Babilev Alina M 1711

1.Reamintitiva functiile de baza ale cordului.

Funcția cordului este de a asigura circulația normal a sângelui pentru a menține viața.
Funcțiile de bază a sistemului cardiovascular :
1. De a transporta către celule : nutrienți, apa, oxigen
2. De a transporta între celule: hormoni, celule imune, anticorpi
3. De a transporta de la celule : reziduri metabolice, căldura, dioxide de carbon.
2.Traseul de conducere al biocurentului.
Impuls
Traseul de conducere este compus din: nodul sinoatrial, nodul atrioventricular, fascicolul His, fibrele Purkinje.

Nodul
AV

Nodul Atriul Ventricule

Impuls Impuls
SA drept, stâng
S Fascicolul
His

3. Notiune de potential de actiune transmembranar:

Potențial de acțiune -este o depolarizare trecătoare a membranei celulare prin care interiorul celulei devine mai
puţin negativ decât în stare de repaus şi diferenţa de potenţial de-o parte şi de alta a membranei celulare scade.

4. ECG-definitie, enumarati si caracterizati derivatele.

Definiție: metoda de înregistrare grafică a fenomenelor electrice, apărute în inimă la activitatea acesteia.
Electrocardiografia (ECG) reprezintă înregistrarea la suprafaţa corpului a variaţiilor de potenţial ale câmpului
electric cardiac, produse de depolarizarea şi repolarizarea celulelor miocardice.

Derivația I Derivația II Derivația III

Electrodul pozitiv
Electrodul negative
Electrodul ,,pământ’'
Undele
Brațul stâng (sau sub
clavicula stângă)
Brațul drept (sau sub
clavicula dreaptă)
Gamba stângă (sau toracele
anterior stâng pe linia
medioclaviculară, imediat
sub ultima coastă)
Positive
Gamba stângă(sau toracele
anterior stâng pe linia
medio-claviculară, imediat
sub ultima coasta)
Brațul drept (sau sub
clavicula dreaptă)
Brațul stâng (sau sub
clavicular stângă)
pozitive
Gamba stângă (sau toracele
anterior stâng pe linia
medioclaviculară, imediat
sub ultima coastă)
Brațul stâng (sau sub
clavicular stângă)
Brațul drept (sau sub
clavicular dreaptă)
Positive sau bifazice

Derivații augumentare a membrelor – aVR, aVL,aVF

Sunt derivații unipolare, iar aceste unde sunt amplificate prin ecograf, deoarece undele produse prin aceste derivații
sunt mici.

aVR aVL aVF

Electrod pozitiv Pe brațul drept Pe brațul stâng Pe gamba stângă

Undele Deflecție negativă Au o deflecție pozitivă Deflecție pozitivă
Privește Baza cordului, în primul Peretele lateral al Peretele inferior a
rând atriile ventricului stâng ventricolului stâng
Derivații precordiale:
 Derivația V1 este plasat în dreapta sternului, în spațiul IV intercostal.
 Derivația V2 e localizată în stânga sternului, în spațiul IV intercostal.
 Derivația V3 e localizată între V2 și V4.
 Derivația V4 e localizată în spațiul V intercostal pe linia medioclaviculară.
 Derivația V5 e plasat în spațiul V intercostal pe linia axilară anterioară.
 Derivația V6 e localizată la același nivel cu V4 pe linia medioaxilară.
5.Desenati un ciclu cardiac si caracterizati undele ,segmentele si intervalele.

Unda P:
 Începe prin a se îndepărta de linia de bază și apoi se termină la linia de bază
 E rotunjită și ușor asimetrică.
 Normal- P precede complexul QRS
 În derivațiile I,II, AVF, V2, până la V6 este în mod characteristic pozitivă
 În derivațiile III, a VL, V1 este de obicei pozitivă, dar poate fi și negative
 În a VR, unda P negative sau inversată.

QRS:
(urmează dupa seg. PR ):
 Unda Q – prima deflexiune negativă care urmează după segmentul PR. Întotdeauna este negativă. Poate
lipsi în anumite cazuri. În mod normal amplitudinea ei este mai mică de 25% din amplitudinea undei R în
aceeași derivație.
 Unda R- prima deflexiune pozitivă triunghiulară care urmează după unda Q sau segmentul PR
 Unde S- prima deflexiune negativă după unda R.
Intervalul PR:
 Se măsoară de la începutul undei P până la începutul undei Q sau R
 E format din unda P și o porțiune de linie plată.
 În mod normal este constantă pentru fiecare impuls condus de la atrii la ventricule
 Segmentul PR este linia izoelectrică de la punctul de terminare al undei P până la începutul undei Q sau R
Segmentul ST:
 Acest segment urmează după complexul QRS pe care îl leagă de unda T
 Începe în punctul în care linia izoelectrică se extinde de la unda S până când se curbează treptat ascendent
la unda T
 În condiții normale, este o linie aplatizată (fie pozitivă, fie negativă), desi poate fi situate la 0,5-1 mm
deasupra sau dedesubtul acestuia în unele derivații precordiale
 Punctul situat la limita dintre unda S și segmental ST se numește punctul J
 Segmentul PR este folosit ca linie de bază de la care se va evalua gradul de deplasare a segmentului ST față
de linia izoelectrică
 Măsurați 0,04 secunde (un pătrat mic) după punctul J. Segmentul ST este considerat supradenivelat dacă se
află deasupra liniei izoelectice sau subdenivelat dacă se află sub această linie

Unda T:

 Este o undă mare, ușor asimetrică, urmând după segmentul ST

 Vârful undei este mai aproape de punctul de terminare decât de cel de început al undei, panta ascendentă
fiind mai lentă, iar cea descendentă mai rapidă
 În mod normal nu depășește înălțimea de 5 mm în derivațiile membrelor sau 10 mm în cele precordiale
 Este concordantă ca sens cu complexul QRS precedent
 În mod normal este pozitivă în derivațiile I, II și de la V2 la V6, și negativă în aVR. De asemenea, este
pozitivă în aVL și a aVF, dar poate fi negative dacă complexul QRS are amplitudine < 6 mm. În derivațiile
III și V1, unda T poate fi pozitivă sau negativă
Intervalul QT:
 Este distanță dintre debutul complexului QRS și sfârșitul undei T
 Definește durata totală a depolarizării și repolarizării ventriculare
 Durata normal este 0,36-0,44 secunde
Unda U:
 Este o deflexiune mică pozitivă (cu excepția derivației aVL) văzută uneori după unda T, dar înainte de unda
P următoare
6.Desenati o ECG cu ritm sinusal ,criteriile ritmului sinusal.

I. Citirea ECG începe cu stabilirea ritmului. În condiţii fiziologice, ritmul inimii trebuie să
fie sinusal.
Criteriile ECG ale ritmului sinusal sunt:
1. Unda P: să existe, să preceda qRs şi să fie pozitivă în cel puţin două dintre
derivaţiile standard ale planului frontal;
Explicaţie:
− dacă există undă P înseamnă ca se depolarizează atriile;
− dacă precede complexul înseamnă ca se depolarizează mai întâi atriile şi
apoi ventriculele;
 − dacă este pozitivă înseamnă ca vectorul de depolarizare atrială are o direcţie
normală, deci vine din nodulul sinusal
2. Distanţele R-R şi să fie egale de la un ciclu la altul;
Criterii facultative:
• Intervalul Pq sau PR (dacă nu există undă q) să fie cuprins între 0,12 – 0,21 sec.;
• Frecvenţa cardiacă să fie cuprinsă între 60 – 100 bătăi/min;
Dacă toate criteriile sunt prezente, dar frecvenţa cardiacă este mai mare de 100 b/min,
vorbim de tahicardie sinusală.
Dacă toate aceste criterii sunt prezente, dar frecvenţa cardiacă este mai mică de 60 b/min
vorbim de bradicardie sinusală.
II. Se stabileşte apoi, alura ventriculară sau frecvenţa cardiacă (heart rate).
• Se determină distanţa în milimetri parcursă între două unde R apropiate (un ciclu
cardiac).
• Dacă viteza de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec, un milimetru este parcurs în
0,04 sec.
• Să presupunem, de exemplu că intervalul, R-R = 18 mm. Distanţa R-R reprezintă
un ciclu cardiac. Această distanţă este parcursă deci în 18 x 0,04 sec = 0,72 sec.
Ca să aflăm care este frecvenţa cardiacă, trebuie să vedem de câte ori această
distanţă R-R se cuprinde într-un minut. Deci, împărţim 60 de secunde la 0,72
secunde = 83 cicluri cardiace/minut sau bătăi/min.
• Frecvenţa cardiacă se poate aprecia şi printr-o metodă mai rapidă, dar mai
imprecisă.
o Se identifică o undă R care se suprapune peste o linie verticală groasă a
traseului ECG.
o Apoi se numără 300, 150, 100, 75, 60, 50 pentru fiecare dintre liniile groase
care urmează.
o Frecvenţa se determină în funcţie de unda R imediat următoare, care se
suprapune peste una dintre liniile groase ale graficului sau între acestea.