea observa ce ii excita si pentru a deveni mai putin inhibati in legatura cu propria lor
sexualitate. Apoi, indivizii sunt invatati sa comunice partenerilor ce au descoperit in
timpul masturbarii. Aceasta tehnica este de obicei potrivita pentru femeile anorgasmice
care nu s-au masturbat niciodata si cu putine cunostinte legate de ce au nevoie pentru a fi
excitate.
Doua tehnici sunt utile in tratarea unui barbat cu ejaculare precoce pentru a reusi
sa-si ccontroleze ejacularea: tehnica stai-incepe si tehnica strangerii. Tehnica stai-incepe
poate fi realizata fie cu partenera fie prin masturbare. In prima faza, barbatului i se cere sa
se opreasca din stimulare in momentul in care smte ca se apropire ejacularea, apoi se
relaxeaza si se concentreaza asupra senzatiilor corporale pana ce nivelul excitatiei sale
scade. Apoi repeta acelasi lucru. Daca stimularea este oprita prea tarziu si ejacularea are
loc, barbatul este incurajat sa nu se simta furios sau dezamagit ci sa se bucure de
ejaculare. In a doua faza a acestui proces, cand este implicata o partenera, barbatul se
intinde pe spate, iar femeia se aseaza deasupra lui si isi introduce penisul in vagin si
raman linistiti. Scopul este acela de a-l face pe barbat sa se bucure de senzatiile pe care le
are in vaginul femeii fara a ejacula.
In timpul acestui exercitiu, barbatul este incurajat sa atinga si sa maseze femeia si
sa comunice despre ce simte fiecare. Daca simte cca atinge punctul culminant, poate sa-i
ceara femeii sa se intinda langa el in pat pana ce scade nivelul excitatiei.
Partenerii sunt incurjati sa se angajeze in acest exercitiu timp de cel putin 10-15 minute
chiar daca sunt nevoiti sa-l intrerupa pentru a impiedica ejacularea.
In cea de-a treia faza, femeia realizeaza cateva exercitii de strangere a muschilor
vagnali in timp ce sta deasipra lui. Partenerele barbatilor cu probleme de ejaculare precoce,
au de obicei, probleme in a atinge orgasmul deoarece barbatii isi pierd erectia inainte ca ele
sa se excite indeajuns, iar tensiunea este incordata in timpul actului sexual.

Tehnica strangerii este folosita mai rar deoarece este destul de greu sa-i inveti pe
parteneri ce trebuie sa faca. Partenera barbatului il stimuleaza pana la erectie si cand
semnaleaza punctul culminant, aceasta aplica o strangere ferma, dar blanda la baza
penisului timp de 3-4 secunde pana la o pierdere partiala a erectiei. Partenerul poate fi
stimulat din nou si realizata aceasta tehnica, scopul fiind acela de a identifica punctul
culminant si de a-si controla nivelul de excitatie.
Vaginismul este adesea tratat prin deconditionarea incordarii automate a
muschilor vaginali. Este invatat femeia despre tensiunea musculara aflata la nivelul
muschilor vaginali si despre nevoia de a invata cum sa se relaxeze. Intr-un mod sigur, este
invatata sa-si introduca propriile degete in vagin, isi examineaza vaginul in oglinda si
exerseza metodele de relaxare. Poate folosi de asemenea dilatatori din silicon sau metal
creati special pentru aceste exercitii.
Cu timpul, femeia va reusi sa isi introduca dilatatori de marimi mai mari si devine
obisnuita cu senzatia acestora in vagin. Daca femeia are un partener, eventual poate sa-i
ceara acestuia sa o penetreze insa ea sa detina controlul.
3. Terapia de cuplu
Multe cupluri care stiu sa faca sex care sa le ofere placere nu au avut tendinta de a
se acorda atentia cuvenita relatiei sexuale si in final acest lucru poate duce la o diminuare a
doeintei sexuale.
Unele cupluri care se afla in relatie de mult timp au abandonat ritualul seductiei
pe care il urmau la primele contacte. Cuplurile in care ambii parteneri lucreaza pot incerca
sa aiba contacte sexuale la ore tarzii din noapte cand sunt obositi si putin intersati de
activitatea sexuala. Acest tip de contacte sexuale pot fi grabite sau nu ofera satisfactie ssi
acesta pot duce in timp la dorinta scazuta fata de sex.
Un terapeut poate incuraja cuplul sa stea deoparte si sa astepte atata timp cat este
nevoie pentru a reusi sa aiba contacte sexuale reusite. De exemplu, partenerii pot decide sa
angajeze o bona si apoi sa mearga la un hotel unde sa poata face sex fara a se grabi si fara a
fi intrerupti de copii.
Partenerii difera deseori in ceea ce priveste asteptarile legate de intimitate; legate
de ce se va intampla in timpul contactului sexual si legat de responsabilitatea fiecaruia in
activitatea sexuala. Rezolvarea acestor diferente poate fi un scop al terapiei. De exemplu,
daa o femeie sufera de dorinta sexuala diminuata deoarece crede ca partenerul ei este prea
dur in timpul actului sexual, terapeutul poate sa-i sugereze pe acesta sa-i arate femeii
blandetea de care are nevoie pentru a se simti bine. In general, terapeutii ajuta clientii sa-si
inteleaga unul altuia dorintele ascunse si nevoile sexuale si negociaze impreuna cu acestia
pana ajung la acceptate mutuala.
Cand conflictele dintre parteneri implica alte probleme decat practicile sexuale, cum
ar fi un dezechilibru in ceea ce priveste puterea, lipsa de incredere sau ostilitate terapeutul
se va axa mai intai pe rezolvarea acesstor conflicte si mai apoi pe tratarea disfunctiilor
sexuale.

4. Psihoterapie individuala
Desi, majoritatea terapeutilor si-ar dori sa trateze persoanele cu disfunctii sexuale
ca membrii ai relatiilor, acest lucru nu este intotdeauna posibil. Partenerul persaonei cu
probleme de disfunctii sexuale poate refuza sa participe la tratament sau persoana care are
aceasta problema nu are un partener.
Interventiile cognitiv-comportamentale sunt folosite pentru a se adresa atitudinilor
si convingerilor care intervin in functionarea sexuala. De exemplu, un babat caruia ii este
teama ca se va face de ras faca nu va reusi sa-si mentina erectia in timpul unui contact
sexual poate fi predispus sa-si examineze experientele trecute. Daca aceasta este o
intamplare frecventa a acestui barbat, terapeutul va exploza interpretarile cognitive ale
barbatului si il va ajuta sa-si dispute aceste cognitii si sa gaseasca alte alternaive rationale.
Terapiile psihodinamice de obicei se centreaza pe experientele din copilarie care
contribuie la atitudinile negative ale persoanei freferitor la sex. De exemplu, unele teorii
psihodinamice considera ca femeile cu vaginism si dispareunie se autoidentifica cu mamele
lor si nu au ajuns la nivelul de autonomie personala pe care ar fi trebuit sa-l ating in timpul
adolescentei.
Aceste femei refuza implicarea in relatiile sexuale prin inchiderea propriilor
vagine sau prin trairea durerii in timpul actului sexual deoarece inconstient echivaleaza
aceasta implicare in activitatea sexuala cu o rejectie a proprie mame . psihoterapia cu
aceste femei se axeaza pe crearea legaturii intre vaginism si relatia cu mama lor.
Indiferent daca terapeutul foloseste tehnici cognitiv comportamentale sau
psihodinamice ori alte abordari terapeutice pentru a rezolva problema care cauzeaza
disfunctia sexuala, terapia sexuala directa este foarte utila. In terapia cognitivcomportamentala cognitiile clientului sunt evaluate si utilizate ca puncte centrale in
terapie. De exemplu, o femeie care invata cum sa se masturbeze pentru prima data poate
realiza ca are ganduri de genul: o sa fiu prinsa si o sa mor de rusine nu ar trebui sa fac
asta, este un pacat si doar oamenii patetici fac asta in timp ce se masturbeaza.
Terapeutul poate apoi ajuta femeia sa observe irationalitatea acestor ganduri si sa se decida
daca vrea sa-si pastreze aceasta atitudie.
Daca femeia se afla in terapie psihodinamica, terapeutul poate explora originile atitudinii
femeii despre masturbare in primele sale relatii. Astfel ca tehnicile comportamentale ale
terapiei sexuale, nu doar ca invata clientul noi abilitati sexuale, dar ofera de asemenea
material de discutie in sedintele de terapie.
5. Rolul orientarii sexuale si a valorilor in tratament
Majoritatea tratamentelor descrise pana acum presupun ca clientul se afla intr-o
relatie heterosexuala, dar disfunctiile sexuale pot aparea si in relatiile homosexuale.
Lesbienele tind sa nu se planga de vaginism si dispareunie atat de mult ca si femeile
heterosexuale, dar etse mai probabil sa aiba aversiune fata de sexul oral. Ca raspuns la criza
privind SIDA, homosexualii au experimentat multe probleme legale in ultimii ani. Unele
dintre aceste terapii amintite pot fi usor adaptate la cuplurile de gay si lesbiene si la tipul de
sex pe care-l practica. Terapeutul care trateaza cuplurile homosexuale trebuie sa fie sensibil
la conflictele psihologice si la factorii stresori cu care se confrunta aceste persoane ca si
rezultat la rejectiei din partea societatii ( Nicholas, 1989).

Tratamentul trebuie sa ia in considerare si aspectul religios, moral si valorile

culturale referitoare la sex. Tratamentele descrise sunt bazate pe asumptia ca persoanele ar
trebui sa faca sex cand vor si sa se simta bine de fiecare data. Aceasta asumptie nu este
impartasita insa de toata lumea.
Rezumat
Cand cauza disfunctiei sexuale este biologica, tratamentul pentru boala respectiva
poate reduce si simptomele disfunctiei sexuale, altfel, terapia medicamentoasa sau
protezele pot fi folosite.
Terapia sexuala corecteaza practicile sexuale inadecvate ale clientului si ale
partenerului sau. Tehnicile terapiei sexuale inlud terapia centrata pe senzatii, invatarea
masturbarii, tehnica stai-incepe si tehnica strangerii si deconditionarea contractiilor
vaginale.
Terapia de cuplu se bazeaza pe rezolvarea conflictelor din cuplu fie referitoare la
practicile sexuale, fie alte aspecte ale relatiei.
II. Parafiliile
Oamenii gasesc tot felul de moduri de a-si indeplini dorintele sexuale si nevoile,
ramanand totusi, in limitele unui comportament acceptat de societate. Unele exemple din
cultura western pot include consumul unor halucinogene, picturi sau povesti, sau jucarii
sexuale pentru a atinge excitatia in timpul masturbarii sau a contactului sexual cu altii.
Oamenii difera mult in ceea ce priveste ceea ce fac sau nu fac pentru a atuinge orgasmul.
O persoana poate considera sexul oral ca fiind activitatea sexuala cea mai
stimulanta in timp ce o alta persoana poate sa considera aceasta practica dezgistatoare. Un
barbat se poate simti extrem de excitat daca se uita la un concurs de tricouri ude, iar un
altul poate considera acest concurs o prostie.
De obicei, aceste preferinte legate de stimulii sexuali sunt subiecte de conversatii,
dar societatea meereu a trasat o bariera intre activitatile sexuale permise si cele care nu se
admit.
In culturile western si in unele tari islamice, barbatului ii ese interzis sa vada
corpul femeii cu exceptia fetei si a mainilor de teama ca vazandu-le picioarele, bratele sau
parul vor fi excitati.
Indiferent din ce cultura facem parte, judecata noastra cu privire le ce este normal
sau anormal in practicile sexuale este total subiectiva. Luati in vedere urmatoarele serii de
comportamente ale unor barbati exhibitionisti:
Primul barbat merge pe plaja pentru a urmari femeile imbracate in costum de baie. Al
doilea barbat merge intr-un bar de noapte si plateste pentru a vedea o femeie partial
dezbracata care danseza la bar si al treilea sta la panda la geamul baii pentru a vedea
femeile cum se dezbraca. Comportamentul primului barbat nu doar ca este acceptat, dar
este chiar promovat prin intermediul reclamelor s a filmelor. Al doilea exemplu este doar o
forma de comert sexual, in timp ce al treilea comportament este interzis de catre ssocietate
si de catre lege. Si totusi, dorinta fiecaruia dintre acesti barbati era de a vedea femeile, total
sau partial dezbracate...
Acele comportamente sexuale atipice care sunt considerate de DSM IV sunt
denumite parafilii. Parafiliile sunt activitati sexuale ce pot implica obiecte non-umane,
adulti care nu consimt, suferinta si umilinta proprie sau a altora si copii.

Multe persoane au ocazional fantezii parafile. De exemplu, un studiu realizat pe

fanteziile sexuale ale barbatilor a aratat ca 62% dintre fantezii implica sexul cu o fata
tanara; 33% implica fantezii violand o femeie;12%implica umilinta in timpul actului sexual
si 3% aveau fantezii sexuale cu un baietel(Crepault&Couture,1980).
Intr-un alt studiu realizat pe baieti tineri, studenti, 21% raportau ca sunt atrasi
sexual de copii; 9% aveau fantezii sexuale cu copii; 5% se masturbau si se gandeau ca fac
sex cu copii, iar 7% au raportat ca s-ar implica in relatii sexuale cu copiii daca ar fi siguri
ca acest lucru nu s-ar afla niciodata.
Pentru persoanele cu parafilii, activitatea sexuala atipica este singura forma
sexuala de excitatie. De multe ori se dimt siliti sa se implice in propria parafilie, desi sunt
constienti ca pot fi prinsi. Partenerii lor sunt mai degraba surse de a-si indeplini placerile
sexuale decat indivizi cu personalitate, nevoi si drepturi. Unii parafili platesc prostituate
pentru a-i ajuta sa-si realizeze practicile atipice deoarece nu oricine este dispus la acestea,
in timp ce altii isi pot forta partenerii sa se implice in practici de parafilie.
La inceputul capitolului am discutat despre cat de mult difera parafiliile in functie
de cat de mult aceasta problema ii afecteaza pe cei din jur. Vom incepe discutia noastra
despre parafilii cu unu mai putin periculoasa: fetisismul. Persoana cu aceasta problema nu
isi impune fanteziile sexuale altora, iar scopul activitatii lor sexuale are la baza obiecte nonumane.
A doua categorie de tulburari sunt sadismul si masochismul sexual care pot fi destul de
periculoase deoarece pot provoca rau fizic.
A treia categorie de parafilii includ voyeurismul, frotteurismul si exhibitionismul- sunt
periculoase deoarece prin definitie necesita victime.
In final, cea mai severa parafilie este pedofilia, deoarece victimele pedofililor sunt cele mai
neajutorate fiinte: copiii.
1. Fetisismul
Fetisismul implica folosirea obiectelor non-umane care sunt sursa de excitatie si
satisfactie. Fetisurile blande sunt obiectele usaore, fine sau lucioase cum sunt chilotii
femeilor, ciorapii lungi sau portjartierele, iar fetisurile dure sunt mai aspre, negre cum
sunt pantofii cu toc, manusi negre sau imbracaminte din piele sau musama. Aceste
obiecte produc excitatie multor persaoe si sunt intradevar promovate de producatori.
Pentru majoritatea persoanelor aceste obiecte pur si simplu fac persoanele care le poarta
mai sexy si dorinta lor sexuala creste fata de acele persoane. Pentru persoanele cu fetis,
dorinta sexuala este pentru obiectele in sine.
Studiu de caz- un barbat de 32 de ani, singur, fotograf autorizat se prezinta cu
conduita sexuala anormala. Pacientul povesteste ca desi era intr-o oarecare masura
atras de femei, cel mai atras se simte de chilotii acestora.
Amintirea primei excitatii sexuale dateaza de cand avea 7 ani, cand a gasit o
revista pornografica si s-a simtit atras de fotografii cu femei in chiloti. Prima ejaculare a
avut-o la 13 ani prin masturbare in timp ce se gandea la chiloti de femei. S-a masturbat
in chilotii surorii lui pe care i-a furat fara ca aceasta sa stie. Mai apoi a furat chilotii
altor prietene cu care iesea. Gasea un pretext pentru a intra in dormitorul femeii si fura
perechea de chiloti care il satisfacea cel mai mult. Patternul de masturbare in lenjeria
femeilor este metoda lui preferata de a atinge excitatia si orgasmul inca din adolescenta.

Pacientul a avut primul contact sexual la 18 ani. De atunci a avut multe contacte
sexuale, dar partenera lui obisnuita este o prostituata care ii satisface dorintele sexuale.
Pacientului ii era teama sa se intalneasca cu femei la locul lor incat credea ca
s-ar putea ajunge la intimitate si acestea nu i-ar putea intelege dorintele. Refuza sa se
intalneasca cu prietenii care i-ar putea face cunnostiinta cu asemenea femei. Se simtea
anxios si deprimat deoarece viata sa sociala era limitata de preferintele lui sexuale.
O forma elaborata de fetis este travestitul, in care barbatul heterosexual se
imbraca cu haine de femeie ca sa poata sa se excite. Pot sa poarte doar un articol de
imbracaminte feminina cum ar fi o pereche de chiloti de femeie pe sub costumul de
afaceri. Travestirea completa este atunci cand se imbraca cu haine de femeie, se machiaza
sau poarta peruca. Unii barbati fac aceasta transformare izolat, in timp ce altii fac parte
din culturi travestite in care barbatii se intalnesc pentru a manca, a bea imbracati in
femeie.
Unii clinicieni se intreaba daca fetisul ar trebui clasificat ca si tulburare psihiatrica
sau ar trebui sa fie considerata ca o activitate sexuala umana diferita. Majoritatea
persoanelor cu aceasta problema nu cauta terapie si nu simt o detresa puternica in
legatura cu comportamentele lor. In cele mai multe cazuri, comportamentul este
inofensiv deoarece se petrece izolat si nu implica ranirea proprie sau a altora. Fetisul este
una dintre cel mai des intalnite tulburari ale persoanelor care au si alte tipuri de parafilii,
astfel ca, multe persoane cu fetis se angajeaza in alte practici sexuale atipice.
2. Sadismul si masochismul sexual
Sadismul si masochismul sexual sunt doau diagnostice diferite, desi, practicile
sadice si masochiste sunt luate deseori impreuna ca si sadomasochism. Sadistul sexual
capata satisfactie sexuala prin pricinuirea dureriisi a umulintei partenerului de sex.
Masochismul sexual implica propria umulire si pricinuirea propriei dureri.
Unii oameni pot recurge ocazional la sadism sau masochism moderat in timpul
activitatii sexuale fara a se ajunge la pricinuirea unei dureri crescute. Persoanele
diagnosticate cu sadism sau masochism sexual, se angajeaza in aceste comportamente
deoarece sunt singurele forme care le ofera satisfactie.
Ritualurile sadomasochiste implica de obicei practici de dominare si sclavie/
supunere. Un partener este sclavul, imobilizat si legat, apoi este supus, impuns,
strangulat, torturat, mutilat si chiar omorat. Persoana care este victima in timpul acestor
contacte poate fi o persoana masochista, fie o persoana care nu consimte, care este
folosita dupa bunul sau plac. O varietate de unelte pot fi folosite in timpul acestor
activitati, inclusiv imbracaminte din piele neagra, lanturi, franghii, zgarde. Barbatii sunt
mai predispusi decat femeile sa dezvolte activitati sadomasochiste atat in rol sado cat si
maso.
Desi sexul sadomasochist intre parteneri adulti nu duce de obicei la ranirea fizica,
activitatea poate scapa de sub control. Activitatile periculoase sunt cele care implica
privarea de la oxigen, spanzurarea prin punerea pungilor sau amastilor pe cap sau prin
compresarea puternica a pieptului. Accidentele si echipamentele enadecvate pot duce la
raniri grave.

3. Voyeurismul, frotteurismul si exhibitionismul

Voyeurismul implica urmarirea in secret a altor persaone in timp ce se dezbraca,
fac lucruri nud sau fac sex ca si forma exclusiva de a se excita. Pentru aputea fi pus
diagnosticul de voyeurism, comportamentul trebuie sa fie repetitiv si compulsiv in
ultimele sase luni. Persoana care este observata nu stie acest lucru si ar deranja-o daca ar
aafla. Aproape toti voieuristii sunt barbati care privesc femeile. De obicei se masturbeaza
in timp ce privesc femeile sau la scurt timp dupa aceea. Partea care face acest
comportamemt excitant este pericolul de a fi prins si faptul ca femeia ar afla ar ingrozi-o
sau ar infuria-o.
Studiu de caz- Benjamin este un urmaritor. Noaptea se urca pe acoperisul blocului in
care sta si urmareste cu ajutorul binoclului in casele vecinilor. In majoritatea nopttilor
observa macar un eveniment care ii cauzeaza excitatie extrema. Poate fi o femeie
dezbracata saua care face dus sau un cuplu care face se, ori un uidivid care se
masturbeaza. Barbatul de obicei se masturbeaza cu o mana in timp ce cu cealalta mana
tine binoclul pentru a observa in continuare evenimentul pana in momentul in care
ejaculeaza.
Exhibitionismul este intr-un fel imaginea din oglinda a voyeurismului.
Exhibitionistii obtin satisfactie sexuala prin expunerea propriilor organe sexuale unor
obsrvatori involuntari care de cele mai multe ori sunt straini. In majoritatea cazurilor
exhibitionistii sunt barbati si sunt surprinsi de femei. In general se intalneste cu femei in
locuri publice, cum ar fi parcuri, autobuz, statie de metrou fie organele genitale sunt deja
expuse fie asteapta momentul pana sa isi deschida haina pentru a si le expune. Apoi poate
incepe sa se masturbeze, excitarea lui vine din faptul ca observa surprinderea, frica sau
dezgustul femeilor sau din fantezia ca femeile sunt excitate de el.
Studiu de caz- un barbat de 27 de ani, inginer, a cerut ajutor psihiatric deoarece are o
dorinta incontrolabila de a-si expune organele genitale femeilor pe care nu le cunoaste.
La 18 ani a simtit din motive necunoscute de el, pentru prima data, dorinta de
exhibitionism. A cautat situatii in care sa fie singur cu o femeie pe care nu o cunoaste, pe
masura ce se apropia de ea devenea din ce in ce mai excitat. Se apropia de e si isi
expunea penisul in erectie. A observat ca socul si teama femeii il stimula si ejacula.
Mai api se simte vinovat si rusinat si jura ca nu se va mai intampla, dar in
periaoda de tensiune in copleseste o dorinta de neoprit care il conduce spre noi
comportamente exhibitioniste.
Exhibitionistii sunt foarte des prinsi , in general din cauza naturii publice a
comportamentului, dar si din cauza ca unii dintre ei cer sa fie arestati intorcandu-se in
aceleasi locuri. De asemenea, aceste persoane continua sa aiba comportament
exhibitionism desi au fost prinsi.
Fratteurismul este o alta parafilie care implica atingerea si frecarea de o persoana
care nu consimte. De cele mai multe ori comportamentul survine in locuri publice, cum
este autobuuzul sau metroul. Cele mai multe acte de frataj survin cand persoana este in
etate de 15-25 de ani.

4. Pedofilia
Cea mai intalnita si cea mai daunatoare parafilie este pedofilia. Pedofilii sunt
atrasi sexual de copii si prefera sa aiba contact sexual cu copiii decat cu adultii. Pentru a
se pune diagnosticul de pedofilie se cere sa existe activitate de 13 ani sau mai mic,
individul pedofil trebuie sa fie in etate de 16 ani sau mai mult si cu cel putin 5 ani mai
mare decat copilul.
Legile in majoritatea statelor unite definesc molestarea sau violul copiilor cand se
intampla ca un adult s afaca sex cu un copil sub 18 ani. Activitatea sexuala dintre pedofil
si victimele lui este de obicei scurta dar poate fi frecventa. Contactul sexual se realizeaza
cel mai adesea din faptul ca pedofilul expune si atinge organele genitale ale copilului. Alti
pedofili prefera felatia sau cunnilingusul asupra copiilor sau penetrarea vaginului
copiilor, gura sau anusul cu degetele alte obiecte sau cu penisul. Pedofilii pot sa-i
convinga pe copii caei doar le arata dragostea lor prin actiunile pe care le fac.
Majoritatea pedofililor sunt barbati heterosexuali care abuzeaza de fetite.
Homosexualii pedofili de obicei abuzeaza de baieti. Femeile pot fi pedofile, dar acest
lucru se intalneste rar. Abuzul sexual al copiilor nu este o intamplare rara, numarul
copiilor abuzati in SUA este estimat la 400. 000 pe an, aproximativ 12% din acesti copii
au sub 12 ani. Doar 1 la 10 cazuri este raportat autoritatilor. Unii pedofili realizeaza
planuri pentru a castiga increderea copiilor, prin increderea castigata a parintilor. Multi
pedofili au abilitati sarace de interrelationale si se simt intimidati cand au relatii sexuale
cu adulti. Un studiu a scos la iveala ca 1 din 5 pedofili au fost abuzati ca si copii. Poate ca
au invatat ca abuzul sexual asupra copiilor este acceptat de catre adulti sau poate
elibereaza astfel trauma prin care au trecut la randul lor.
Expertii in sanatate mintala sunt impartiti in doua categorii, cei care considera ca
pedofilii ar trebui sa fie vazuti ca si persaone cu tulburari psihiatrice care au nevoie de
trtament si cei care-i considera criminali. Chiar si cei care vad pedofilii in primul rand ca
si persoane bolnave psihic considera ca cel mai bine este ca acestia sa fie inchisi.
Impactul pedofilului asupra copilului molestat este foarte mare. Cele mai
frecvente simptome aparute ca copiii abuzati sunt frica, groaza, tulburarea de stres post
traumatica, tulburari de conduita, hiperactivitate, comportamente sexuale neadecvate si
stima de sine scazuta. Mai multe simptome sunt experimentate de copiii care sunt abuzati
timp de o lunga perioada care sunt penetrati de catre pedofili sau care sunt abuzati de
catre membrii familiei.
Aproximativ doua treimi din copiii abuzati arata o remeisie a simptomelor in
urmatoarele 12-18 luni ale abuzului, dar un numar semnificativ de copii abuzati contimua
sa experimenteze probleme psihologice chiar si in periaoada adulta.
Cauzele parafiliilor
Multe dintre parafilii pot avea cauze similare , care pot provoca comportamente
similare diferitelor parafilii. Peste 90% din parafili sunt barbati, fapt ce se poate datora
faptului ca comportamentele parafile implica ostilitate sau impulsivitate agresiva care
este mai des intalnita in cazul barbatilor decat femeilor.
Presupunerile legate de comportamentul parafilic in mod special de parafiliile
sexuale agresive cum ca ar fi cauzate de anormalitatile nivelului de testosteron nu au avut
succes.Similar,desi unele studii au gasit o oarecare legatura intre anormalitatile
hormonale ori endocrine si parafilii,nu au fost gasite evidente biologice clare.

Consumul de alcool si de droguri sunt comune in parafilii.Aceste substante pot dezinhiba

parafilul incat sa-si puna in aplicare fantezia.
Freud considera parafiliile ca fiind cauzate de regresia dezvoltarii sexuale in
copilarie.El considera ca copiii pot fi excitati sexual de unii oamenii si obiecte ,dar prin
socializare ei invata sa-si reprime dorinta sexuala cu exceptia altor persoane.Persoanele
cu parafilii fie au ramas fixate in cursul dezvoltarii sexuale la un stadiu primitiv,fie a
aparut o regresie.Psihoanalistul Robert Stoller sustinea ca persoanele cu parefilii sunt
simboluri ca acele persoane au suferit o trauma in copilarie si prin ceea ce fac ,inconstient
se razbuna pe adultii care i-au ranit in copilarie.
Teoriile comportamentale privind parafiliia sustin faptul ca ar fii rezultatul
conditionarii clasice.Un adolescent poate sa se masturbeze si sa priveasca o fotografie cu
un cal pe perete.Poate sa-i apara imaginea in care el face sex cu calul si devine mult mai
excitat.Data viitoare cand se va masturba,s-ar putea sa fie si mai atras de fotografia cu
calul deoarece a observat ca devine mai excitat si isi creaza un pattern de
masturbare.Daca fantezia devine puternic asociata cu excitarea sexuala pentru el,va
incerca sa gaseasca moduri de a-si indeplinii fantezia si va dezvolta un fetis.Din cauza
faptului ca barbatii se masturbeaza mai des decat femeile,acestia sunt mai predispusi sa
dezvolte asociatii neobisnuite cu masturbarea ce pot duce la parafilii.
Tratament pentru parafilii
Majoritatea parafililor nu cauta tratament pentru comportamentul lor. Tratamentul
este adesea oferit fortat celor care incalca legea dupa ce au fost arestati pentru
comportamentele pe care le-au savarsit. Simpla incarcerare nu schimba aceste
comportamente si rata de recidiva in randul acuzatilor este foarte ridicata.
Interventii biologice drastice au fost incercate, la inceput cu pedofilii si cu
violatorii. Aceste forme includeau operatii la nivelul creierului , la centrii de control ai
comportamentului sexual si prin castrare. In zilele noastre, abuzatorii sexuali primesc
medicamente antiandrogene care suprima functionarea testiculelor , reduc drastic nivelul
testosteronului si pot reduce conduita sexuala. Aceste medicamente sunt de obicei
asociate cu psihoterapia.
Terapia aversiva este folosita pentru a deosebii raspunsul sexual parafil fata de
obiecte sau situatii excitante. In timpul acestei terapii, parafilii pot primii socuri electrice
dureroase dar inofensive in timp ce privesc fotografii care-i excita sau in timp ce ating
obiectele care-i excita.
Procedura de desensibilizare este folosita pentru a scadea anxietatea parafililor in
ceea ce priveste activitatea sexuala cu alti adulti. De exemplu ,parafilii pot fi invatati
exercitii de relaxare. Deoarece multi parafili au deficite in abilitatile sociale si
interpersonale , terapeutii pot sa-i invete abilitati de abordare si relationare cu persoanele
atractive. Jocul de rol poate fi folosit pentru ai permite parafilului sa practice initializarea
contactului si eventual o activitate sexuala pozitiva cu alte persoane. In cele din urma,
terapia de grup este benefica deoarece parafilii se sprijina unul pe altul in schimbarile pe
care le fac.

III. Tulburarea de identitate sexuala

Pentru majoritatea persoanelor , perceptia propriei persoane ca femeie sau barbat
se refera la identitatea de gen, fiind o componenta fundamentala a conceptului de sine.
Identitatea de gen difera de rolul de gen ,care implica credinta persoanei cu privire la cum
ar trebuii sau nu ar trebuii sa se comporte un barbat sau o femeie in societate. Multe
femeii aleg sa se implice in comportamente considerate ca facand parte din rolul de gen
masculin,cum ar fii sporturile agresive sau cariere competitive , dar isi pastreaza
conceptul de sine ca femeie.
Identitatea de gen si rolul de gen difera de orientarea sexuala care implica
preferinta pentu partenerul sexual. Multii homosexuali barbati au un concept de sine ca
fiind barbatii si de aici rezulta identitatea de gen masculina; multe femei lesbiene au un
conceppt de sine ca fiind femei si de aici rezulta identitatea de gen feminin.
Tulburarea de identitate sexuala esde diagnosticata la indivizii care considera ca
au fost nascuti cu organe genitale gresite si se considera membrii ai sexului opus.
Tulburarea de identitate sexuala este o conditie rar intalnita la copii, cand un copil int-un
mod repetitiv refuza sexul sau anatomic si insista ca este un membru al sexului opus.
Fetele cu aceasta tulburare cauta activitati tipic masculine. Uneoti aceste fete considera ca
intu-un final le va creste penis. Baietii cu aceasta tulburare cauta activitati tipic feminine,
fac parte din grupuri de fete si incep sa se imbrace in haine de fetite de la o varsta
frageda. Isi exprima dezgustul faa de penis si si-ar dorii ca acesta sa dispara.
Tulburarea de identitate sexuala la adulti se refera la transsexualism. Transsexualii
experimenteaza un discomfort cronic si un sentiment de nepotrivire cu sexul si cu
genitalele lor, doresc sa fie scapati de el si vor sa traiasca ca membrii ai sexului opus.
Transexualii se imbraca des in hainele sexului opus ,dar spre deosebire de travestiti nu fac
acest lucru pentru a se excita sexual. Pur si simplu cred ca poarta hainele genlui caruia
apartin. Transexualii care-si permit pot recurge la interventii de schimbare a sexului.
Preferintele sexuale ale transexualilor difera. Unii sunt asexuali, unii sunt heterosexuali,
si unii sunt homosexuali.
Cauze si tratament in tulburarea de identitate sexuala
Identitatea sexuala este rezultatul unui numar de factori biologici si sociali,
inclusiv cromozomii, hormonii, si socializarea. Tulburarea de identitate sexuala poate
rezulta din variatii aparute in dezvoltare sau oricare din acesti factorii, dar cauzele
specifice nu sunt cunoscute. Multi transexualii spun ca au simtit ca e ceva in neregula cu
sexul lor inca de mici. Majoritatea transexualilor sunt atat de disturbati de eroarea lor
sexuala incat recurg la abuzul de alcool si droguri si apar alte probleme psihologice, dar
acestea par sa fie mai degraba consecinte decat cauze ale transexualismului.
Schimbarea de sex implica o serie de tratamente chirurgicale si hormonale timp
de doi sau mai multi ani. Inainte de a fi supus la una din aceste proceduri medicale,
pacientul este incurajat sa se imbrace si sa traiasca in noul lor gen timp de un an sau doi ,
pentru a fi siguri ca asta isi doresc. Procedurile chirurgicale implica in primul rand
indepartarea organelor reproductive existente si mai apoi constructia noilor genitale
folosind transplantul de tesuturi din alte parti ale corpului. Constuctia organelor

masculine la femeie este tehnic mai dificila deoarece chiar daca penisul artificial permite
urinarea, nu poate obtine erectia naturala.
Studiile arata ca pacientii care sunt siguri de hotararea pe care o iau si aleg sa
faca aceste interventii chirurgicale fiind foarte motivati, reusesc sa treaca peste impactul
interventiilor intr-un mod pozitiv. Desi multi dintre acesti pacienti sunt incapabili sa
experimenteze orgasmul in timpul sexului, majoritatea se simt satisfacuti de vietile lor
sexuale si se adapteaza bine din punct de vedere psihologic la noul lor gen.
Un rol foarte important il are integrarea factorilor biologici, psihologici si sociali
care au un impact rezonabil in aceste probleme. Factorii biologici influenteaza identitatea
de gen, orientarea sexuala si functionarea sociala. Acesti factori pot fi moderati de factorii
psihologici si sociali. Interpretarea disfunctiilor sexuale de catre oameni , o practica
neobisnuita sexuala sau o identitate sexuala atipica si mult influentata de catre atitudinea
oamenilor fata de propria lor sexualitate si de reactiile pe care le observa la cei din jurul
lor. Dupa cum am observat in cazul disfunctiilor sexuale, conditiile psihologice si sociale
pot cauza stoparea functionarii normale a corpului unei persoane.
Sumarul capitolului
Ciclul raspunsului sexual poate fi impartin in faza dorintei, excitatiei, platoului,
orgasmului si rezolutiei. Dorinta sexuala se manifesta prin ganduri si fantezii, initierea
sau participarea in activitati sexuale. Faza de excitatie implica o experienta psihologica
de excitatie si placere si schimbarile psihologice precum vasocongestionarea (umplerea
vaselor de sange si a tesuturilor cu sange) si miotonia (tensiune musculara). In timpul
fazei de platou, excitatia ramane la un nivel ridicat, dar stabil. Faza de excitatie si de
platou sunt urmate de orgasm, care implica descarcarea tensiunii musculare aparute in
timpul primelor faze. La barbati, orgasmul implica contractii ritmice ale prostatei,
veziculele seminale, si a intregii lungimi a penisului si a uretrei, alaturi de ejacularare.
Barbatii experimenteaza o perioada refractara urmata orgasmului in timpul caruia nu mai
pot fi excitati pana la orgasm. La femei, orgasmul implica contractii ritmice ale
platformei orgasmice si alte contractii iregulate ale uterului. Femeile un au acea perioada
refractara. Dupa atingerea orgasmului, intreaga musculatura a corpului se relaxeaza, atat
femeile cat si barbatii tind sa experimenteze o stare de profunda relaxare, faza denumita
rezolutie.
Probleme ocazionale in functionarea sexuala sunt foarte des intalnite. Pentru a
putea pune diagnosticul de disfunctie sexuala, o persoana trebuie sa experimenteze o
problema care cauzeaza un distres semnificativ sau dificultati interpersonale, care nu sunt
rezultatul altor tulburari de pe Axa I, si care nu sunt cauze directe ale consumului de
substante sau a unor conditii medicale. Factorii psihologici care pot duce la disfunctii
sexuale sunt atitudinile negative cu privire la sex, experiente traumatizante sau stresante,
sau conflictele aparute in relatii. O varietate de factori biologici, precum bolile, efecte
adverse ale medicamentelor, rani la nivelul sistemilui nervos si dezechilibrele hormonale
pot cauza anumite disfunctii sexuale.
Dorinta sexuala diminuata estee cel mai des intalnita in randul oamenilor.
Persoanele cu aceasta tulburare manifesta o dorinta sexuala scazuta sau chiar absenta fata
de sex. Tulburarea de excitatie include in cazul femeilor tulburarea de excitatie, si in
cazul barbatilor, tulburarea de erectie. Femeile cu tulburarea orgasmului feminin inhibat,

manifesta o intarziere recurenta si persistenta in atingerea orgasmului sau chiar in

capacitatea de a atinge orgasmul desi are parte de o stimulare potrivita si desi trece prin
fazele ciclului de raspuns sexual. Barbatii cu ejaculare precoce ajung sa ejaculele imediat
dupa penetrare, sau dupa putina stimulare fara ca ei sa-si doreasca acest lucru. Barbatii cu
tulburare orgasmica traiesc cu o intarziere recurenta si persistenta sau absenta totala a
orgasmului. Tulburarire algice includ dispareunia care este manifestata prin durerea
genitalelor asociata cu penetrarea si vaginismul, in care femeia experimenteaza contractii
involuntare a muschilor din jurul vaginului, atunci cand este penetrat vaginul.
Din fereicire, majoritatea disfunctiilor sexuale pot fi tratate cu succes.
Tratamentele psihologice combina psihoterapia centrata pe preocuparile personale ale
individului legate de disfunctie si asupra conflictelor dintre individ si partenerul sau si
terapia axata pe descresterea inhibitiei fata de sex si invatarea unor noi practici sexuale
care duc la o viata sexuala placuta. O serie de tehnici in exercitiile axate pe senzatii sunt,
in primul rand, partenerii petrec timp atingandu-se, axandu-se pe senzatii si prin
comunicarea a cea ce le place fara a-si atinge genitalele. In al doilea rand, partenerii se
axeaza pe stimularea genitalelor fara a incerca penetrarea. In al treilea rand, partenerii
ajung la penetrare, dar sunt sfatuiti sa se centreze asupra placerii fara a se gandi la
orgasm sau la performanta.
Barbatii cu ejaculare precoce pot fi ajutati prin tehnica stai-incepe sau prin tehnica
strangerii. In tehnica stai- incepe, barbatul opreste stimularea penisului chiar inainte de a
atinge orgasmul pentru a invata cum sa-si controleze prorpiul corp si nivelul de excitatie.
In tehinca strangerii, partenera barbatului trebuie sa-i stranga acestuia baza penisului intrun mod ferm si totusi bland chiar inainte de ejaculare, cu acelasi scop, de a-si controla
nivelul excitatiei.
Parafiliile sunt un set de tulburari in care centrarea sexuala a individului este pe
(1) obiecte non-umane, (2) adulti care nu consimt, (3) suferinta si umilinta proprie sau a
altov persoane,(4) copiii. Pedofilii gasesc placerea sexuala in relatiile cu copiii.
Majoritatea pedofililor sunt heterosexuali care incearca sa faca sex cu fetite. Multi
pedofili au abilitati interpersonale scazute, se simt intimidati cand au relatii sexuale cu
adultii, si sunt la randul lor victime ale abuzului sexual. Impactul abuzului sexual asupra
copilului se extinde in unele cazuri in intreaga sa viata.
Voyeurismul implica urmarirea in secret a altor persoane care se dezbraca, fac
lucruri fara a fi imbracate, sau fac sex cu partenerii lor. Pentr a putea pune diagnosticul de
voyeurism trebuie sa fie un comportament repetitiv si compulsiv. Persoana urmarita
trebuie sa fie inconstienta de faptul ca este urmarita si ar trebui sa fie deranjata daca ar
afla. Aproape toti voyeuristii sunt barbati care urmaresc femeile.
Exhibitionismul este intr-o oarecare masura imaginea din oglinda a
voyeurismului. Exhibitionistii obtin satisfactie sexuala prin expunerea genitalelor unor
necunoscuti. In cele mai multe cazuri, exhibitionistul este un barbata care suporta totul
pentru a vedea femeia surprinsa. De obicei, confrunta femeia in locuri publice, cum este
parcul, metroul fie cu genitalele deja expuse, fie se descaf la haine pentru a se expune in
fata femeilor. Excitatia lor rezulta din observarea reactiei femeii, este surprinsa, speriata,
dezgustata. Comportamentul exhibitionist este deseori compulsiv si impulsiv: simte o
anumita excitatie, teama, oboseala si excitatie sexuala, iar apoi simte o anumita obligatie
de a-si expune genitalele.

Frotteurismul este o alta parafilie care deseori co-apare cu exhibitionismul si

voyeurismul. Frotteuristul obtine satisfactie sexuala prin a tingerea si frecarea unor
persoane care nu consimt. Pentru a putea fi diagnosticat, un individ trebuie sa aiba acest
comportament intr-un mod repetitiv si compulsiv si sa reprezinta singura modalitate de a
atinge satisfactia sexuala.
Sadicul sexual obtine satisfactie prin oferirea durerii sau a umilintei partenerului
sau sexual. Masochistul sexual obtine satisfactie sexuala prin suferinta si umilire proprie
in timpul sexului. Unele persoane recurg la anumite tehnici sadice sau masochiste in
timpul stimularii sexuale sau a actului sexual, dar nu ajung sa isi provoace o durere sau o
umilinta ridicate. Ritualurile tipice de comportament sado-masochist implica activitati de
dominare si de supunere.
Ultimul tip de parafilie este fetisismul, care implica satisfacerea sexuala cu
ajutorul unor obiecte inumane ca fiind singura sursa ce ofera excitatie si satisfactie
sexuala. O forma particulara de fetis, este travestirea , individul se imbraca in hainele
sexului opus pentru a putea deveni excitat din punct de vedere sexual.
Tulburarea de identitate sexuala este diagnosticata cand un individ considera ca
s-a nascut cu organe genitale gresite si ca face parte din categoria sexului opus.
Tulburarea de identitate sexuala la copii este rar intalnita, copilul respinge organele sale
sexuale anatomice si doreste sa faca parte din sexul opus. Tulburarea de identitate
sexuala la adulti face referire la transexualism. Transexualii experimenteaza o stare de
discomfort si un sentiment de nepotrivire fata de genitalele lor, doresc sa scape de acestea
si vor sa traiasca ca si membrii ai sexului opus. Transexualii deseori se imbraca in hainele
sexului opus, dar spre deosebire de travestiti, nu fac acest lucru pentru a obtine excitatie
sexuala.