an. I-Botnaru Daniela Case Rep Otolaryngol. 2015; 2015: 570520.Cuneyt Kucur , 1 , * Isa Ozbay , 1 , Fatih Oghan 1 , Nadir Yildirim 1
Zuhal Zeybek Sivas , and
1 Sibel Canbaz Kabay 2 Introducere Tonzilita cronică este o afecţiune frecventă, care chirurgical, poate fi tratată prin mai multe tehnici, printre care şi ablaţia prin radiofrecvenţă. Ablaţia prin RF presupune introducerea unei sonde în ţesuturi pentru a distruge celulele cu energie ionizantă. Caz clinic nr Doi pacienţi de sex masculin, vîrsta de 5 ani s- au internat cu acuze de apnee în somn în anul 2006, respectiv 2013. La examenul endoscopic s-a vizualizat hipertrofia adeno-amigdalară. S-a efectuat adenotomia şi ablaţia amigdalelor palatine prin RF. Complicaţii postoperatorii precoce- *ptoză *mioză *enoftalmie au fost observate pe partea dreaptă la un pacient şi pe stînga la alt pacient. A fost stabilit diagnosticul de sdr. Horner. Cauzele sindromului Horner pot fi multiple:
- compresia ganglionului cervical inferior de către o tumoare
de vîrf pulmonar (Pancoast Tobias)
- sindromul medular lateral
- traumatisme în regiunea cervicală
-infecții ale urechii medii
- anevrism aortic
- tromboză de sinus cavernos etc
Leziunea în sindromul Horner poate fi localizată:
-la nivelul primului neuron (leziuni centrale care implică
calea spino-hipotalamică)
-la nivelul deutoneuronului (leziuni preganglionare)
-la nivelul celui de-al treilea neuron
Ambii pacienţi au fost trătaţi cu doze mari de metilprednizolon (1mg/kg/zi). La ambii pacienţi simptomele postoperatorii s-au ameliorat după 2 luni de tratament, dar un grad uşor de ptoză palpebrală s-a observat timp de un an de la operaţie la unul din pacienţi şi la 7 ani după operaţie la celălalt pacient. Discuţii Există numeroase studii în literatură despre sindromul Horner post-tonsilectomie. În cele mai multe cazuri simptomele au fost temporare, iar apariţia sdr. Horner se datora acţiunii anesteziei locale asupra lanţului simpatic. Persistenţa sdr. Horner după tonsilectomie a fost raportată în foarte puţine cazuri. În cazurile prezentate nu a fost folosită anestezia locală, deci apariţia sdr se datoreză ablaţiei amigdalelor prin RF. Au fost propuse 2 teorii pentru a putea explica apariţia sdr Horner la aceşti pacienţi. 1. Exercitarea unei presiuni asupra plexului simpatic de către edemul şi inflamaţia din jurul ţesutului tonsilar după ablaţia prin RF. 2. Lezarea directă a plexului simpatic ca urmare a temperaturii mari folosite pentru ablaţia amigdalelor prin RF. Ambii pacienţi au răspuns pozitiv la tratamentul cu steroizi. Cu toate acestea, pentru ablaţia amigdalelor prin RF, chirurgii trebuie să fie foarte atenţi unde inseră dispozitivele ferbinţi în amigdalele palatine. În cazurile expuse mai sus, ablaţia prin RF (15V) a fost efectuată cu sonde monopolare. Deci, ar fi mai indicat de efectuat ablaţia prin RF cu sonde bipolare cu proteţie termică pentru a evita apariţia complicaţiilor. Caz clinic nr 2
Autorii prezintă un caz foarte rar al unui copil de 4 ani,
care a prezentat abces de lob frontal, în urma amigdalectomiei. Acesta a fost diagnosticat la CT peste 21 de zile în urma efectuării interventiei chirurgicale.
Complicațiile intracraniene trebuie luate în considerație
la toți pacienții care au suportat tonsilectomie cu simptome de cefalee, vomă și febră marcantă. Caz clinic
Fetiță, 4 ani, a suportat amigdalectomie pentru istoricul
de apnee de somn obstructivă. Din istoricul actualei boli nu a prezentat amigdalită recentă. Recuperarea postoperatorie a fost lipsită de evenimente, pre- și postoperatoriu nu i s-au indicat antibiotice, și a fost externată în mod obișnuit a doua zi după operație. Postoperator Peste 9 zile după intervenție chirurgicală starea sa generală s-a înrăutățit, febră 38.5°C, pofta de mîncare scăzută, deshidratare, vomă și odinofagie. Pacienta reinternată în spital cu diagnosticul de infecție post-amigdalectomie. Examinarea clinică, nu a relevat semne patologice. Cîteva puncte de exudat albicios au fost vizibile în loja amigdaliană stîngă. Istoric de hemoragie nu a fost atestat.
AGS- leucocitoza- 15x109/l și Proteina C reactivă- 30mg/l.
După administrarea i/v de antibiotice și fluide febra a dispărut și starea
generală a devenit satisfăcătoare.
Fetița a fost supravegheată în dinamică pentru încă 48 de ore, administrîndu-se
antibiotice orale- Co-amoxiclav. Starea sa generală aparent s-a îmbunătățit și a fost externată la domiciliu. Peste 22 de zile după amigdalectomie a fost reinternată. Starea generală s-a înrăutățit, prezenta febră 38.5°C, cefalee și vomă. S-a atestat că a scăzut cu 2 kg în greutate după intervenția chirurgicală. Markerii inflamației acute- 9 leucocitoza- 21.8 × 10 /l și CRP - 180 mg/l. CT de urgență a relevat un abces cerebral de cca 6cm. Copilului i s-au aspirat 60 ml de puroi. Pe parcursul următoarelor 4 zile s-au mai colectat 30 ml, care, de asemenea a fost drenat. Examenul bacteriologic a evidențiat Bacteroides și Streptococi non-hemolitici. Conform antibiogramei primele două săptămîni a fost tratată cu Cefotaxim și Metronidazol i/v, și următoarele 4 săptămîini Cefixim per os. CT de control efectuată peste 8 săptămîni nu a evidențiat semne patologice. Starea copilului s-a îmbunătățit, iar examinările clinice ulterioare nu au depistat date patologice. Discutii Căile de propagare a infecției din loja amigdaliană către cutia craniană sunt următoarele:
1. Calea directă- prin eroziunile sau defectele congenitale
ale oaselor bazei craniului.
2. Arterială- prin invazie directă, sau indirectă prin tecile
vasculare
3. Venoasă- prin intermediul venei jugulare interne
4. Prin tecile neurale ale nervilor extracranieni
În concluzie, abcesele cerebrale pot surveni în urma injecțiilor paratonsilare, amigdalitelor acute și, foarte rar, în urma intervențiilor chirurgicale ale amigdalelor palatine.
Decesele postamigdalectomie se întîlnesc extrem de rar.
Complicațiile intracraniene ar trebui să fie luate în vedere la toți pacienții care au suportat amigdalectomie și prezintă febră, vomă și cefalee. Mulţumesc pentru atenţie!