SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA

GESTIONAREA EFICIENTĂ A STRESULUI LA LOCUL DE MUNCĂ

Ing. Vasile SUCIU, Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba,

Problematica stresului ocupaţional a fost şi este continuu studiată datorită efectelor negative pe care
le are asupra activităţii organizaţiei. Managementul stresului este o parte importantă a menţinerii unei
bune sănătăţi fizice şi emoţionale şi a unor relaţii sănătoase cu cei din jur şi în mod special in interiorul
unui mediu de muncă. Problema stresului ocupaţional în atât în România cât şi în multe alte ţări care
încă aşteaptă să fie rezolvată.

Cuvinte cheie: stres ocupaţional, managementul stresului, inteligenţă emoţională

precise, prin reducerea elementului de

1. Managementul al stresului
ocupaţional la nivelul conducerii
entităţii
Când se vorbește de managementul stresului
ocupațional ne gândim la mijloacele
utilizate de angajator pentru contracararea
unei situaţii stresante, percepute de către
lucrători la locul de muncă [2].
Interesul crescut, înclusiv în cadrul unor
entități juridice, pentru modul în care
angajații reuşesc să facă faţă stresului a
crescut mult după anii ’80.
Există organizaţii care au programe
concepute să-i ajute pe muncitorii pentru a
preveni probleme cauzate de stres şi să-i
ajute să treacă peste problemele de acest
gen apărute în activitatea zilnică.
Aceste programe sunt atât de natură
profilactică, cât şi de natură terapeutică.
Mult mai eficiente în asemenea situații sunt
măsurile preventive, luate apriori apariției
situațiilor critice, care se referă la:
 procesul de recrutare şi selecţie,
respectiv alegerea de persoane capabile
să facă faţă nivelului de stres aferent
postului,
 programele de training şi dezvoltare,
 procesul de comunicare în organizaţie
menit să elimine orice ambiguităţi iscate.
2. Strategiile organizaţionale de
prevenire a stresului ocupaţional
Organizaţia poate să ţină stresul sub control
apelând la următoarele mijloace [1]:
 prin stabilirea clară a sarcinilor
postului – prin stabilirea de sarcini
pericol generat de caracterul ambiguu şi
conflictual al funcţiei şi prin acordarea
unei autonomii mai mari angajaţilor în
îndeplinirea atribuţiilor lor, în limitele
unei structuri organizatorice bine
definite;
 prin stabilirea clară a obiectivelor şi
standardelor de performanţă8 fixate -
stabilirea unor obiective normale şi
realizabile, de natură să-i mobilizeze pe
oameni, dar fără a-i împovăra cu sarcini
absurde;
 prin distribuția concretă a sarcinilor -
încadrarea atentă a oamenilor în posturi
care să fie pe măsura capacităţii
fiecăruia;
 prin acordarea de consultanţă
specifică - crearea de condiţii pentru ca
angajaţii să poată discuta despre
problemele lor cu cineva din conducere,
cu cadrele sanitare ale companiei sau în
cadrul unui program de asistenţă pentru
salariaţi;
 prin instruirea coordonatorilor de
formații în legătură cu metodele de
analiză a performanţei şi tehnicile de
consiliere, precum şi în ceea ce priveşte
modalităţile de atenuare a stresului care
îi afectează pe ei, dar şi pe ceilalţi;
 prin asigurarea unui echilibru între
obligaţiile de serviciu şi obligaţiile sociale
- adoptarea de politici care să ţină cont
de responsabilităţile angajaţilor în
calitate de părinţi, soţi sau tutori legali,
aprobându-le înlesnirile cuvenite, spre
exemplu concedii speciale şi programe de
lucru flexibile.
Strategiile organizaţionale de prevenire a
stresului

1
 SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA
ocupaţional constau în realizarea unui mediu
de muncă adecvat din punct de vedere al
caracteristicilor muncii, al relaţiilor de
muncă, al structurii organizaţionale şi
realizarea unei culturi organizaţionale
sănătoase.
Din punct de vedere al relaţiilor de muncă
un rol important îl are suportul social venit
de la cei care coordonează angajații în
procesul muncii.
Corect este ca aceștia să adopte un stil
flexibil de conducere, care să permită
concentrarea atât asupra nevoilor
individuale, cât şi asupra realizării sarcinilor
de către grup şi asigurarea în cadrul grupului
a unui spirit de cooperare.
Structura organizaţională trebuie să fie
realizată în aşa fel încît să înlesnească
comunicarea în cadrul entității respective.
Să se asigure comunicarea între
departamente, precum şi între diferitele
niveluri ierarhice, să permită proceduri
rapide şi discrete în ceea ce privesc
plângerile şi să permită feedback-ul din
partea angajaţilor, astfel încât existe
posibilitatea fiecăruia de a participa la
anumite decizii care le afectează propria
muncă.
Din punct de vedere al culturii
organizaţionale, atitudinea faţă de angajaţi
trebuie să fie una pozitivă. Greşelile
involuntare trebuie considerate ca
posibilități pentru învăţare, și nu neapărat
critici.
În lucrarea Factorul uman şi performanţele
organizaţiei, Deaconu, Podgoreanu şi Raşcă
susţin că există trei tipuri de strategii
antistres [4]:. Strategii primare, pornind de
la reorganizarea profundă în scopul reducerii
la maximum a ambiguităţii şi insatisfacţiei în
muncă şi mergând până la reamplasarea
organizaţiei în locuri înverzite, în sedii care
dispun de toate dotările necesare reducerii
stresului.
Strategiile secundare urmăresc reducerea
la minimum a nivelului de stres din
organizaţie prin accesul tuturor angajaţilor
la săli de sport, diete, tratamente speciale.
Strategiile terţiare urmăresc sprijinirea
persoanelor cu manifestări clare de stres,
2
prin programe antifumat şi antialcool şi prin
consilierea gratuită şi confidenţială a
persoanelor care suferă de pe urma
stresului.
3. Măsurile de reducere a stresului
organizaţional
Măsurile de reducere a stresului
organizaţional constau în măsuri cu caracter
general şi consultanţă profesională pentru
angajaţi.
 Măsurile cu caracter general de
reducere a stresului profesional se referă
la activităţi ca de exemplu: reducerea
activităţilor de muncă a individului până
la implementarea unui program de
schimbare; simplificarea procedurilor şi a
sarcinilor secundare ale activităţilor;
oferirea posibilităţii exprimării
sentimentelor faţă de starea neplăcută în
care individul se află.
 Consultanţa profesională pusă la
dispoziţia angajaţilor, inclusiv a
membrilor echipei manageriale, are un
efect deosebit în reducerea efectelor
stresului organizaţional.
4. Strategiile de management al
stresului profesional la nivel individual
Deşi rolul organizaţiei în eliminarea stresului
este foarte important, succesul acţiunilor
întreprinse va fi limitat, fără ca indivizii să
se mobilizeze în această direcţie, luând
personal o serie de măsuri. Aceste activităţi
ar fi:
Înţelegerea politicilor organizaţionale,
care determină detensionarea angajaţilor,
relaxarea acestora, într-un cuvânt,
reducerea stresului ocupaţional. Schimbările
radicale fără o informare prealabilă a
angajaţilor pot duce la situaţii extrem de
stresante. De aceea, ele trebuie precedate
de o matură gândire prealabilă şi, în primul
rând, de înţelegerea motivelor care au stat
la baza deciziilor organizaţiei.
Organizarea spaţiului personal de lucru
este o altă activitate importantă în lupta cu
stresul profesional. Spaţiul de lucru trebuie
 SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA
astfel organizat încât să fie plăcut şi să
permită utilizarea eficientă a timpului.
Stimuli vizuali numeroşi pot determina stres,
de aceea toate lucrurile şi hârtiile inutile
trebuie aruncate şi locul de muncă trebuie
înfrumuseţat cu plante, fotografii personale,
tablouri.
Un climat relaxat şi prietenos este benefic
pentru prevenirea stresului.
De mare ajutor pentru persoanele care se
simt sub stres sunt discuţiile şi schimbul de
opinii între colegi. Chiar dacă nu pot primi
ajutor de la aceştia, orice sfat sau
încurajare sunt utile.
Comunicarea corespunzătoare este şi ea
absolut necesară pentru evitarea, pe cât
posibil, a stresului ocupaţional. Modul de
transmitere a mesajelor trebuie adaptat
situaţiei şi celui care le recepţionează. De
asemenea, criticile trebuie aduse constructiv
şi confidenţial pentru a nu bloca
comunicarea în grup şi pentru a fi primite cu
receptivitate şi obiectivism.
Echilibrul interior sau controlul reacţiilor
la evenimente neconvenabile, ce nu pot fi
evitate este un atuu în lupta cu stresul.
Problemele şi frustrările nu trebuie ignorate,
dimpotrivă trebuie conştientizate, pe
măsură ce apar, şi acţionat pentru a înlătura
situaţiile neconvenabile, cu obiectivitate,
fără a lăsa loc furiei şi mâniei, fără a deveni
intoleranţi cu cei din jur. Gândirea pozitivă
şi calmul ajută foarte mult în situaţii
dificile, stresante şi au o influenţă favorabilă
asupra colegilor/ subordonaţilor şi a
climatului de lucru. Astfel, starea fizică şi
psihică nu va avea de suferit.
Observarea stresului la colegi şi
subordonaţi şi implicarea în rezolvarea lui
sunt aspecte esenţiale în combaterea
stresului profesional. Este bine să fie
cunoscute semnele de stres imediat ce apar
(exemplu: apatia în relaţiile cu ceilalţi,
irascibilitatea, maniera dezorganizată de
lucru, amânarea rezolvării sarcinilor,
întârzieri repetate la întâlnirile stabilite,
indiferenţa pentru propriul aspect).
Conştientizarea stresului este prima condiţie
a eliminării lui. O dată înţelese semnele
stresului începe partea grea, aceea de a-i
convinge pe cei cu probleme că trebuie
luate măsuri. Acest lucru trebuie făcut cu
tact, prin discuţii individuale, într-o
atmosferă destinsă, plăcută cu colegii ce se
află în relaţii apropiate. Persoanele aflate în
stres trebuie tratate cu răbdare, pentru a li
se da şansa să se redreseze. Sprijinul
acordat trebuie să urmeze anumiţi paşi:
discutarea problemei cu care se confruntă şi
a cauzei acesteia, identificarea tipului de
suport pe care-l doresc – discuţii, traning,
asistenţă medicală şi urmărirea eficacităţii
programului ales. Degrevarea temporară de
sarcini, consilierea psihiatrică, consilierea
pentru un mai bun management al timpului,
antrenarea într-un program de exerciţii
fizice îi vor ajuta să se recupereze cu efecte
benefice asupra lor, dar şi asupra
organizaţiei [4].
Activităţile antistres în timpul liber sunt
absolut obligatorii. Relaxarea prin activităţi
plăcute, în aer liber nu trebuie, de
asemenea, neglijată. Somnul şi mesele
sănătoase, exerciţiile fizice şi hobby-urile
sunt esenţiale. O tehnică frecvent amintită
ca metodă eficientă de reducere a stresului
este tehnica de a spune „Nu”. De foarte
multe ori persoanele ajung să devină
stresate ca urmare a incapacităţii lor de a
refuza, ca urmare a ruşinii de a spune
celuilalt că nu poate face în locul lui sarcina
respectivă, astfel ajungându-se la
supraîncărcare, la stres cu toate efectele
sale negative. Suprasolicitarea organismului
apare ca urmare a conştiinciozităţii
excesive, a grijii faţă de alţii sau din
mândrie şi contribuie la consumarea
prematură şi ineficientă a energiei de
adaptare. Acest lucru este dăunător pentru
persoana respectivă, dar şi pentru cei din
jur, creând situaţii neplăcute şi un climat de
lucru nefavorabil.
Alte activităţi importante privind strategiile
de management al stresului profesional la
nivel individual, prezentate de Băban A, in
Consiliere educaţională, Ghid metodologic
pentru orele de diriginţie şi consiliere, [3]
sunt:
 dezvoltarea unor abilităţi şi
comportamente de management al
stresului - dezvoltarea asertivităţii,
dezvoltarea comunicării pozitive cu
ceilalţi, învăţarea tehnicii de a spune NU,
identificarea şi rezolvarea conflictelor
atunci când apar, învăţarea metodelor de
rezolvare a problemelor şi de luare a
3
 SAPTAMANA EUROPEANA 2015 – STRESUL SUB CONTROL – CLUJ NAPOCA, ROMÂNIA

deciziilor şi învăţarea unor metode de

relaxare - metoda de relaxare progresivă
a lui Jacobson, antrenamentul autogen
Schultz,
 dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
-menţinerea unei greutăţi normale,
practicarea unor comportamente
alimentare sănătoase, practicarea
regulată a exerciţiilor fizice şi de
relaxare, renunţarea la fumat şi la
consumul de alcool,
 stabilirea şi menţinerea unui suport
social adecvat -solicitarea ajutorului
direct şi receptivitate faţă de acesta şi
dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de
prietenie,
 dezvoltarea încrederii în forţele
proprii -stabilirea priorităţilorşi limitelor
personale, participarea la activităţi care
dezvoltă această calitate, stabilirea unor
scopuri realiste,
 managementul timpului - revizuirea
scopurilor, stabilirea lucrurilor pe care
trebuie să le faci şi pe cele care ai dorit
să le faci şi timpul alocat lor, stabilirea
priorităţilor, realizarea de pauze între
activităţi, revizuirea priorităţilor şi a
progresului realizat, analizarea
standardelor şi, în final, reamintirea că
după fiecare activitate realizată, oferiţi-
vă o recompensă. [6].

Bibliografie
1. ARMSTRONG, M. - Managementul
resurselor umane, Manual de practică,
Editura Codecs, Bucureşti, 2003.
2. BACIU, C. - Particularităţi ale stresului la
şomeri, Presa Universitară Clujeană Cluj
Napoca, 2007.
3. BĂBAN, A. (coordonator)-Consiliere
educaţională, Ghid metodologic pentru
orele de diriginţie şi consiliere, Imprimeria
Aedealul, Cluj Napoca, 2001.
4. DEACONU, A., PODGOREANU, S., RAŞCĂ,
L. - Factorul uman şi performanţele
organizaţiei, Bucureşti, Editura ASE, 2004.
5. STOICA, M. - Stres, personalitate şi
performanţă în eficienţa managerială,
Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2007.
6. STOICA, M. - Elemente de psihologie
managerială, Editura Risoprint, Cluj Napoca,
2007.
7. STOICA, M, BUICU Fl. – Managementul
stresului ocupațional, Revista Management
în sănătate XIV/2/2010