DEREGLARILE DE DORINTA,

EXCITARE SI ORGASM LA FEMEI

 CAUZELE
I. ORGANICA
-INFECTII VAGINALE
-TRAVALIILE LABORIOASE
-MALFORMATIILE PERINEALE SAU VULVARE
II. MENOPAUZA (SCADEREA NIVELULUI DE ESTROGENI)
III. IN CADRUL UNOR BOLI SISTEMIMICE
-BOLI CARDIOVASCULARE
-DIABETUL ZAHARAT
-SCLEROZA MULTIPLA
IV. MEDICAMENTOS
 DEREGLARI SEXUALE

Pierderea dorintei (libidoului)

Dispareunia

Lipsa orgasmului la femei (anorgasmia)

Vaginismul

Incapacitatea de a obtine orgasm

PIERDEREA DORINTEI (LIBIDOULUI)

DEFINITIE
Inhibitia sexuala reprezinta un nivel scazut al dorintei sexuale. Se manifesta in 2 feluri: fie persoana nu a
avut niciodata prea mult interes fata de sex, fie l-a avut, dar nu-l mai are. Mai exista situatii in care
persoana manifesta o dorinta sexuala, dar nu fata de partenerul sau ci fata de altii. In acest caz, persoana
nu numai ca nu manifesta dorinta sexuala ci simte si o repulsie fata de contactul sexual.
CAUZE

1. probleme in interiorul unui cuplu

2. atitudinea negativa fata de contactul sexual (posibil, experiente sexuale traumatice)

3. dereglari hormonale, stari de depresie si stress, oboseala excesiva

PREVENIRE

O metoda eficienta de combatere a apatiei sexuale este acordarea unei atentii mai mari clipelor de
intimitate nonsexuala. Clipele romantice sau activitatile fara incarcatura sexuala pot fi de mare ajutor
pentru o relatie.
TEXT

DISPAREUNIA
DEFINITIE
Situatia in care actul sexual este dureros, nivelul durerii putind varia de la disconfort usor pina la durere
severa, ce face practic imposibil actul sexual cu penetrare. Durerea poate fi: ascutita, ca o arsura, surda sau
intensa si poate fi resimtita in timpul si/sau imediat dupa actul sexual.
DISPAREUNIA SUPERFICIALA poate fi determinata de o vulvo-vaginita micotica, de herpesul genital sau
de o inflamatie a vestibulului vulvar, sensibilitatea la preservative sau la spermicide.
DISPAREUNIA PROFUNDA poate fi asociata cu endometrioza, cu bolile inflamatorii pelvine dar si cu lipsa
unei excitatii suficiente. Aceasta poate cauza durere si disconfort prin absenta lubrifierii.

Menopauza este o conditie fiziologica deseori asociata cu dispareunia, deoarece in absenta estrogenilor,
reactia structurilor aparatului genital la excitatie este mai lenta, dar si de amploare mai mica.
Din nefericire, atunci cind actul sexual este sinonim cu durerea, se instaleaza un cerc vicios, iar femeia
va sfirsi prin a refuza sexul in totalitate. De aceea, odata durerea tratata va trebui rezolvata si
asocierea mentala intre sex si durere. De cele mai multe ori, o buna comunicare in cadrul cuplului
poate rezolva aceasta problema, dar uneori poate fi nevoie de terapie sexuala.
TEXT

LIPSA ORGASMULUI (ANORGASMIA)

DEFINITIE-incapacitatea de a ajunge la orgasm, chiar si in urma stimularii adecvate.

CAUZELE

I. In cadrul unor boli:

-DZ
-scleroza multipla

-traumatisme pelvine

-tulburari hormonale

-histerectomia totala

-leziuni de coloana vertebrala

II. Medicamentos

III. Psihologic
 CLASIFICARE
I. Anorgasmia primara

II. Anorgasmia secundara

III. Anorgasmia situationala

IV. Anorgasmia intimplatoare

ANORGASMIA PRIMARA
se caracterizeaza prin absenta orgasmului si nivel scazut de excitatie sexuala, desi
actul sexual sau alte activitati sexuale sunt percepute ca fiind placute. 10-15% dintre
femeile care urmeaza un tratament psihoterapeutic au anorgasmie primara. Cauze
posibile ale anorgasmiei primare sunt: inhibitiile socio-culturale, sentimentele
nerezolvate legate de o experienta sexuala traumatica din trecut (abuz sexual, viol,
etc), lipsa de cunostinte despre sexualitate, lipsa ocaziei de a avea acte sexuale intr-o
atmosfera acceptabila social, existenta unui partener cu dificultati de erectie, durerea
resimtita in timpul actului sexual.

Destul de frecvent se intampla ca nici unul din aceste motive sa nu fie prezente.
Terapia anorgasmiei primare include maximalizarea comunicarii cu partenerul,
comunicare care este de multe ori deficitara. In mod frecvent incorporarea stimularii
clitoridiene in actul sexual este suficienta pentru a ajunge la orgasm, iar masturbarea
in lipsa partenerului duce la succes de cele mai multe ori.
ANORGASMIA SECUNDARA
este pierderea capacitatii de a ajunge la orgasm, dupa o perioada
in care femeia a ajuns la orgasm in mod constant. Cauze posibile
ale anorgasmiei secundare sunt: alcoolismul, depresia,
sentimentele de tristete, diferite boli somatice, menopauza cu lipsa
de hormoni feminini, evenimente care au interferat cu sistemul de
valori sexuale ale femeii. Anorgasmia secundara apare insa cel mai
frecvent datorita problemelor existente in cuplu, astfel ca
psihoterapia este centrata pe atrenamentul comunicarii in cuplu si
imbunatatirea relatiei globale cu partenerul. Hipnoterapia este
utila pentru explorarea si depasirea conflictelor subconstiente si
diminuarea anxietatii.
ANORGASMIA SITUATIONALA
este aceea in care femeia ajunge la orgasm la o forma de stimulare dar nu si
la alta, sau cu un anumit partener dar nu si cu alt partener, sau numai in
anumite conditii, sau numai cu un anumit tip de preludiu. De multe ori exista
anumite cauze care inhiba orgasmul, cum sunt: oboseala, grijile emotionale,
sentimentul de presiune in sensul de a avea un act sexual atunci cand femeia
un doreste acest lucru, disfunctii sexuale ale partenerului.

Terapia include recomandarea anumitor pozitii pentru actul sexual, astfel

incat corpul sa "invete sa asocieze" orgasmul cu o anumita tehnica. De
exemplu daca o femeie are orgasm la stimularea manuala dar nu si orgasm
vaginal, poate invata sa le combine pentru a asocia nivelul crescut de
excitatie si orgasmul cu intromisiunea penisului.
ANORGASMIA INTIMPLATOARE
este situatia in care femeia ajunge la orgasm, dar intensitatea
orgasmului nu este suficienta pentru a fi satisfacatoare. Cea
mai frecventa cauza a anorgasmiei intamplatoare este
incapacitatea de a renunta la control, de a raspunde in
intregime la ceea ce ofera partenerul. Psihoterapia in aceasta
situatie este directionata in primul rand spre invatarea
abandonarii controlului permanent al sentimentelor sexuale.
TEXT

COMPLICATII
Persistenta anorgasmiei duce de cele mai multe ori la
diminuarea dorintei sexuale, si ca urmare la scaderea
frecventei actelor sexuale. Prima consecinta o reprezinta
conflictele in cadrul relatiei. Din acest motiv terapia
anorgasmiei are dublu scop: acela de ameliorare a calitatii
vietii sexuale a femeii si acela de prevenire a conflictelor in
cuplu. In disfunctiile de tip anorgasmie primara rata de
succes a terapiei este de 75-90%, iar in anorgasmia
secundara de 65-85%.
VAGINISMUL
DEFINITIE-contractura spastica a musculaturii perineale, in principal a celei care inconjoara intrarea in
vagin si a 1/3 inferioare a vaginului. Din cauza acestei contracturi, vaginul devine dificil daca nu chiar
imposibil de penetrat.

CAUZE:

-actul sexual dureros

-infectii vaginale repetate

-traumatisme sexuale in antecedente (viol)

-nasteri laborioase

-atitudini negative fata de sex (context restrictiv religios,

homosexualitate)

TRATAMENT-interventia medicului, dar in egala masura o buna

comunicare intre parteneri (cooperarea sotului este absolut necesara)

INCAPACITATEA DE A OBTINE ORGASM
FRIGIDITATEA-este o disfunctie sexuala feminina care se manifesta
prin indiferenta sau aversiunea fata de activitatea sexuala, reducerea
sau lipsa libidoului si incapacitatea de a avea orgasm. Frigiditatea nu
trebuie confundata cu alta disfunctie sexuala feminina cum este
anorgasmia, care reprezinta numai incapacitatea femeii de a ajunge
la orgasm, desi dorinta sexuala este prezenta. Unii sexologi au definit
frigiditatea ca fiind absenta totala a placerii si a excitatiei sexuale, atat
in timpul contactelor sexuale cu un partener, cat si in ceea ce priveste
masturbarea. Indiferent de modul de definire, este evident ca o
femeie ce sufera de frigiditate este de asemenea anorgasmica (in
timp ce o femeie anorgasmica nu este neaparat frigida).
TEXT

TIPURI DE FRIGIDITATE
I. frigiditate primara
II. frigiditate secundara.
Frigiditatea primara este
diagnosticul unei femei care nu a
simtit niciodata apetitul sexual,
dorinta sexuala si nu are
capacitatea de a ajunge la orgasm.
Frigiditatea secundara este
caracterizata ca fiind lipsa dorintei
sexuale si a incapacitatii de a atinge
orgasmul, declansata de catre
anumiti factori emotionali,
psihologici si/sau fizici.
 Cauzele psihologice/emotionale
-evenimente traumatizante din trecutul personal: agresiune sexuala, agresiune
fizica, primul contact sexual dureros;
-probleme emotionale: sexul implica emotii, asa ca orice problema ai avea cu
partenerul de viata iti poate afecta viata sexuala (dificultati de comunicare, lipsa
iubirii, un conflict izolat, instalarea rutinei etc.)
-oboseala cronica;
-factori inhibatori cum ar fi mediul ostil (temperaturi prea crescute sau prea
scazute, zgomote puternice, prezenta altor persoane in apropiere)
-anxietate, stres, ingrijorare in legatura cu aceasta problema sau in alte privinte;
-inhibitii cu privire la sexualitate provenite dintr-o educatie (religioasa) stricta cu
interdictii in ceea ce priveste sexualitatea (interzicerea nuditatii, a gesturilor
afective parentale, a masturbarii);
-frica de durere, de a nu ramane insarcinata sau de a nu lua o boala cu
transmitere sexuala;
-complexe fizice, stima de sine scazuta.
Cauzele fiziologice
dereglari hormonale - pot aparea la orice varsta, nu doar la instalarea
menopauzei;
boli endocrine sau cardiovasculare;
malformatii vaginale;
lipsa preludiului;
absenta lubrefierii vaginale;
durerea aparuta in timpul actului sexual, durere ce poate fi declansata de
afectiuni medicale: infectii, vaginita, rani pe colul uterin, etc.
efectul secundar al administrarii unor medicamente precum: contraceptive
orale, antihipertensive, medicamentele contra depresiei sau a unor afectiuni
psihice;
leziuni ale nervilor ca urmare a unor interventii chirurgicale sau traumatisme;
diabet zaharat;
perioada post-partum (dupa nastere) sau post-avort.
consumul excesiv de alcool si/sau droguri.
DIAGNOSTIC
Diagnosticarea frigiditatii este facuta, in
primul rand, prin examinare fizica amanuntita
si prin control ginecologic, pentru a identifica
sau a elimina posibile cauze fiziologice care
pot determina frigiditate. In cazul frigiditatii
secundare, se pot face teste specifice prin
care se masoara concentratia hormonala a
nivelului de estrogen, progesteron sau
prolactina. Un nivel scazut al estrogenului sau
un exces de progesteron sau prolactina pot fi
responsabile de aparitia frigiditatii. De
asemenea, afectiunile ginecologice (infectii,
rani, traumatisme) pot fi evidentiate si tratate
in urma unui control ginecologic de rutina.
TRATAMENT
Din pacate insa, in majoritatea cazurilor evaluarea
medicala si testele de laborator nu pot evidentia o
cauza organica, fiziologica, a frigiditatii. In acest caz,
medicul iti poate recomanda sa consulti un psiholog
sau un sexolog.
Principalele doua tratamente care se aplica in cazul
frigiditatii aparute ca urmare a unor factori psihologici
sau emotionali sunt psihoterapia si terapiile
comportamentale. Psihoterapia dureaza intotdeauna
mai multe luni sau chiar ani si este indicata in special in
cazurile de frigiditate sau anorgasmie primara (care
exista inca de la inceputul vietii sale sexuale).
Terapia comportamentala are o durata mai scurta si
este indicata in cazurile de frigiditate secundara (cea
care survine dupa o perioada de raporturi sexuale
relativ satisfacatoare). In unele cazuri, specialistul poate
ajunge la concluzia ca este necesara terapia de cuplu.