Sunteți pe pagina 1din 1

Defintia sărăciei

Sărăcia poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de muncă, nu
are posibilitate să-și asigure ,lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de subzistență.
Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei
țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai.

Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea
analfabetismului populației.

A fi sărac în România înseamnă a trăi cu un venit lunar care nu asigură un minim de consum de
produse alimentare și non-alimentare (cum ar fi îmbrăcăminte, încălțăminte, servicii publice de
bază etc.). Pentru a determina cine este sărac și cine nu, autoritățile publice folosesc un „prag al
sărăciei”, o anumită sumă de bani care reprezintă limita minimă cu care statul consideră că se
poate trăi decent. Orice persoană care trăiește cu un venit lunar mai mic decât pragul stabilit este
considerată săracă.

Sărăcia este un concept complex, în permanență supus dezbaterilor și diferențelor de opinii, însă
un lucru este cert: fiecare națiune tinde spre eradicarea ei mai mult sau mai puțin. Plecând de la
această înțelegere, statul operează cu definiții și metode de calcul diferite pentru a monitoriza
nivelul de trai. Cele două formule de calcul descrise nu vizează singurii indicatori cu care
lucrează autoritățile publice, însă sunt cei mai importanți indicatori sociali, fiecare servind
scopuri diferite. Metoda relativă este conceptualizată în cadrul contextului național și
desemnează riscul de sărăcie în funcție de veniturile întregii populații. Sărăcia relativă ne spune
ceva, așadar, și despre inegalitățile de venit în rândul populației. Metoda absolută identifică
persoanele private material, mai precis care duc lipsă de resurse financiare de a-și acoperi nevoie
de bază. Scopul măsurării ratei sărăciei absolute este de a stabili transferuri sociale în bani
menite să compenseze lipsa veniturilor din care să se poate subzista.