Sunteți pe pagina 1din 11

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/273745185

ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND METODELE DE DIMENSIONARE A


LUCRĂRILOR DIN PĂMÂNT ARMAT

Conference Paper · January 2008

CITATIONS READS

0 88

3 authors, including:

Stanciu Anghel Oana Elena Colţ


Tuiasi Gheorghe Asachi Technical University of Iasi
37 PUBLICATIONS   37 CITATIONS    32 PUBLICATIONS   8 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Contributions concerning the conception and design of reinforced earth retaining structures View project

All content following this page was uploaded by Oana Elena Colţ on 03 May 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND METODELE DE
DIMENSIONARE A LUCRĂRILOR DIN PĂMÂNT ARMAT

Stanciu Anghel
Donciu Oana
Lungu Irina

REZUMAT: De la inventarea pământului armat de către arhitectul Henri Vidal în 1963,


tehnicile de ranforsare ale pământului au cunoscut o dezvoltare considerabilă, determinând
totodată apariţia de-a lungul timpului a unui important număr de metode de calcul a acestora.
Obiectivul proiectanţilor şi al cercetătorilor a fost de a dezvolta teorii care să estimeze
cât mai fidel stabilitatea structurilor de pământ armat astfel încât lucrările realizate să fie cât
mai economice.
Pentru determinarea stabilităţii interne a masivelor de pământ armat s-a observat
utilizarea de-a lungul timpului a două tipuri de metode principale: metode bazate pe analiza
echilibrului static al zonei active şi metode bazate pe echilibrul limită, fiecare dintre aceste
metode luând în calcul influenţa diferiţilor factori care acţionează asupra masivului de pământ
armat.
Astazi pentru calcul masivelor de pământ armat se utilizează programe de calcul care
au la bază tot metodele convenţionale de dimensionare ale masivelor armate, unele dintre ele
ţinând cont însă şi de etapele de execuţie a acestor tipuri de lucrări şi de materiale utilizate.
Pe baza documentărilor în domeniu şi a unui studiu de caz asupra unui masiv de
pământ armat s-a realizat un studiu comparativ între metodelele de dimensionare a lucrărilor
de pământ armat, urmărind, funcţie de ipotezele considerate şi de variaţia diferiţilor factori ce
intervin, evoluţia valorilor forţelor de întindere din armăturile structurii considerate, încercând
a da un raspuns la întrebarea „care este cea mai cuprinzătoare metoda de dimensionare”.

1. Prof.univ.dr.ing Stanciu, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de Construcţii


2. Drd..ing Donciu Oana, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de Construcţii
3. Conf.dr.ing. Lungu Irina, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de Construcţii
1. INTRODUCERE

În tehnica construcţiilor pământul armat reprezintă un material compus prin asocierea


pământului (necoeziv sau cu coeziune mică) cu armătura, în scopul ca aceasta să preia
eforturile de întindere.
Primul sistem modern de ranforsare a pământului a fost descoperit şi promovat, de
către arhitectul francez Henri Vidal în 1963, sub denumirea de Terre Armeé (pământ armat),
[1]. Prima mare lucrare realizată în Franţa în acest sistem a fost în apropiere de Nice, pe
autostrada A53, în 1968.
Câţiva ani mai târziu, la începutul anilor 70, a fost propusă utilizarea geotextilelor
pentru realizarea structurilor din pământ armat, datorită temerii provocate de o posibilă
coroziune a armăturilor metalice în materialul de umplutură. În Franţa, prima lucrare cu
armături geosintetice a fost realizată în 1971, [1]. S-au utilizat pentru aceasta geotextile
neţesute pentru construcţia unui zid de sprijin de 4m, amplasat pe un teren moale şi
compresibil. În anii care au urmat, tehnologia de armare a pământului a lui Vidal a fost
utilizată cu mult succes, fiind dezvoltate sisteme competitive şi în alte ţări, la începutul anilor
80 creându-se deja o nouă industrie.
În ţara noastră, primele încercări de realizare a unor ziduri din pământ armat datează
din anii 1973-1974, când Catedra de Geotehnică de la Institutul Politehnic din Timişoara a
proiectat şi executat o astfel de lucrare, în lungime de circa 50 m, pe DN 6 Lugoj - Timişoara,
la Recaş, iar IPTANA a proiectat un zid similar, de 45 m, pe DN 24 Vaslui - Iaşi, la Soleşti.

2. DIMENSIONARE A STRUCTURILOR DIN PĂMÂNT ARMAT

Încă de la introducerea structurilor din pământ armat în anul 1963, analiza acestora a
reprezentat o preocupare importantă a proiectanţilor şi a cercetătorilor, obiectivul fiind de a
realiza structuri economice şi de a înţelege comportarea mecanică a acestora prin elaborarea
de noi teorii pentru estimarea stabilităţii.
Sistemul structural “pământ armat” a fost studiat prin încercări de laborator sau
modele la scară largă, precum şi cercetări pe teren pe lucrări deja executate, în scopul de a
efectua o proiectare cât mai adecvată în funcţie de comportarea mecanică.
Analiza stabilităţii unei structuri din pământ armat presupune abordarea a două
probleme [2], [3]:
 problema stabilităţii interne;
 problema stabilităţii externe.
În ceea ce priveşte stabilitatea externă verificarea ei nu diferă de analiza stabilităţii
externe a zidurilor de sprijin clasice, de aceea problema principală este de a determina modul
de analiză a stabilităţii interne a masivelor din pământ armat.
Pentru dimensionarea efectivă a unei lucrări de pământ armat este necesară
determinarea a două elemente:
 lungimea armăturilor pentru secţiunea dată;
 repartiţia acestora în interiorul masivului de pământ atât pe verticală, cât şi pe
orizontală (în cazul armăturilor metalice).
ce se determină din condiţia de asigurare a stabilităţii interne a masivuluid e pământ armat.
În urma încercărilor experimentale privind modul de pierdere a stabilităţii interne a
masivelor de pământ armat s-a ajuns la următoarele concluzii, [2], [4]:
 pierderea stabilităţii se poate produce prin depăşirea rezistenţei la întindere a
armăturilor şi se declanşează în armăturile de la baza masivului, fiind urmată
de ruperea progresivă în urma redistribuirii tensiunilor în celelalte armături.
 pierderea stabilităţii se poate produce prin depăşirea aderenţei pământ -
armătură, astfel încât în momentul ruperii pământul este în stare limită.
Pentru determinarea stabilităţii interne a masivelor de pământ armat s-a observat
utilizarea de-a lungul timpului a două tipuri de metode principale:
 metode bazate pe analiza echilibrului static al zonei active (metoda secţiunilor);
 metode bazate pe echilibrul limită.

2.1. Elemente specifice fiecărei metode de calcul a pământului armat

În metodele bazate pe echilibrul static al zonei active determinarea forţelor din


amrături se face prin considerarea ecuaţiilor de echilibru static (proiecţii ale forţelor pe
orizontală şi verticală şi ecuaţii de momente). Metodele bazate pe echilibrul limită, constituie
de fapt o extindere a metodei Rankine de calcul a împingerii pământului pe zidurile de sprijin
clasice la masivele de pământ armat.
Diferenţele care apar între diferitele metode provin de la modelul de calcul considerat,
ceea ce impune şi factorii ce concura la asigurarea stabilităţii interne, alegerea formei
suprafeţei de cedare precum şi modul de analiză a echilibrului static al zonei active (global
sau pe fâşii verticale sau orizontale) [3], [4].O sinteză a diferitelor metode de calcul a
structurilor din pământ armat este prezentată în tabelul 1.
Tabel 1. Sinteza metodelor de calcul a struturilor din pământ armat

Metoda Tipul Modul de Modul de Factori ce concura analiza Expresia fortei Modelul de calcul
suprafeţei analiza a pierdere al stabilităţii
de cedare echilibrului stabilităţii
Metoda plana global rupere -greutatea prismului de pamant
Vidal -reacţiunea pământului pe planul de
cedare 1
-rezultanta forţelor de întindere din T  Ka    H 2
2
armături corespunzătoare prismului de
cedare
Metode bazate pe echilibrul static al zonei active

Metoda plana pe elemente rupere -încărcarea verticală pe cele două feţe


Saran - ale elementului
Prakash -reacţiunea pământului pe planul de
2 W  f  l   dy 
cedare T  y   
b  2 
-împingerea pământului pe faţa zidului
de sprijin clasic
-forţa de întindere din armături
Metoda plana global rupere -greutatea prismului de pământ
Segrestin -reacţiunea pe planul de cedare Ti  min T ; Tf 
lipsa -forţa de întindere din armături T   e0  e   b   1
aderenţa -forţa de aderenţă
T f  2  b   f c*   v  dx
L

L  li

Metoda plana global rupere -greutatea prismului de cedare


Bacot -reacţiunea pe planul de cedare
lipsa -forţa totală de întindere pe armăturile
aderenţa solicitate la rupere Tmax  2  b   v  La  f
-împingerea activă pe zona solicitată
la smulgere
-frecarea mobilizată pe zona solicitată
la smulgere
Metoda Tipul Modul de Modul de Factori ce concura analiza Expresia fortei Modelul de calcul
suprafeţei analiza a pierdere al stabilităţii
de cedare echilibrului stabilităţii
Metoda cilindrică pe elemente rupere la -greutatea proprie a făşiei
fâşiilor cu bază -acţiunile verticale şi orizontale ale
directoarea făşiilor învecinate
lipsă -rezistenţa la forfecare a pământului T f  2  b   f *   v  dx
L
cerc
L l i
aderenta la -presiunea apei din pori
partea -reacţiunea efectivă a terenului T  b  e  r
superioară -forţa capabilă a armăturii
Metode bazate pe echilibrul static al zonei active

Metoda Cilindrică pe elemente rupere -tensiunile de pe feţele elementului


Schlosser cu considerat
- Long directoarea -componenta orizontală a recţiunii T  K a    h  H  t
oarecare pământului din rambleu t  ( 2   1 )  
-forţa de întindere din armături

Metoda cilindrică global rupere -greutatea proprie a zonei active


Phan T.L cu -efectul capabil al armăturilor
directoarea lipsă -reacţiunea terenului pe suprafaţa de
cerc aderenţa alunecare T   minim T f ; T  

Metoda spirală global rupere -greutatea proprie a zonei active


Juran logaritmică -reacţiunea pământului pe suprafaţa de
cerc cedare;
-forţele de întindere din armături; 
Tmax    cos      dl
l l

-reacţiunea paramentului; l
cosk
-eforturile de întindere din armături în
secţiunile de prindere cu paramentul
Metoda Tipul Modul de Modul de Factori ce concura analiza Expresia fortei Modelul de calcul
suprafeţei analiza a pierdere al stabilităţii
de cedare echilibrului stabilităţii
Metoda plană pe elemente rupere -împingerea activă pe elementul de
L.C.P.C. parament
 1
-greutatea proprie; Ti   i    K a    H 2
-forţele de întindere  2

Metoda prism pe elemente rupere -împingerea activă pe planul de


echilibrul trapezoidal separaţie pământ – pământ armat
T  2b 
L
ui local de cedare -tensiunile normale, m
f ( y )   ( y )  dx
*
v
L  La

-greutatea proprie;
Metode bazate pe echilibrul limita

-forţa de întindere
Metoda circulară pe elemente rupere -împingerea activă a pământului
de calcul cu sprijinit,
la rupere directoare -presiunile verticale pe feţele
(Stanciu) oarecare elementului
-forţele de frecare pe paturile de
armături Ti 1  Ti 1, j  Ti 1, j 1
-frecarea cu elementul de parament;
-reacţiunea pe planul de cedare;
-greutatea proprie a elementului
considerat;
-forţele de întindere din armături
Norme plană global rupere -împingerea pământului sprijinit;
româneşti -greutatea proprie;
-presiunile verticale pe feţele
elementului Ti1  K a   vi  svi
3. STUDIU DE CAZ

Pe parcursul lucrării au fost prezentate metodele de calcul a masivelor de pământ


armat, specific pentru fiecare metodă fiind mai ales modul de calcul a forţei maxime ce se
exercită asupra armăturilor (forţă de întindere sau forţă de aderenţă).
Dimensionare structurilor de pământ armat înseamnă stabilirea lungimii armăturilor şi
a distanţelor dintre acestea (atât pe verticală cât şi pe orizontală în cazul armăturilor metalice)
din condiţiile de stabilitate internă şi externă. Stabilitatea internă se asigură din condiţia ca
forţele ce se exercită în armături să nu depăşească rezistenţele admisibile ale armăturilor
alese.
Pentru a putea analiza influenţa diferitelor metode de calcul a structurilor din pământ
armat asupra valorii forţelor de întindere din armături s-a realizat un studiu de caz asupra unui
masiv de pământ armat uniform (fig. 1.), atât în varianta armăturilor metalice cât şi pentru
cele geosintetice, parcurgând pe rând calculele specifice fiecărei metode în parte.

i=8
 i=7
i=6

H=8m i=5
i=4
i=3
i=2
i=1
L=8.00m

Figura 1. Geometria masivului de pământ armat – Studiu de caz

Zidul de pământ armat analizat în acest studiu de caz are următoare geometrie:
 H 8,0m - înălţimea masivului armat;
 L  8, 0m - lungimea armăturilor;

 H  1, 0 m - distanţa între straturile de armătură.


Ca material de umplutură se consideră un nisip având caracteristicile geotehnice:
   350 - unghiul de frecare internă;
   18kN / mc - greutatea volumică;
 f  0,3 - coeficientul de frecare pământ armătură.
Zidul de pământ armat sprijină un masiv de pământ ale cărui caracteristici sunt:
  p  350   - unghiul de frecare internă;

  p  18kN / mc   - greutatea volumică;

Caracteristicile armăturilor metalice utilizate pentru acest studiu de caz sunt:


 b  4cm - lăţimea armăturilor;
 e  3mm - grosimea armăturilor.
 Aa  0.4m - aria de armătura la nivelul unui strat (10 armături metalice pe

metru liniar).
Pentru studiul de caz al structurii armate cu armături geosintetice s-au analizat valorile
forţelor de întindere rezultate din calcul conform metodelor: Vidal, Schlosser Long, L.C.P.C.,
normele româneşti, metoda de calcul la rupere (Stanciu), precum şi programul de calcul
Cartage care are la bază metoda L.C.P.C. de calcul a pământului armat.
În cazul metodei de calcul la rupere s-a făcut analiza considerându-se pentru suprafaţa
de cedare atât suprafaţa plană cât şi cilindrică cu directoarea cerc, porabolă şi elipsă variindu-
se tototadă şi ipoteza de calcul e tensiunilor normale considerându-se atât distribuţia uniformă
cât şi Mayerhof şi trapezoidală.

Tabel 2. Metoda de calcul la rupere tabel centralizator

DREAPTĂ CERC PARABOLĂ ELIPSĂ


Tipul de distribuţie pentru eforturile unitare verticale
U M T U M T U M T U M T

156,09 156,09 156,09 140,07 137,08 133,12 125,89 120,05 111,78 104,61 97,47 87,369

Aşa cum se observă


Tabel 2. Tabel centralizator metode de calcul a masivelor armate cu armături geosintetice
Stanciu
Norme
Vidal Schlosser L.C.P.C. Cartage
romaneşti spr. plană elipsa

159,09 141,289 195,113 135,77 185,173 156,09 87,369

Dacă se face o comparaţie între metoda de calcul la rupere varianta cu suprafaţă de


cedare cu directoarea elipsă şi distribuţie trapezoidală şi metoda Vidal (care are aceleaşi
rezultate ca şi metoda Stanciu – distribuţie uniformă şi suprafaţă de cedare plană) rezultă o
diferenţă de forţă de 78,65%.
Faţă de metoda Schlosser diferenţele sunt:
 pentru suprafaţa plană valoarea forţei de întindere în metoda Stanciu rezultă cu
9,49% mai mare.
 pentru elipsă apare o diferenţă de 61,71%.
Dacă în calcule asigurarea faţă de rupere s-ar face cu un coeficient n=1,2 ar rezulta o
economie de material de aproximativ 30% faţă de metoda Vidal şi Schlosser şi de aproximativ
60% faţa de metodele L.C.P.C. şi normele româneşti

Deoarece pentru a determina forţa maximă de întindere din armături este necesară
varierea anumitor parametri, pentru uşurinţa calculelor s-a utilizat programul de calcul
matematic MathCad.
Dintre metodele prezentate care permit calculul masivelor armate cu armături metalice
fac parte: metoda Vidal, metoda Saran-Prakash, metoda Segrestin, metoda Bacot, metoda
Phan, metoda Schlosser-Long, metoda Phan.T.L, metoda L.C.P.C., metoda echilibrului local,
metoda de calcul la rupere (Stanciu), norme româneşti.
Având în vedere că o parte din aceste metode nu ţin cont de caracteristicile armăturilor
rezultatele vor fi aceleaşi ca cele de la armături geosintetice. Din aceasta categorie fac parte:
metoda Vidal, metoda Schlosser-Long, metoda L.C.P.C., normele româneşti.

7.7. Tabel centralizator metode de calcul a masivelor armate cu armături metalice

Saran Met. Echil. Stanciu


Vidal Segrestin Bacot Schlosser L.C.P.C
Prakash făşiilor local spr. plană elipsa

159,09 230,07 114,69 101,56 194,52 141,29 195,11 185,17 156,09 87,37

BIBLIOGRAFIE

1. Donciu (Colţ), O, Metode analitice privind estimarea tensiunilor şi deformaţiilor din structurile de sprijin din
pământ armat, referat intern, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, 2007;
2. Schlosser F, Vidal H. - La terre armée, Bull. liaison Labo P. et.ch. 62, oct - nov. - dec., 1969;
3. Stanciu A. - Contribuţii la dimensionarea lucrărilor din pământ armat, Teză de doctorat, Institutul Politehnic.
Iaşi, Facultatea de construcţii, 1981;
4. Silion T., P. Răileanu, A. Stanciu - Fundaţii - Pământ armat, Institutul Politehnic Iaşi, Facultatea de
Construcţii, 1980;
ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND METODELE DE DIMENSIONARE A
LUCRĂRILOR DIN PĂMÂNT ARMAT

REZUMAT: De la inventarea pământului armat de către arhitectul Henri Vidal în 1963, tehnicile de ranforsare
ale pământului au cunoscut o dezvoltare considerabilă, determinând totodată apariţia de-a lungul timpului a unui
important număr de metode de calcul a acestora.
Obiectivul proiectanţilor şi al cercetătorilor a fost de a dezvolta teorii care să estimeze cât mai fidel
stabilitatea structurilor de pământ armat astfel încât lucrările realizate să fie cât mai economice.
Pentru determinarea stabilităţii interne a masivelor de pământ armat s-a observat utilizarea de-a lungul
timpului a două tipuri de metode principale: metode bazate pe analiza echilibrului static al zonei active şi metode
bazate pe echilibrul limită, fiecare dintre aceste metode luând în calcul influenţa diferiţilor factori care
acţionează asupra masivului de pământ armat.
Astazi pentru calcul masivelor de pământ armat se utilizează programe de calcul care au la bază tot
metodele convenţionale de dimensionare ale masivelor armate, unele dintre ele ţinând cont însă şi de etapele de
execuţie a acestor tipuri de lucrări şi de materiale utilizate.
Pe baza documentărilor în domeniu şi a unui studiu de caz asupra unui masiv de pământ armat s-a
realizat un studiu comparativ între metodelele de dimensionare a lucrărilor de pământ armat, urmărind, funcţie
de ipotezele considerate şi de variaţia diferiţilor factori ce intervin, evoluţia valorilor forţelor de întindere din
armăturile structurii considerate, încercând a da un raspuns la întrebarea „care este cea mai cuprinzătoare metoda
de dimensionare”.

View publication stats