Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Resursele financiare
ale organizaţiilor
ale autorităţilor şi instituţiilor
ale întreprinderilor
publice publice şi private ale populaţiei
fără scop lucrativ
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării anumitor obiective
economice, sociale sau de altă natură.
1. Impozite şi taxe;
Impozitul este o categorie istorică, apărută o dată cu statul şi strâns legată de acesta.
Art. 58 din Constituția RM Contribuţii financiare prevede:
(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
El este o componentă a circuitului economic şi îndeplineşte trei funcţii:
1. funcţia economică ca element component al mecanismului economic financiar;
2. funcţia financiară, prin care se asigură veniturile bugetare;
3. funcţia social-politică, prin care se redistribuie unele venituri prelevate de la contribuabili către alte grupuri de
contribuabili în mod indirect prin efectuarea de cheltuieli bugetare.
Impozitul reprezintă o contribuție băneasca obligatorie si cu titlul nerambursabil, datorată, conform legii,
statului de către PF si PJ pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.
CF al RM prevede la Articolul 6 că Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor
acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a
acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Trăsăturile impozitelor:
Impozitul este o contribuție băneasca, in sensul ca toate PF si PJ sunt datoare sa participe, după anumite criterii, la
formarea fondurilor generale de dezvoltare a societarii, necesare finanțării unor cerințe social-economice in folosul
întregii colectivități.
Impozitul este o contribuție obligatorie, in sensul ca toate PF si PJ care beneficiază de acțiunile sau obiectivele
finanțate din fondurile generale ale societății trebuie sa participe la formarea acestor fonduri.
Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil, în sensul că, o dată făcute în scopul formarii fondurilor generale ale
societății, ele sunt utilizate numai la finanțarea unor acțiuni si obiective necesare tuturor membrilor societății si nu unor
interese individuale sau de grup.
Impozitele sunt datorate conform dispozițiilor legale, în sensul ca nici un impozit al statului nu se poate stabili şi
percepe decât în „puterea unei legi”, conform principiului după care nullum impositum sine lege.
Rolul impozitelor:
- Rolul pe plan financiar: principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor
publice. În majoritatea țarilor lumii, rolul cel mai important al impozitelor continua sa se manifesta pe plan financiar,
întrucât cea mai mare parte a resurselor financiare mobilizate de stat pentru acoperirea necesităților publice provin din
încasările aferente impozitelor .
- Rolul pe plan economic: utilizarea impozitelor ca mijloc de intervenție în activitatea economică. În condițiile
complexe ale mecanismelor pieței concurențiale si în legătură directa cu încercările statelor moderne de a utiliza
impozitele ca mijloc de intervenție în economie, în practica financiara contemporana se remarca o anumita accentuare
a rolului impozitelor pe plan economic. În acest cadru, impozitele se folosesc ca pârghii de politica economica - prin
însuși modul concret în care sunt așezate şi percepute. Astfel, impozitele se manifesta ca şi instrumente de stimulare
sau de frânare a activităților economice, a consumului anumitor mărfuri sau / şi servicii. Totodată, impozitele pot
impulsiona sau îngrădi relațiile comerciale cu exteriorul în ansamblu sau cu anumite țari
- Rolul pe plan social: se procedează la redistribuirea unei părți importante din PIB între grupuri sociale si indivizi,
între persoane fizice si juridice. Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta prin utilizarea lor ca instrument al
redistribuirii unei parți importante a produsului intern brut. Aceasta redistribuire apare în procesul mobilizării la buget
a impozitelor directe si indirecte si impune redistribuirea resurselor bugetare, utilizarea lor, (şi) în raport cu criteriile
de ordin social. Acest proces are o influența mai mult sau mai puțin intensa asupra comportamentului economic al
diverselor categorii de contribuabili.
În funcție de trataturile de fond si de forma, impozitele se grupează în:
- impozite directe;
- impozite indirecte
1. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/si juridice, în funcție de veniturile
sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere si se percep direct de la subiectul impozitului la anumite
termene precis stabilite. De regula, în cazul acestor impozite, subiectul si suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi
persoana.
2. Impozitele indirecte se percep cu ocazia vânzării unor bunuri şi prestării unor servicii, fiind vărsate la bugetul
public de către producători, comercianți sau prestatori de servicii şi suportate de către consumatorii bunurilor si
serviciilor impozabile. În cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane
fizice sau juridice decât suportatorului acestora.
Primă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală – sumă fixă sau contribuţie procentuală la salariu
şi la alte recompense, pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului pentru preluarea riscului
persoanei asigurate conform legislaţiei.
Contribuabili sunt:
• Angajaţii,
• Angajatorii,
• Persoanele fizice neangajate.
Încasările contribuțiilor de asigurări sociale de stat și a primelor obligatorii și de asigurare medicală au
crescut cu 8,2% și 13,5% în 2016. Creșterea poate fi atribuită atât creșterii fondului de salarizare pe țară,
cât și creșterii primei obligatorii de asigurări medicale, sub formă de contribuții procentuale la salariu și
alte recompense, care au avut loc la mijlocul anului 2015.
3. Granturi primite;
- Granturile sunt transferuri benevole de la alte state sau organizaţii internaţionale. Granturile sunt
clasificate pe tipul donatorului de la care acestea sunt transferate, în granturi curente şi capitale în scopul
pentru care sunt acordate şi pe tipuri de buget.
- Granturi primite de la guvernele altor state
- Granturi primite de la organizații internaționale
În ultimii ani granturile, în special cele externe, au deținut o pondere tot mai mare în veniturile bugetului
public național, atingând în anul 2013 o pondere de 5,6 la sută, sau în valori nominale 2083,5 mil. lei. Circa 60 la
sută din acestea reprezintă granturile pentru proiectele finanțate din surse externe, iar 33,8 la sută cele destinate
suportului bugetar din partea Uniunii Europene. În anul 2015 ele au constituit 2766322,8 mii lei, dintre care
granturi interne 6286 mii lei si granturi externe 2760036,8 mii lei.
Pentru perioada 2016-2017 se estimează o reducere a granturilor externe destinate proiectelor finanțate
din surse externe, deoarece se finisează Programul susținut de Guvernul SUA prin intermediu Fondului ”Provocările
Mileniului – Moldova”, dar o creștere a celor destinate suportului bugetar, datorită lărgirii ariei de acoperire cu
suportul din partea Uniunii Europene în baza semnării a unui program nou care cuprinde perioada anilor 2014-2017.
Se estimează că granturile externe se vor reduce de la 2.1% din PIB în 2017 la 1.3% în 2018. Pentru ultimii ani ai
CBTM, accesul Moldovei la finanțări suplimentare sub formă de granturi pentru suport bugetar este incert.
Previziunile CBTM pentru 2019 și 2020 presupun, prin urmare, că finanțarea din contul granturilor se va reduce la
0.6% din PIB.
4. Alte venituri;
Acestea includ:
-Venituri din proprietate (dobînzi, dividente,defalcari de la ÎS, ÎM, arendă)
-Venituri din vînzarea mărfurilor și serviciilor(taxe și plați administrative)
-Amenzi și sancțiuni;
-Donații voluntare:
-Alte venituri și venituri neidentificate
Categoria alte venituri include veniturile de la utilizarea bunurilor care se află în proprietatea statului sau
proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, veniturile de la prestarea serviciilor cu plată de către
instituţiile bugetare, mijloacele obţinute sub formă de dobînzi şi alte plăţi (comisionul de angajament,
comisionul unic, comisionul de anulare, marja, penalitatea, etc.) aferente soldurilor mijloacelor băneşti la
conturile bancare, plăţi pentru utilizarea creditelor bugetare, veniturile ca parte a profitului net primite de la
cota parte a proprietăţii publice în întreprinderi şi societăţi comerciale, mijloacele obţinute în rezultatul
aplicării măsurilor de răspundere civilă şi penală (amenzi, confiscarea, compensarea prejudiciilor) donaţiile
voluntare, alte venituri şi venituri neidentificate.
a) transferuri cu destinaţie specială pentru acordarea prestaţiilor sociale şi pentru alte cheltuieli;
b) transferuri de la BS pentru acoperirea insuficienţei veniturilor BASS.
Acestea pot fi transferuri curente sau transferuri capitale.
B. Relaţiile între BS și FOAOM se realizează prin:
a) transferuri cu destinaţie specială pentru acordarea prestaţiilor sociale şi pentru alte cheltuieli;
b) transferuri de la BS pentru pentru asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a categoriilor de persoane
pentru care, conform legislaţiei, Guvernul are calitatea de asigurat.
Acestea pot fi transferuri curente sau transferuri capitale.
C. Transferurile între bugetul de stat şi bugetele local se realizează prin:
a)transferuri cu destinaţie generală;
b) transferuri cu destinaţie specială.
De asemenea LFPL prevede că prin decizia autorităţilor reprezentative şi deliberative, între bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale pot fi efectuate:
c) transferuri cu destinaţie specială în scopuri de interes comun.