Joc secund şi

Riga Crypto şi lapona Enigel

1. Menţionarea a patru trăsături ale perioadei sau ale curentului cultural/literal, care se

regăsesc ȋn lirica lui Ion Barbu

Modernismul este un termen generic care include toate curentele şi mişcările cultural-literare

manifestate ȋn Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate secolului XX: simbolism,

expresionism, avangardism, imagism, obiectivism, manierism, decadentism,ermetism, etc.

Modernismul este conturat ȋn mod diferit ȋn funcţie de perspectiva teoreticianului care o abordează,

singurele caracteristici generale fiind regăsite ȋn atitudinea negatoare faţă de tradiţie şi ȋn spiritual

critic anticonvenţional şi inovator. La nivelul poeziei, modernismul rămâne un curent literar a cărui

complexitate depăşeşte cu mult sfera unei singure tipologii artistice. Aceasta deoarece ȋn spaţiul

autohton există trei viziuni poetice despre lume fundamental diferite, la o primă vedere, care au

rămas ȋn istoria literaturii române. Dintre toţi, statutul cel mai privilegiat, ȋntr-un anume sens, ȋl are

Ion Barbu. Dacă Lucian Blaga se află ȋn ultima vreme ȋntr-un con de umbră al receptării, fenomen

oarecum motivat de faptul că s-a scris enorm despre autorul Poemelor luminii, Tudor Arghezi ȋşi

menţine actualitatea exclusiv prin volumul Flori de mucigai, după cum observă şi Ion Manolescu

ȋntr-un articol din Observator cultural, Ion Barbu rămâne un poet pur, ermetic, obscur, balcanic şi

ȋn consecinţă, valoros, care şi-a asigurat strategia scrierii unei poezii fără precursori şi neimitabile o

posteritate canonică perpetuă. Lirica barbiană ar include câteva etape de creaţie clar delimitate: un

moment parnasian ( Banchizele, Râul, Munţii, Copacul, etc. ), o perioadă balcanic-orientală ( ciclul

Izarlâc) şi o etapă ermetică, inaugurată de volumul Joc secund. Ermetismul este o orientare

specifică artei moderne ce se caracterizează prin ȋncifrarea accentuată a mesajului artistic, prin

alambicarea voită a expresiei, oferind impresia de obscuritate. Poeţii moderni cultvă ermetismul

dintr-o nevoie de a sugera dezumanizarea şi golul existenţial specific epocii lor.