Sunteți pe pagina 1din 4

NECESITATEA PARTENERIATULUI

ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE

Pof.înv.primar:Dumitrov
Natalia Şcoala Primară
Bosanci, Jud. Suceava
Familia, mediul de viaţă şi şcoala sunt factori
determinanţi ai dezvoltării complete şi complexe a copiilor.Împreună trebuie să
colaboreze pentru ca fiecare elev, indiferent de particularităţile sale, să poată deveni un
membru independent al comunităţii în care doreşte să se integreze.
Familia are în societate funcţii bine definite:
1. funcţia biologică (de naştere a copiilor);
2. funcţia socială (asigură creşterea copiilor);
3. funcţia economică produce bunuri materiale);
4. funcţia educativă (asigură educaţia);
5. funcţia culturală (asigură instruirea).
Familia este unul din factorii care prin legea nescrisă a naturii, dar şi prin legea
scrisă a drepturilor omului, are obligaţia de a oferi un climat fundamental atât afectiv, cât
şi ocrotitor. Fiindcă cea mai mică tulburare care apare în echilibrul afectiv al părinţilor
provoacă tulburări în psihicul copiilor, trebuie să acordăm o deosebită importanţă unor
situaţii de acest gen, cum ar fi:
- iubirea tiranică a părinţilor pentru copii,determină dependenţă exagerată şi astfel
imaturitate;
- ambivalenta afectivă manifestată fie prin acordare neechilibrată a afecțiunii din
partea celor doi părinţi (când unul îl ceartă, celălalt îl apără), fie prin acordare
neechilibrată a afecțiunii din partea celor doi părinţi (când unul îl ceartă, celălalt îl apără),
fie prin absenţa afectivă a părintelui (deşi prezent fizic, părintele nu reprezintă un sprijin
afectiv pentru copil).

Cercetările de specialitate arată că temperamentul este înnăscut, în timp ce caracterul se


formează prin educaţie, având o mare influenţă asupra personalităţii, sistem care se
dezvoltă până spre 20 de ani. Datorită faptului că din 24 de ore /zi copilul îşi petrece în
cadrul familiei cele mai multe ore, punând în calcul şi zilele de weekend, familiei îi
revine o importanţă majoră în educaţie. Şcoala alături de familie are rolul de a educa şi
forma tinerii astfel încât aceştia să poată să se integreze în comunitate, să se adapteze
cerinţelor societăţii care cresc în complexitate şi volum pe măsură ce înaintează în vârstă.
Atâta vreme cât copilul, indiferent de vârstă, îndeplineşte standardele şcolare şi
sociale putem trage concluzia că acesta nu se confruntă cu probleme de adaptare şcolară
şi că familia sa îl susţine material şi emoţional. În aceste cazuri fericite păstrarea legăturii
cu familia este suficientă, dar rămâne şi aici necesară.
Şcoala ca şi organizație, pentru a-şi atinge obiectivele, are nevoie de un sistem
managerial adecvat definit prin funcții specifice: proiectare, decizie, organizare,
coordonare, evaluare etc.Managementul şcolii trebuie să asigure funcționarea şi
dezvoltarea şcolii ca sistem deschis, aflat în relație permanentă cu mediul său exterior, cu
comunitatea în care funcționaeză şi nu numai.
Cerinţele societăţii actuale trebuie să fie în conformitate cu pregătirea elevilor, cu
aşteptările şi interesele acestora;
Şcoala alături de familie are rolul de a educa şi forma tinerii astfel încât aceştia să
poată să se integreze în comunitate, să se adapteze cerinţelor societăţii care cresc în
complexitate şi volum pe măsură ce înaintează în vârstă.
Atâta vreme cât copilul, indiferent de vârstă, îndeplineşte standardele şcolare şi
sociale putem trage concluzia că acesta nu se confruntă cu probleme de adaptare şcolară
şi că familia sa îl susţine material şi emoţional. În aceste cazuri fericite păstrarea legăturii
cu familia este suficientă, dar rămâne şi aici necesară.
Relația şcoală comunitate locală este influențată de o multitudine de factori
printre care putem enumera:
- mediul social al comunității (rural, urban, mărimea comunității, întindere
geografică etc.). Se demonstrează că şcolile din mediul urban, mai ales cele din zonele
centrale ale oraşelor mari şi dezvoltate economic sunt foarte dezvoltate: au dotare
materială superioară (sunt atractive pentru sponsori, agenți economici, pot obține fonduri
proprii din proiecte sau închirierea de spații etc.), au cadre didactice bine pregătite, de
multe ori conțin şi alte servicii destinate copiilor şi familiilor (semiinternate, cercuri de
dezvoltare a abilităților, cabinete de consiliere, logopedie, cantine etc.), sunt atractive şi
pentru parteneriate cu diverşi parteneri comunitari (poliție, ong-uri, instituții de cultură
etc), desfăşoară şi activități destinate părinților: cursuri, seminarii, dezbateri etc. Nu este
de neglijat faptul că, în mediul urban, copiii şi familiile acestora au acces la o rețea de
servicii cultural-educaționale (teatre, cluburi, case de cultură etc.), de recreere (baze de
sport, parcuri etc.), medicale, servicii diverse de asistență socială. În mediul rural această
diversitate de servicii este mult mai slab reprezentată, familiile şi copiii acestora nu au
acces la o multitudine de servicii. - gradul de cultură, nivelul studiilor populației care îşi
trăieşte viața în comunitate – influențează şi viața şcolii.
Modelul social al profesiilor de succes, modelele oferite de către cei
apropiați copiilor influențează şi gradul acestora de aspirații.
- profesiile dominante în comunitate pot deveni atât modele pentru copii dar pot dicta şi o
anumită orientare a şcolii către pregătirea copiilor în domeniul profesiilor cerute de către
comunitate, de agenții economici activi.
- dezvoltarea economică şi tehnologică a comunității;
- reprezentările sociale, mentalitățile şi atitudinile privind educația copiilor, nivelul
aspirațiilor familiilor față de educația copiilor;
- valoarea acordată studiilor şi profesiilor;
- percepția privind misiunea şcolii în comunitate;
- componența demografică a comunității: ritmul creşterii demografice, structura pe vârste
a populației, tipul de familii, structura ocupațională a locuitorilor etc. Şcoala
este însă instituţia socială de bază, concepută să răspundă eficient nevoilor psihologice şi
sociale ale elevului, să-l formeze pe viitorul cetăţean responsabil al societăţii civile.
Importanţi parteneri ai şcolii în procesul formativ-educativ sunt părinţii dar şi
comunitatea, care în calitate şi de beneficiar al demersului şcolii are nevoie de persoane
echilibrate, creative, responsabile şi adaptabile, optimiste şi eficiente.Între toţi partenerii
implicaţi în procesul de formare a viitorului cetăţean, rolul principal îl joacă şcoala prin
factorii implicaţi direct în acţiune: profesorii şi elevii.
Învăţământul modern românesc trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenţi bine
formaţi, ci formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitările sociale şi psihologice
ale vieţii. Scopul ultim al educaţiei este pregătirea pentru viaţă a elevului. Educaţia se
realizează în familie, dar mai ales în cadru instituţionalizat (şcoală, biserică, armată,
asociaţii sportive etc.)

BIBLIOGRAFIE
1. Campbell R. - ,,Adolescentul – copilul meu”, Ed. Logos, Cluj-Napoca, 1995.
2. BĂBAN, A. - ,,Consiliere educaţională”, Cluj-Napoca, 2001
3.Tiron D.E.- ,,Consiliere educaţională”, Editura Institutul European, 2005

S-ar putea să vă placă și