Sunteți pe pagina 1din 39

5.

Convertoarele analog numerice


5.1 Generalităţi
Astfel schema de principiu a convertorului numeric analogic este

x(t) Procesare
Numerică
y(kTN)

Prefiltrare Eşantionare şi Cuantizare Codare


memorare digitală
Schema de principiu a CAN
- circuitul de prefiltrare are rolul de a limita banda de frecvenţă a semnalului de intrare pentru a
putea fi îndeplinită condiţia teoremei eşantionării
- circuitul de eşantionare şi memorare are rolul de a menţine constant semnalul analogic pe toată
durata conversiei
- circuitul de eşantionare găseşte valoarea clasei care îi corespunde eşantionului analogic de intrare
- circuitul de codare – obţine valoarea numerică clasei determinate de circuitul de eşantionare în
conformitate cu codul numeric de ieşire utilizat.
5.1.1 Frecvenţa Nyquist a convertoarelor numeric analogice.

Eşantionarea unui semnal constă în prelevarea valorilor semnalului la momente de timp echidistante
t0 denumite şi perioadă de eşantionare.
Spectrul semnalului eşantionat XS(ω) constă în repetări periodice axate faţă de kω0 ale spectrului
original denumite spectre secundare. Pentru a reface semnalul iniţial este necesar ca aceste spectre
secundare să poată fi eliminate . Acest lucru este posibil doar dacă ω0 >2ωm în caz contrar semnalul
original nu poate fi reconstituit în întregime.
Acest rezultat este cunoscut sub numele de teorema eşantionării (Shannon) care precizează că
pentru reconstrucţia unui semnal de bandă limitată la fB din eşantioanele sale, preluate cu o frecvenţă de
eşantionare fs este necesar ca frecvenţa de eşantionare să fie cel puţin dublă faţă de frecvenţa maximă fB,
din spectrul semnalului. Frecvenţa fs/2 se numeşte frecvenţă Nyquist.
5.2 Principii de funcţionare. Clase de convertoare analog numerice. Caracteristici.
Deşi scopul lor este de a transforma o mărime analogică într-una numerică, convertoarele analog
numerice sunt realizate pe baza unor soluţii principiale extrem de diverse fiecare dintre acestea
prezentând atât avantaje cât şi dezavantaje. Nu s-a găsit un principiu de funcţionare care să asigure
simultan rezoluţii mari, viteze ridicate, erori de liniaritate foarte reduse.
După modul de prelevare a eşantioanelor avem:
- convertoare analog numerice cu eşantionare, la care mărimea de intrare este prelevată în
conformitate cu teorema eşantionării, mărimea de ieşire reprezentând o măsură a intrării în momentul
începerii procesului de conversie;
- convertoare analog numerice cu supraeşantionare şi decimare în timp la care mărimea de intrare
este prelevată la viteze foarte ridicate (mult peste condţiile impuse de teorema eşantionării) dar la
rezoluţii mici (la limită, doar un bit) realizându-se apoi pe cale numerică (filtre de decimare) o
împachetare a inflamaţiei în timp, pentru a realiza rezoluţii ridicate.
- convertoare analog numerice cu integrare la care mărimea de intrare este integrată (acumulată) pe
toată durata conversiei iar mărimea de ieşire reprezintă o măsură a suprafeţei din semnalul de intrare
delimitată de momentul de început şi cel de sfârşit al procesului de conversie.
După modul de prelucrare a mărimii de intrare:
- metode directe ce folosesc semnalul de intrare (tensiune sau curent) într-un proces de comparare
cu o mărime de referinţă divizată foarte precis;
- metode indirecte ce folosesc una sau mai multe transformări intermediare ale semnalului de intrare
în alte mărimi mai uşor de trecut în formă numerică (frecvenţă sau timp);
După desfăşurarea în timp a conversiei:
- cu ciclu programat ce presupune o succesiune bine definită a operaţiilor şi o durată a conversiei
indiferent de valoarea şi polarizarea semnalului de intrare;
- cu ciclu neprogramat care are o succesiune a operaţiilor şi o durată a conversiei dependente de
valoarea şi/sau polaritatea semnalului de intrare;
După realizarea schemei de conversie:
- în buclă deschisă, la care informaţia circulă într-un singur sens – dinspre intrare spre ieşire – toţi
biţii numărului de la ieşire fiind generaţi independent;
- în buclă închisă la care pe lângă calea directă, informaţia circulă şi înapoi dinspre ieşire spre
intrare în scopul realizării unei reacţii negative, biţii numărului de la ieşire obţinându-se printr-un proces
iterativ.
Schema bloc a unui convertor analog numeric tipic este cea prezentată în figura următoare

+-

VIN+ VREF+ Cod


VIN ~ Numeric
VIN- VREF-

Schema bloc a CAN

VIN+ − VIN- V
Cod numeric = FSR = FSR IN
VREF+ − VREF- VREF
Cu toate că CAN reale au rezoluţii mari pentru descrierile ulterioare se va folosi un CAN teoretic
de 3 biţi. Funcţia de transfer pentru un CAN de 3 biţi este prezentată de mai jos prezintă 8 coduri
numerice de ieşire corespunzătoare unor valori analogice plasate echidistant una faţă de cealaltă.

Fiecare cod numeric de ieşire reprezintă o


111 valoare fracţională din tensiunea de referinţă.
110 Cea mai mare valoare care se obţine este
Cod numeric

101 (2N-1)/2N unde N este rezoluţia (în biţi) a


100 convertorului.
011
010
001

1/8 2/8 3/8 4/8 5/8 6/8 7/8 VIN/VREF


Funcţia de transfer a CAN
Rezoluţia unui convertor este specificată în biţi şi determină numărul de coduri distincte de ieşire
(2N) pe care un convertor este capabil să le furnizeze.
Acurateţea determină câţi din biţii din cei N ai convertorului sunt teoretic necesari pentru o
anumită valoare analogică de intrare. Altfel spus acurateţea determină câţi biţi din codul numeric de
ieşire reprezintă o informaţie utilă despre semnalul analogic de intrare. Acurateţea unui CAN este dată
de circuitele interne şi de zgomotul sursei de semnal conectate la intrare.
Timpul de achiziţie. Multe convertoare analog numerice au circuite de eşantionare şi memorare
analogice. Timpul de achiziţie trebuie determinat în funcţie de valoarea condensatorului de memorare, de
impedanţa sursei şi rezistenţa internă asociată circuitului de intrare.

Pin de VDD
RIN intrare RIC RSS Circuit
S/H
CH
VIN ~ CPIN

Circuit de intrare al CAN


5.2.1 Caracteristici statice ale convertorului.

Eroarea de offset.

Este definită ca o deviaţie a


111 punctului de modificare a codului şi
110 Funcţia ideală are aceeași valoare pentru toate
Cod numeric

101 de transfer codurile de ieşire. Are ca efect


100 deplasarea caracteristicii de transfer
011 spre stânga sau dreapta
010 Funcţia reală
de transfer
001 -1.5 LSB

1/8 2/8 3/8 4/8 5/8 6/8 7/8 VIN/VREF


Eroarea de offset a CAN
Eroarea de câştig

111 Eroarea de câştig determină


unghiul de deviaţie a caracteristicii
110 Funcţia reală
reale faţă de caracteristica ideală.
Cod numeric

101 de transfer
Înainte de determinarea erorii de
100 Eroare de
câştig câştig trebuie ca eroarea de offset
011
să fie determinată şi scăzută din
010 Funcţia ideală
rezultatul conversiei.
de transfer
001

1/8 2/8 3/8 4/8 5/8 6/8 7/8 VIN/VREF


Eroarea de câştig a CAN
Neliniaritatea diferenţială.

Caracterizează uniformitatea treptelor (intervalelor de cuantizare) ale unui convertor analog


numeric. Pentru un convertor analog numeric putem scrie valoare de ieșire ca fiind:
⎡V ⎤ V
n = ⎢ i + 0.5⎥ unde [x] este partea întreagă a lui x iar q = 2REF
N este cuanta convertorului
⎣q ⎦

Dacă notăm cu {v0,v1,…v2N-1,} şirul valorilor ce corespund limitelor intervalelor de cuantizare,


eroarea de neliniaritate diferenţială este dată de relaţia:

{
max Vj+1 − Vj − q
j
}
ε LD =
VIN( max ) − VIN ( min )
Neliniaritatea integrală.

Neliniaritatea integrală INL este diferenţa


Cea mai bună între caracteristica reală de transfer şi caracteristica
aproximaţie
111 ideală. Liniaritatea integrală poate fi evaluată prin
110 2 metode:
real
Cod numeric

101 - cea mai bună dreaptă ce aproximează


100
caracteristica de transfer;
011 ideal
- dreapta ce trece prin punctele extreme ale
010
001 caracteristicii.

1/8 2/8 3/8 4/8 5/8 6/8 7/8 VIN/VREF


Metode de liniarizare a caracteristicii
Eroarea de cuantizare.
Este caracteristică convertoarelor analog
numerice şi este specifică procesului de conversie.
111
Datorită funcţiei de transfer în scară, a codificării
110
unice a unui întreg interval de cuantizare apare o
Cod numeric

101
100 incertitudine de maxim ±1/2 LSB, avînd valoare
011 nulă la mijlocul intervalului şi maximă la ambele
010 capete εq=VIN-q*n unde n este codul binar
001 asociat intervalului de cuantizare iar q este

1/8 2/8 3/8 4/8 5/8 6/8 7/8 VIN/VREF mărimea cuantei cu care se împarte intervalul de
εq variaţie al intrării.
+0.5 LSB

VIN/VREF
-0.5 LSB

Eroarea de cuantizare
Eroarea absolută.

Eroarea absolută este specificată pentru unele convertoare ca fiind suma erorilor de offset, de câştig,
şi de neliniaritate integrală. Această eroare oferă utilizatorului detalii despre performanţele cele mai
proaste ale convertorului fără nici o compensare a erorilor.

Monotonia.

Un convertor analog numeric se spune că este monoton dacă pentru creşterea (descreşterea) valorii
analogice de intrare, codul numeric de ieşire creşte (scade) sau rămâne acelaşi. Monotonia este foarte
importantă în anumite aplicaţii. În sistemele automate în buclă închisă un convertor nemonoton poate
determina apariţia oscilaţiilor prin transformarea reacţiei negative în reacţie pozitivă fenomen ce poate
avea consecinţe deosebit de grave.

Codurile de ieşire omise.

Aplicând un semnal liniar crescător la intrarea unui convertor analog numeric se poate observa
absenţa unor coduri de ieşire, chiar dacă intrarea a avut o valoare corespunzătoare acestora. O
neliniaritate diferenţială mai mică de ± 1 LSB garantează absenţa acestui fenomen.
5.3 Convertoare analog numerice Flash (cu comparare paralelă)
VREF VIN Realizarea unei conversii analog numerice
Cod termometric
constă în compararea semnalului analogic ui cu o
3R/2 + mărire de referinţă VREF. În acest caz la cele două
C
- intrări ale comparatorului se aplică tensiunea de

R +
intrare şi tensiunea de referinţă. Ieşirea
C
- comparatorului reprezintă bitul bi al semnalului.
Realizarea unui CAN de N biţi se obţine prin
Circuit de N
compararea simultană a semnalului de intrare cu 2 -
Codificare N bit
2N-1 la N 1 comparatoare iar valorile de referinţă sunt realizate
R +
C din tensiunea de referinţă folosind un divizor de
-
precizie. Structura unui astfel de convertor este
R +
C prezentată în figura alăturată.
-
R/2
Fig. 5.16 CAN de tip flash
Pentru 8 biţi de ieşire sunt necesare 255 de comparatoare iar pentru 10 biţi acest număr creşte la
1025. Tensiunea de referinţă VREF este aplicată unei reţele rezistive de precizie astfel încât fracţiunea de
referinţă aplicată intrării inversoare a fiecărui comparator să fie cu 1LSB mai mare decât cea de la
comparatorul de rang superior. Toate comparatoarele care au referinţa mai mică decât valoarea de intrare
vor avea la ieşire 1 logic iar restul 0 logic. Se obţine astfel o codare termometrică a mărimii de intrare.
Datorită numărului mare de biţi necesar (2N-1) codul termometric rezultat se aplică unui codificator cu
2N-1 intrări şi N ieşiri rezultând codul numeric dorit.
Acest tip de convertor obţine toţi biţii de ieşire simultan, de unde şi denumirea de flash. Numărul
mic de operaţii şi simplitatea lor face ca viteza acestui tip de convertor să fie foarte ridicată.
Convertoarele flash sunt cele mai rapide convertoare existente în momentul de faţă putându-se obţine
frecvenţe de eşantioane de până la 1GHz la convertoare precum MAX104 produs de Maxim. Rezoluţia
tipică pentru convertoare analog numerice flash este de 8 biţi datorită numărului mare de componente
ceea ce duce şi la creşterea excesivă a capacităţii parazite de intrare şi puterii consumate. Din aceste
considerente CAN flash comerciale se realizează pe 6 sau 8 biţi cu frecvenţe de eşantionare mai mari de
400 MHz.
5.3.1 Consecinţe de realizare fizică a convertoarelor de mare viteză.
Presupunând că pentru un convertor analog numeric de 6 biţi frecvenţa de eşantionare este de 400
Mhz iar dacă frecvenţa semnalului de intrare este de 200 Mhz cu o valoare vârf la vârf a tensiunii egală
cu VREF, acurateţea impulsului de clock trebuie să fie:

ΔV VREF / 2 N +1 1
Δt < = = 7 = 12.5ps
ωVP 2πf ( 0.5VREF ) 2 πf
Dacă semnalul electric are viteza de propagare de aproximativ 1ps/μm pentru metal în circuitul
integrat, atunci lungimea traseului de metal de la generatorul de cloch la fiecare comparator trebuie să fie
mai mic sau egal cu 12,5 μm. Trebuie avută grijă la proiectarea layout-ului.
Generator
Clock

C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 C10 C11 C12 C13 C14 C15 C16

Realizare layout pentru un CAN de 4 biţi


5.6 Convertor analog numeric de tip serie paralel
Pornind de la funcţia de transfer a unui convertor analog numeric de tip flash se pune problema de a
realiza un convertor analog numeric care să aibă în structura sa mult mai puţine comparatoare. Având
N
V
funcţia de transfer a unui convertor analog numeric dată de relaţia: IN = VREF ∑ b k 2 −k

k =1

Dacă numărul de biţi ai CAN este par, termenul sumă din relaţia anterioară se poate separa în doi
⎛ N/2 N
⎞ N
termeni conform relaţiei: VIN = VREF ⎜ ∑ b k 2− k + ∑ b k 2− k ⎟ Realizînd substituţia: k− =j şi se obţine
⎝ k =1 k = N / 2+1 ⎠ 2
N
⎛ N/2
−k ⎞
N/2
2 ⎜ VIN − VREF ∑ b k 2 ⎟ = VREF ∑ b N 2− j
2
(**)
⎝ k =1 ⎠ k =1
j+
2

Având în vedere expresia erorii de cuantizare dată de relaţia: e = VIN − VREF ∑ b k 2


−k

k =1

rezultă că termenul din stânga relaţiei de egalitate (**) reprezintă eroarea de cuantizare la conversia
analog numerică cu N/2 biţi a tensiunii de intrare vi. Această tensiune înmulţită cu 2N/2 se notează
N/2
⎛ N/2
−k ⎞ VIN = VREF ∑ b 2− j adică tensiunea
VIN = 2 N/2


v i − VREF ∑
k =1
b k 2 ⎟
⎠ rezultînd j=1
j+
N v∗i este tensiunea de
2

intrare pentru un al doilea proces de conversie analog numerică cu N/2 biţi.


Rezultă principiul de funcţionare al unui CAN serie paralel care cuprinde operaţiile:
- conversie analog numerică cu N/2 biţi a tensiunii de intrare VIN şi obţinerea celor N/2 biţi mai
semnificativi;
- conversiea numeric analogică a celor N/2 biţi mai semnificativi şi scăderea rezultatului acestei
conversii din tensiunea de intrare VIN pentru obţinerea erorii de cuantizare corespunzătoare primului
proces de conversie analog numerică;
- înmulţirea erorii de cuantizare cu 2N/2 şi conversia analog numerică cu N/2 biţi a tensiunii rezultate
din înmulţire pentru obţinerea celor N/2 biţi mai puţini semnificativi.
VIN VIN’
Acest tip de convertor se
S/H +
2N/2
- numeşte şi convertor analog
numeric de tip flash în doi paşi
CAN Flash CNA CAN Flash având structura
N/2 biţi N/2 biţi

MSB N/2 biţi LSB N/2 biţi


LATCH

N biţi
Exemplu convertorul analog numeric ADS605 al firmei Burr Brown având o rezoluţie de 12 biţi are
următoarea structură internă

VIN +
S/H

CAN Flash CNA 7 biţi CAN Flash


7 biţi Precizie de 14 biţi 7 biţi

7 biţi 7 biţi
Corecţie numerică de subdomeniu (sumator 12biţi)

12 biţi
5.7 Convertor analog numeric de tipul pipeline

O soluţie de obţinere a unor convertoare rapide constă în înlănţuirea unor celule de amplificare şi
comparare. Pentru un convertor analog numeric de N biţi se cascadează N celule.

VIN
S/H Celula 1 Celula 2 Celula N

b1 b2 bN

O celulă este un bloc elementar cu următoarea structură

Vi-1
z-1 2 Σ Vout=Vi Vout= Vi =2Vi-1 - biVREF

unde bi este dat în urma comparării


+ -
± ⎧ +1...dacă.Vi−1 > 0
bi = ⎨
bi ⎩ −1...dacă.Vi−1 < 0
VREF
Structura convertorului analog numeric
VREF
±1 ±1 ±1
VIN 2 2 2
z-1 Σ z-1 Σ z-1 Σ z-1

+ - + - + - + -

MSB LSB

De exemplu pentru un circuit de conversie analog numeric pipeline cu rezoluţia de 4 biţi şi


tensiunea de referinţă de 5 V, dacă se aplică un semnal analogic de intrare de 2.000V vom avea
următoarele stadii de conversie:
Celula Intrarea celulei i (Vi-1) Vi-1>0 Biţi
1 2V DA 1
2 2·2-5=-1 NU 0
3 -1·2+5=3 DA 1
4 3·2-5=1 DA 1
Timpul complet de conversie este dat de întârzierea globală prin celulele lanţului. Cu toate acestea
fiecare bit poate fi memorat imediat ce este obţinut şi o nouă conversie poate fi startată după obţinerea
primului bit. Datorită acestui principiu (pipeline) rata de conversie este dată de timpul de obţinere al unui
singur bit.
Pentru a implementa celulele de memorare este nevoie de un registru de deplasare cu intrare serială
şi ieşire serială.
VREF
±1 ±1 ±1
VIN 2 2 2
z-1 Σ z-1 Σ z-1 Σ z-1

+ - + - + - + -

LSB
MSB

CM CM CM
CK1

CM CM
CK2

CM
CK3

Ieşire digitală
Se poate realiza un convertor pipeline şi cu o singură celulă prin realizarea iterativă a convertorului.
Structura unui astfel de convertor poate fi realizată ca în figurile următoare

Voi Operare:
x2 +
bi - Se memorează intrarea prin trecerea
- switch-ului S1 în poziţia VIN
+1 - Se înmulţeşte VIN cu 2
S1 +1 +VREF
S/H Σ - Dacă VA>VREF se setează
-VREF
VIN corespunzător bitul (=1) şi se scade
VREF din VA
- Dacă VA<VREF se setează
VA corespunzător bitul (=0) şi se adună
x2 + Vo
bi zero la VA
- - Se repetă până la obţinerea tuturor
VREF
celor N biţi
+1
Vo=1
S1 Σ +1
S/H
Vo=0 VREF
VIN
B
5.7.1 Convertor analog numeric pipeline multibit
Convertoarele analog numerice pipeline prezentate anterior presupuneau folosirea unor celule
simple care obţineau fiecare câte un singur bit. Se pot deasemenea folosi celule mai complicate la care
fiecare celulă are ca rezultat obţinerea unui anumit număr de biţi.

Clock Rezidu

Vi-1 +
S/H Σ AV=2K Vout=Vi
VREF VREF -

k bit k bit
ADC DAC
Celula 1 Celula 2 Celula 3
k bit ___ ___ ___
VREF
Fig. 5.44 111
___ 111
___ 111
___
110
___ 110
___ 110
___
101
___ 101
___ 101
___
100
___ 100
___ 100
___
VREF/
011
___ 011
___ 011
___
010
___ 010
___ 010
___
001
___ 001
___ 001
___
000 000 000 t
Clock 1 Clock 2 Clock 3
Ieşire
digitală 011 110 001
5.8 Convertor analog numeric cu aproximări succesive
Principiul de funcţionare a unui CNA cu aproximaţii succesive rezultă din expresia funcţiei de

(...((V ) ) )
N
transfer: VIN = VREF ∑ b k 2 − k care poate fi rescrisă astfel : IN − VREF b1 2 −1 − VREF b 2 2 −2 ... − VREF b N 2 − N = 0
k =1

Deoarece o conversie analog numerică de 1 bit se face cu un comparator rezultă posibilitatea


realizării unui convertor analog numeric de N biţi prin utilizarea a N comparatoare sau prin utilizarea
succesivă a unui singur comparator pentru obţinerea celor N biţi. Această ultimă soluţie constructivă stă
la baza realizării convertorului cu aproximări succesive

VIN Registru de
+ aproximări Clock
C
- succesive

b1 … bN

CNA

VREF
Principiul de funcţionare al convertorului este următorul :
se împarte domeniul de lucru al intrării în două părţi egale prin comanda bitului b1 şi se determină
cu ajutorul comparatorului în care parte se găseşte mărimea de intrare.
intervalul obţinut se împarte din nou în două părţi egale prin comanda bitului b2 şi se determină în
care domeniu se găseşte mărimea de intrare.
procesul continuă prin comanda pe rând a celorlalţi biţi până la obţinerea rezoluţiei dorite.
Iteraţia i

b1 ÷ bi-1 determinate anterior


bi = 1 iar bi+1 ÷ bN = 0

Conversie numeric analogică

<
NU
VIN > VCNA

DA
bi = 0 bi = 1

Iteraţia i+1

Fig 5.47
Pentru o înţelegere mai uşoară a metodei în figura următoare este sugerată funcţionarea acestui tip
de convertor analog numeric pentru o rezoluţie de 4 biţi şi o valoare a intrării cuprinsă între 6/8 şi 7/8 din
VREF. Primul pas este folosit pentru iniţializarea registrului cu prima valoare 1000 (1/2VREF) ce se va
aplica convertorului numeric analogic determinând apoi prima comparaţie; rezultatul acesteia duce la
trecerea la pasul următor.
V IN = 0,78125 V REF

0 1 1
2

0 1 1 0 3 1
4 4

0 1 1 0 3 1 0 5 1 0 7 1
8 8 8 8

1 3 5 7 9 11 13 15
16 16 16 16 16 16 16 16

0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
Fig. 5.48
5.9 Convertor analog numeric cu numărare
CLK
Foloseşte cel mai simplu algoritm de
VIN
+ CLK generare a treptelor de referinţă şi anume
C Numărător
- parcurgerea lor consecutivă (numărare) de
la limita inferioară a gamei de lucru şi până

b1, …, bn
la depăşirea valorii de intrare.
VN
CNA

V VIN
Timpul de conversie nu este constant, el
este maxim atunci când numărătorul atinge
valoarea maximă Tconv max = 2N tCLK unde tCLK
Reducerea timpului de conversie se poate face
VN
prin reducerea perioadei ceasului.
t Avantajul major -- simplitatea
5.10 Convertor analog numeric cu urmărire

În schema precedentă dacă se înlocuieşte numărătorul cu incrementare cu unul reversibil


(incrementare/decrementare) şi comandând sensul de numărare în funcţie de rezultatul comparării
mărimii de intrare cu treptele de referinţă se obţine un convertor analog numeric cu funcţie continuă
VIN
+ Acest tip de convertor poate fi folosit cu succes şi
U/D
C CLK
- Numărător ca modulator delta folosind ieşirea comparatorului U / D ..

U / D =1 semnalul de intrare creşte

b1, …, bn
U/D = 0 semnalul de intrare scade
VN
Dacă semnalul de intrare VIN este constant, după ce
CNA
semnalul de reacţie VN l-a „capturat”, ieşirea
Fig. 5.58
V
VIN VN
comparatorului va oscila, odată cu VN, eroarea
conversiei fiind evident ±1/2 LSB. Valoarea numerică
corespunzătoare intrării va fi oricare din stările
numărătorului reversibil ce oscilează şi el între limitele
t
intervalului de cuantizare.
U/D
t

Fig 5.59
În condiţiile în care gama de amplitudini a semnalului de intrare este constantă, iar semnalul este
sinusoidal, viteza de variaţie creşte cu frecvenţa. În proiectare se cere determinarea frecvenţei de tact
minime pentru care eroarea conversiei se menţine în limitele impuse de ±1/2 LSB pentru o bandă de
frecvenţe dată a semnalului de intrare.
Considerând un semnal sinusoidal de forma v(t) = Vm sin ωt pentru care viteza de variaţie este
dv dv
dată de : = ωVm cos ωt valoare maximă în jurul valorii t = 0 = ωVm
dt dt t = 0

Considerând că viteza de variaţie rămâne constantă în interiorul intervalului de cuantizare (ceea ce


este corect pentru o cuantă suficient de mică, respectiv o rezoluţie bună) putem impune condiţia ca pe
durata unui tact, semnalul de intrare să nu se modifice cu mai mult de 1LSB adică 2Vm/2N ,cu N numărul
de biţi ai convertorului
dv V V
t CLK ⋅ ≤ Nm−1 sau înlocuind : 2π⋅ f ⋅ Vm ⋅ t CLK ≤ Nm−1
dt t = 0 2 2
Vm
Din relaţia 2π ⋅ f ⋅ Vm ⋅ t CLK ≤ 2 N −1
se poate determina, fie perioada ceasului tCLK, fie frecvenţa maximă

a semnalului de intrare, fie rezoluţia conversiei N atunci când ceilalţi parametrii sunt cunoscuţi.
5.11 Convertor analog numeric cu integrare în două pante
Conversia analog numerică prin integrare în două pante se bazează pe integrarea tensiunii de intrare
VIN un interval de timp constant T1 urmată de integrarea tensiunii de referinţă VREF de polaritate opusă
tensiunii de intrare un interval de timp T2 necesar anulării efectului de integrare a tensiunii de intrare
VIN VREF T1
Din principiul conservării sarcinii electrice rezultă : T1 = T
T2 de unde : 2 = VIN
R R VREF
Rata de conversie este foarte scăzută, dar prezintă următoarele avantaje majore :
- Permite rejecţia perturbaţiilor provenite din reţea. Astfel dacă acestea au forma

v p = 2Vp sin (ωt ) cu ω = 2π / T , prin integrarea semnalului compus VIN + vp pe durata unui număr
nT T
întreg de perioade se obţine :
1 nT
nT 0
( )
∫ VIN + v p dt = VIN deoarece ∫ (v p )dt = ∫ 2Vp sin ωtdt = 0
0 0

- Permite eliminarea influenţei parametrilor R, C şi f0 asupra rezultatului conversiei prin utilizarea


metodei substituţiei (VIN este măsurat prin intermediul lui VREF) ceea ce permite micşorarea substanţială
a erorilor. Se pot obţine astfel precizii de până la 0,01%.
5.11.1 Schema de principiu şi ecuaţia de funcţionare

k3
În prima etapă se integrează
+Vp mărimea de intrare pe o durată de timp
k0
-VIN
C constantă folosind condiţii iniţiale nule
R
k1 - V2
AO - obţinând o pantă proporţională cu
k2 + CP
+ mărimea de intrare.
+
VREF
- În cea de-a doua etapă se

k0 k1 k2 k3
integrează o mărime de referinţă (de
sens opus mărimii de intrare) cu panta
CY
BC Numărător CLK P constantă, folosind condiţiile iniţiale
RST
create în prima etapă obţinând o durată
GE proporţională cu valoarea de intrare.
b1, b2,…. bN

Fig. 5.60
Componentele principale ale convertorului sunt :
- circuitul integrator realizat cu amplificatorul operaţional AO cu rezistenţă de intrare ridicată (109 ÷
1012 Ω), rezistenţa R (sute de kΩ) şi condensatorul C ( 0,1 … 1 μF ). La intrarea acestui integrator
pot fi conectate prin intermediul comutatoarelor k1 şi k2, fie semnalul de intrare VIN, fie o tensiune
de referinţă VREF foarte stabilă;
- comparatorul CP ce detectează trecerea prin zero a semnalului de la ieşirea integratorului V2;
- generatorul de tact GE şi un circuit de poartă P care validează impulsurile de ceas către numărător;
- numărătorul N cu intrare de reset (RST) şi ieşire de transport/depăşire CY;
- blocul de comandă al întregului convertor ce stabileşte ciclul de măsură şi comandă operaţiile ce
se vor executa în fiecare etapă.
Perioada de integrare a tensiunii de intrare este un multiplu al frecvenţei reţelei, adică T1=nT=20,
40, …, 100 ms pentru a îndeplini condiţia de rejecţie a perturbaţiilor provenite de la reţea. Pe de altă
parte, durata T1 mai este corelată şi cu capacitatea maximă Nm a numărătorului T1 = Nm T0 unde T0 este
perioada generatorului GE.
Intervalul T2m marchează a doua etapă şi se alege mai mare decât T1 în scopul obţinerii unei pauze τ
pentru aducerea la zero a întregului sistem după fiecare ciclu de conversie.
Duratele celor două etape sunt legate printr-o relaţie de forma T2m/T1=1,2. Cum T1 se alege de
regulă egal cu 100 ms, rezultă că durata ciclului de conversie este Ts=T1+T2m=T3+τ =220 ms unde T3
reprezintă durata ciclului de conversie propriu-zis
Diagramele de timp asociate circuitului sunt cele prezentate în figura 5.61 :

VREF
VIN −
RC
RC

T1=NmT0 T2=NT0 τ
Ts
T2m

Fig. 5.61
Funcţionare :
În starea inactivă, k1 şi k2 deschise iar k0 şi k3 închise Î ieşirea integratorului se obţine U2 < 0
Blocul de comandă deschide k0 şi k3 şi închide k1 conectând integratorul la tensiunea VIN.
Tensiunea de la ieşirea integratorului începe să crească trecând prin zero moment sesizat de comparator
ce comandă poarta P încât să permită accesul spre numărător a impulsurilor de perioadă T0 .
Când se atinge valoarea maximă numărătorul produce un semnal de depăşire CY care are ca efect
deschiderea k1, închiderea k2 şi resetarea numărătorului. Numărătorul ajunge singur în 0 iar poarta P
continuă să fie deschisă. Pe parcursul primei etape tensiunea de ieşire din integrator evoluează liniar şi
t
1 Ux
sunt eliminate perturbaţiile datorate reţelei: I RC ∫ IN
V = (V + v p )dt =
RC
t
0

Vx T1
La sfârşitul intervalului T1, tensiunea devine: VI =
R1

Deoarece are loc eliminarea perturbaţiilor de forma : v p = 2Vp sin ωt , această etapă se mai
numeşte şi fază de filtrare a tensiunii de intrare (integratorul se comportă ca un filtru trece jos).
În faza a doua, în momentul închiderii comutatorului k2 la intrarea integratorului se aplică tensiunea de
referinţă VREF cu polaritate opusă lui VIN , ceea ce provoacă începerea descărcării condensatorului C şi
deci începerea scăderii tensiunii de ieşire a integratorului. Această descreştere are loc după ecuaţia :

t
1 VIN T1 V0
VI − ∫ VREF dt = − ( t − T1 ) şi continuă până la anularea tensiunii de la ieşirea
RC T1 RC RC

VIN T1 VREFT2
integratorului când rezultă :
= adică VINT1 = VREFT2 care reprezintă ecuaţia de
RC RC
funcţionare a convertorului cu integrare în două pante.

Se observă un avantaj major : elementele R şi C ale integratorului nu trebuie să fie calibrate, ci numai să
fie stabile pe durata conversiei (0,1 ÷ 0,2 s).
Ecuaţia completă de funcţionare rezultă exprimând numeric intervalele de timp T1 şi T2
VIN
T1 = NmT0 , T2 = N T0 Î
N = N m
VREF
Se observă de asemenea că frecvenţa de clock nu intră în ecuaţia de funcţionare a convertorului.
5.12 Convertoare analog numerice cu supraeşantionare
Se bazează pe utilizarea unui CAN într-o structură ce funcţionează în regim de supraeşantionare şi
cuantizare diferenţială cu scopul creşterii rezoluţiei prin reducerea erorilor de cuantizare. Performanţele
unui astfel de convertor pot ajunge până la o rezoluţie de 16 ÷ 18 biţi pentru semnale cu banda de
frecvenţă de până la 50 kHz şi 8÷10 biţi pentru un semnal banda de frecvenţă de până la 5 ÷ 10 MHz.
Raportul de supraeşantionare, notat M este raportul între frecvenţa impulsurilor de clock şi
frecvenţa Nyquist a semnalului de intrare. Acest raport poate fi între 8 şi 256.
Principalele avantaje ale acestor tipuri de convertoare sunt :
- circuitele ce intră în componenţa unui astfel de convertor sunt majoritatea circuite numerice;
- obţinerea de rezoluţii ridicate;
- cuatizarea pe un bit necesită un CNA de 1 bit ce nu introduce erori INL şi DNL
- furnizează mijloacele necesare creşterii preciziei în detrimentul vitezei.
Principalele dezavantaje ale acestor tipuri de convertoare sunt :
- dificultatea modelării şi simulării;
- limitarea benzii de frecvenţă la valoarea dată de frecvenţa de clock divizată cu factorul de
supraeşantionare.
Schema bloc a unui convertor analog numeric cu supraeşantionare este următoarea

x(t) Filtru de
Modulator Decimare
y(kTN)

Filtrare Eşantionare Cuantizare Codare


digitală

- Circuitul de filtrare previne posibilele erori de aliere datorită frecvenţelor ce depăşesc frecvenţa ne
lucru
- Circuitul de eşantionare este necesar oricărui circuit de conversie analog numerică
- Circuitul de cuantizare decide care este cea mai apropiată valoare a tensiunii analogică de valoarea
tensiunii eşantionate
- Circuitul de codare digitală converteşte informaţia cuantizată într-un semnal numeric
fB = banda de frecvenţă a semnalului analogic
fN = frecvenţa Nyquist ( = 2f0 )
fS = frecvenţa de eşantionare sau de clock
fS f
M= = S factorul de supraeşantionare
f N 2f B
Spectrul de frecvenţă corespunzător unui CAN cu supraeşantionare este

A Banda
semnalului

Filtru
antialiere

fB=0,5fN fN 0,5fS fS=MfN