ANU L XII No.

605
24 A U G U S T 1938

10 L E I
I

SUCCESUL UNEI
R O M Â N C E LA PARIS
D-ra S o n y a T r a n c u , o tânără
bucureşteancă, a repurtat un Viu
succes la Paris, în cadrul unui recital
de dans al celebrei Balachowa.
 M U N C Ă SI
VOI E BUNA
Acesta e numele nouei organizaţii, în care m uncitorii din
fabrici şi lucrătorii manuali de to t felul, vor găsi
posibilitatea să-şi utilizeze, în mod plăcut şi folositor,
tim pul liber.
A c tiv ita te a nouei organizaţii a şi început şi sub auspiciile
ei, un grup de peste o mie de m uncitori minieri din
Ardeal, au făcut o excursie întâi la Bucureşti şi apoi
ia Constanţa.
Publicăm câteva instantanee din vizita făcută la Constanţa,
de aceşti excursionişti :

Sosirea trenului cu e x c u r s i o n i ş t i , în
g a ra Constanţa.

Grupul de muncitori se în d re a p tă spre port.

La o masă comună, c a re a fost In tim pul p e tre c u t la m are, m u n cito rii

p re z id a tă de d-l S ta v ri Cunescu, din au fă c u t o e x c u r s i e cu vap o ru l.
M in is te ru l M uncii. In f o t o g r a f i a Instan tan eu l nostru a fo s t lu a t în
n o as tră, d-l Cunescu ţine un to a s t. . momentul îm b a rc ă rii.
(Foto I. B. Ursianj,

TEATRUL N A Ţ IO N A L D IN BUCUREŞTI Ş I-A RELUAT A C T IV IT A T E A

a T e a tru l N a ţio n a l au în cep u t re p e tiţiile . F o to g ra fia n o as tră a r a t ă un moment
din s o le m n ita te a sfeştan iei de deschidere.

Pag. 2
(Si
r i No. 605
 In lo c u rile din f a ţ ă , pe bănci, stau notabilităţile şi cursiştii
U n iv e rs ită ţii lib e re din V ă le n ii de M un te.

*
Peste 5000 săteni şi tâ r g o v e ţi au a s is ta t la re p re z e n ta ţia piesei
„R ăzb u n area p ă m â n tu lu i” . In te a tr u l din a e r lib e r dela V ă le n ii de M unte.

INAUGURAREA TEATRULUI iN AER

LIBER, DIN VĂLENII DE MUNTE
Din in iţia tiv a d-lui profesor Nicolae lorga, s'a
inaugurat la Vălenii de Munte, un te a tru în a e r
liber. S'a re p re ze n ta t, ca piesă de deschidere,
„Răzbunarea pământului", o piesă scrisă de d-l
prof, lorga.
înfăţişăm în această pagină c â tev a instantanee
dela prem iera acestui te a tr u :

O scenă din piesa „R ăzb u n area p ăm ân tu lu i" re p re z e n ta tă

în te a tr u l lib e r d ela V ă le n ii de M unte.

BÂLCIUL ANUAL DIN VĂLENII DE MUNTE

De St. M a ria , o d a tă eu în c h id e rea c u rs u rilo r U n iv e r s ită ţii lib e re
„ N ic o la e lo r g a " , a re loc la V ă le n ii de M unte, bâlciu l anu al.
In fo to g r a fia n o a s tră , d -n ii : p ro f. N ic o la e lo rg a , co n s ilie r re g a l şi
Eugen T itean u , m inistrul Presei şi P rop a g a n d e i, la' -iu .
(F o to i. U rsion)

Pag.
 N ziua de 6 M ai 1937, destinderi, ce perm it să fie separat în componenţi. El e com­

/ cel mai nou d irija b il

g e r m a n , zepelinul
O NOUĂ MATERIE PRIMĂ MENITĂ prim at, mai întâi, la douăzeci de atmosfere şi răcesc la o
temperatură de — 135° centigrade — apoi trece într'un
,,H i n d e n b u r g ", exploda, serpentin, unde suferă mai multe destinderi succesive. In acest
la câţiva m etri de pământ,
în clipa când încheia primul
SĂ R E V O L U Ţ I O N E Z E LUMEA fel cea mai mare parte din gazele amestecate se lichefac, în
tim p ce heliumul rămâne sub formă de gaze. Dupăce e p u rifica t
sbor transatlantic. U r i a ş a helium-ul este adunat într'un fel de b u te lii metalice aşezate
massă aeriană se prăbuşia în flăcări, pe terenul aerodromului din Lakehurst. în baterie. O singură supapă perm ite controlul um plerii tuturor recipientelor (buteliilor).
Mai bine din jum ătate dintre pasageri pieriau carbonizaţi. Această Dela locurile de extracţie, heliumul este expediat stabilim entelor m ilitare, care au
catastrofă, în faţa căreia omenirea întreagă rămânea încremenită, trebuia dreptul să se servească de el. Pentru acest transport, Biuroul M inelor are vagoane
să atragă asupra helium-ului atenţia tuturor specialiştilor. Până atunci, se speciale, compuse din tre i cilindri de oţel, fără sudură. Gazul este com prim at în aceste
credea că Germania utiliza acest gaz, la umplerea d irija b ile lo r sale. rezervoare, la presiunea de 150 kgr. pe centim etru p ătrat. Fiecare vagon transportă un
Intr'adevăr, doctorul E c l c e n e r , după constituirea lui ,,G r a f-Z e p p e I i n" volum de helium care, la presiunea ordinară, ar ocupa 2600 m. cubi. Trebue 35
se aprovizionase cu helium în Statele U nite. Exista credinţa ca dacă se asemenea vagoane, pentru a umplea un zepelin, de talia lui „Hindenburg“.
întrebuinţa hidrogenul, un strat de helium aşezat într'o dublă anvelopă Staţiunea din Am arillo păstrează o rezervă de helium suficientă pentru a umfla două
exterioară îl izola de atmosferă şi, prin aceasta, îi îm piedica însăşi com- d irija b ile de aceeaşi mărime.
bustîunea. Dar nu era aşa. Din clipa când s'a a flat că pe „H in d e n b u rg " A extrage c a n tită ţi de helium a tâ t de mari, pare un lucru simplu, la prima vedere, e
era numai hidrogen, obligaţia de a renunţa d e fin itiv la acest gaz prea însa o operaţie plină de g re ută ţi technice cari, toate, au fost înlăturate. Recentele
periculos se impunea, în chipul cel mai tragic. progrese, in utilizarea frigului şi a înaltelor presiuni, şi-au găsit acolo aplicarea lor
firească. Aparatura odată instalată, e suficient un personal puţin numeros pentru în tre ­
ţinerea şi funcţionarea sa.
Dela această dată, he!îum-ul a devenit subiect de cercetări, de lucrări,
de transacţiuni, cari au făcut din el vedeta zilei. Dar mai întâi, ce este Dupăce ,,H indenburg“ a fost distrus, Germ anii s’au g ândit să construiască un alt d irija b il
heliumul ? Acest gaz face adevărate minuni. înainte de a~l fi descoperit şi în acest scop s’au adresat Statelor Unite spre a obţine helium-ul necesar. Dar am eri­
în atmosferă, care-i cuprinde în proporţia de 1/200.000, m etri canii se lăsară a fi rugaţi; ei cerură precizări, tărăgăniră răspunsul, pe m otiv că producţia
cubi de aer, sau în sânul pământului, unde se află uneori, în canti­ izvoarelor lor naturale era prea slabă, singurele izvoare exploatate în lume ; însfârşit,
tă ţi ceva mai mari, savanţii l-au observat în soare, prin anul 1868. La refuzară declarând, pe bună dreptate, că nu sunt siguri dacă aeronavele, construite de
câţiva ani mai târziu, W i l l i a m R a m s a y descoperia existenţa în aer Germani, nu vor fi destinate a ltor întrebuinţări decât exploatării paşnice, a liniilor aeriene.
a ceea ce el a numit ,,gazele rare“, printre cari helium-ul ocupă locul Atunc; frig u rile cuprinseră o întreagă armată de prospectori şi în câteva luni, cercetările
al treilea. Gazele acestea se înmulţiră pretutindeni. Se află atunci că acest gaz se întâlnia
au proprietatea particulară ɧ§?;“ -âÈ**.. , mai des decât s'ar fi crezut.
de-a avea foarte puţine pro- Se ştie azî că helium-ul se produce în descompunerea atom ilor
p rie tă ţi caracteristice. Căci a tu tu ro r substanţelor care manifestă fenomene radio-active.
ele nu intră în nici o conbi- .. După anumite calcule, globul nostru n'ar conţine decât un
naţie chimică, nu se cunosc i 'M procentaj de 0,42 m ilionimi #/ 0 de helium, provenit din aceste
cu niciun alt element şi pF descompuneri. Se poate totuşi prevedea că, în unele locuri,
deci nicî cu oxigenul, adică
nu se p ot aprinde, nu sunt D irija b ilu l Hindenburg, la plecarea din Berlin în
combustibile. Această lipsă călătoria , care avea să (ie ultim a , şi după explozia
de a ctivita te chimică precXim sa, produsă în momentul aterizării la Lakechurst,
şi slaba lui densitate, fac din lângă Ncw-York.
helium gazul ideal, în umple­
rea aerostatelor. Dar a utiliza
pentru acest scop numai heli­
um-ul extras din atmosferă,
ar fi un lucru aproape im ­
posibil. C a n tită ţile produse
prin distilarea aerului lichid
nu îngăduie să obţinem can­
tită ţi de helium mai mari,
decât pentru studiul gazului în laborator.
Curând a fost însă găsit în numeroase gaze naturale, ce ţâşnesc din
pământ. Am erica este cea dintâi ţară care a pornit la exploatarea acestor
izvoare naturale de gaz. Prin 1917, Biuroul M inelor din Statele Unite
construi o uzină, în A m a r i l l o , în Texas, în mijlocul unor imense întinderi
nelocuite, trecute apoi în p ro prieta te a statului. Totuşi condiţiunile de
transport şi de aprovizionare cu apă permiteau ca instalaţia să trăiască
fără greutate. Gazele conţinute în ca ntită ţi, de origină marină, situate la
90 m etri sub pământ, cuprind cam numai 1,8% helium. In alte puncte
ale ţă rii s'au în tâ ln it emanaţiuni de gaze cari cuprindeau 8 până la 9°/0
heiium, însă exploatarea cea mai lesnicioasă s'a d ove dit a fi numai la
A m a r i l l o . Pe de altă parte gazele mai grele sunt utilizate d re p t com­
bustibil, ele amortizând astfel preţul de cost al produsului principal.

O conductă străpunge sânul pământului, spre a căuta amestecul, care este

adus astfel la suprafaţă. Gazul e supus unei serii de compresiuni şi

Pag. 4

0) No 605
TABĂRA MODEL
A S T R Ă J E R ! LOR
DELA BUFTEA
La Buftea s'a instalat, de curând, o tabără-şcoală, a strâjerilor,
care are de scop formarea şefilor de cuib pentru jud. Ilfov.
Este reconfortant să petrec! o zî în mijlocul acestei tabers şi
să vezi puii de români ve niţi din to ate satele şi comunele, la
această .şcoală a desciplinei, higienei şi iu b irii de ţara.
In instantaneele noastre, înfăţişăm câteva aspecte din viaţa
de tabără.

4. O d i h n ă la
umbră.

5. Viitori şefi de
cuib învaţă să
gătească.

î. Tinerii străjeri
la masă.

2. Horă în timpul
liber.

3. Rugăciune în
faţa troiţei.

sau form at aglomerări de acf.-st

gaz. In orice caz, Franţa şi Anglia
nu-i duc lipsa, deoarece el se
găseşte mai cu seamă în gazele pe
cari le degajează izvoarele minerale
şi acelea ale minelor de cărbuni.
Se citează anumite surse, cari cu­
prind pană la 10o/° helium, în răs­
pândirile lor gazoase, dar acestea
sunt ra rită ţi ; geologii pun oare
cari speranţe în regiunea Landes
(Franţa). Dar o p r o b l e m ă nu şi-a
găsit încă soluţia : cum se vor pu­
tea aduna atât de mici cantităţi de
helium, amestecate în asemenea
masse de gaz ordinare.
Dimpotrivă, se pare că America de
Sud ar fi hotărîtă să meargă până
la capăt. A stfel, Brazilia şi Peru
vor păşi în curând pe drumul pro-
ducţiunii.
Goana după helium abia începe.
Fiecare îşi dă seama că actualele
condiţiuni ale navigaţiei aeriene ar
putea fi profund m odificate, dacă
izvoarele exploate vor deveni abun­
dente. O nouă m aterie primă e
m eiită să revoluţioneze lumea.

Pag. 5 No. 605

M A h1 1E V R E,
m a n e v r e 1f i stare
de a l a r m ă > •»

P reşed in tele R epubiicei fra n c e ze şi g en e ralu l G a m elin , Un regim ent de v ânători, cu câini St.* Bernard — auxiliari
suiţi pe o m ovilă, în c o n ju ra ţi de o fiţe r i şi d e le g a ţii m îlita re a preţioşi ai oamenilor — defilează prin f a ţ a preşedintelui Republi*
s tră in e , prim esc d e fila re a fin a lă a tru p e lo r din m an evre. cei, după manevre.
(F o to T ele -F ro n c e )

In toată Europa dăinuieşte starea de

enervare, care este menţinută mereu
de alte incidente. Toate popoarele se
înarmează cu înfrigurare, fiecare stat
vrând să arate cât e de puternic.

In Italia, în Anglia, în Franţa, în

Cehoslovacia se fac to t felul de ma­
nevre militare, iar în Germania, aceste
manevre au căpătat un caracter şi
mai grav, fiind decretate „stare de
alarm ă'1.

Publicăm în aceste pagini aspecte ale

manevrelor din diferite state europene:

Ducele Mussolini studiând

pe h a rtă , în tim p ce Regelui
(d r e a p ta ) i se explică
mersul o p e ra ţiu n ilo r,
m an evrele din Abruzzo.
La s f â r ş i t u l m anevrelor,
Ducele Mussolini a d e c la ra t,
în
în t r ’o c u v â n ta re ţin ută la Turin
că It a lia este g a ta . In f o to g r a f ia
noastră, Ducele înainte de cuvân­
t a re , inspectând un m o rtier.

M a n e v re im p o rta n te ale a v ia ţie i b rita n ic e au avut

loc în Anglia de Apus. Au p a r tic ip a t 900 a p a r a te , de
to a te genurile. In f o t o g r a f ia noastră, piloţi, cu măşti
a ş te a p tă ordine dela C a r tie r u l G eneral.

No. 605.
r

„S ta re a de a la r m a " din j,; ^

Germania este menită să a ra te ,
în primul rând, fo r ţe le m oto­
rizate de c a re dispune a rm a ta
germană.

fspsip-.. .

ffîSm*? IjM'-
m i p

Exerciţii de a r tile r ie de munte, în

Cehoslovacia.

O coloană cehoslovacă de a rtile rie

de munte, în marş,

( J e p m iM d ,-

a fu g it u n o c h iu î

Pag. 7 No. 605


C Ă U T Ă T O R I DE
PREGÂTIŢI-VÂ
M auzit vorbindu-se, pentru prima
A dată, despre „com orile ascunse"
ale Europei C entrale, acum 6
sau 7 ani, la colonelul K r a n e k , în
Gumperdorferstrasse, la Viena. Acesta
era un fost o fiţe r a lui F r a n z
J o s e f , pe care pensia sa, mai mult
decât modestă, îl silîa să locuiască
într'o cameră mobilată, la văduva
unuia dintre camarazii săi de regim ent.
După cum mi-a povestit el însuşi, ca
să-şi omoare tim pul, (căci cu şomajul
de atunci n’avea nici cea mai mică
nădejde, să poată găsi un loc, sau
ceva de lucru) începu, graţie legăturilor
sale de altădată, să alcătuiască un
dosar uim itor, despre tezaurele ascunse
ale vechii monarhii habsburgice. Avea
vreo „50.000 fişe ", pe care le păstra
închise, în două dulapuri uriaşe, aşe­
zate în tr'o cămară de lângă odaia
sa, şî pe care o perdea neagră o
ascundea, din prevedere pentru indis­
creţi... sau pentru spărgători.
De pildă, fiecare bătălie, care avusese
loc pe te rito riu l vechei Austro-Ungarii,
de 150 ani încoace, îşi avea fişa sa,
cu planul operaţiilor, cu numărul
m orţilor, cu rangul lor şi pe cât
posibil cu descrierea obiectelor de
valoare, adunate de supravieţuitori,
după bătălie. Ceea ce permitea colo­
nelului să emită ipoteza că, dat fiind
numărul morţilor, şi banii sau obiectele
de valoare pe care fiecare o fiţer,
sau simplu soldat le avea, probabil,
asupra lui, dintre care numai o mică
parte fusese desigur adunată, trebuia
să se găsească încă, îngropat în pă­
mânt, o mare cantitate de argint,
inele, lanţuri de aur sau alte bijuterii.
Mai avea deasemenea fişe, asupra
castelelor căzute în ruină, străzilor
construite pe locul vechilor cim itire,
mănăstirilor părăsite, care desigur că
aveau vreo pivniţă secretă sau vreun
dulap cu fundul dublu.
O „V IC T IM Ă A DATORIEI"
Profitând de credulitatea şi naivitatea
omenească, în locul său, un excroc
dibaciu ar fi putut câştiga o avere,
dar colonelul, prea scrupulos, prea de
„şcoală veche", n'a izbutit nici măcar
să-şi plătească un apartam ent conve­
nabil, unde să-şi poată adăposti cele
50.000 fişe „m iraculoase", ale sale.
El cerea onorarii ridicole, sau procente,
infime, pentru „co n su lta ţiile " pe care
le dădea. Totuşi, „in fo rm a ţiile " sale
se dovedeau uneori de o exactitate
uim itoare. A stfel, tre i căutători de
comori, cari, după sfatul său, au în­
treprins, pe la 1929, săpături în
Transilvania, în locurile unde s'au dat
lupte groaznice, în 1849, între ruşi şi
unguri, se pare că s'au înapoiat cu o
pradă bogată. Deasemenea, el a fost
acela care, cam to t pe atunci, a sugerat
unor „e xp lo ra to ri" belgieni, să caute
comori turceşti, în albia Dunării in­
ferioare, în jurul Porţilor de Fier,
cercetări care au avut în urmă,
rezultate pe deplin satisfăcătoare.
Colonelul a m urit pe la sfârşitul anului
1934, literalm ente victim ă a d atoriei
căci s'a rănit m ortal, căzând într'un
şanţ, în cursul unor săpături, la care
ţinuse să asiste, în Tirolul austriac.
DIN TAINELE VIENEI
COMORI,
SAPELE!
CINCI LUNI D U P Ă ANSCHLUSS, „CABINETUL NEGRU" mafii şi in v ita ţii, la fosta adresă a
AL COLONELULUI A U STR IA C KRA N EK RENAŞTE, D IN colonelului, (expeditorii nu ştiau de­
sigur, că el murise), în Gumperdor-
P R O PR IA S A CENUŞĂ ŞI V Ă PUNE L A DISPOZIŢIE
ferstrasse. C âţiva corespondenţi, neli­
5 0 . 0 0 0 FIŞE, CA SĂ GĂSIŢI C O M O R I UITATE, ASCUNSE
niştiţi de a nu fi prim it niciun
SAU RĂTĂCITE răspuns, au venit anume la Vienaj,
unde au aflat ştirea dureroasă. Atunci,
desnădăjduiţi, au început să caute
ceea ce valora-, după dânşii, mai mult
decât o comoară : cele 50.000 fişe.
Fosta gazdă a colonelului, prea mul­
— Un m om ent, am aci ţum ită de a-şi putea recupera, astfel,
o parte din banii pe care-î datora
d es crierea e x a c t ă a
fostul său locatar extravagant, vându,
locului...
cu multă bucurie şi... fo arte eftin,
moştenirea. Şi de scurt tim p, fişele,
instalate în dosare mai confortabile,
decât acelea de care dispunea fostul
lor proprietar, au reînceput să aprindă
im aginaţia căutătorilor de comori...
şi de minuni, dîn Europa întreagă,
cărora pleaşca din Rue M ouffetard
le-a redat curajul şi încrederea.
SPRE A REGĂSI COLIERUL DE PERLE
A L ÎMPĂRĂTESEI ELISABETA
— la tă fişo ! E fo a r te
simplu, nu-i uşa ? Trebue să considerăm ca o influenţă
a „re lu ă rii de a c tiv ita te " a cabinetului
negru al colonelului Kranek... sau ca
o simplă coincidenţă, că vreo câţiva
pescari din C orfu au fondat o ade­
vărată societate anonimă, cu scopul
de a regăsi legendarul colier de perle
al Elisabetei a Austriei, care e căutat
zadarnic de 40 de ani ? Se spune că
mama arhiducelui Rudolf, care îşi
petrecea o ' mare parte din an la
C orfu, era încredinţată că apa de
— Nu se p o a te , treb u e mare „n a tu ra lă " redă strălucirea per­
n e a p ă ra t să găsesc !... elor. Avea deci un fel de ascunză­
toare, probabil într'o grotă, lângă
mare, pe care numai ea singură o
cunoştea şi unde lăsa întotdeauna
colierul său, chiar când lipsia mai
multe luni din C orfu şi unde îl regăsia
totdeauna. Se susţine că l-ar fi lăsat
ODISEEA CABINETULUI NEGRU aci şi în 1899, când a plecat in
Elveţia, de unde nu mai avea să se
Ce au devenit, după moartea sa, acele faimoase fişe, pe care colonelul le
reîntoarcă, ducând astfel în mormânt
avea a tâ t de dragi, nu ca un avar bogăţia sa, ci ca un colecţionar, fiecare
secretul locului unde, de 40 de ani!
piesă din colecţia lui? C ătre sfârşitul vie ţii sale, colonelul suferia.dealtm înteri
perlele sale nu încetau de a deveni
de o adevărată manie a persecuţiei, fiind u-i teamă nu numai de spărgători,
to t mai strălucitoare.
dar şî de asasini. Nu ieşîa decât seara şi numai cu o barbă falsă şi refuza,
Pescarii din C orfu, care l-au căutat
cu încăpăţânare, să se lase fo to g ra fia t, de teamă să nu fie recunoscut,
a tât de des, individual, dar fără
după fo to g ra fii, şi să nu fie om orît, în cele din urmă.
succes, vor fi oare mai fe ric iţi acum,
Dar, o, ironie a soartei! după moartea sa, neavând fam ilie, fişele au rămas,
când s’au constituit în „s in d ic a t" şî
mai întâi, vreme de 6 luni, în dulapurile lor, fără ca nimeni să ie dea cea
au închiriat chiar o dragă, care să
mai mică atenţie, iar proprietara apartam entului, închiriând din noua camera,
răscolească to a te coastele şi fundurile
din pietate, n'a lăsat pe nimeni să se atingă de ele. Dar, când la rândul
g rotelor ?
său, a fost nevoită să se mute, a îngrăm ădit fişele, cu alte hârtii de
Este evident că romantismul n'a murit
ale colonelului, într'un coş mare, îm ple tit, pe care l-a aşezat în colţul cel
mai ascuns al unei pivniţe umede.
Deabia de câteva săptămâni, când „afacerea din strada M o u ffe ta rd ",
dîn Paris *) a stârnit senzaţie, printre to ţi căutătorii de comori ascunse, dîn
Europa Centrală, au început- să sosească numeroase scrisori, cereri de infor-
* ) Veii „Realitatea Ilustrată" no. 604.
Pag. 8 I m ■ No. 605
CE NU S’A SPUS DESPRE SOCIETATEA NAŢIUNILOR
I n te r z is ă de subiecte sunt „ t a b u " .
Funcţionarii, politicos!
curând în Etiopia
pană la exces,
„sclavia pentru cari c o n d u c aceste
datorii“ se mai servicii, lucrează într'o
practică încă, în taină de mormânt, căci
n u m e r o a s e le este t e a m ă de
ţ in t it u ri. Cu o reproşurile pe care ar
singură restricţie: creditorul riare dreptul putea să şî le atragă, dac'ar com ite cea mai mică indiscreţie.
Deci, nu p o ţi scoate nim ic dela aceşti domni !
să-l vândă pe debitorul său. Puţin mai târziu, aflându-ne singuri, tovarăşul meu, aventurierul
şi cu mine, deodată, îm i spuse :
Născută din voinţa a 6 0 milioane de oameni, — Vrei să fa ci un reportaj asupra „departam entelor secrete"
cari au cunoscut războiul şi confruntată ale Societăţii N aţiunilor ? Vrei să a fli cuprinsul raporturilor
dintr'odată cu pacea — ce a fost câştigată confidenţiale, ale docum entelor misterioase ? Vrei să fii pe
cu jertfa cea mai deplin lăm urit, asupra
„a c tiv ită ţii n ep olitice",
c u m p lită a
asupra uriaşelor lucrări,
veacurilor — al căror program se
S o c i e t a t e a desfăşoară tăcut, dar
N a f i u n i l o r cu o hărnicie şi răvnă
e opera unor de furnicar ?
oameni de bună­ — Dar... n'ai auzit ?
voinţă. — Am spus : vrei ?
Şi astăzi încă, au făcut front îm potriva ei, lată, alegeţi pentru început, un subiect oarecare.
La întâmplare, am aruncat undiţa :
toţi acei care-şi clădesc imperiile sau averile, — Printre birourile cele mai tainice ale Societăţii Naţiunilor,
pe urma războiului. cred că trebue numărate cele care se ocupă de represiunea
Rolul Societăţii N aţiu n ilo r este puţin cunoscut, şi abolirea ultim elor rămăşiţe ale sclaviei. In lumea întreagă,
în afara activităţii sale politice. Pentru există câteva ţinuturi, ici şi colo, unde sciavia se mai practică...
prima dată, se vor desvălui aci, tainele Tovarăşul meu se bate peste genunchi :
— C âteva regiuni ici şi colo ? Asta e bună : Mai există care trăiesc in stare de sclavie, pe coasta
departamentelor neştiute şi ale celor mai
încă sute de mii, ca să nu spunem milioane de p ira ţilo r (G olful Persic) s'ar putea refugia,
misterioase secţiuni, ale Societăţii Naţiunilor. sclavi. oricând, la delegatul Societăţii N aţiunilor,
Printre lucrările, necunoscute marelui public, Pentru profani — îmi spune inform atorul meu — sclavul un funcţionar britanic, spre a-şi cere
rămân la ordinea z i l e i respresiunea şi înseamnă un individ, care a fost ră p it cu fo rţa , sau prin h ârtiile lor de liberare. Dar nici gând !
abolirea sclaviei. vicleşug, pus în lanţuri, vândut unui proprietar, care face In acestă regiune, omul libe r moare de
apoi cu el |pe vrea, îl poate revinde, schimba sau dărui, îl foame şi nu Societatea N aţiunilor e în
poate lăsa, pe dânsul şi pe co piii născuţi de el, sau care se măsura să-i dea de mâncare. Atunci,
J j E terasa cafenelii, unde mă afiu, în tovărăşia vor naşte, m oştenitorilor săi, împreună cu restul averii sale. bineînţeles sclavul preferă să rămâie
Ë bărbat, care a tr ă it multe aventuri şi pe care Stăpânul acesta are, bineînţeles, asupra sclavului său, d re pt sclav. Pe urmă, stai să vezi : în Camerun,
|-am întâlnit odinioară în Irlanda, în tim pul revoluţiei, de viaţă şi de m oarte. Comisiunea specială a Societăţii sub pro tectoratul francez, „sclavia de
şi apoi în Spania războinică, — ascultăm ce se discută N aţiunilor, care urmăreşte fără răgaz pe tra fic a n ţi şi pe fa m ilie " scade, dar picătură cu picătură.
despre Societatea N aţiunilor. Pesimiştii îşi exprimă criticele exploatatori, a catalogat acest fel de „sclavie to ta lita ră ", Liberi de d rept, mii şi mii de sclavi,
lor aspre. O p tim iştii afirmă că organismul n'a m uri* încă. sub gradul nr. I. Aceasta înseamnă că sclavia mai comportă înlănţuiţi de „puterea obicinu in ţe i", rămân
Un englez îşi aprinde pipa şi spune între d in ţi : şi alte grade. de fa p t în sclavia lor, fiin d deocamdată
— Ë o greşeală să consideri această „League of Baza acţiunii îm potriva sclaviei, a S ocietăţii N aţiunilor este satisfăcuţi că nu mai au, de aci înainte,
Nations“ pur şi simplu ca un paratrăznet, m ai suprimarea, abolirea — obţinută cu străduinţă, după ani de teama că vor fi vânduţi, schimbaţi, bătuţi
mult sau m ai puţin folositor, împotriva fulgerelor muncă — a statutului legal de sclavie, în to ate măr, sau ucişi, ia bunul plac al stăpânului
lui Marte. Activitatea acestei instituţii se exercită coloniile statelor creştine şi în to a te te rito riile supuse lor. O , desigur, cuvâijtul „ liberare “
într’un chip puternic a u to rită ţii acestor state. e frumos, mişcător. Dar nu-mi veni să,-mi
şi efectiv, în zeci de — Bravo ! Aplaud cu ceri ca să fie aplicat prea brutal, lată,
alte ram uri, tot atât
de i m p o r t a n t e
pentru umanitate,
ALE SOCIETĂŢII amândouă mâinile : de
fa p t, e un gest măreţ
şi d e fin itiv .
să luăm pe sclavii Masarwa, din
rezerva Bamangwato (protectoratul
Behuanalandj. Sunt nişte oameni cari rar

NAŢIUNILOR
dacă nu m ai m ult — Câtuşi de puţin ! pot număra până la patru şi cari sunt
decât războiul. Ascultă-m ă : abolirea cu desăvârşire incapabili să-ţî spuie
— Sure thing — statutului l e g a l nu numărul p ro p riilo r lor copii. Dacă le
cârteşte un z i a r i s t î n s e a m n ă totdeauna impui liberarea im ediată, vei vedea
american. — But say, emanciparea automată, rezultatele. Pot pune rămăşag, zece
what’s the use ? liberarea imediată a contra unu, că se vor întoarce deadreptul
Pentru noi ceştilalţi sclavilor. C ei 5000 de la canibalism, dupăcum s'a întâm plat în
„ p r e s s m e n " , aceste pescuitori de perle, Liberia. Neavând stăpâni cari să le dea

Pag. 9

(3) No. 605


In regiunile unde
mai e *n vigoare
statutul legal de
sclavie, fu g a r u l
care ar fi prins,
este adesea
omorît cu lovituri
de bici.
de mâncare, au început să se mănânce
unii pe a lţii.
* aboliţioniste să grăbească, pe cât se
* *
— M ai sunt trib u rile Abeed, care, în
Palestina, din to a te tim purile, slujesc ca
sclavi trib u rilo r beduine. Aceşti oameni
sărmani, se văd siliţi, când sunt în slujba
unui trib sărac, să-şî „închirieze" * copiii,
înainte de a le impune o liberare cu to tu l
nedorită, n'ar treb uî să li se procure
mijloacele de existenţă ? Crede-mă, form ele
de sclavie, actualmente în vigoare, sunt
nenumărate. In A frica , în Asia. în Am erica
Centrală, „intrarea la stăpân", a unui
datornic, sau a copiilor unui datornic,
„serbia", sclavia pentru dato rii, se mai
păstrează şi funcţionează la fel ca altădată.
Crezi că to a te aceste in stitu ţii pot fi
suprimate, d in tr'o trăsătură de condei ?
N u-ţi face îluzîî. Problema represiunii sclaviei
clandestine şi suprîmarea t r e p t a t ă
numeroaselor form e de sclavie... să spunem
tolerate, constituie totuşi o întreprindere
uriaşă, de lungă durată, a căror numeroase
ram ificaţii se întind dela punctul central al
Genevei, până în regiunile cele mai
îndepărtate ale globului.
Şî, te asigur, ca funcţionarii cari se ocupă
de acest departam ent, nu sunt sinecure I
O EXPEDIŢIE ÎMPOTRIVA SC LAVAJULUI
A flu ca m etodele de com batere ale Societăţii
N aţiunilor sunt fo a rte simple :
— Lumea, în care mai exista încă sclavia,
e î m p ă r ţ î t ă î n d o u ă p ă r ţ i : state
aboliţioniste; state cons ruuioarc.
Din toate puterile sale, Societatea
N aţiunilor stăruie, pe lângă statele
poate, liberarea progresivă a indivizilor,
cari mai sunt în stare de sclavie, de
fupt. Şi comisia ei specială cooperează
cu râvnă, la represiunea vânzării şî
exploatării clandestine. In ceea ce
priveşte statele c o n s e r v a t o a r e ,
Societatea N aţiunilor se străduieşte
să le atragă — dându-ie d re p t pildă
pe v e c i n i i lor — să adere la
a
convenţiunea îm potriva sclavajului,
care întruneşte, până azi, 47 de state,
in această secţiune discursurile, sunt
înlocuite prin acţiune. Fă-ţi o idee :
India, care a aderat la convenţie, a
form ulat rezerve, în ceea ce priveşte
anumite regiuni depărtate şi cu greu
de ajuns, la frontiera Assamului şi
a Birmaniei, unde sclavajul to ta lita r
se practică, cu ajutorul procedeelor
teroriste. De fa p t, raporturile care
parvin din aceste zone blestemate,
ca niciun membru al coloanei să nu se înapoieze viu, în
tabără. Funcţionarul răspunde, fără să se intim ideze :
— Dacă vom găsi un singur sclav, la Pangsha, când vom sosi,
vom da foc satului.
In tim pul celor cinci zile de drum, care-î despart încă de
Pangsha, coloana de pedeapsă e nevoită să facă faţă la
numeroase atacuri violente, să se ferească de curse, dintre
cele mai viclene : drumuri semănate cu „panjîs" (vârfuri de
jj bambus îm plântate în pământ), cărări din munte la marginea
prăpăstiilor, minate, fântâni o tră vite, duşmănia locuitorilor.
Coloana îşi ridică răn iţii şi înaintează cu îndârjire. La oarecare
depărtare de centrul de sclavi, comisarul adjunct si oam enii săi
întâlnesc grupuri de sclavi, pe cari tra fica n ţii, cuprinşi de
panică, au hotărât, însfârşit, să-1
libereze. Aceşti nenorociţi, galbeni
de spaimă, au o înfăţişare jalnică.
Sdrenţele lor rău mirositoare, rănile,
trupurile lor scheletice, dovedesc
viaţa de iad pe care au dus-o. In
turma sărmană, copiii, cari aveau să
fie schimbaţi cu boi sau porci
...Antisclavagiştii află că tra fica n ţii
s'au retras la marginile satului
principal, ducând cu dânşii sclavii
— bărbaţi şi fem ei — ostateci, pe
cari au hotărît să nu-i puie în
libe rta te . Atunci, după ce-au trimis
cel din urmă ultimatum, rămas fără
efect, coloana atacă, pune mâna
pe Pangsha şi o jum ătate oră mai
târziu, satul care a fost evacuat
cu lovituri de biciuşcă, devine o
io rţă uriaşă.
T raficanţii au înţeles. Ei liberează
pe prizonierii lor şi aleargă să ceară
„am an" (graţie).
In câteva rânduri scurte, şeful
coloanei îşi face raportul :
„E xpediţia reuşită deplin. Toţi
jcla v îi au fost lib e ra ţi şi red aţi
fa m iliei, sau prieten ilo r lor. E de
presupus că această regiune nu va
mai suferi, multă vreme de aci
înainte, de terorism ul tra fica n ţilo r
de sclavi".
Acţiunea îm potriva sclaviei, a
S ocietăţii Naţiunilor, e neobosită.
Sub influenţa sa se fac liberări pe
echipe şi liberări individuale.
P re tu tin d e n i, observatori stabilesc,
sunt î n s p ă i m â n t ă t o a r e . pentru comisiunea specială, rapoarte
Traficanţii organizează razii, pline de rezultate pozitive.
distrug sate întregi, prind pe In A rabia lui Saud, nu mai sunt
locuitori şi îi fac sclavi. C ei sclavi, în mod o ficia l. Aceasta nu
cari se opun, sunt to rtu ra ţi înseamnă că scurta conversaţie pe
îngrozitor. Sunt ju p u iţi de vii, care o voi povesti îndată, să nu
li se scot ochii, li se smulge fie recentă şi absolut autentică.
i n i m a , sunt î n j u n g h i a ţ i — Sunt — spune unui negru, un
şi li se î n f ă ş o a r ă intes­ funcţionar alb — sunt inspectorul
tinele, în jurul unui băţ. 8..., însărcinat să descopăr sclavia
Sunt umpluţi cu paie... aceste clandestină, în această regiune.
grozăvii trebue să ia sfârşit. Stăpânul la care slujeşti, declară că
Deşi aceste te rito rii se găsesc nu eştî sclav. E adevărat ?
în „zona rezervată", s'a hotărît Negrul — e un etiopian, numit
trim ite re a unei e x p e d i ţ i i Olulu I b n S a k a l f u , născut
contra sclavajului. la Sipayo — afirm ă că stăpânul său
Sub ordinele unui comisar a spus adevărat. Dar inspectorul e
adjunct, din Naga Hills, sceptic.
două plutoane şi jum ătate, — Dar semnele astea de bici,
din regim entul al treilea de proaspete încă, pe spinarea ta ?
infanterie, din A s s a /71, Stăpânul tău obicinuieşte să se
comandat de maiorul W illiam s poarte astfel cu oamenii lib e ri ?
şi 360 de hamali, au form at Haide, mărturiseşte mai bine că eşti
o coloană şi au plecat din sclav, Nu e nici o ruşine
Mokokchung, îndreptându- într’asta. Ascultă-mă, nu trebue
se spre s a t u l sclavagist să-ţi fie teamă că stăpânul tău se
Pangsha, plin de trafica nţi, va răzbuna. Dacă vrei, p o ţi să te
cari terorizează regiuni imense. refugiezi la Legaţia Britanică, la
In a treîa zi de m a r ş , Djeddah, unde ţi se vor face
conducătorul coloanei hârtiile de eliberare, cum s'au fă cut
primeşte un mesagiu, din . pentru mulţi d intre camarazii tăi.
Pangsha. înştiinţaţi în mod Olulu Ibn Sakallu e un vechi om
m isterios de plecarea libe r. A dică — spre a spune la fel
expediţiei, tra fic a n ţii aduc la cu stăpânul său— nu e o „bestie
cunoştiînţa c o m i sa r u Iuî sigură", cu m entalitatea sa de „sclav
adjunct, că sunt hotărîţi să-l c a p tu ra t", cu acele blestemate
împiedece să-şi urmeze calea, tendinţe de revoltă, acele avânturi
şi că şi-au luat to a te măsurile, spasmodice, către libertatea de
care l-au lipsit tra fic a n ţii înarm aţi, în 1928, an
când a fost ră p ii din Sipayo, prins cu lanţul de
gât şi de piciorul stâng şi aruncat, claie peste
grămadă, cu a lţi tovarăşi, în tr'o corabie, unde, în
tim pul călătoriei, a fost hrănit numai cu rămăşiţe
sclavii dîn această regiune se vor transforma în
oameni liberi. Deocamdată se îm bunătăţeşte
prazentul, organizându-se înregistrarea sclavilor PENTRU
actuali. Fiecare s tă p |n încearcă bineînţeles să
amâne îndeplinirea acestei f o r m a l i t ă ţ i , fie

şi lepădături din abatoare. Astăzi, aparţine acelei
categorii de sclavi, pe cari numai teama îi ţine
ia stăpânul lor. Asemenea oameni e deajuns să-i
găseşti, să-i asiguri că nu vor p ăţi nimic, ca să
se elibereze ei singuri, din mizeria în care se află.
Trebue să arătăm lucrurile aşa cum sunt : dacă
y im n ik
neglijând-o, fie spunând că a p ie rd u t „ titlu r ile
ale de p ro p rie ta te ". Se luminează însă, oarecum,
siitorul, liberându-se, dela naştere, co piii de sclavi,
vari aparţin, de aci încolo, b ie ţii copii,, p ărinţilor
cor şi interzicându-se importul, creearea,
Icumpărarea şi vânzarea de noi sclavi.

Societatea N aţiunilor n'ar fi existat, O 1u I u I b n
S a Ic a 11u şi numeroşii săi tovarăşi, cari de zece
ani au găsit refugiul şi liberare la Legaţia Britanică
din Djeddah, ar mai fi şi astăzi la stăpânii lor,
muncind din greu, având o hrană mizerabilă şi
pedepsele cele mai crude — parte cuvenită pe
lumea aceasta „sclavilor ca p tu ra ţi".
I S P R Ă V I L E T R A F I C A N Ţ I L O R Şl
DEŢINĂTORILOR DE S C L A V I
Un lucru e sigur, ori cât de înceată ar fi liberarea
fiin ţe lo r umane, care se mai găs'esc încă în stare
de sclavie, numărul lor descreşte totuşi, în fiece
an. Dar lupta e grea. In fie ce clipă, serviciile de
urmărire descoperă tra fica n ţi, cari se înverşunează
în a reînvia negoţul de sclavi, desvăluesc fapte
care arată că m entalitatea sclavagiştilor nepedepsiţi
nu s'a schimbat cu o iotă — fie că e vorba de
indigeni înfeudaţi la obiceiurile lor seculare, fie
de europeni, lacomi de a preface în bani, turma
de oameni.
Răpite de tra fica n ţi cari lucrează în contul
negustorilor de sclavi, din p ro tectoratul Aden,
fe te tinere arabe sunt vândute unor stăpâni cu
instinctele crude şi bestiale, care le cer supunerea
cea mai deplină, la toate capriciile lor. Aceste
tinere, mai totdeauna, sunt la o extremă sau la
alta : unele se resemnează cu moliciune ; altele
se revoltă, ca nişte furii, asemenea acelei mici
N., în vârstă de 14 ani, o fe tiţă rebelă, care
adusă la nouţ său stăpân, îl muşcă, îl sgârie şi
căzând în cele din urmă pe mâinile unui servitor,
care trebuia s'o îmblânzească, îl înnebuni pe
jum ătate, prin izbucnirile eî furioase, îl făcu să-şi
piardă capul, până în tr'a tâ ta , încât în cele din
urmă o răsturnă brutal pe genunchi şi îî reteză
capul — apoi dispăru în deşert, urm ărit de un
detaşament din acei vânători de oameni, cari au
reputaţia că aduc înapoi pe cel căutat, m ort
sau viu.
in Hadram aut (Arabia meridională) abolirea
sclavajului ajunge cu greutate — în 1938 — la
prima sa etapă. Rămâneţi lin iştiţi, nu mâine to ţi
VĂ ECHIPAŢI
Dar cine spune prohibiţie, spune şi contrabandă :
în cazul nostru „ sclavie intr’ascuns" O caravană
de oameni capturaţi, bărbaţi şi fem ei, trim işi de
către tra fic a n ţi, printre cari se află o femee albă,
lacomă de bani şi de viaţă periculoasă, e semnalată
la fro n tie ră . Un pluton de p oliţişti, trim işi în
întâmpinarea caravanei, izbuteşte s'o înconjoare.
In momentul în care tra fic a n ţii socot partida
pierdută, inspîrându-se din zicătoarea că numai
m orţii nu vorbesc— ei încep un masacru m etodic,
cu câte un glonte explosiv de fiecare cap al
victim elor lor, îngrozite de spaimă.
Statele malaeze, care nu sunt în federală, adm it
sistemul „m uitsai“ -elor, acele „ femei la
toate“, obţinute prin cumpărare, prin dar, sau
prin moştenire, a căror înscriere la poliţie, este
însă obligatorie. In ciuda controlului, fo a rte riguros,
care se exercită asupra acestor sclavi, sunt
nenumărate cazurile, când stăpâni nemiloşi au
m altratat, to rtu ra t şi uneori chiar asasinat, pe
aceste nefe ricite — a căror vârstă variază
dela 12 la 18 ani — care au avut nenorocirea
să cadă pe mâna lor. Şi încă moartea violentă
nu e nimic, în d e fin itiv . Dar ce să spunem despre
to rtu rile îndurate de către acea muitsai liberată,
al cărei c e rtific a t medical îl reproduc aci, fără
să schimb un cuvânt, regretând că, din lipsă de
spaţiu, nu p o t cita decât acest exemplu, d in tr'o
sută :
„C o p ilu l are numeroase echimoze şî cicatrice
profunde, pe to t trupul şi pe membre. C icatricele
provin din arsuri. Muitsaia are ochii învineţiţi.
Arcada stângă e spartă. Obrazul stâng e crăpat
de tăietura unui cu ţit. Capul ei, din care s'a
smuls o parte din păr, nu e decât o plagă supurantă.
Numărul considerabil de echimoze şi cicatrice şi
fa p tu l că ele sunt de date fo a rte d ife rite , perm it
să tragem concluzia că a fost supusă unui tratam ent
de tortură sistematic, vreme de mai multe luni".
Datorită a c tiv ită ţii şi presiunilor exercitate de
către Societatea N aţiunilor, numărul acestor muitsai
— care se cifrează încă, în Extremul O rient, la
zeci de mii — descreşte cu repeziciune.

BULEVARDUL ELISABETA
ŢINUTURILE PITOREŞTI
SE MODERNIZEAZĂ
ALE Ţ Â R I I
PE GUSTUL D*

Parcul P ârâul Rece, lângă Predeal

STRBAZACÂy STP CAR0L7E 78 B0‘62
Programele tuturor posturilor eu­ M ER EU R E S PI RA ŢI E PL ĂCU TA C I T I Ţ I
ropene pe to a te gamele de undă

AVENTURA
Fie seara la culcare, fie dimineafa la
sunt redate amănunţit deşteptare, întotdeauna veji avea o
in excelenta revistă bucurie întrebuinfand Pasta de dinfi
N I V E A.
R a d i o - A d e v e r ui Pasta de dîtrfi N I V € A înviorează C o le c ţia rom anelor de aventuri.
respirefia.

NOUA FAŢADA A C I T I T I
A APĂRUT
CINEMATOGRAFULUI
„ C A P I T O 1“ M A G A Z I N U L ADEVERUL LITERAR Şl ARTISTIC
 9

/
N niciun an n'a fost atdta\
Afluenţa e datorită aspectui
are ţărmul dobrogean al M
HUmntrr
h rip œ ï \ : m aluri mai potrivite pentru li
Constanţa p ână la M angalia se
1 S Ţf r .Îf i i4;iS5L_. tot mai înfloritoare, vint i mii Ic k
Ou îm bunătăţirile ce se aduc an
legătura de cale ferată, hoteluri
£ «IE ii urmă — cu proectul de a w l
- -.4» Dobroge, este neîndoios că Romi
un num ăr imens de vizitatori .'■/]
E F IG A V O
Ungaria — ţări cari nu au im
•-izui

După z ia re le dela
chioşc se p o ate cons­
ta ta îm p e s triţa re a
de neam uri din
C o n s ta n ta .

Colina oraşului
v ă z u t ă depe
plajă.

Pe terasa
Salvam ar"-
ului.

L u m e
cosmopolită la
C onstanta.
 I pe plaja M ării noastre.
i<mai european pe care-l
lin puţine ţări, marea are
nisip, ca la noi. Dela
jmolta — cu siguranţă —

drumurile care se fac,

'ile de băi şi-acum în
iona cu apă întreaga
atrage iu timpul verii.
i i Polonia, Cehoslovacia,

mare, sau nu ou plaja

M â n g â ia t de razele
soarelui si de briza m ârii.
trupul plăpând se
desvoltâ în voie.

însorită şi caldă, nisipul fin

şi frumuseţea ţărmurilor
româneşti.
Deocamdată, amestecul de
civilizaţie şi orientalism, pe
care-l mai au s t a ţ i u n i l e
noastre dela mare, sunt de
n il pitoresc încântător.
Am adunat in aceste pagini,
câteva instantanee, care să
înfăţişeze viaţa în timpul
verii, în staţiunile balneare.
in p o rt, p aznicii v a m a li sunt V iz ita to r ii s ta ţiu n ilo r b a ln e a re ,
Vânzâtorul de covrigi, m a r i n a r i . în fă ţiş a re a lo r este în c o s t u m e l e l or s u m a r e , sunt
graţioasă şi c o n tra s te a z ă cu n e p ă s ă t o r i f a ţ ă de c ă l d u r i l e
pe plajâ, e îm b ră c a t şi el
s e v e rita te a a rm ei pe c a re o ţin excesive c a re copleşesc pe cei din
în costum de baie. In m ână. C a p ita lă .

(Foto E. G ro s a ru )
 CINE DISPUNE DE SOARTA JAPONIEI?
Jk R M I Ş T I Ţ I U L s'a încheiat. Tunurile au
JLÆ încetat să mai bubuie, gloanţele nu mai
fac ravagii... C ât tim p va dura oare
această pace, încheiată după ce miî de oameni
şi-au je r tfit viaţa, pe frontul ruso-japonez? Oricum,
evenimentele din Extremul O rie n t continuă să fie
centrul atenţiei în tre g ii lumi.
O rganizaţiile secrete ale Japoniei i-au fă u rit
faima de ţară misterioasă. Printre acestea, un
loc deosebit îl ocupă, prin influenţa pe care o
axercîtă, organizaţia secretă „Dragonul negru “ .
ele cărei ra m ifica ţii au trecu t de mult, dincolo
de graniţele Japoniei.
„Dragonul negru “ şî-a propus, d re p t unica
ţin tă , eliberarea Asiei... Cum şi prin ce mijloace
activează această organizaţie misterioasă, pentru
atingerea scopului fixat?
RĂZBOIUL A FOST AN U N TA T IN C A
DE A C U M 3 ANl'
Un ziarist francez a avut, acum 2-3 ar,i, ocazia
să ia un interview, bătrânului T o y a m o P u t s u r y ,
celebrul conducător al misterioasei şi puternicei
organizaţiuni japoneze, ce se ascunde sub numele
de „Dragonul negru".
T o y a m o a v o rb it — cu o rară com petenţă —
ziaristului francez, despre situaţia internaţională
şî despre atitudinea Japoniei, faţă de d ife rite
ţă ri. Când discuţia a ajuns la Rusia Sovietică,
bătrânul conducător japonez a declarat:
— Nu cred in posibilitatea realizării
unei înţelegeri amicale între noi şi Rusia
Sovietică. Cu Û. R. S. S. trebue să rie
luptăm şi cât m ai repede.
Şi apoi adaugă :
— Noi nu vrem să luptăm cu Rusia, ci
num ai cu comunismul de acolo. Nu putem
suferi nedreptatea şi agresivitatea. Regimul
comunist este nedrept, iar guvernul so­
vietic se arată a fi agresiv, în relaţiile
sale cu J a p o n i a. Deaceea trebue să-l
suprim ăm !
T rupe japoneze, după o v ic to rie .
PACEA SAU R ĂZBO IU L IN EXTREMUL
O R I E N T D E P I N D DE A G E N Ţ I A
SECRETĂ „ D R A G O N U L N E G R U
UN P R IM M IN IS T R U
ÎNCEPUT A C T IV IT A T E A
IN C A L I T A T E DE
Ministrul K o k i H i r o ta,
premierul j a p o n e z , care
şi-a început c a r i e r a ca
membru al a s o c i a ţ i e i
„Dragonul negru" şi tatăl
său, care cu toată v ă r s t^
sa înaintată îşi ■untinu
activitatea in asociaţiile s>
e r e i' n a t io n a lis t ''.
Această declaraţie a bătrânului conducător al celei mai puternice
organizaţiuni secrete, nu numai din Japonia, dar chiar şi din
întreaga Asie, capătă abia azi întreaga ei sem nificaţie şi explică
— întrucâtva — cauzele incidentelor, aplanate deunăzi, aruncând
. in aceiaşi tim p, o nouă rază de lumină asupra relafiilo r ruso-japoneze.
CARE ŞI-A C U M A LUAT FIINŢĂ O R G A N IZ A Ţ IA KOKIURUKAY
POLITICĂ
De fa p t numele puternice organizaţiuni secrete din Japonia
n'a fost totdeauna „Draigonul negru". La înfiinţarea orga
SPION.
nizaţiei, fo nd atoriie i au numit-o „Kokiurukay“, adică dincolo
de Aniur“. Această denumire ascundea întregul program de
lucru al organzaţiei.
Asociaţia Kokiiurukay a fost înfiinţată in prim ii ani ai acestui secol,
în preajma războiului ruso-japonez. C âţiva tin eri p a trio ţi japonezi,
având de conducător pe T o y a m a ş i U s k i d a , analizând
situaţia din interiorul ţă rii lor, au hotârît să înfiinţeze o puternică
organizaţie p atriotică secretă, care să se folosească de toate
mijloacele, pentru a influenţa masele largi ale populaţiei şi să
impuie opiniei publice şi conducătorilor ţă rii, un nou punct de
ve derea,tabilit de tânăra organizaţie. Şi cum problema principală
a mom sntuiui o constituiau relaţiile dintre Japonia şi Rusia,
ce se epropia de M andciuria, Coreea şi Port Arthur, înte-
m eetorii organizaţiei secrete i-au dat numele de „dincolo de
A m u r". Dar această denumire nu suna bine la urechea maselor
obicinuită cu nume mai sonore, mai magice, mai misterioase
Nu trecu mult şi în masele largi ale populaţiei, organizaţi
Kokiurukay deveni cunoscută, sub numele d e „Dragonul negru"
Acest nume, ca şi numele bătrânului T o y a m a , este nu numa
cunoscut, dar respectat în Japonia şi în to t Extremul O rient
Fo rm aţiu n i p a r a m ilita r e ale
t n e re tu lu i japonez.
în China, India, Tibet şî M ongolia. Şi dacă membrii,
p rieten ii şi simpatizanţii organizaţiei îi pronunţă
numele cu evlavie şi respect, duşmanii îl pronunţă
cu groază şi tremură de frică, la auzul acestei
denumiri.
Dragonul negru" nu este o organizaţie religioasă, deşi
s'ar putea to t a tâ t de bine susţine şi contrariul.
C ăci religia acestei organizaţiuni este patriotism ul.
„ Binele şi strălucirea Japoniei“, binele şi
strălucirea Mikado-ului‘\ iată religia m embrilor
organizaţiei „Dragonul negru", ca şi a m embrilor
altor organizaţiuni p atriotice , fo a rte numeroase, cu
denumiri rom antice şi după părerea noastră, a
europenilor, fo a rte curioase.
„Dragonul negru" nu este nici o organizaţie politică.
M em brii acestei organizaţiuni p o t avea orice concepţii
politice; li se cere doar cunoaşterea şi respectarea
unor principii, indispensabile fie cărui bun p a trio t.
„Dragonul negru" nu este nici sectă, nici p artid, şi
nici măcar un organ oficia), sau semi-oficial al
guvernului. Este o organizaţie aparte, ce nu seamănă
cu nici o alta organizaţie din lume. Este o asociaţie p atriotică
activă, care, pentru scopurile sale, naţionale şi morale, în tre ­
buinţează to a te m ijloacele, posibile şî im posibile: influenţă
politică şi religioasă, teroare, ba chiar şi spionaj, dacă acesta
este necesar, pentru „binele şi prosperitatea Japoniei " ,
căci în asemenea caz, scopul scuză m ijloacele iar m em brii
„Dragonului negru", în asemenea îm prejurări, nu ştiu ce înseamnă
m ijloace permisa, sau nepermise, morale sau imorale.
„Fericirea şi binele ţării “ este suprema lege a bunului
p a trio t japonez şi to tu l este permis, to tu l e recomandabil,
admis şi ie rta t, aceluîa care se conduce după această lege.
„Patria este unicul Dumnezeu şi trebue servită fă ră
nici O ş o v ă i r e Aceasta este form ula care tălmăceşte psi­
hologia şi morala m em brilor „Dragonului negru".
M em brii şî agenţii celei mai puternice organizajiuni secrete
din Japonia, se recrutează din d ife rite le straturi sociale, dela
umilul kuli, până la cel mai înalt dem nitar. Şî „Dragonul negru"
şi-a întins tentaculele invizibile, dincolo de graniţele Japoniei,
trecând peste munţi şi văi, peste râuri şi oceane.

D. H IR O TA ŞI-A ÎNCEPUT CARIERA PO LITICĂ C A ... SPION

In cabinetul m inisterial, ca şi în cazarma m ilitară, în mănăstirea

lin iştită , ca şi în căsuţele locuite de duioasele gheishe, pre­
tutindeni „Dragonul negru1' posedă milioane de ochi şi urechi
sigure, iar la nevoie şi mii de mâini curagioase, ce nu se dau
în lături, nici dela crimă. C ăci ceea ce din punct de vedere
form al este considerat, în O ccident, d re p t crimă, din punctul
de vedere al moralei japoneze, poate fi un act de înaltă bravură,
ce m ărită toată lauda şi poato servi de exemplu demn de urmat.
Acum câţiva ani, d. H i r o t a , prim ul ministru al Japoniei, şi-a
publicat m emoriile. In destăinuirile sale, d. H i r o t a a arătat (bntoa transpiraţi
că şi-a început a ctivitatea politică, pe tim p când abia intrase /asudopot/ 1
în universitate şi obţinu calitatea de agent secret, al serviciului ( ? u lo c L te & noua
de inform aţiunî p o litice şi m ilitare, adică era pur şî simplu, un
spion. In preajma războiului ruso-japonez, el prim i însărcinarea
să pătrundă în ţinuturile ocupate de armata rusă şi să strângă
KHASANA
înform aţiuni, cu caracter general şî m ilitar. Viitorul prim-ministru
J 9 t o n ^ d e i& a t e
îndeplini cu succes această misiune şi de atunci începu stră­
lucita sa carieră, pe care a protejat-o „Dragonul negru". Obişnuitul Dv. fard de
O ric â t de civilizată ar fi Japonia, moravurile noastre diferă fată şi roşu de buze, cari
mult de cele ale populaţiei im periului insular. Puteţi oare să până acum Vâ şedeau
bine, apar stridente şi
vă închipuiţi un om de stat din Europa, povsstind cu mândrie
dishartnonice lângă te­
patriotică, că şi-a început cariera în ca lita te de spion? Pentru nul bronzat de soare.
noi, ^cest lucru pare inexplicabil ; pentru un p a trio t japonez Din această cauză, Dv.
însă, to tu l pare natural, frumos şi demn de im ita t. ave(i nevoie acum de o
In M ongolia interioară, japonezii lucrează energic, pentru a culoare nouă,deosebită: Se găseşte în fa rm a c ii, « ro g u c rii,
forma, în vecinătatea Mandciuko-ului, un stat-tam pon Mangokua KHASANA ■ bronz de so­ perfum ers!.
— imperiul mongolic. Pentru a-şi atinge scopul, japonezii atrag are. Acesta armonizează
in mod fericit cu tenul
de partea lor pe călugării şi principii mongoli. Trei din aceşti
Dv. de vacantă, care va
p rincipi au refuzat să treacă de partea japonezilor şi peste
câteva luni au murit, de o boală necunoscută. S’a susţinut că
apărea in totdeauna în­
grijit şi estetic. Contra
0-113 Or. M. Rabinavici
cei tre i p rincipi au fost o tră v iţi şi că aci este amestecată mâna SP E C IA L IZA T Ă LA PARIS
iritafiunii buzelor de 8 O L I DE P I E L E
„Dragonului negru” . Japonezii şi mongolii m istici susţin însă că, către razele solare, bron­
călugării din mănăstirile misterioase ale M ongoliei cunosc lucruri, zul de soare KHASANA C O S M E T I C A
în existenţa cărora, noi europeni! nu credem; ei ştiu blesteme, este cel mai indicat mij­ î n g r i j i r e a t e n u l u i
care rostite de mii de călugări, au putere mai mare decât loc de prevenţie. rid u ri negi, pistru i, coşuri e tc ,
orice otravă şi decât orice lovitură de stilet. Iar călugării din d iftru g e r e a d e fin itiv ă a părului de
$ prisos fă r ă c ic a tric e ,
M ongolia se află sub influenţa nu mai puţin puternică a preotului
Sulev, C a ro l 57. T elefon 3.52,73-
S u d z u k y, care la rândul său, este un adept al „Dragonului •’ Consult. 8 — 12 ţi 3 — 7.
negru'*.

*
* *

Peste capul înalţilor conducători, pe deasupra p ute rii armate

şi aceleia a banului, pe deasupra convenţiilor şi discuţiilor
diplom atice, „Dragonul negru", prin fo rţa -i misterioasă, dispune
de soarta im periului insular şi conduce destinele poporului japonez.
Pe buzele tu tu ro r a flu tu ra t şi flutură încă întrebarea : „Pace
sau războiu în Extremul O rie n t? "
Iar răspunsul ia această întrebare nu-l p ot da decât conducătorii
„Dragonului negru", care ştiu însă să-şi păstreze secretele.

L. BICEA1

STUDIO PENTRU FOTOGRAFII O lectura pasionantă :

A R T I S T I C E Şl M O D E R N E I LA DURERI
„Romanele C a p t i v a n t e '
DE CAP, NEVRALGII, GRIPA, RHEUMATISM
HEDDY LÔFFI E R în t r e b u in ţ a ţ i numai
fn fîec«r« «aptămânâ un nou roman*

C A LEA V I C T O R I E I 68
A N T I N E V R A L S I C D" NANU MUSCEL C it iţi în fie c o re s ăp tăm ân ă

in cutii originale, conţinând 2 buline fi numai cu

semnătura doctorului.
„Medicul nostru1*
PA S A G IU L GENERALA ( Depozit: FARMACIA N. POPOVICI, Bucureţti, Calea Rahovei 265
Ceo mai bună şi mai frumo» ilu t-
TELEFON 3 . 0 7 . 4 0 f r a t â re v is tă de s p e c ia lita te .

Pag. 15 1 1 1 No. 605

 P R I N T A B E R E L E DE M U N C Ă

CÀMINE CULTURALE, DISPENSARE, BĂI PENTRU SĂTENI, DRUMURI EXECUTATE

DE TINERETUL P R E M I L I T A R ŞCOLAR, PE I NTREGULCUPRI NS AL Ţ Ă R I I
Jk TRECUT vremea când oamenii
Z I aşteptau to tu l dela „stăp ân ire " şi
*"■ * deia intervenţia politicianism ului.
A dm irabila organizaţie — concepută de
Suveranul nostru — a muncii de folos obştesc,
in care tin e re tu l prem ilitar dela ţară şi oraş,
înfăptuieşte lucrări din cele mai utile, îşi
arată to t mai mult roadele,
in anul acesta, de două ori până acum, t i ­
neretul a împânzit satele ţă rii, dela un capăt
la altul, cu uneltele de muncă pe umăr,
stârnind, la început, mirarea locuitorilor, de
ceea ce ei se apucau să facă, pentru ca la
urmă să aibă nu numai sprijin ci şi con­
lucrarea sătenilor.
Cămine culturale, dispensare, băi săteşti,
tro iţe la răspântii de drumuri, pentru reîn­
vierea credinţei strămoşeşti, construirea de
drumuri sau refacerea celor stricate, iată
lucrările ce figurează, în program ele ta b e ­
relor de muncă, pretutindeni unde se simte
R ugăciunea de d im in e a ţă , Slânic.
nevoia acestor lucrări.
Am colindat, în vara aceasta, prin mai multe sătenilor şi munca fizică, despre care până acum nu ştiau decât din cărţi.
tabere de muncă... — „Cât de frumoasă e viaţa aci la ţară / “ — îmi spunea un
Pretutindeni pe unde am trecu t, am găsit tânăr orăşan, student m edicinist. „ Aer curat, câm pii înflorite, cântece
cea mai mare însufleţire. N icăeri vreun glas de bucium... Nu voi uita nicicând zilele acestea, trăite în acest
ootrivnic : tineretul şcolar dela oraş se arăta In fie c e d im in e a ţă , lu cru l începe sat, dela poalele munţilor, departe de mizeriile oraşului
■nulţumit că î s'a dat prilej să trăiască în cu r id ic a r e a p av ilio n u lu i n a ţio n a l.
mijlocul naturii, să cunoască greutăţile ( T a b ă r a T re s tie n i, P ra h o v a ). D. M . C R Ă C IU N -M O R E N I

T in e rii din ta b ă r a
V ă le n ii de M un te, la
m asă. Domnii colonel
G irescu şi p rim a r A rg h ir
in spectează h ra n a .

T ro iţă rid ic a tă de
p r e m i l i t a r i i
s u b c e n t r u l u i nr. 7,
P l o e ş t i , în m em o ria
e r o u l u i d e l a 1877,
G rig o re Ion, la M ă lă e ş ti.

Pag. 16
(ÎI) No. 605
 JÈL .
A CA f o t o g r a f i i Æ
faimoase fac celebri
pe oameni, sunt aceste
fo t o g r a f i i destul de cu-
noscute, ca să vă permită
să le identificaţi?
Desigur că le-aţi văzut, pe toate, de m ii
de ori. Probabil că aţi şi sjms că sunteţi
obosit de-a tot vedea pe unele din ele,
care nu vă spun nimic nou. Ei, acum
încercaţi, câte din acestea le veţi putea
recunoaşte,- când. nu vi se oferă, ca să.
le identificaţi, decit partea cea, m ai
caracteristică? încercaţi jocul acesta,
pentru propria dv. satisfacţie; vrem să
nădăjduim că nu veţi greşi defel. Cine-i...?
Ca să verificaţi rezultatul, căutaţi pagina
18 a suplimentului De toate pentru toţi . n .

13. 1 4. 15.

Pag. 17

(3) No. 605

PE M A R G I N E A
S P O R T U L U I
SI I N T R E ET: II
DE TOT FELUL...
UN RECORD BĂTUT LA C A M P IO N A T U L
E U R O P E A N DE I N N O T
M i s s R a g n h i I d H v e g e r (dreapta) din D an em arca,
d e ţin ă to a re a reco rd u lu i mondial de înnot şi B i r t h e
O v e P e t e r s - e n , t o t din D an em arca, c are au ieşit
prim a şi a doua, în cursa de 100 m e tri lib e r,
cam p io n atu l european de înnot, dela W e m b le y, lângă
Londra, în săp tăm ân a tre c u tă . A m bele au b ă tu t
re co rd u l european de 67,1 ïë c u n d e . Le vedem în
fo to g r a fia n o as tră, p u rta te pe um eri, de colegele
lo r de ..te a m ’1.

“MATCH DE POLO PE APA, I NTRE

ECHIPA F R A NŢ E I Şi I T A L I E I , LA
C A M P I O N A T E L E E U R O P E N E DE IN NOT
DIN WEMBLEY.
In fo to grafia noastră, un splendid salt,
executat de DELPORTE (goalkeeper-ul
francez, cu ocazia unui atac la poarta
sa, în tim pul matchului de water-polo
Franţa-ltalia, disputat la campionatele
europenedeînnot din W em bley, Londra -

AŞI Al TENISULUI
A M E R I C A N SE Î N T O R C
ACASĂ, CU R A C H E T E L E
SPARTE, DAR ÎN V IN G Ă T O R I
lată-î, în fo to g ra fia noastră pe D o n a l d
B u d g e (stânga) regele mondial al
tenisului de simplu domni, şi partenerul
său de dublu, G e n e M a k o la
sosirea în New-York, privind prin
coardele rupte, aie celor două rachete,
cu care au jucat în campionat.

NOROCOASA C Â Ş T I G Ă T O A R E A
ACESTUI CONCURS DE F R U M U S E Ţ E
VA ÎNCHEIA UN CONTRACT DE FILM
Toate fetele din fo to g ra fia noastră au
şanse egale să câştige titlu l de ,,Miss
C.atalina“ şi un contract pentru film .
Ele sunt câştigătoarele celui de al
doilea din cinci concursuri preliminare
de frumuseţe pe plajă, ţinute la Santa
Catalina Island, C alifornia. Dela stânga
la dreapta : Joan Johnson, Je ffy Lou
Hoover, Marian M u r r a y , Clara
Sorenson si Patricia Balto.

Pag. 18 No. 605

m
 Instalarea rezidenţilor regali din Mureş şi Someş
Săptămâna trecută a avut loc instalarea
rezidenţilor regali, în ţinuturile Mureş şi
Someş. Au asistat la această instalare
I.P.S.S. Patriarhul M iron Cristea, preşe­
dintele consiliului de miniştri, d-1 Armand
Călinescu, ministru de interne, d-l gen.
dr. Marinescu, ministrul sănătăţii, şî
P. S. S. Episcopul Colan, ministrul cultelor.
In fo to g ra fiile noastre, câteva aspecte
dela aceste înstalărî :

1. D-l general D ă n i l ă P a p p ,
rezidentul ţinutului M u r e ş , la
instalarea . in Alba-lulia.

2. In gara din Alba lulia, I.P.S.S.

Patriarhul Miron Cristea dă bine­
cuvântarea sa, d-lui general D ăn ilă
Papp (în stânga, cu capul desco­
perit) şi adunării, la coborîrea
din tren.

3. Autorităţile, în frunte cu I.P.S.S. Patriarhul şi d-l general

D ănilă Papp, la instalarea rezidentului regal.

4, I. P. S, S. P a tria rh u l M iro n C ris te a , având în stân ga pe d-l g en e ra l dr. N . M arinescu,

m inistrul s ă n ă tă ţii. în d re a p ta pe d-l A rm and Călinescu, min stru l de in te rn e şi d-l g eneral
Hanzu. rezid entul re g a l, în p ia ţa C a te d ra le i din C luj.

5, Slujba re lig io a s ă , o fic ia tă la C lu j, cu p rile ju l in s ta lă rii re zid e n tu lu i re g a l.

b, I. P, S, S. P a tria rh u l M iro n C ris te a , ro stin d o c u v â n ta re , la in s ta la re a d -lu i g en e ra l Hanzu,

re zid e n t re g a l, la C lu j. La stânga ; d-l g en e ra l Alexandru Hanzu, re zid e n tu l re g a l, d-l A rm and
Călinescu, m inistru de in te rn e . La d re a p ta ; P.S.S. Episcopul C o la n , m inistrul c u lte lo r, d-l g en eral
dr. N. M arinescu, m in istrul s ă n ă tă ţii,
SACRIFICIILE
O revista americana a
deschis, printre cetitorii sâi,
o ancheta, cu întrebarea
daca părinţii trebue sa se
s a c r i f i c e p e n t r u c o pi i .
Reproducem şi noi aci câteva
dintre răspunsurile publicate
de acea revista.
U fost întotdeauna controverse pe tema, dacă p ărinţii
A trebue, sau nu, să facă sacrificii pentru co piii lor. Răspunsul
meu la aceasta este un categoric nu. C o p iii nu apreciază
niciodată sacrificiile, ce se fac pentru eî, considerând că li se
cuvin, iar când ajung la m aturitate, nici prin gând nu le trece
In oraşul am erican Evanstone te a flă un cămin pentru copiii
sugari. Aci sunt aduşi cop iii o am enilo r nevoiaşi, spre a fi crescufi
până când se găsesc p entru ei p ă rin ţi a d o p tiv i. F ie c a re copil
o re o celulă de s tic lă , fn c a re stă singur, ia r în g rijito a r e le nu
se a p ro p ie de ei, d e c â t cu m ăşti la gură şi nas.
ă ne întoarcă măcar o parte din dragostea şi în grijirile cu care
io i i-am înconjurat.
/vl'am căsătorit în I 909, iar în 19 10 veni pe lume John, singurul
meu copil. Soţia mea şi cu mine n'avusesem parte de învăţătură
şi deaceea ne înţeleserăm să înlăturăm, din existenţa fiului
nostru, un asemenea handicap. La vârsta de şase ani, el fu dat
intr'una dintre cele mai bune scoale prim are. La I3 ani îl internarăm
în cel mai de seamă liceu. Taxele şcolare şi hainele costau o
groază de parale, iar cum câştigul meu era fo arte modest, ne
refuzam, atât eu cât şi soţia mea, multe din plăcerile vie ţii. Ne
mutarăm într'o căsuţă mai ieftina şi renunţarăm, cu totul, la
distracţii. Toate aceste privaţiuni ni le impuneam însă cu bucurie,
pentru copilul nostru. N'aveam altă plăcere decât să-l vedem
progresând la învăţătură şi să-l avem lângă noi, în vacanţe.
A n ii trecură cu repeziciune, şi într'o bună zi, John al nostru
veni acasă, cu un c e rtific a t de absolvire. Băiatul ne spuse că
se simţia atras de medicină şi hotărărâm să-l facem doctor. El
fu un student inte lig e n t şi fo arte harnic, iar în 1933 îşi dădu
licenţa, cu Magna cum Laude.
In clipa aceea soţia mea şi cu mine crezurăm că o viaţă nouă
avea să se deschidă înainte-ne. Că de acum puteam şi noi să
ne odihnim, lăsând în seama lui John să ne întoarcă, o parte
măcar, din to t ceea ce făcusem pentru el. Băiatul îşi deschise
un cabinet în Johannesburg şi, în scurt tim p, îşi făcu o clientelă
numeroasă. Dar nu trecu mult şi observai la el o schimbare.
Devenise din tr'o da tă de o p o lite ţe rece şi nu-şi mai aducea
prietenii acasă, ca odinioară. Cu strângere de inimă înţelesei
care era cauza. Se ruşina cu n o i! Nu-i mai plăcea căsuţa
sărăcăcioasă, în care ne rputasem, pentru ca să avem cu ce-l
Pag. 20 I
PENTRU
trim ite la universitate şî nu voia
ca „sim andicoşii" săi prieteni să
vadă că eram nişte oameni simpli-
Curând, John închiria un a p a r­
tament, în care mută singur.
La început ne vizita fo arte des,
dar acum nu-l mai vedem deloc,
lată ce s'a ales din to a te sa­
c rific iile noastre. Astăzi suntem
doi bătrâni amărâţi, cari n'au
pe lumea asta decât un doctor
îndepărtat şi rece, ca omul din
lună. Eo mare greşală din partea
părinţilor să se sacrifice pentru
copii.
Ca atâtea alte perechi, bărbatul
meu si cu mine am avut câţiva
f i I No. 605
COPII
an! de viaţă comodă şi fără de griji, mai înainte de a ne gândi
la întemeierea unei fam ilii. A poi avurăm un băieţel. Noul născut
ţip a , de-ţî lua auzul, până ce-l hrăniam şî-l schimbam. A stfel
începu sacrificiul nostru.
Douăsprezece luni mai târziu, urmă o surioară. Era un copil
fo arte bun, dar cu doi ţânci în braţe, nu mai puteam ieşi
nicăieri. Trei ani după aceea, Dumnezeu ne mai dădu o fe tiţă
— un copil splendid. Vreme de doi ani, fu un model de copil.
Dar după aceea, o boală grea ne-o trâ n ti la pat. Fetiţa nu
şi-a revenit încă şi d o cto rii spun că nu se va mai însdrăveni
niciodată. Toate economiile noastre au fost cheltuite, cu această
boală, Iar sacrificiile continuă. C opilul nu poate fi lăsat neîngrijit
şi prefer s'o dădăcesc eu.
C e ila lţi doi copii au acum I I şi 10 ani, iar trebuinţele lor se
înmulţesc pe zi ce trece, astfel că suntem nevoiţi să continuăm
seria sacrificiilor. O facem însă bucuros, cu speranţa că-i vom
vedea într'o zi oameni sănătoşi, capabili şi cinstiţi. Dacă acest
vis se va îm plini, vom putea spune că strădaniile noastre au
fost din plin răsplătite.
Deocamdată, sacrificiile pe care le facem, atât eu cât şi soţul
meu, fac să ne simţim cu mult mai aproape unul de altul
oiscât pe vremea când drumul v ie ţii ni se aşternea neted, înainte.
*’
* *
Unîî părinţi îşi închîpuiesc că fac un act de mare n o b l e ţ ă
sacrificându-se pentru co piii lor. Impunându-şi to t felul de
privaţiuni, ei au atâtea a ten ţii şi atâta devotam ent pentru proge­
niturile lor, încât aceştia ajung a-şi închipui că părinţii nu există
decât pentru satisfacerea nevoilor lor. Asemenea procedee
numai nobile nu p o t fi. Netezind d ific u ltă ţile din calea copilului,
p ărinţii nu fac decât să-i sporească obstacolele de mai târziu.
C e rost au asemenea sacrificii, din partea unui părinte ? La
recunoştiînţă, în niciun caz nu se p o t aştepta pentru aceasta.
In greşita idee că fac viaţa copiilor mai uşoară, p ărinţii cresc
indivizi egoişti şi neserioşi, pentru cari viaţa va fi mai târziu o
şcoală grea, unde vor trebui să inveţe a-şi purta singuri de grijă
şi a da în aceeaş măsură, în care vor să primească.
A lta rul culturei este poate singurul pe care părinţii sunt îndrep­
tă ţiţi a sacrifica, pentru co piii lor.
In vremurile noastre, co piii lipsiţi de o educaţie solidă, sunt
handicapaţi, pe to t restul v ie ţii lor. E o cruzime să aduci pe lume
copii, dacă nu le p o ţi da pregătirea necesară, asigurării unui viitor.
O bună educaţie poate impune p ărinţilor mari sacrificii. Nu e
vorba numai de bani, ci adesea de lupta, pe care părintele trebue
s'o dea, pentru disciplinarea copiilor, pentru a-i obicinui să per­
severeze şi să ducă un lucru la bun sfârşit. Dar acela care izbuteşte
a-şi învăţa copilul să se descurce singur şi să-şi respecte părintele,
se poate bizui mai târziu pe el,
Adolescenţii ajunşi în pragul v ie ţii, nu sunt niciodată recunoscători
unor părinţi, cari li s'au rob it, pentru a le da o copilăriefrum oasă.
Dar descoperind adevărul maximei că ,, Cunoaşterea este o
p u t e r e ei vor aprecia darul unei educaţii, a unei culturi solide.
Iar p ărin ţii vor încerca la rându-le o mare mulţumire, văzând că
sacrificiul lor n'a fost zadarnic.
B UCLUC P E C A P U L P A Z N IC U L U I L E G II!
Ç e i doi copilaşi e ra u s p e c ta to rii unei p a r a d e
m ilita re şi p a r a nu se sim fi c o n fo rta b il, in b ra ţe le
omului le g ii !
CUM ÂU SFIDAT PATRU INŞI
O Î NTREAGA FLOTA
De curând, s'au e la b o ra t proe c te de
r e f o r t if ic a r e a c â to rv a dintre insulele
de pe coasta M a re i Britanii. Printre
acestea se re m a rc ă Bass Rock de un
pitoresc sever, c a re a fost t e a t *ul unei
dram e de pomină, în istoria navală
a Angliei.
O C O Ţ A T în vârful unei
C stânci pleşuve, omul
c e r c e t a întinderea
stearpă a colinelor, pline de
prăpăstii şi de crăpături, în
căutarea unei poteci, pe care
să poată ajunge jos, la ţârm ul
apei.
De cinci minute M c G o w a n
sta acolo. A p o i se întoarse.
Numai o minune cerească l-ar
fi putut scoate din această fo r­
tăreaţă. O b icin u it cu viaţa de
soldat, activă şi plină de fră ­
mântare, M c Gowan simţia că
se înnăbuşe pe insula aceea
minusculă, care era Bass Rock,
din gruparea Firth of Forth.
Partizani ai Regelui J a m e s ,
Mc Gowan împreună cu alţi
trei camarazi fuseseră luaţi p ri­
zonieri, la Cromdale, în 1691.
Wilhelm al lli-lea hotărîse ca
Bass Rock să le servească de
închisoare. Aceasta avu de re­
zultat o luptă monstruos de
inegală între cei patru prizonieri
pe de o parte şî întreaga
mar.ină britanică, pe de alta.
încă din prim ele zile ale întem ni­
ţării lor pe insulă, aceşti bravi
scoţieni fură frăm ântaţi de
gândul evadării. M i d d l e t o n ,
pe care prizonierii îl aleseseră
de căpetenie, îşi dădu curând
seama că momentul cel mai
propice unei lovitu ri ar fi fost
intr'una din acele zile, când
luntrile cu merinde atrăgeau o
mare parte din soldaţi, jos la
debarcader unde ajutau la des­
cărcarea sacilor
Ei
O luptă crân cen ă d a r s cu rtă, şi guarSii fu ră răpuşi.
sosi momentul, lucrară cu fulge­
rătoare repeziciune. Era o zi
de Iulie, când luntrile Sosiră
iarăşi cu merinde proaspete şi,
p o triv it obiceiului, o bună parte
din garnizoană luă drumul por-
C o ra b ia trimisă de quver.i, imp
tului. Urmă o luptă crâncenă,
dar scurtă şi soldaţii ramaşi de
paza fură ucişi, d e ^ ţr itre pri-
, ei
Când
îi văzu, un sergent le ieşi înainte,
cu un început de întrebare :
,,Ce dra....“ Dar M iddleton îi
tăie scurt vorba :
, Dacă îndrăzneşte cineva
să facă un pas înainte,
tragem / “
Soldaţii rămaseră locului, intim i­
daţi. Cincisprezece minute mai
târziu ei erau conduşi, ca o
turmă, spre luntre şi sfătuiţi să
se depărteze cât mai repede,
pentru ca nu fcumva să se pro­
ducă vreun accident mortal.
Din motive rim a i de ei ştiute,
prizonierii reţjnură patru soldaţi,
e v o d o f i l o r-^------
cari se oferiră, în urmă, să-şi
unească fo rţe le cu ale lor.
Acesta fu începutul unui episod
unic, în istoria M arei Britanii.
In primele zile, a uto rită ţile nu
se prea turburară, gândind că
mâna aceea de oameni avea
să fie , în curând, supusă de
foam e. Ele nu bănuiau că
prizonierii aveau pe coastă
numeroşi p r i e t e n i , cari nu
aşteptau decât o noapte fără
lună, pentru a lua drumul insuliţei,
cu o luntre încărcate de merinde.
Prizonierii se puseră pe jaf. Ei
făcură câteva expediţii pe insula
M ay, de unde se întorceau cu
oi şi provizii de cărbune şi
începură să prade vasele, care
treceau prîn apropiere.
A p o i, mai mulţi tineri, p lictisiţi
fie monotonia v ie ţii de pe
continent se alăturară bandei
lui M i d d l e t o n , care-şi dublă
astfel fo rţe le .
La epoca aceea, a utorităţile
socotiră că sosise tim pul să ia
măsuri serioase. Două mari vase
Pag. 21
(R) No. 605
de războiu, însoţite de altele
mai mici, având pe bord câteva
sute de marinari şi soldaţi, porniră
să b o m b a r d e z e fortăreaţa
insulară.
Rânduite la cea m ai mică
distanţă posibilă, vasele se
cutremurau sub descărcarea
salvelor de tun, dar nici
rebelii nu se lăsau m ai pre­
jos şi la un moment dat,
nim eriră în plin. 0 lim bă
uriaşă de foc sări spre cer,
,strigăte sfâşietoare ţâşniră
din sute de piepturi, iar în
J clipa următoare apa m ării
era semănată de cadavre
şi sfărămături.
Când fumul se împrăştiă, rebelii
traseră un chiot de bucurie căci
flota batea în retragere. Această
M ic ile insule din a p ro p ie re a 5>coţieA de unde le venea
a ju to a re c e lo r scoşi de sub sâutul le g ilo r.
Y-
5undi>f
F îrih Zf Forth
victorie nu-i costase decât câţiva
m etri de stâncă sfărâmată. Dar
pentru vistieria Scoţiei însemna
o pierdere de 500 lire sterline,
fără a mai pune la socoteală
atâtea vie ţi omeneşti.
*
* .*
A u to rită ţile recurseră atunci la
blocadă. Situaţia devenia grea
pentru rebeli şi culmea, unul
dintre cei mai de seamă aliaţi
ai lor, un anume Mr. T r o t t e r ,
fu prins într'o noapte, venind
spre insula lo r cu provizii, şi
condamnat la spânzurătoare.
In ziua fixată pentru execuţie,
o mare mulţime se strânsese la
C astleton. Laţul îşi aştepta
victim a care, cu mâinile legate
la spate, fusese urcată pe
spânzurătoare. Apoi, tocmai când
se pregăteau să-i petreacă funia
pe după gât, se auzi, în depărtare,
un bubuit de tun. O flacără
albastră păru a spinteca cerul şi
o ploaie de metal căzu pe
pământ, ridicând un val de
noroîu. Rebelii aproape că
nimeriseră spânzurătoarea !
Ei deschiseră un bombardament
în lege, care împiedecă execuţia.
Dar T r o t t e r nu scăpă. El fu
spânzurat câteva zile mai târziu,
într'un alt loc.
Intre tim p, blocada devenise un
nou soiu de a v e n t u r ă , atât
pentru vasele britanice, cât şi
pentru cele străine, care navigam
în jurul coastelor. Iar prin cârciumi
de sat, bătrâni lupi de mare
ţeseau dibace planuri, menite
să înşele vigilenţa vaselor, ce
împresurau insula.
Săptămânile deveniră luni, îar
lunile se înmânunchi- 'ă într'un
an, fără ca blocai *ă dea
vreun rezultat.
*
* *
Uneori cordonul de vase îşi
păsira ermetismul atâta vreme,
încât se părea cu neputinţă ca
rebelii să mai poată rezista şţ
/■ Gqss Rock
0
 apoi, tocmai când erau pe PRIETENII:...
punctul de a intra în negocieri, De c ă ru c io ru l unui copif dîn Londra, s'a a p ro p ia t un
se lăsa deodată o ceaţă deasă, m ăgăruş. Şi b ăeţaşul nu p a re deloc s p e ria t, de m usafirul
o luntre cu provizii se strecura
n e a ş te p ta t !
neobservată şi rebelii sfidau iar.
La sfârşitul celui de al doilea
an, stă pâ nire* constată că silinţa
sa de ai scoate pe rebeli de pe
poziţia lor, o costase câteva miî
de pfunzi. A p oi într'o noapte,
un mic vas de comerţ, încărcat
cu provizii, trase lângă insulă.
Zece din oamenii săi coborâră
pe uscat, pentru a ajuta la
descărcarea sacilor, când deodată
un vas de războiu apăru în zare.
Căpitanul yachtului dădu ordin
să se taie funiile şi porni în
grabă, maî departe pentru a nu BRAZILIA REINHUM EAZÀ PE
fi capturat. EROII SĂI DIN 1789
Cu aceasta rămaseră pe insulă De curând, e roii independenţii
zece oameni în plus şi numai şapte dela 1789, au fost glo rifica ţi,
saci cu provizii. M i d d i e t o n în Brazilia. In acel an, un grup
introduse sistemul raţiilor, dând de brazilieni au încercat o
fiecărui individ câte două uncii răscoală neizbutită, pentru inde­
de pâine, pe zi. pendenţă şi au fost apoi, drept
pedeapsă, exilaţi în A frica , de
. *
* * către portughezi. De curând,
rămăşiţele pământeşti ale aces­
Trecu o săptămână, fără ca to r eroi dela 1789, au fost aduse,
b l o c a d a să mai slăbească şî din A frica portugheză, în Bra­
curând r e b e l i i înţeleseră că zilia, spre a fi reînhumate.
venise însfârşit tim pul să se In fo to g ra fia noastră, rămăşiţele
predea. pământeşti ale eroilor din 1789,
O■ făcură însă într’un chip în procesiune în oraşul Ouro
foarte inteligent. Cu toată Preto (Aurul negru) din Brazilia,
pompa şi ceremonia cuve­ unde au fost înmormântaţi.
nită, doi reprezentanţi ai
autorităţilor debarcară pe
i n s u l ă , aşteptându-se să
găsească nişte oameni de­
prim aţi şi morţi de foame.
Când colo, ei fură conduşi
înaintea unei mese copioase,
la care li se servi un brandy
excelent, din ultim ile pro­
vizii ale insulei şi abia la
*
sfârşitul o s p ă ţ u l u i li se
spuse că rebelii nu înţe­
legeau să se predea, decât
La 16 August a murit, la
cu anumite condiţiuni.
In depărtare, haine şi pălării Ruzomberok, în Slovacia,
îmbrăcau cu dibăcie stânci monseniorul A ndrei Hlinka,
şi ţevi de tun, pentru « da conducătorul p o l i t i c al
delegaţilor i m p r e s i a că slovacilor.
forţele rebelilor erau cel
puţin de două ori m ai mari,
decât în realitate.
Şî însfârşit, într'o d i m i n e a ţ ă
luminoasă de primăvară, rebelii
obţinură graţierea, lăsaţi fiin d *
să-şi aleagă singuri locul exilului.
Ba ceva mai mult, li se permise
să stea în sânul fa m iliilo r lor, o
iună după predare şi to ţi p rie te n ii
lor de pe continent scăpară
nepedepsiţî.
Se spune că rebelii ar fi părăsit
cu oarecare părere de rău,
crunta fortăreaţă. Ei avuseseră
aci o splendidă a v e n t u r ă ,
repurtând o victo rie cum num ai
cunoscuse nici o altă flo tă, sau
armată europeană. Căci sfidaseră
guvernul britanic şî-î dictaseră
co nd iţiu ni.

Or. E L I S A B E T A MOLNAR
M E D IC S T O M A TO LO G
Fost asistent la c l i n i c a
u n i v e r s i t a r ă din Cluj
BOALE DE G U R Ă şi
CHIRURGIE DENTARĂ
Proteză, technics moder­ Tabloul fin a l din poemul s tră je res c „C h e m a re a tin e rim ii" Orchestra bucureşteană M i ş u P a l a d e care a
nă, coroane de porfelan
de doam na p ro f. Theo d o ra Anghelescu, com an d an tă cântat la m ai multe grădini din Capitală, s'a dovedit
Bucureşti-str, Brezoianu, 29. Et. !
s tră je ră , r a r e a fo s t ju c at de e le v e le lic e u lu i de fe te una dintre cele m ai bune... Cântăreaţa are o voce
Consult. 3— 6 Telefon 3.24.17
din Turnu S everin . In d re a p ta , a u to a re a . puternică şi suavă.

P a g.22 No. 605

 •••

INTRE BOLIVIA SI P A R A G U A Y S'A IS C Ă L IT

TR A TA TU L DE PACE.
O scenă is to ric ă la Buenos-Aires (A r g e n tin a ), jn c a re
vedem pe p re şe d in te le Roberto O r t i z
A rg e n tin e i, p rezid ân d c o n fe rin ţa pen tru G ra n Chaco,
la c erem o n ia s e m n ă rii tr a ta tu lu i de p ace, în tre
B olivia şi P a ra g u a y.

DELEGAŢII D-LUI
HENLEIN ÎNTÂLNESC
PE LORDUL
R U N C IM A N
Lordul Runciman
a avut câteva conferinţe
cu d eleg aţii asociaţiilor
germanilor sudeţi. în
f r u n t e cu d o m n u l
Theodor Liebick
şi d-nul W o l f g a n g
Richter. Una din
aceste conferinţe, de
Sâmbătă tre c u tă , a
durat două ore. Im ediat
după s f â r ş i t u l ei,
L o r d u l a plecat re­
pede cu lady Runciman,
spre a petrece veek-
end-ul î m p r e u n ă cu
prinţul Ul ri ch
K i n s Ic y, la castelul
acestuia, din Bomisch-
Kamnitz.
In fo to g ra fia noastă, CEL M A I MARE ADVERSAR AL PREŞEDINTELUI ROOSEVELT
(luată din avion) l o r d u l Domnul F r a n k G a n n e t t , pro p rie ta ru l a 19 ziare, al treilea
Runciman, (la stânga) concern din Statele Unite, a şase staţiuni de radio, e unul
urmat de prinţul Ulrich d in tre cei mai m ari adversari ai preşedintelui Roosevelt. El se
Kinsky, se înapoiază află actualmente la Londra. Cu tre i ani in urmă, era prietenul
d -lu i Roosevelt şi unul dintre susţinătorii săi, neobţinând insă
d in tr'o vizită pe care a ceea ce aştepta, el a devenit rivalul preşedintelui republicei
făcut-o prin p a r c u l americane şi actualm ente p a rtid u l republican din Florida îi va
castelului. propune ca n d id at la preşedinţie, în 1940.

IN FA ŢA R U IN ELO R ...

A ceşti copii n e v in o v a ţi p rivesc d es n ăd ă jd u iţi

la ceea ce a răm as din casele lo r, în F alset
(S p a n ia ), după un b o m b ard a m en t a e ria n .

JA P O N E ZII O C U PĂ UN ORAŞ CHINEZESC.

In fo to g ra fia noastră : in tra re a a rm ate i
japoneze în oraşul Khu-Keu, la sudul fluviului
Yang-Tse-Kiang, cam la 20 klm. de Kiu-Kiang.
Aceasta este in tra re a triu m fa lă . în tru c â t
oraşul a fost lu at mai din ain te, după lupte grele.

DIRECTOR
TUDOR TEODORESCU - BRANIŞTE Editura „Z ia ru l" S. A . R., Bucureşti. Redacţia şi a d m in istra ţi* :
.REA LITA TEA ILU STR A TA ", revista de a ctu a lită ţi şi cultură ge
în s c ris a sub N r. Ï39, K e g ist. P n b llc a t lu n llo r P e riod ice
str. Const. M ille 5 — 7 — 9. Telefon 3-84-30. Cec. postai: 4083
u«r«lă. Apare săptăm ânal, în 24 pagini m ari, tip ă rite la beliogravură
şi un suplim ent: „ 0 * to o f e p e n tru t o f i ’ *, în 24 pagini tip a r o b icin u it, la T rib. Ilf o v . S. I. Corn. Preţul abonamentelor : în fără : pe un an 400 le i; şase luni : 200
le i; tre i lu n i: 100 lei. In Albania, A ng lia , Danemarca, Finlanda, Italia, Norvegia, Suedia, precum lei; pe 3 luni 150 1
şi in statele din Am erica de Nord şi Sud, Asia, A frica , Oceania, pe un an lei 700; pe 6 luni 350 pe 3 luni 150. Tariful de publ
6000 ; V pagină, ‘ Lei
' 3000. Anunciurile
' se primesc la ad-ţia revistei.
 IN V A C A N ŢÂ • • •

NĂRUL R O O S E V E L T SI S O Ţ I A SA I SI PETREC
L U N A DE M I E R E IN ' BERMUDA
n Roosevelt, fiul preşedintelui S ta te lo r Unite, şi sofia sa,
ta d-ră Anne Lindsay C lark, în plim bare pe coasta mării
) . unde au o vilă ,,Cuibul stâncuţei",
în care-şi petre c luna de miere. înaintea lor merge ,,Shadow"
(U m b r a ), un câine bermudian, care -i însoţeşte pretutindeni.

DUCELE Şl DUCESA DE KENT IN VILEGIATURĂ

Ducele şi Ducesa de Kent — la stânga, în rândul al
doilea — fa c o plim bare, cu b a rc a cu m otor, în timpul
v aca n ţe i lor, pe c a re o p etrec la Z a f t a t , lângă
Dubrovnik, pe coasta Dalm aţiei.

C O N TESA REVENTLOW LA VENEŢIA

Contesa Reventlow (B a rb a ra Hutton,

m oştenitoarea lui W o o lw o rth ) a venit
in v a canţă la Lido Veneţia.

In insula M id w a y , p rim a staţiu n e a avionului „ A m e ric a n C lip p e r" , c a re sboară

din Honolulu spre M a n illa , exista un te re n de g o lf, fo a r te fr e c v e n ta t de p ă s ă rile
num ite „ h a id e " . A ceste p ăs ă ri din fa m ilia A lb a tro s e lo r în c u rc ă . In o a re c a re măsură
pe ju c ă to rii de g o lf şi de aci i ţ i tra g ţi numele. A c e a s ta nu îm p iedecă p ăs ă rile
„ h a id e " să în to vă ră şe a s c ă , uneori, pe ju c ă to rii de g o lf, ca In fo to g r a fia noastră.