Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un

animal cățărător în copaci, creatura care a existat acum aproximativ

40 de milioane de ani.[necesită citare] Câinii, așa cum sunt cunoscuți
astăzi au apărut pentru prima oară în Eurasia, acum aproape 13.000
de ani, și cel mai probabil sunt urmașii unui lup de talie mică. Câinele
Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii
emigranți. Câinii au fost pentru prima oară domesticiți de oamenii
cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt Dog Germanii și Irish
Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de
103 cm, iar cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm.
Cel mai greu și de asemenea cel mai lung câine cunoscut este un
Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm și 125 de kg. Cei mai mici
câini sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost
înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.

Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază,
de vânătoare, de companie, îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În
Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff; ei
purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al
doilea război mondial, armata rusă antrena câini „sinucigași” care
alergau printre tancurile germane cu mine care explodau pe spatele
lor.

Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații

pe secundă comparativ cu oamenii care înregistrează 20.000. În mod
natural câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au
5.000.000 de senzoriele (Canis lupus familiaris) este una dintre
subspeciile lupului cenușiu, fiind un mamifer carnivor din familia
canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal domesticit și cel
mai folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria
oamenilor. Cuvântul „câine” denumește masculul speciei, iar
termenul „cățea” este folosit pentru femelă.
Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu
aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au fost găsite în Siberia și Belgia
rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani,
niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima
glaciațiune. Testarea ADN-ului sugerează o scindare evoluționară
între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost găsite
specimene mai vechi de 33.000 ani care să fie în mod clar,
morfologic, câini domestici.

În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele o

specie distinctă, descendentă a lupului, la o subspecie a lupului. Prin
studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la reconsiderarea
taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din 1993, Smithsonian
Institute și American Society of Mammalogists au reclasificat câinele
ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de controverse, câinele
a fost numit Canis lupus familiaris.[1] mul animal domesticit a fost
cainele. Probabil ca omul a intalnit stramosul cainelui cu 17-18 mii de
ani in urma. Resturile din prada vanatoare omului. In ciuda modului
similar de procurare a hranei, omul si cainele nu sunt rivali,
dimpotriva, au devenit asociati. Cu 14-15 ani i.e.n se poate spune ca
existau deja caini domesticiti, deoarece perioada coincide cu trecerea
omului la viata sedentara. O data cu aceasta, nevoia de a avea caini s-
a «specializat» conform diverselor utilizari: de vanatoare, de paza, de
lupta, de lux. Prin domesticire, aspectul si conportamentul cainelui s-
a modificat; neamaivorbind despre deosebirile pregnante care exista
intre caini din cele aroape 400 de rase s-ar parea ca nu sunt indivizi
de aceleasi specii. Cainele este un animal de talie medie, dar exista
deosebiri foarte mari intre numeroasele rase de caini(0,9-70kg).
Corpul este acoperit cu par de diferite culori si dimensiuni. Membrele
se termina cu labe prevazute cu gheare. Exista deosebiri mari in ceea
ce priveste forma capului si a urechilor. Dentitia de lapte este
inlociuta cu cea definitiva, formata din incisivi necesari pentru
prinderea prazii, caninii si molarii necesari pentru taierea si roaderea
hranei. Varsta unui caine se poate stabili dupa dentitie. Organele de
simt, indeosebi simrul mirosului, sunt foarte bine dezvoltate. Este
carnivor dar, pentru o viata sanatoasa are nevoie si de hrana de
origine vegetala. Cu exceptia cainelui de vanatoare, aproape toti
cainii de casa s-au dezobisnuit d

care miros, câinii ajung până la 220.000.000.