Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OTO-RINO-LARINGOLOGICA
SIORO-MAXILO-FACIALA
71
., Luminita Chiutu'
Dantela Calina, Florin Anqhelina , liviu Cezar Af tinescu,
. . Refaei
Gina
Generalitati
Chirurgia oto-rino-Iaringologica (ORL) si oro-maxilo-faciala (OMF) . t
o serie de particularitati SI anume: prezrn a
- inte~vent~ile chi.rurgicale se desfasoara la nivelul cailor aeriene (cu ex-
ceptia chirurqiei urechii si a mastoidei). Deci chirurgul si anestezistul au
"front" comun de lucru. Prin urmare controlul SI securizarea caii aeriene
sunt obligatorii, capul fiind acoperit cu carnpun intraoperator
_ pregatirea unei cai aeriene curate, libere si neobstruate este principala
grija pentru toate interventiile in sfera ORL
_ leziunile localizate la nivelul cavitatii bucale, farinqehn larinqehn sau
gatului determina distorsiuni sau modificari ale anatomiei reqrunu SI
predispun la lOT dificila.
_ glota si regiunile latero-cervicale sunt zone puternic reflexogene la ma-
nipularea anestezica SI chirurgicala, deci este obligatorie o monitorizare
adecvata si o protectie veqetativa foarte buna intraoperator
Alegerea intre anestezia generala si locala depinde de factori care tin de
pacient si de durata, localizarea si complexitatea procedurilor
Probabil ca in nicio alta ramura chirurgicala nu se cere o mai buna co-
laborare intre chirurg SI anestezist ca In cadrul procedurilor .partajate" ale
cailor aeriene, iar planuirea atenta, evaluarea preoperatone SI cooperarea
stransa sunt esentiale .
• UMF Craiova, Disciplilla A TI, Craiol'a, Roma"i"
Chirurgia urechii
Interventiile la nivelul urechii cuprind o gama larga de proceduri, pornind
la cele de scurta durata ca miringotomia si insertia tubului de ~entllatie,
ajungand la proceduri lungi si complexe ca mastoidectornia sau Interventii~
la nivelul bazei craniului.
Procedurile la nivelul urechii pot fi divizate in interventii la nivelul ureChN
externe, urechii medii, mastoidei si urechii interne.
Procedurile la nivelul urechii externe pot fi facute sub anestezie generala
sau locala si implica indepartarea leziunilor simple, corpii stralni.?in canalul
auditiv extern, anomalii preauriculare, exostoze si reconstructii complext
72 ale canalului auditiv extern.
Procedurile la nivelul urechii medii si mastoidei. La copii otitele medii Pot
evolua cu efuziuni la nivelul urechii medii cu pierderea auzului si pot nece-
sita interventii repetate de drenare a fluidului si plasarea unui tub pentru
a permite ventilatia urechii medii. Aceasta este pe locul doi intre cele mal
comune proceduri intreprinse la copii si adesea este facuta impreuna cu
adenoidectomia sau amigdalectomia.
Infectiile cronice pot evolua cu perforatia membranei timpanului si da-
uneaza lantului de oscioare al urechii medii, sau cu colesteatom care ero-
deaza osul, raspandindu-se la nivelul cavitatii mastoidiene, urechii interne,
sinusului lateral, meningelui si creierului.
Interventiile la nivelul urechii interne presupun proceduri chirurgicale spe-
cializate complexe si includ operatii pe cohlee, sacul endolimfatic si labirint
Implanturile cohleare sunt folosite pentru pacientii cu surditate neurosen-
zoriala si in prezent sunt practicate la copii din ce in ce mai mici. Pacientii
cu tulburari ale labirintului si sacului limfatic, cum ar fi boala Meniere, pot
prezenta vertij sever si surditate.
La toate interventiile la nivelul urechii pacientii sunt mai predispusi la
greturi si varsaturi perioperatorii, dar la cei cu tulburari la nivelul urechii
interne acestea pot fi foarte dificil de tratat.
Anestezia locala
Anestezia locala cu sau fara sedare poate fi facuta in siguranta la pacienti
selectionati.
Anestezia generala
Aproape toate interventiile chirurgicale la nivelul urechii extern d
.' ' f e, me II
SI In~erne necesita olosirea unui microscop, caz in care miscarile, tusea SI
tenslona~~a sun~ f?arte mult amplificate, Accesul la caile aeriene In timpul
procedurii este limitat, deci o cale aeriana sigura si neobstruata este esenti-
ala. O evaluare preoperatorie atenta, ca pentru orice alta anestezie generala,
trebuie intreprinsa, cu o atentie sporita pentru hipertensiunea arteriala sau
alte afectiuni cardiovasculare ce contraindica sau limiteaza incercarile de a
controla intraoperator TA.
Pentru majoritatea interventiilor la nivelul urechii este necesara de obicei
o medicatie preoperatorie nespecifica. Anxiolitice ca tenazepam sunt utile la
pacientii anxiosi. Beta-blocantele preoperator si clonidina erau utilizate In
trecut ca premedicatie, dar nu mai sunt folosite de rutina in prezent. Daca
beta-blocantele si clonidina sunt necesare, pot fi administrate intravenos cu
monitorizare intraoperatorie. Probleme speciale privind anestezia generala
in chirurgia urechii sunt: .' .
• alegerea modalitatii de management a cau aeriene,
• folosirea protoxidului de azot,
• pozitia capului si a corpului,
• monitorizarea nervului facial,
• campul chirurgical adecvat,
• greata si varsaturile,
• durata,
• profilaxla trombozei venoase profunde,
• controlul temperaturil.
Timişoara 201 1
Managementul caii aeriene . .
AI egerea Iintre masca faciala, sonda trahcala., sau masca larinqiana
1" d
dep1nlff
de durata interventiei chirurgicale, de experienta anestezistu UI SI e factotl
care tin de pacient.
Sonda traheala
Pentru majoritatea procedurilor de lunga durata este folosita o sondatra-
heala armata metalic pentru a preveni cudarea sau compresiunea partiala
prin rotirea capului. Ca alternativa, sunt folosite sonde traheale care pre-
zinta curburi preformate. Avantajele folosirii sondei traheale sunt familian-
zarea practicianului cu folosirea ei, capacitatea de a securiza calea aeriana
si protectia oferita fata de etajul superior (sfacelurl si sange) si fata decel
inferior (continut gastric regurgitat) in timpul ventilatiei spontane saucu
presiune pozitiva.
Protoxidul de azot
Protoxidul de azot difuzeaza din sange in cavitatile aeriene de la nivelui
organismului, insumarea lui depinzand de concentratie si de durata aneste-
ziei. Cand protoxidul de azot difuzeaza in cavitatea urechii medii, presiunea
c~este .~i este a~eliorata nu~ai prin reabsorbtie dupa intreruperea admi-
nrstraru la sfarsitul procedurf sau prin deschiderea trompei lui Eustachlo.
care permite evacuarea gazului in cavitatea nazala. La sfarsitul interventiei
dupa intreruperea protoxidului de azot, reabsorbtia rapida a acestuia poalf
"1Rotatia
I . capului
I I si extensia
" ,. gatului sunt necesare' In majoritatea
" .
interven-
tII or a mve, .u urechii,
, deci
. trebuie luate in consid erare masuri' de prevenire
aidcompresiei
' I ,,, semnificative a venelor jugulare interna' SI ext erna SI. a caro-
.ti el a pacientii
' vulnerabili,
., O inclinare ., laterala a mese'I operatorii
Orll poate
Imbunatati
.' accesul chirurgical
. fara ,.a fi nevoie
. de rotirea extrem a a capuIUI.
SIgatu!UI, Bratele trebu le asezate In pozitie neutra si bine fixate. Ridicarea
capufui la 15 grade este utila in scaderea presiunii venoase si imbunatateste
campul chirurgical.
Monitorizarea nervului facial este folosita in timpul interventiilor la ni-
velul urechii medii, mastoidei si urechii interne pentru a identifica nervul
facial si a scadea incidenta lezarilor iatrogene ale acestuia. Se folosesc di-
verse monitoare; principiul general presupune un semnal auditiv sau vizual
pe monitor pentru a identifica momentul in care miscarea chirurgului sau
stimularea este aproape de sau pe nervul facial. Cand nervul este stimulat,
electrozii atasati la nivelul fetei detecteaza activitatea nervoasa, iar moni-
torul semnalizeaza, Blocajul neuromuscular partial sau complet cu relaxante
musculare reduce sau aboleste activitatea acestui nerv, iar sectionarea acci-
dentala a lui nu genereaza semnal. Este esential ca blocada neuromusculara
sa fie intrerupta sau reversata si functia nervului evaluat~ pen.tru ~ asiqu-
ra functia neuromusculara adecvata inainte ca interventia chirurgicala sa
ajunga in vecinatatea nervului facial. Odata cu introducrea remifentanliulul,
poate fi mentinuta mai usor o profunzime adecvata a anesteziei, cu o sonda
traheala pe loc si fara blocada neuromusculara.
Timişoara 201 I
Compui chirurgical .,.
In cursul chirurgiei urechii, sangerarea semnificativa compromite
chirurgical si face dificila interventia sub ~icroscopul operator. Masuri
ple de limitare a sangerarii si de imbunatatire a campului operator
folosite de la inceput:
• O pozitie ridicata a capului pentru a reduce presiunea venoasa si
gerarea este deseori de succes.
• O anestezie usoara, balansata, cu analgezie adecvata (infuzie cu
fentanil] evita tahicardia si hipertensiunea.
• O ventilatie optima evita hipercapnia.
• Hipotensiunea indusa necesita o evaluare atenta a riscurilor si
76 ciilor si nu trebuie efectuata la pacientii cu afectiuni rdi,ovalscul':l
preexistente.
Pentru pacientii din clasa I ASA o TA medie mai mare de 50-60
o TA sistolica intraoperatorie mai mare decat TA diastolica preope
o alura ventriculara in jur de 60 batai/minut ar trebui sa asigure un
chirurgical adecvat. Drogurile folosite in acest scop includ
(metoprolol, labetalol], alfa-2 agonisti [clonidina] si opioide (rernifentană
Antiemeticele
Interventiile la nivelul urechii medii si interne au o incidenta mai marea
greturilor si varsaturilor postoperatorii decat interventiile din chirurgia lJf'
nerala, mai ales dupa interventii care implica labirintul SI nervul vestibular.
Ca o neplacere in plus pentru pacient, eructatiile SI varsaturile cresc presi~
nea venoasa si presiunea intracraniana SI determina derapa rea sau rupem
grefelor fine si protezelor chirurgicale. Pe cat posibil opioidele vor fi evitatt.
pacientul va fi hidratat cu fluide intravenos si vor fi administrate antiemetitt
profilactic. Drogurile sunt administrate singure sau In combinatie; divelS(k
regimuri includ antagonisti ai serotcninei (ondansetron sau granisetronl
butirofenone (droperidolul), anticolinergice Iscopolamina), dexametazona.
agenti gastrokinetici (rnetoclopramidul).
Chirurgi a nasului
Chirurgia nasului poate fi divizata in:
- proceduri pentru aspectul extern al nasului'
_ interventii la nivelul cavitatilor nazale' '
_ interventii la nivelul sinusurilor nazale:
_ proceduri care implica structurile osoase,
Ti»ti~oara 201 J
momente critice ale operatiei pot avea consecinte serioase, provocand
tate lezarea arterei carotide sau extensie intracraniana.
Copiii mici au tendinta de a introduce corpi straini in cavitatile nazale.
Unele materiale, cum sunt bateriile mici, pot eroda mucoasa nazala SI sepluf
si necesita indepartarea imediata. La copiii necooperanti, inc~rcarile de a i".
departa corpii straini prezinta riscul de inhalare a a~estora SI poate fi nece-
sara anestezia generala. Esteideala mentinerea ventilatiei spontane pentrua
reduce riscul ca materialul strain sa patrunda in caile aeriene mici.
Consultul preoperator si evaluarea anestezica vor fi aceleasi atat pentru
anestezia locala cat si pentru anestezia generala. Trebuie urmarite evalu-
arile specifice pentru apneea obstructiva de somn, folosirea presiunii po.
78
zitive continue la nivel nazal, statusul cardiovascular, necesitatea folosirii
vasoconstrictoarelor nazale si istoricul utilizarii antiinflamatoarelor nests
roidiene. Triada Samter, asocierea sensibilitatii la antiinflamatoarele non-
steroidiene a pacientilor cu astm si polipi nazali, care pot avea episoadedt
bronhospasm amenintatoare de viata, vor fi retinute.
Timişoara 201 1
aeriana supraglotica, iar sangele este directionat lateral catre sinusul
form si regiunea retrocricoidiana. .
Masca laringiana protejaza eficient si satisfacator glo~a SI ~r~orele
heobronsic impotriva expunerii la sange pe parcursul chirurqiei .
sinusurilor si in multe situatii poate sa ofere o mal buna protectie
tubul traheal.
Extubarea unui pacient intubat orotraheal se efectueaza de obicei cu pa.
cientul "treaz" sau "profund sedat". Extubarea mastii laringiene se face canc
pacientul poate deschide gura la comanda. In c~irurgia nazala, extubaf'Q
pacientului treaz presupune Indepartarea sondei traheale cand paclen~
raspunde la comenzi si face incercari de a o respinge.
80 Avantajul detubarii pacientului treaz in chirurgia nasului consta in con-
trolul intrinsec al caii aeriene la un pacient care si-a redobandit reflexelt
laringiene si protectia impotriva contaminarii ulterioare a caii aeriene CU
sange si secretii.
Dezavantajul este reprezentat de incidenta crescuta a larinqospasmulsţ
tusei, ranirii, desaturarii oxihemoglobinei si a riscului crescut de sangerare.
Extubarea pe pacient sedat se foloseste in incercarea de a imbunatatii
modul de revenire din anestezie; totusi, in chirurgia nazala, aceasta manevra
lasa calea aeriana neprotejata. Dupa interventia chirurgicala, calea nazala
este de obicei obstruata cu mese chirurgicale, iar pacientul este dependent
de fluxul de aer orofaringian. In practica, acest lucru face extrem de dificila
mentinerea caii aeriene la un pacient cu apnee obstructiva extubat sub se-
dare si care este culcat pe o parte.
Revenirea din anestezie cu o masca laringiana ofera protectia cailor aeri-
ene inferioare fata de sangele din faringe si un mod de recuperare superiol
fata de extubatia pe pacient treaz sau pe pacient sedat. Spre deosebire dt
revenirea din anestezie cu o masca laringiana flexibila, extubarea traheala
pe pacient treaz a fost Insotita de tuse excesiva cu cresterea riscului dt
sangerare si cresterea mcidentei desaturarii oxihemoglobinei imediat dupa
detubare, intarzierea ameliorarii starii pacientului in vederea scoaterii din
sala de operatie si cresterea incidentei desaturarii oxihemoglobinei la ad-
misia in unitatea de postanestezie. Comparativ cu indepartarea mastii la-
ringiene flexibile, extubarea traheala la pacientii sub anestezie profunda'
fost insotita de o incidenta crescuta a tusei, lanngospasmului si desaturalll
oxihemoglobinei imediat dupa detubare. Calitatea imediata si protectia dt
ansamblu a caii aeriene dupa chirurgia nazala pare a fi mai buna pentru
masca laringiana decat pentru sonda traheala.
Laringoscopia si faringoscopia trebuie efectuate la fiecare pacient si t~
buie facuta o inspectie atenta (J cavitatii orale si a regiunii nazale posteO'
Ingrijirea postoperatorie
postoperator toti pacientii cu tamponament nazal au calea aeriana ob-
struata partial sau complet, dar aceasta este semnificativa mai ales la paci-
entii cu apnee obstructiva de somn. Acesti pacienti necesita ingrijire atenta
si tinerea sub observa tie a caii aeriene si pot avea calea nazofaringiana an- 81
grenata in tamponamentul nazal.
Durerea severa postoperatorie nu este caracteristica tuturor interventiilor
chirurgicale la nivelul nasului, iar analgezia de obicei poate fi asigurata cu
acetaminofen oral si un antiinflamator non-steroidian. Canula intravenoasa
trebuie mentinuta pana dupa indepartarea tamponamentului nazal in cazul
unei sangerari neasteptate.
Timişoara 20/1
,
Adenoldectomla 'te es practicata de obicei la copii unde , se evidentiaza
I
" ide mari ce cauzeaza simptome ca obstructie naza a, eS[Uraltl.J.1
qetatn adeno bStructiva de somn, Odata cu cresterea copilului
orala sau ap,nee o I este proportional cu celelalte structuri faringiene
nazal posterior se arg ,
adenoidectomia este rareori necesara, , , ,
LaCOpii " armq ied aIeIe SIv
l veqetatiile adenoide marite determina
, d diferite ' tit
I d grade
obstructie " farinqiana
" por nind de la simplu sforait pana
, la sin
' romu e reZiste""
ta a cal'1or aerte ' ne superioare in care apare obstructia partiala
, a acestora,
,
C opm'" SI' ad u It"II cu apnee obstructiva de somn prezinta , und nsc crescut cit
comp 1, rea tiiII respir, atorii postoperator ' In apneea obstructiva
, e Isomn severa,
h' iahipercarbia hipertensiunea pulmonara SI cordul pu monar pot fi
82 Ipoxemla, , , , " diatri ,
prezen t e. Acesti copii trebuie urmanti ulterior In, centre"1 pe ratnce d speclah_
d
zate cu monitorizare postoperatorie adecvata SI terapie In~ t- ,epen enta
Evaluarea preoperatorie are drept scop identificarea pacientilor cu apnet
obstructiva de somn, dinti pierduti, implanturi dentare vulnerabile, tulburari
de coagulare, anemie, infectii acute si statusul afectiunilor hemat~logiCt
Infectiile acute ale tractului respirator cresc riscul de sangerare SI Inter-
ventia chirurgicala trebuie arnanata. Unii copii necooperanti pot necesita
medicatie sedativa, dar aceasta nu trebuie administrata pacientilor cu apnee
obstructiva de somn cu exceptia cazului in care este posibila monitorizarea
si ingrijirea atenta,
Anestezia generala
Principiile anesteziei pentru amiqdalectornte sunt mentinerea unei pro-
funzimi suficiente a anesteziei pentru prevenirea raspunsului hipertensiv
indus reflex, In timpul procedurii pot fi folosite ventilatia cu presiune pozi-
tiva intermitenta sau ventilatia spontana; la final trebuie facuta o inspec-
tie atenta pentru detectarea sangelui restant. Timpul si modul in care se
face extubarea sunt cruciale pentru a reduce incidenta laringospasmului si
o revenire din anestezie de inalta calitate este esentiala pentru a identifica
problesnele din perioada postoperatorie imediata.
Inductia anesteziei se poate face inhalator sau pe cale intravenoasa. In-
ductia intravenoasa cu propofol si fentanyl cu sau fara relaxant muscular de
scurta durata ofera o inductie lina si rapida cu reducerea iritabilitatii cailor
aeriene. Inductia inhalatorie este folosita in principal la copiii necooperanti
cu abord venos precar si la adultii cu fobie de ac.
Inductia inhalatorie in prezenta obstructiei severe a cailor aeriene poate
fi o procedura lunga si dificila, Pacientii cu apnee obstructiva de somn pot
ave~ rasp,unsuri v~ntilat~rii reduse la hipoxie si hipercapnie si pot tolera hi.
poxra SI hlpercapnla prin Incercari minime de crestere a ratei respiratiilor saU
a volumului tida\. Pierderea rapida' 1
. .1 onusulu: musc It' ,
superioare exacerbeaz3 riscul inductiel' , h I " li a uru Cailor aeriene
111 a atonl Pe
spontane este necesara observarea const t ' parcursul vcntilatiei
' " d ;111 a a balonului r
In timpu I insertrei esci1izatorului de gu ,clervor, mai ales
. ~ ra pentru a IdentT
Amigdalectomla este de obicei mai d urca obslructia.
'fi ' ureroasa la adulti si '
gezie sernru icativa atat intraoperator t si necesita anal-
, , ,. ca SI postoperalor De bi ,
necesari0PIOIZI Intraoperator, InclUSIV morflna, . o ICCIsunt
Alegerea Intre sonda traheala si masca laringiana fi 'b'l '
perienta anestezistului, a chlrurgului si a echip , d eXI I a depinde de ex-
unei masti laringiene flexibile la amigdalectomie ~Iepe rectuperare, Fotostrea
", rezm a o tehnica avan-
sata; masca Iannqiana trebuie folosita doar de un a tezi ,
,'. , ". nes ezist expenmentat
careeste familiarizat . cu insertia SI mentinerea dispozitiv UIUISI .. d e un chirurg 83
care este capabil sa lucreze in jurul ei.
Sonda traheala , curbata este cel mai des folosita in mentinerea caII " aenene
,
pe parcursul ar~lIgdalectomiei. Pentru un anestezist fara experienta, tubul
traheal este mal usor de plasat decat masca laringiana, este mai rezistent la
compresiunea efectuata de catre deschizatorul de gura, este mai putin pro-
babila obstruarea sa in timpul interventiei chirurgicale si ocupa mai putin
spatiu la nivelul orofaringelui decat masca laringiana.
La sfarsitul interventiei, extubarea sondei traheale este intreprinsa dupa
inspectie atenta si laringoscopie pentru a fi siguri ca nu exista cheaguri de
sange.Copilul este asezat in pozitie laterala stanga, cu capul putin mai jos si
de obicei se asaza o perna sub piept pentru a permite ca sangele si secretiile
sadreneze in jos si in afara. Extubarea se poate face cu pacientul treaz sau
sedat Extubarea sub sedare este asociata cu mai putine complicatii la nive-
lul cailor aeriene, dar lasa caile aeriene inferioare neprotejate.
Avantajele folosirf mastri laringiene pentru amigdalectomie includ:
- evitarea relaxantelor musculare,
_ modul superior de revenire din anestezie cu mai putine episoade de
bronhospasm, laringospasm, sangerare si de~~~urare,
_ mal putin sange aspirat decat in cazul roloslru unei sonde traheale fara
balonas ' .' ' triva sangeiui" SI secretill
II or
- protectie superioara a cailor aeriene rmpo
pana la trezirea pacientului. . " schid ochii la comanda.
Masca laringiana se indeparteaza cand pacientii de lrarea sangelui si secre-
Balonasultrebuie sa ramana umflat pentru a per~lt~ asp fi extrasa din gura,
tiilor acumulate in posterior inainte ca masca lannglana sa le tRata nemo-
" te odata cu vars a,
Incidenta hemoragiei postoperatonl. cres. e eriamigdaliene si la
ragiilor este mai mare la adulti, la pacientu cu abces P
pacientii de sex masculin.
Timişoara 201 I
Sangerarile initiale apar de obicei in primele 6 ore de la interventia
rurgicala si pot sa nu fie evidente in perioada postoperatorie imediata
oarece sangele este inghitit. Sanqerarea este de obicei venoasa sau
mai degraba decat arteriala, si apar probleme datorita hipovolemiei,
de aspiratie si dificultatii de efectuate a laringoscopiei. Semnele ::!oUIJ~lrllllUl
pentru hemoragie sunt tahicardia inexplicabila, inghititul excesiv, c
timpului de umplere capilara, paloarea, oboseala, transpiratiile si
cailor aeriene. Hipotensiunea apare tardiv.
Anestezia pentru acesti pacienti presupune:
- administrarea de oxigen;
- reechilibrare adecvata hidroelectrolitica;
84
- verificarea hemoglobinei, hematocritului si coagularii;
- trebuie procurat sange compatibil izogrup, izoRh;
- trebuie stabilit un abord venos de calibru mare, fiabil;
- laringoscopia poate fi dificila datorita cheaguri lor de sange, scurgerit
continue de sange si scaderii drenajului venos si limfatic datorita ed~
mului oral.
Dupa reechilibrare, se opteaza pentru anestezia cu inductie in secventa
rapida, care este tehnica preferata de obicei, sau cu inductie inhalatorit
Pentru o inductie cu secventa rapida, pacientul trebuie asezat intr-o pozitir
cu capul usor coborat, protejand caile aeriene superioare impotriva asp~
rarii sangelui. Unii pacienti nu tolereaza pozitia culcata, iar preoxigenarea,
inductia si presiunea la nivelul cricoidului vor fi facute intr-o pozitie semi-
ridicata. Avantajul inductiei in secventa rapida consta in inductia rapida
si controlul caii aeriene cu mai putine sanse de regurgitare pe parcursul
procedurii. Dezavantajele sunt potentialul de inhalare a sangelui si depresia
cardiovasculara. Trebuie anticipata o laringoscopie dificila, iar daca edemul
caii aeriene si traheei este semnificativ, poate fi nevoie de alegerea unor
sonde traheale mai mici. Dupa intubatia traheala, se va monta un tub gastric
cu lumen mare in vederea decomprimarii stomacului si a evacuarii sangelUi
deqlutit la inceputul si la sfarsitul interventiei.
Inductia inhalatorie poate fi o optiune pentru anestezistii cu experienta in
folosirea acestei tehnici, dar cu schimbarea pozitiei capului spre lateral sad
in jos. Aceasta tehnica poate fi lenta si se poate inhala sange, cu precipitarea
laringospasmului. Pentru un anestezist fara experienta intubatia traheala in
pozitie laterala este mai dificila.
La sfarsitul interventiei, extubarea se va face cu pacientul complet treaz.
Va trebui asigurata monitorizarea atenta postoperatorie a nivelurilor hemO'
globinei si hematocritului ca markeri ai reechilibrarii hematologice.
Epiglotita
Epiglotita acuta este o boala inflamatorie acuta a epiglotei, aritenoizilor
sia repliurilor ariepiglotice. Debutul si progresia simptomelor pot fi rapide si
duc la obstructie aeriana completa, hipoxemie si deces. La adulti incidenta
esteinjur de 1/100.000 cazuri pe an, dar astazi pare in crestere datorita fo-
losirii frecvente a antibioticelor in copilarie, cu asocierea scaderii imunitatii
pentru Haemofilus influenzoe. Adultii si copiii prezinta durere in gat. disfa-
gie, hipersalivatie, gura deschisa, voce innabusita, stridor, si detresa respi-
ratorie. Pacientii adopta deseori pozitia trepied, sezand cu mainile intinse.
Lacopii diagnosticul diferential trebuie facut in principal cu laringotraheo-
bronsita (crupul). Diagnosticul este pus pe istoric si examenul clinic. Lacopii,
laringoscopia indirecta, abordul venos, examenul orofaringelui, injectiile in-
tramusculare si radiografiile laterale de gat, nu ar trebui efectuate deoarec~
stresul suplimentar poate precipita obstructia aeriana completa. ~a adultii
cooperanti, laringoscopia atenta cu fibroscopul flexibil cu ~bra optica, abor-
dul venos si examenul scrupulos orofaringian, pot fi benefice. , '
Atat la copii cat si la adulti trebuie facute pregatiri pentru o mtubatle
dificila si pentru traheostomie de urgenta. Inductia inhalatorie c~ sevofluran
. b" pilul in pozitie sezanda
sauhalotan cu oxigen este Inceputa de o rce: cu CO
," id I d azot nu se foloseste.
sauIn pozitia pe care acesta o prefera, Protoxi u e 'd I
D ' ' t itorizarea SIabor u
upamductia inhalatorie se realizeaza mal depar e mon d
, . d ' . tate pentru a re uce
venos,Fluidele intravenoase si atropina pot fi a nurus re . .
' . ' ' t batia La laringoScOpie,
Probabilitatea aparitiei bradicardiel asociate cu In u ". '1 t apare
ep' I I t efiate Iar eplg o a
Ig ota si repliurile ariepiglotice sunt umf ate, urn ,
Ti"•.lŞoara 20 J J
sub aspectul clasic de "rosu ca cireasa". Adesea glota nu se poate vizu~lI~
singurul indiciu putand fi reprezentat de apanua unor mtci bule h~IClo"
in timpul respiratiei spontane sau dupa apasarea cu blandete a. PI~PtulIII
copilului. Se intubeaza cu o sond.a traheala fara balonas, de Oblc~1 Cu 1
3 mm mai mica decat normal. Initial intubatia se realizeaza oral Iar callf
copilul este stabil se inlocuieste cu o sonda amplasata nazal, care este lI1i
putin probabil sa fie dizlocata in tim.pul urmatoarelo~ 24 pana la 72 de Olt
de ventilatie in unitatea de terapie intensiva pediatrica. Se preleva cuituli
din cavitatea bucala si din sange si se incepe.
La adulti, abordarea urmareste aceleasi principii; totusi, anestezia inhala.
torie la adultul cu cale aeriana compromisa este adesea dificila si greoaie,iar
86 un grad de anestezie profund este greu de atins. Pacientul poate deveni ~
mai hipoxic si hipercapnic cu lungi perioade de instabilitate hemodinamica
Timişoara 2011
luarea standard a caii aeriene pentru a prevede dificultatea ventilatiei, \II.
zualizarea aperturii laringiene si intubatia trahcala. Va fi evaluata patologia
cailor aeriene si impactul asupra managementului acestora. Severitatea Si
dimensiunea leziunilor de la nivelul glotei vor fi evaluate prin laringoscoPlt
directa sau indirecta care va fi efectuata de catre chirurg in ambulatoriu
si de obicei este inclusa si o fotografie cu ceea ce s-a constatat. Informatii
in legatura cu leziunile subglotice si traheale sunt furnizate de radiografia
toracica, tomografia computerizata (el) si rezonanta magnetica nucleara
(RMN).
88 Evaluare Implicatii 1
Istoric de proceduri Orice problema anterioara poate fi semnificativa si toate notifican_
Endoscopice le anestezice trebuie revazute pentru a evalua severitatea si sediul
obstructiel, vascularizatia leziunii si tehnicile anestezice utilizate
anterior
Vocea ragusita Simptom nespecific; pacientii pot fi ragusiti doar datorita unor
Ieziuni minore ale corzilor vocale sau pot prezenta patologie sem-
nificativa a acestora si compromiterea caii aeriene
Modificarea vocii Simptom nespecific; leziuni minore pot determina modificari
semnificative ale vocii
Disfagia Semnificativ si sugereaza obstructie supraglotica; daca se asociaza
cu carcinomul implica extensia esofag rana superioara
Alterarea pozitiei Semnificativ; pacientii cu leziuru partial obstructive compenseaza
respiratorii prin schimbarea pozitiei corpului pentru a limita obstructia caii
aeriene
Imposibilitatea intin- Semnificativ; sugereaza obstructia severa a caii aeriene si pacientul
derii la orizontala poate necesita pozitie ridicata in timpul somnului
Respiratia in timpul Semnificativ; dificultatea respiratiei in cursul noptii sau trezirea in
somnului cursul noptii sugereaza obstructie severa
Stridorul
Semnificativ; indica obstuctia critica a caii aeriene cu reducerea de
peste 50% a diametrului cailor aeriene si la adulti un diametru de
4-5 mm
Stridorulla efort
Semnificativ; sugereaza faptul ca obstructia caii aeriene devine
Stridorul in repaus
critica; pacientii pot sa nu prezinte stridor in repaus
Ti
Cursuri de Allestezie şi Terapie JlllellSiII
r;;nta stridorului Linistitor in general, dar la adultii el' " _
celul,sunt limitate si fluxul de aer c~~:latl sl,la copii miscarile tora-
suficienta turbulenta pentru stridor: C inSuficient pentru a genera
-laringoScopia cu
fibroscopul optic flexi-
compromiterea amenintatoarc de v:a~ccstc Circumstante sugereaza
Evaluarea preoperatorie 89
,Leziunile foarte mobile (polipii, multipli si mari ai corzilor vocale sau pa-
plioamel~) pot produce obstructie partiala a cailor aeriene dupa inductia
anestezlel, dar obstructia totala este rara, Obstructia este mai severa la pa-
cientii cu ventilatie spontana datorita pierderii tonusului orofaringelui si
hipofaringelui,
Leziunile supraglotice, daca sunt mobile, pot obstrua calea aeriana sau
pot face dificila vizualizarea aperturii larinqlene, Leziunile subglotice pot
permite o buna vizualizare a aperturii laringiene dar provoaca dificultati in
timpul pasajului unei sonde traheale.
a CO adecvata; , , c lma:
2 . t' ere a anestezlel usoara, a , ,
- sa asigure o inductie SI o men In , ",
, '1 I emiscat SI fara secretll,
- sa asigure un camp chlrurglca ca:, n ,,'
- sa nu impuna restrictii de timp chlrurguIUl,.. iene si cu instabilitate
- sa nu fie asociata cu risc de incendiu a caii aen
cardiovasculara; , de de apnee sau latin-
- sa permita trezirea rapida, fara tuse, eplsoa
gospasm; , d 'sa fie treaz, sa se simta
- la finalul interventiei pacientul sa nu alba uren,
confortabil.
Timişoara 20} }
Unele dintre aceste idealuri intra in conflict insa. Prezenta unei
heale cu balonas asigura controlul caii aeriene si previne aspiratia, insa
te ascunde o leziune glotica si nu este sigura in cazul utilizarii 1351·r"I".
sonda cu balonas pentru laser ofera o oarecare protectie impotriva
lului termic produs de acesta dar are un raport al diametrului
mai mare si poate ascunde o leziune de laringe. Tehnicile de ventilatie
necesita echipamente si cunostinte speciale si o intelegere a limitarilor
Tehnicile anestezice pot fi impartite in mare in doua grupuri:
- sistem "inchis" in care o sonda traheala cu balonas este amplasata
tru a asigura protectia cailor aeriene inferioare
- sistem "deschis" in care sonda cu balonas este absenta si se
90 alte tehnici de ventilatie spontana si insuflatie sau paralizia """"ft .. L-"I
cu ventilatie in jet.
Sistemul inchis
Avantajele sistemului inchis sunt:
- teh nica de ruti na pentru orice anestezist;
- protectia cailor aeriene inferioare;
- controlul caii aeriene;
- controlul ventilatiei;
- poluare minima cu agenti voiati Ii.
Sistemul deschis
Avantajele sistemului deschis:
- siguranta la utilizarea laser;
- reduce riscul de producerea leziunilor induse de sonda traheala;
- asigura vizualizarea completa a laringelui.
Timişoara 20 J J
Desprinderea unui corp strain poate converti o obstructie partiala iflb
o obstructie severa sau chiar completa. Principiul general de extragerea
corpilor straini prin laringoscopie si trahcobronhoscopie este de a mentint
ventilatia spontana si de a reduce sansele de impingere a corpului strain dis.
tai in caile aeriene. In practica insa, mentinerea ventilatiei spontane in calea
aeriana critica, obstruata, poate fi extrem de dificil si ventilatia intermitenta
cu presiune pozitiva (IPPV)poate fi necesara. Unele centre folosesc de rutina
ventilatia controlata cu relaxare musculara.
Premedicatia sedativa trebuie evitata deoarece poate precipita ocluzia to-
tala a caii aeriene. Inductia se efectueaza uzual prin tehnica inhalatorie CU
sevoflurane sau halotane in oxigen 100%. La un nivel profund al anestezi~
92
se practica laringoscopia dupa ce se administreaza topic local anestezic(li-
docaina). Agentii anticolinergici intravenos (Atropina 20 ~g/kg sau Glyco-
pirolat 10~g/kg) pot ajuta la reducerea secretiilor si la evitarea bradicardi~
reflexe asociate cu manevrele de abordare ale caii aeriene. Atenta observare
si monitorizare pe tot parcursul procedurii este necesara pentru a ne asigura
de gradul de profunzime al anesteziei pentru a preveni miscarea, tuseaSI
laringospasmul. Mentinerea se poate face si cu infuzie de propofol.
Unele bronhoscoape permit atasarea unei piese in T la bratul lateral al
bronhoscopului prin care oxigenul si agentii volatili pot ajunge direct in
traheea distala. Astfel bronhoscopul se comporta similar unei sonde traheale
fara balonas. Unele bronhoscoape nu permit atasarea piesei in T, astfel incat
este necesara o tehnica de insuflatie. Ingrijirile postoperatorii includ obser-
varea edemului cailor aeriene si antiinflamatorii steroidiene (Dexametazona
0,1 mg/kg). antibiotice si oxigen umidificat.
Timişoara 2011
___ ~f7~
Tipic, laringospasmul se ma~ifesta cu stridor care poate. evol~a pana la~
structia completa a cailor aeriene SI necesita tratament Imediat. 5trategiHt
de reducere a incidentei laringospasmului postextubational, mai ales la co.
piii supusi interventiilor ORL, includ administrarea de lidocai~a intravenos;
lidocaina topic, magneziu intravenos si extubarea sub anestezie profunda.
Managementul larinqospasmulul implica aspiratie imediata pentru a in-
departa sangele si secretiile de la nivelul cailor aeriene si aplicarea etansaa
mastii faciale cu oxigen 1000J0 ce actioneaza ca o atela pneumatica pentrua
tine caile aeriene deschise. Manevra Larson, impingerea fortata a mandibule!
anterior cu presiune digitala bilaterala pe unghiul mandibulei anterior de
procesul mastoidian, cunoscut ca punctul lui Larson, poate rezolva larin-
94 gospasmul prin eliberarea caii aeriene si stimulare.
Daca aceste manevre esueaza in asigurarea unui flux suficient de aer,iar
desaturarea in oxigen incepe sa apara, este necesara o crestere a profunzimij
anesteziei cu propofol intravenos sau alte droguri intravenoase. Daca,in
ciuda administrarii de oxigen 1000J0, presiune pozitiva end-expiratorie sau
presiune pozitiva continua si agenti intravenosi laringospasmul continua ~
nivelurile saturatiei in oxigen continua sa scada, o doza mica de succinilco-
lina (0.1-0.5 mg/kg) trebuie luata in considerare.
Daca laringospasmul tot nu se remite, alte cauze de stridor postextuba-
tional trebuie evaluate, incluzand laringomalacia, traheomalacia, paralizia
corzilor vocale, edemul cailor aeriene, hematomul, obstructia cu tesuturi
moi sau prezenta de material strain, cum ar fi pansamentele de la nivelul
gatului.
Incidenta laringospasmului este mai mare la copii decat la adulti si hipoxia
apare mai rapid. Aceasta este o problema particulara la copiii supusi inter-
ventiilor in sfera ORL, necesitand vigilenta si tratament imediat.
Stridorul
Stridorul este reprezentat de sunetul zgomotos, pitigaiat, predominant
inspirator, determinat de fluxul de aer turbulent secundar obstructiei cailor
aeriene superioare si care poate fi o urgenta medicala necesitand interven-
tia imediata. Managementul initial este acelasi indiferent de cauza; trebuie
administrat oxigen 100% pe masca faciala cu pacientul in pozitie verticala~
nebulizari cu epinefrina 1 mg de solutie 1:1000 (1 mi) in 5 mi solutie salina
0.9%, repetat la fiecare 30 min, cu monitorizare. Epinefrina actioneaza prin
depunerea de picaturi la nivelul mucoasei inflamate si edematiate si prin
actiunea sa vasoconstrictoare intensa. Dexametazona,O.l mg/ kg intravenOS
la fiecare 6 ore, contribuie la reducerea edernulul cailor aeriene, dar e nevOie
de 4-6 ore pentru a actiona. Heliox (70% heliu, 30% oxigen) creste foarte
Timişoara 20 J J
,
Pacientii " cu t rau matism la nivelul gatului care , sunt instabili
" hemodin_
" _.•••
I
sau care au eZlunl . ' evidente la nivelul tractului ,aero-diqestiv necesita In_
. hi
ventre c Irurglc 'ala de urgenta ' Traumatismele iatroqene
, ' , care auI ca rtzu••••
.",
d'ISf unc t"la jonc tiunii cricoaritenoidiene, paralizia"'.,,COrzilor voca e, forma•••
de granu Ioame, hematoame sau stenoze subqlotice, reprezinta . o cauza se-.
nificativa de morbiditate dupa intubatia traheala de rutina,
8JblÎogr~tie
Timişoara 20 Il