Deviatiile sexuale

Parafilia se mai numeste si deviatie sexuala, deviatia (para-) consta in ceva spre care este atrasa (-filia) persoana. Elementul esential il constituie impulsurile sexuale intense, care se repeta si fanteziile excitante sexual, care implica obiecte neumane, suferirea sau umilirea de catre sine a partenerului sau, copii ori alte persoane care nu sunt de acord cu dorintele acestuia. Aceste deviatii de la un comportament sexual normal se pot asocia cu unele anomalii cantitative, ca de exemplu impotenta si frigiditatea. In unele cazuri, in incercarea initiala a persoanei de a depasi insuficienta excitabilitate normala cu ajutorul unor fantezii erotice conduce in timp la fixarea acestora, mai tarziu apare imposibilitatea desfasurarii unui act sexual normal fara a apela la ajutorul lor, ajungandu-se in final la practicarea modalitatii de safisfacere anormala a continutului acestor fantezii erotice. Aceste practici bizare, neobisnuite sunt mai frecvente la barbati decat la femei, insa cauza lor exacta de aparitie este necunoscuta si a caror prevalenta a crescut semnificativ in ultimul deceniu. Se crede ca o mare importanta o au multiplele interferente atat cu aceste comportamente anormale cat si cu unele afectiuni ce apartin sferei psihice, ca de exemplu ca urmare a consumului de toxice: alcoolism, datorita traumatismelor, a afectiunilor vasculare, in cadrul proceselor degenerative- in dementa sau in cazul insuficientei dezvoltari de tip oligofren. Toate acestea ne pot duce la gandul ca parafilia (tulburare a comportamentului sexual) poate fi ca urmare a acestor afectiuni si factori. Sa nu uitam insa de aportul unor factori psihologici importanti in viata individului daca apar si de consecintele lor pe viitor, si anume abuzurile sexuale in copilarie. In tot acest timp s-au enuntat cateva teorii si anume teoria psihanalitica care sustine ca deviatia sexuala ar rezulta dintr-o fixatie intr-una din fazele dezvoltarii psihosexuale; teoria invatarii sustine ca acest act bizar, neobisnuit este asociat cu excitatia sexuala in copilarie si care a dus la o invatare conditionata. Odata cu trecerea timpului aceste persoane se angajeaza in mod repetat in acest comportament deviant si sunt incapabili sa isi controleze acest impuls, lucru care ii face sa actioneze ascultandu-si instinctele, urmand primul impuls. Astfel, acesta se poate hotara in multe momente sa inceteze acest comportament, dar nu se poate abtine la nesfarsit si atunci trece in a-si satisface nevoile, ca apoi sa fie invaluit de sentimente de vinovatie. Atunci cand persoana in cauza, de regula un barbat, este stresat, este depresiv, mai suparat sau anxios are o probabilitate mai mare de a se angaja in acest tip de comportament bizar, neobisnuit penntru cei din jurul sau. Aceste persoane se adreseaza rar din propria initiativa sa consulte un specialist, acestia captand atentia in cazul in care intra in conflict cu partenerul cu care convietuieste care nu ii satisface nevoile si care refuza sa coopereze la preferintele sexuale ale acestuia, sau cu societatea in care traieste care considera ca are un comportament rusinos. Unele dintre cele mai commune si mai intalnite parafilii sunt : -exhibitionismul -fetesismul -frotteurismul -pedofilia -masochismul sexual -sadismul sexual -fetesismul transvestic -voyeurismul. Tratamentul include interventia farmacologica combinata cu psihoterapia. Terapia farmacologica consta in administrarea antiadrogenilor antiandrogenilor cu efect de reducere a secretiei de testosteron si de a antagoniza (anula) actiunea acestuia la nivelul

receptorilor la care se adauga medicatia psihotropa de regula se folosesc antidepresivele. Din categoria antiandrogenilor, cei mai utilizati sunt Cyproterone si Metroxyprogesteron acetat (asa numita castrare chimica cu efect de reducere a sexualitatii exagerate pe durata tratamentului, dar care folositi in doze mari au si o serie de efecte adverse care insa le limiteaza folosirea. Cu mai putine efecte adverse se mai pot folosi alti antiandrogeni cu eliberare prelungita si anume agonisti de GnRH (gonadotropin releasing hormone) care se pot administra o data la 3 luni si au actiune reversibila asupra secretiei de testosteron. Se crede ca aceasta colaborare intre agonistii de GnRH si psihoterapie este destul de eficienta in controlul parafiliilor bineinteles intr-o administrare pe termen lung.

Exhibitionism
Exhibitionismul reprezinta expunerea repetata a organelor genitale in fata unor persoane straine in scopul obtinerii excitatiei sexuale fara nici o intentie de a avea ulterior relatii sexuale cu aceasta, pe o perioada de cel putin 6 luni de zile. Expunerea se face prin surprindere, pe neasteptate, si se poate afirma ca bolnavul este cu atat mai putin satisfacut cu cat reactia spectatorilor sai (fara voia lor) este mai indiferenta. Deoarece acesta nu intentioneaza sa aiba vreun raport sexual cu victimele sale este chiar speriat, derutat de eventualele propuneri ale acestora chiar si in gluma spuse. Persoana vrea sa socheze femeile, iar reactia acestora sa vina ca o confirmare ca penisul sau este intact. Varsta spectatorilor nu prezinta importanta, dar de regula pacientul prefera sa se expuna in fata copiilor sau a femeilor tinere, de aceea, are locurile sale preferate si frecventate: pe langa scoli, sau in parcuri mai putin circulate. Acest comportament apare mai frecvent la barbati, in jurul varstei de 18 ani, insa debutul poate avea loc si la o varsta mai inaintata. Dupa varsta de 40 -50 ani exhibitionismul este rar intalnit La unii barbati, acest comportament este urmat deseori de sentimente de vinovatie si anxietate, insa la altii singura problema care apare este aceea in legatura cu societatea si familia care nu le accepta comportamentul, aparand totodata modificari in ralatiile interpersonale si profesionale. De amintit ca nu constituie exhibitionism acele fapte care pot reprezenta unele simptome a unei alte boli psihice (de exemplu lipsa de pudoare a celor cu un intelect sub normaloligofreni), sau o varianta de comportament normal (nudism) sau cazuri de forta majora care nu mai necesita asteptare (in cazul urinatului in public a unor alcoolisti sau a unor bolnavi cu adenom de prostata la care apare nevoia de a se urina mai frecvent) Tratamentul consta in psihoterapie care trebuie orientate catre constientizarea acestei afectiuni, constientizare care va duce la abtinerea de la acest comportament anormal. Persoanele surprinse ar trebuie sa-l ingnore pe respectivul barbat cat mai mult cu putinta, care este indecent dar nepericulos in acelasi timp sau sa cheme organele abilitate cu ordinea publica, Politia. Se mai practica conditionarea aversiva prin care i se cere pacientului sa isi imagineze o serie de imagini care in final vor duce la practicarea exhibitionismului lui. Apoi in timpul desfasurarii acestor secvente i se cere sa isi imagineze un ofiter de politie sau o persoana care rade de comportamentul lui intr-un moment important al desfasurarii actiunii, astfel se incearca convingerea ca acest comportament pe care il are nu este potrivit. Evolutia acestor persoane depinde de mai multi factori printre care varsta de debut, gradul de cooperare cu psihoterapeutul in a-si invinge problema, disponibilitatea acestuia de a avea o viata si un comportament normal acceptat de societate, alte tulburari psihice daca sunt

asociate. Psihoterapia de grup este o forma de terapie utilizata pentru pacienti pentru a constientiza problema si a preveni recidivele in acest comportament deviant.

Fetisism
Fetisismul reprezinta impulsuri sexuale intense, care se repeta si fantezii excitante sexual cu o durata de cel putin 6 luni de zile ce implica folosirea de obiecte neinsufletite (fetis) . Persoana utilizeaza diverse obiecte in scopul obtinerii excitatiei si satisfactiei sexuale, cele mai frecvente fiind pantofi, articole de imbracaminte: ciorapi, sutiene, chiloti de dama, deseori obiectul excitatiei fiind asociat intr-un fel sau in altul cu o persoana de sex feminin fata de care subiectul a avut o relatie sentimentala sau cu care a intretinut relatii sexuale. Prin urmare fetisismul este in special intalnit la barbati, de regula incepe in adolescenta, la persoane imature din punct de vedere afectiv, devenind cronic odata cu inaintarea in varsta. Uneori persoana cu fetisism capata un aspectul unui colectionar inrait de astfel de obiecte manifestandu-se prin impulsivitate si agresivitate; acesta poate colectiona suvite de par, cercei, ciorapi sau chiloti de dama, insa, ca o regula trebuie sa fi fost folosite de catre o femeie. Persoana cu fetisism se masturbeaza in timp ce imbraca, ca mangaie obiectul fetis sau poate de asemenea pentru satisfacerea nevoilor sexuale sa ceara partenerului sa foloseasca acele obiecte in timp ce intretine raporturi sexuale. In absenta fetisului, barbatul poate suferi de disfunctii ale aparatului erectil. Tentatia irezistibila de a procura astfel de obiecte uneori poate face ca subiectul sa recurga la furt sau sustragere, ceea ce poate avea consecinte medico-legale. Multi dintre indivizi nu considera ca au un comportament anormal si ca nu le cauzeaza nici un fel de dificultati in relatiile profesionale si cele personale, ci unica lor problema poate fi uneori disfunctia sociala datorita comportamentului celorlalti impotriva lui. O alta categorie de persoane este incercata de sentimente de vinovatie uneori dusa la extreme, rusine ca are un astfel de comportament sexual neadecvat, inacceptat in societate. Tratamentul presupune abordarea psihoterapica in sensul constientizarii comportamentului anormal. Se poate recurge la conditionare aversiva si la implozie, adica masturbarea cu fetisul pana cand aceasta isi pierde efectul excitator asupra persoanei si se ajunge la satietate masturbatorie.

Frotteurism
Frotteurismul (frotaj) implica un act prin care se obtine placerea sexuala prin frecarea organelor genitale masculine de o alta persoana care nu este de acord, de obicei o femeie straina sau de un participant intr-un loc aglomerat, de cele mai multe ori mijloace de transport in comun de unde acesta poate scapa relativ usor in cazul in care se cheama politia. De regula apare in adolescenta, insa cele mai frecvente acte de acest tip apar in jurul varstei de 15-25 ani si odata cu trecerea timpului scad in frecventa, barbatii avand cele mai mari sanse de a se angaja in astfel de acte. Acesta isi freaca organele genitale de coapsele sau fesele victimei sau ii mangaie organele genital sau sanii cu mainile in timp ce isi imagineaza o relatie afectuoasa, senzuala cu victima sa. De multe ori indivizii constientizeaza ca pot avea probleme de ordin penal, prin urmare nu se cunoaste frecventa frotteurismului. Tramentul consta in psihoterapie pentru constientizarea faptelor; conditionare aversiva, se apeleaza si la terapia de grup care uneori da rezultate. In acelasi timp se poate administra

medicatie antiandrogenica pentru scaderea dorintei sexuale, folosind medroxyprogesteron acetat.

Fetesism transvestic
Fetesismul transvestic (transvestitismul fetisist, fetisist cu transexualism) implica impulsiuni intense, repetate si fantezii de excitatie sexual la imbracarea si purtarea hainelor de sex opus in cursul unei perioade de cel putin 6 luni. Este folosit de cele mai multe ori in excitarea heterosexuala, cei mai frecventi fiind implicati barbatii care se imbraca in haine de femeie, aceasta variind de la imbracarea ocazionala a unor articole de imbracaminte pana la schimbarea totala a vestimentatiei in cea a sexului opus (cross- dressing) . Unii barbati care se imbraca astfel sunt homosexuali efeminati sau transsexuali. De regula, acesti barbati detin o colectie impresionanta de articole de imbracaminte feminina pe care o utilizeaza intermitent. Prevalenta acestei deviatii sexuale este necunoscuta inca. Imbracarea hainelor sexului opus incepe de obicei in copilarie sau in adolescent timpurie, de multe ori travestirea nu este facuta in public decat tarziu, spre maturitate, la inceput purtand cate un lucru, apoi tot adaugand tot mai multe, pana se imbraca in totalitate cu articole ale sexului opus. In momentul imbracarii hainelor, travestitii au erectie, sunt excitati sexual, simt placere si se masturbeaza. Mai tarziu, aceste articole sunt purtate in public, dar pe sub hainele barbatesti, ca apoi acestea sa nu mai fie ascunse, vor fi purtate fara retineri. Motivatia acestui comportament la unii indivizi se poate schimba in timp, considerandu-l ca un antidot pentru anxietate, pentru depresie, contribuind la o stare de bine, de confort interior, de pace, de multumire. Multe dintre aceste persoane de sex masculin sunt casatorite, insa majoritatea ascund acest comportament fata de sotie, rare fiind cazurile in care le sunt acceptate astfel de comportamente anormale. La unii indivizi poate aparea indispozitia si anxietatea cauzata de apartenenta la sexul biologic (disforie de gen, transexualism, disforie sexuala) , in special in situatii de stres acut si prelungit, insotit sau nu de simptome de depresie si care duce la imbracarea in mod permanent a hainelor si de a trai ca o femeie, motiv pentru care isi doresc cu ardoare o reatribuire sexuala hormonala sau chirurgicala. La aparitia disforiei sexuale acesti indivizi solicita tratament la clinici specializate. Tratamentul este reprezentat de catre psihoterapia catre constientizarea acestui comportament anomal si indreptarea individului si sutinerea unui comportament sexual heterosexual; se mai poate apela la conditionarea aversiva si la unele tratamente medicamentoase (hormonale) pentru scaderea dorintei sexuale.

Voyeurism
Voyeurismul numit uneori si scopofilie reprezinta observarea activitatii sexuale a altor persoane in mod repetat, ca un mijloc preferat de obtinere a excitatiei sexuale. Actul privitului peeping este indreptat catre persoane straine, care nu stiu ca sunt privite, care sunt in pilelea goala (nuzi), sau se dezbraca sau sunt implicate intr-un act sexual, fara a fi urmat de incercarea de a intretine relatii sexuale cu acestea. Voyerismul este o tulburare a indivizilor heterosexuali care au o activitate sexuala neadecvata. Desi acestia se ascund ca sa nu fie vazuti, sunt de multe ori prinsi asupra faptului ori de catre victima sau mai frecvent de catre trecatori. Orgasmul, in urma excitatiei sexuale prin privit survine prin masturbare in

timpul activitatii voyeuristice sau mai tarziu, cand acesta isi aminteste ceea ce a vazut. Voyeurismul este aparent mai frecvent la barbati, insa prevalenta acesteia nu este cunoscuta. Debutul se pare ca se produce inainte de varsta de 15 ani, in adolescenta, ca o expresie a curiozitatii sexuale fiind inlocuit apoi de catre relatii sexuale normale. Cu trecerea timpului, aceasta activitate se poate croniciza, continuand sa traga cu ochiul, chiar daca timid, mai ales in locuri unde persoanele umbla dezbracat (de exemplu plajele cu nudisti) . O varianta noua a voyeurismului este ascultarea de conversatii erotice, de exemplu sexul la telefon. Psihanaliza, terapia de grup si conditionarea aversiva au fost folosite dar neexistand probe clinice sistematice nu se pot trage concluzii privind tratamentul acestui comportament anormal.

Sado-masochism sexual
Masochismul sexual se refera la realizarea satisfactiei sexuale, ca o practica preferata sau exclusiva, prin trairea suferintei; o suferinta prin abuz fizic sau mintal sau pur si simplu de a fi umilit (masochism moral) . Toate aceste impulsiuni, fantezii excitante sexual, repetate si care cauzeaza disfunctii in relatiile socio-familiale ale persoanei sau pe plan profesional timp de 6 luni duc la incadrarea acestui comportament in cadrul tulburarilor ale preferintei sexuale. Daca in cel putin 6 luni exista impusiuni sexuale intense, repetate si fantezii excitante sexual in care provocarea suferintei psihice sau fizice inclusive umilirea victemelor este excitanta pentru o persoana aceasta se numeste sadism. De multe ori sadismul coexista cu masochismul la aceasi persoana, sau cei doi parteneri isi pot alterna rolurile. Daca victima sadicului este un masochist, acesta poate cauta sa minimalizeze in spusele sale suferintele care ii sunt produse, incercand astfel sa isi protejeze intr-un anume fel partenerul sadic. In alte cazuri victimele sadicilor sunt intamplatoare si nu si-au dat acordul la respectivele practice. Cauza acestor comportamente este necunoscuta, fiind emise mai multe ipoteze dar care nu explica prezenta masochismului sau a sadismului ci a parafilior in general. Psihanalistii si-au indreptat atentia catre asocierea sentimentelor de dragoste si ura, care exista in relatiile timpurii ale copiilor cu parintii lor, cel putin in cazul sadicilor. O alta teorie sugereaza ca acest comportament sado-masochist reprezinta defapt o forma de evadare, in care doreste sa domine asa cum si el a fost dominat, supus si umilit (de multe ori abuzat psihic si fizic in copilarie) . Uneori comportamentul sadic sau masochist se mentine constant in timp (persoana, in majoritatea cazurilor este barbat se simte satisfacut dupa o doza constanta de suferinta sau umilire provocata partenerului sau suferita de acesta), alteori insa progreseaza. Sado-masochismul prezinta numeroase variatii ale comportamentului, mai frecvent fiind abordate: imobilizarea prin legare ( bonding) , legarea la ochi ( sensory bondage), folosirea biciului (flagelarea) , inteparea cu obiecte ascutite, ace ( infabulatia) tratarea de catre partener (a masochistilor, de obicei) drept copil mic, infasarea in scutece ("infantilism") . De regula, insa odata cu inaintarea in varsta actele insotite de sadism poate creste in severitate.

O forma particulara de comportament a masochismului sexual, de altfel si extrem de periculoasa, numita hipoxifilie implica placerea sexuala si excitatia prin privarea de oxigen- hipoxie, adica lipsa de oxigen la nivelul creierului prin folosirea de centuri, esarfe, laturi, pungi de plastic de catre un partener sau ambii. Acest comportament poate fi acompaniat uneori de practici de fetisism sau de travestism si se pare ca face in jur de unul sau doua decese la un milion de oameni anual. Date oficiale despre prognosticul acestor comportamente nu este cunoscut, insa in general este bun, mai ales daca se recurge la un tratament adecvat si specializat, bazat pe psihoterapie care este orientata spre gasirea si spre rezolvarea impreuna cu bolnavul a cauzelor care au dus la acest comportament anormal; conditionarea aversiva prin care individual sa fie facut sa inteleaga ca ceea ce face nu este bun, folosindu-se stimuli negativi pentru a elimina sau macar reduce acest comportament deviant. S-a incercat si administrarea de medicamente psihotrope, iar in cazurile grave, cu implicatii medico-legale (delicate sexuale majore) se poate recurge cu consimtamantul persoanei, castrarea chimica, ce consta in adminstrarea unui hormon antiandrogenic (cyproterone sau medroxyprogesteron) care duce la diminuarea acestei sexualitati exagerate.

Pedofilia
Pedofilia consta in preferinta sexuala (sau fantezii reprezentand astfel de activitati) pentru copii, fie ca este vorba de baieti sau fete in general de varste prepubertara sau pubertara (in general in varsta de 13 ani sau mai mici) . Conditia este ca in decurs de cel putin 6 luni sa existe impulsuri intense, repetate si fantezii excitante sexual implicand copii. Pedofilia este, in general, fie secundara (in cadrul homosexualitatii, sau in cazurile cu alte boli psihice: oligofrenii, ori la indivizii cu alte boli asociate ca alcoolismul, dementa, etc), fie primara, cand ca si exhibitionismul, dar cu o gravitate mai mare decat aceasta, poate imbraca aspectul unei tulburari de control al pulsiunilor. Poate aparea si ocazional la persoanele sub influenta alcoolului, in unele medii subculturale. Pedofilia aparent cea mai frecventa dintre parafilii, se intalneste mai preponderant la barbati, insa prevalenta acesteia nu este cunsocuta cu exactitate, datorita existentei prostitutiei cu copii in anumite tari si datorita vanzarii de materiale pornografice care implica copii. Insa, pedofilia ca forma de comportament sexual exclusiv are o probabilitate rara. Persoana cu pedofilie trebuie sa aiba varsta de 16 ani sau mai mult si cu cel putin 5 ani mai mare decat copilul. De obicei pedofilul alege un copil in varsta de 9ani- pana la pubertate, copilul poate fi de sex opus (pedofile hererosexuala, in 95% din cazuri), fie de acelasi sex (pedofile homosexuala, in 5 % din cazuri) . Etiologia pedofiilor nu este cunoscuta, insa s-a emis ipoteza aparitiei acestui comportament la acele persoane care sunt incapabile de a realiza legaturi sentimentale cu adultii, o stima de sine scazuta si totodata apare si frica de femei. Acesti indivizi care au impulsuri sexuale ce vizeaza copii isi pot limita activitatea numai la dezbracarea si privitul acestuia, masturbarea in prezenta copilului sau mangaierea lui. Insa, alti pedofili practica felatia (sexul oral) sau cuninlinctia (similar felatiei, numai ca barbatul ofera placere femeii) asupra copilului sau penetreaza vaginul fetitei, gura sau anusul cu degetele sau cu obiecte straine sau cu penisul, recurgand in multe cazuri si la violenta pentru a-si satisface nevoile sexuale. Acesti indivizi practica acest comportament deviant cu proprii copii, cu copii vitregi sau din familie, insa trebuie mentionat ca acestia pot victimiza si copii

din afara familie. Astfel trebuie diferentiata pedofilia de incest, care se produce numai intre persoane cu grad de rudenie apropiat si nu implica alti copii din afara familie. Uneori bolnavul prezinta preferinte pentru un anumit tip de copil. Boala se poate asocia cu sadism. Pentru aceste persoane care vad copii ca pe niste obiecte sexuale menite sa le satisfaca dorintele sexuale dezvolta adevarate planuri de a fi in apropierea acestora si de a-i ademeni, de a le castiga increderea lor si respectivelor familii de a-si lasa copilul in compania lui. Daca nu le reusesc aceste planuri se poate ajunge in multe cazuri la rapirea copilului. Este cunoscut faptul ca rata recidivelor in acest comportament este destul de mare la varsta adulta si preferinta pentru baieti este de 2 ori mai mare decat preferinta pentru fetite. Evolutia pedofilie este cronica si este in functie de factorul stres care il afecteaza pe individ. O parte dintre copii care ajung victimele acestor indivizi par sa coopereza mai mult datorita fricii decat interesului pentrui aceasta activitate. Efectele asupra copilului pe termen lung a pedofilie nu sunt pe deplin cunoscute. Terapia pedofilicilor include amplasarea acestora intr-o unitate de tratament, in care acesta sa beneficieze de psihoterapie cognitiv- comportamentala si terapie de grup in care sa constientizeze efectele actiunilor sale si acestui comportament neadevat pe care il practica. Se poate recurge in acelasi timp la medicatia antiandrogenica pentru diminuarea impulsurilor sexuale in cazul in care acestea sunt exagerate si persista.

Referat Sexologie:
Deviatiile sexuale

Zainea Lucian MG VI Grupa 10