Prin nuvelele si romanele sale, Slavici a demonstrat necesitatea prezentarii realitatii asa cum este ea,

respingand viziunea idilica a satului romanesc din literatura vremii.

Cu nuvela "Moara cu noroc", aparuta in volumul de debut "Novele din popor"(1881), Slavici s-a bucurat
de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei
romanesti, fiind primul autor care creeaza un personaj nelinear, complex.

Nuvela lui SLAVICI ofera un autentic tablou etnografic, psihologic si social al satului transilvanean, asadar
o putem considera ca opera este realista si psihologica.

Ca specie literara este o nuvela deoarece este o scriere epica de dimensiuni ce o situeaza intre schita si
roman, cu o actiune liniara, cu un numar relativ redus de personaje, accentul punandu-se asupra
evolutiei personajului principal. Trasaturile nuvelei care fac posibila incadrarea sa in estetica realista sunt
- dorinta de invautire, oglindirea vietii sociale, verosimilitatea intrigii si personajelor si obiectivitatea
perspectivei narative; naratorul obiectiv nareaza la persoana a 3 a, respectiv sobrietatea stilului, cenusiu,
concis, fara podoabe.

Caracteristicile nuvelei psihologice prezente in text sunt- rolul conflictului interior(conf. central este cel
moral-psihologic, conflictul interior al personajului principal este complex, Ghita traind o drama
psihologica concretizata prin trei infrangeri, pierzand, pe rand, increderea in sine, increderea celorlalti si
increderea Anei), prezentarea tensiunilor sufletesti, transformarile morale si comportamentale suferite
de personaje pe tot parcursul operei, prezenta mijloacelor de investigare psihologica.

TEMA nuvelei, prezinta drama dezumanizarii personajului ca urmare a atractiei malefice a banului, a
castigului imediat, adesea pe cai necinstite. Supratema destinului face din"Moara cu noroc" o nuvela
tragica.

Perspectiva narativa, fiind o nuvela realista, remarcam prezenta naratiunii obiective. Asadar, naratiunea
se realizeaza la persoana a 3 a, naratorul fiind omniscient, omniprezent. Omniscienta acestuia este
sustinuta prin sistemul de anticipari narative cuprise atat in incipitul operei, dar si pe parcursul operei- in
capitolul 14 "Lica scoase peste catva timp din serparul sau plin cu bani patruu hartii, scuipa pe ele si le
lipi pe fruntea fiecaruia dintre tigani", atragandu-se astfel atentia asupra chimirului lui Lica, acesta
urmand sa fie cauza sfarsitului sau deoarece; uitandu-l pe patul Anei va trebui sa se intoarca la han si
astfel este ajuns de catre Pintea, ceea ce il determina sa se sinucida.). In acelasi capitol, "ea isi saruta la
despartire copila, o saruta o data, de doua ori, o saruta de mai multe ori, ca si cand s-ar desparti pe veci
de dansa..." Acest anunt avertizeaza cititorul ca intuitia batranei nu va da gres.

Pe langa persp. obiectiva intervine si tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei,
personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al operei. aceasta fiind un
alter ego al naratorului.

Cele 17 capitole se afla in ordine cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite
de batrana la inceputul si la sfarsitul operei, care pot constitui prologul si epilogul.

Epilogul pecetluieste tot prin cuvintele batranel destinul tragic al eroilor"Se vede ca au lasat ferestrele
deschise ... Simteam eu ca nu are sa iasa bine: dar asa le-a fost data!". Asdar, nuvela are o structura
simetrica, incepe si se incheie cu vorbele batranei.

TITLUL desemneaza spatiul implinirii unei fatalitati oarbe este numele unui han construit pe locul unei
mori parasite conotand un spatiu aflat sub influenta unor forte nefaste; Se induce ideea locului diabolizat
de moara parasita.Hanul numit Moara cu noroc nu va purta noroc nimanui, dimpotriva, va aduce
pierderea personajelor principale.

Actiunea se desfasoara intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana, materializat prin toponime
precun Fundureni, Ineu, Oradea, pe durata unui an, intre doua repere temporale cu semnificatie
religioasa(de la Sf. Gheorghe, data luarii hanului in arenda pana la Pastele din anul urmator).

Fragmentul incipit se construieste brusc prin vorbele batranei: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci,
daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Batrana este un personaj simbolic, un alter
ego al naratorului, este un mesager prin care naratorul isi transmite conceptiile sale sanatoase despre
viata. In capitolul urmator se fixeaza coodronatele spatiale ale actiunii care, contine, de asemenea,
numeroase motive anticipative. Alternanta "la dreapta si la stanga" a drumului ce duce la han
anticipeaza caracterul oscilant al personajului principal intre bine(la stanga....padurea verde) si rau(la
dreapta....padure arsa). Observatia"la deal valea se stramteaza din ce in ce mai mult" anticipeaza
progresia amplificata a conflictului. Detaliul" un trunchi inalt pe jumatate ars, loc de popas pentru corbii
ce se lasa concanind" anticipeaza sfarsitul tragic al personajelor. Cele cinci cruci dinaintea morii, doua de
piatra si alte trei cioplite din lemn de stejar anunta corespondentul din finalul nuvelei "in fundul gropii
care fusese odinioara pivnita nu se mai vedeau decat oasele albe iesind pe ici pe colo din cenusa groasa"
semn ca fosta moara fusese construita pe locul unui cimitir.

Asemenea spuselor lui George Calinescu, "in nuvela psihologica, accentul care pe complexitatea
personajelor, determinata de acel"amestec de bine si rau ce se afla la oamenii adevarati"

Naratorul obiectiv construieste astfel personaje memorabile precum Lica-un personaj plat, egal cu sine,"
un om rau si primejdios" care exercita asupra celorlalti o fascinatie diabolica. Ana evolueaza de la
statutul de sotie iubitoare si alintata la cel de victima a "jocurilor" urzite de Lica Samadaul. Ghita este
personajul rotund care evolueaza de la tipicitate-cizmarul dornic de avere la individualitate sub
determinare morala si psihologica, protagonist, realist, viabil.

In ciuda rezervelor exprimate de soacra sa, se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in
arenda carciuma de la Moara cu noroc. La inceput, totul merge bine si viata este prospera. Momentul
intrigii, ce declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a actiunii ii constituie aparitia la Moara cu Noroc
a lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor locuri. Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin
caracteristic, intuieste ca Lica este un om rau si primejdios. In sinea lui, si Ghita are aceeasi banuiala, dar
intelege ca, pentru aramane la moara cu noroc, trebuie sa devina omul Samadaului.

Deznodamantul cand Ghita pleaca dupa jandarm, dar la intoarcere intelege ca si-a distrus iremediabil
casnicica, Ghita o injunghie pe Ana, apoi e impuscat de Raut la porunca lui Lica; hanul este incendiat, Lica
se sinucide, pentru a nu se da prins lui Pintea. Epilogul - imaginea hanului purificat prin foc si reflectia
batranei asupra destinului " asa le-a fost data ".

Din punctul meu de vedere, destinul tragic al lui Ghita are un rol moralizator, potrivit avertismentului
rostit de batrana in prolog. Pus in situatia de a alege intre banii obtinuti din afaceri necurate si linistea
sufleteasca, carciumarul este orbit de patima imbogatirii si se dezumanizeaza treptat.

Asadar, opera scriitorului ardelean evidentiaza o lume complexa careia careia normele etice ii dau sensul,
orice abatere de la acestea fiind aspru sanctionatam potrivit viziunii sale confucianiste.