4 days in Italy

Florence – Cinque Terre: Manarola – Bologna

Ne-am luat biletele cu doua luni inainte, prinsesem o oferta super faina Cluj-Bologna la
120 lei dus-intors cu WizzAir si am decis ca trebuie sa mergem macar cateva zile. Zis si
facut. Ne-am cautat apoi cazarea pe AirBnb si am gasit ceva super ok ca si pret in
Florenta si in Bologna.
Ne-am dorit sa vizitam mai multe orase si asta ne-a umplut agenda la maxim. In 5 zile
am facut mii de km: Cluj-Bologna; Bologna-Florenta; Florenta-Cinque Terre(Manarola);
Cinque Terre-Florenta; Florenta-Bologna; Bologna-Cluj.
Da, nici eu n-am mai inteles nimic, mai ales ca inainte cu 2 zile de vacanta eram ca o
leguma. N-a fost usor, insa a meritat tot efortul. Toata nebunia n-a costat mai mult de
1000lei, iar daca planuiesti totul foarte bine poti vedea destul de multe destinatii din
Europa, cu bani putini. Iti trebuie doar rabdare, cont pe AirBnb si sa devii Discount
Club Member la WizzAir.
Primul oras pe care l-am vizitat, dupa cum am spus, a fost Florenta. Un oras cunoscut
pentru istoria si importanta sa in Evul Mediu si in Renastere, in special pentru arta si
arhitectura. Considerat fiind unul dintre cele mai bogate orase ale tuturor timpurilor, locul
de nastere al Renasterii italiene si capitala italiana a artei, Florenta atrage milioane de
turisti anual.
Cele mai cunoscute colectii de arta sunt gazduite de Palazzo Pitti si Galeria Uffizi. Am
vizitat cea din urma galerie, pentru care am stat aproximativ 90 minute la coada. Iti poti
procura un bilet online in avans – nu retin daca e la suprapret sau nu. Ceea ce conteaza
este ca a meritat asteptarea si am reusit sa vad una dintre picturile mele preferate.
Am reusit sa vedem Basilica di Santa Maria Del Fiore sau Catedrala Florentei, cea mai
mare biserica din Florenta – construita in stil gotic, pe cat de impunatoare si frumoasa
vizual, pe atat de impresionanta din punct de vedere al arhitecturii. Dupa ce a fost
construita, in proportie de 90%, oamenii au realizat ca nu stiu cum sa realizeze domul
bisericii pentru ca locul ramas liber era mult prea mare pentru a-l realiza cu cunostiintele
de la vremea respectiva. A fost un moment important pentru Brunelleschi, un sculptor
ingenios care a fost singurul om capabil sa inventeze un mod de a cladi domul. Totul a
fost finantat de Cosimo de Medici, unul dintre cei mai bogati oameni ai timpului.
Alta biserica impresionanta, decorata cu tablouri imense de pictori mari ai
timpului(Michelangelo, Galileo, Machiavelli etc) pe care am vizitat-o este Basilica di
Santa Croce – cea mai mare biserica franciscana din lume.
Ne-am plimbat si pozat in apropierea Ponte Vecchio, cel mai vechi pod din Florenta
care se afla deasupra raului Arno. Aici poti gasi zeci de magazine de bijuterii,
majoritatea din aur. Demult, locul bijuteriilor din vitrina era ocupat de carne si mezeluri.
Bineinteles ca printre toate activitatile de turist, am incercat sa gustam traditia italiana
prin mancare si am facut o cura cu paste si inghetata. Ce poate fi mai frumos decat
atat? Vremea a tinut cu noi in fiecare zi, temperaturile au depasit 20 grade, ba chiar se
apropiau de 30 grade.
Am petrecut prima si a treia zi in Florenta, intre ele facand o mica excursie cu trenul
pana in Cinque Terre. Cinque Terre se afla la aproximativ 180 km de Florenta, 3 ore de
mers cu trenul. Dupa cum ii spune si numele, este alcatuit din cinci pamanturi:
Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza si Monterosso al Mare. Noi am ales sa
vizitam Manarola pentru ca ni s-a parut cel mai frumos sat din regiune. Toate satele se
afla pe stanci, cu deschidere catre marea Liguriana pe riviera italiana. Locul este mai
frumos decat in fotografii, depaseste orice asteptare- chiar aveam asteptari foarte mari,
avand in vedere faptul ca eram dispuse sa calatorim 360km intr-o singura zi cu trenul
doar pentru a reusi sa vedem zona. A meritat din plin, iar daca aveti vreodata ocazia sa
ajungeti acolo, nu o ratati!
Cu o zi inainte sa plecam inapoi spre Bologna, am luat legatura cu tipul la care am
gasit cazare pe AirBnb. Am aflat cu stupoare ca a uitat de noi, crezand ca urmeaza sa
venim saptamana urmatoare. Deja ma gandeam ca o sa fie un esec total ultima zi si ma
consolam ca oricum nu cred ca sunt atat de multe de vazut prin Bologna. Pana la urma,
tipul ne-a promis ca ajunge in jurul orei 20:30 ca sa ne cazeze. Bagajele le-am lasat in
gara din Bologna intr-un loc special pentru depozitare bagaje si pentru ca tipul ne-a dat
o parte din banii din cazare inapoi, financiar nu ne-a incurcat deloc. Ba mai mult, ne-am
bucurat ca nu am pierdut timpul cu drumul pana la cazare, si revenitul in centrul
Bolognei.
M-am inselat amarnic cand ma gandeam ca nu prea ai ce vedea prin Bologna. Ca si
marime este aproximativ egal cu Florenta, avand cam la fel de multe locuri frumoase de
vazut. Noi am decis sa ne plimbam pe unde apucam, sa ne pierdem printre sutele de
turisti si sa ne relaxam pentru ca ziua urmatoare urma sa ne intoarcem acasa. Am trecut
prin Piazza di Porta Ravegnana, Piazza Maggiore – piata centrala de unde pornesc
toate obiectivele turistice si ne-am plimbat pe stradute cautand restaurante si gelaterii.
Ne-a parut rau ca nu am reusit sa vedem faimoasa Fontana di Nettuno, fiind in
renovare.
Seara, am avut placerea sa vorbesc cu Lorenzo, tipul la care am stat in gazda. Nascut
si crescut in Bologna, imi spunea ca ii place foarte mult unde traieste acum, desi cand
era in facultate spera sa mearga in Milano sau alt oras mai mare din Italia. Il inteleg
perfect pentru faptul ca nu ar da pentru nimic linistea pe care o are in Toscana, la aer
curat in natura, la vila parintilor lui, care se afla relativ aproape de Bologna – avand in
vedere faptul ca poti ajunge usor cu trenul oriunde. Am schimbat povesti din calatoriile
avute, am vorbit despre italieni si despre romani si aproape l-am convins sa viziteze
Romania. A fost placut impresionat de locurile pe care i le-am aratat si imi spunea ca
urmeaza sa faca o calatorie in curand la noi in tara. El, m-a convins sa imi pun pe lista
insula Stromboli de la ei, localizata in nordul Siciliei.
Pe suprafata insulei se afla vulcanul activ Stromboli, care erupe constant de aproximativ
2000 ani incoace. Erupțiile din craterele de vârf constau de obicei in explozii moderate,
care dureaza doar cateva secunde, aruncand cenusa, fragmente de lava incandescenta
si blocuri litice la cateva sute de metri in aer.
Nu, Bologna nu se afla pe lista destinatiilor noastre si va spun inca de la inceput ca
ar fi fost o mare pierdere. De fapt, intentia si dorinta noastra era sa vizitam Florenta dar
nu ne avantaja orarul avioanelor. Din Bucuresti aveam posibilitatea sa plecam cu Blue
Air in zilele de marti, joi si duminica, dar vroiam sa mergem in perioada Anului Nou si
cautam un zbor pentru vineri seara, pe 30 decembrie. Asa am dat peste Ryanair care
avea cursa catre Bologna chiar in data dorita, pe la 18.30. Si cum Florenta este la o ora
de mers cu trenul iar in Italia transportul feroviar este foarte bine pus la punct, nu am
mai stat pe ganduri si am ales varianta aceasta.

Bologn
a. Sursa foto: http://blog.eurail.com

Asta era prin iunie, cred. Planul initial a fost sa folosim orasul doar ca tranzit si sa-l
vizitam foarte scurt in prima seara, dupa aterizare, punctul central de interes pentru
urmatoarele zile fiind, bineinteles, Florenta si bonus San Marino, dar asta este deja
altceva, partea aceea a calatoriei nu prea a suferit modificari. Pentru intoarcere am ales
zborul WizzAir din 3 ianuarie si uite asa ne-am linistit, aveam drumurile de
sfarsit/inceput de an puse la punct – ziceam noi! Si au trecut lunile, a venit octombrie cu
vacanta de Grecia – soare, cald si frumos – dar incet, incet trecea timpul si eu, contrar
obiceiului, nu citisem nimic despre Florenta iar pe Bologna o ignoram complet! In
gandurile meu era ceva cam asa: ok, Bologna – in prima seara epuizam tot; Florenta –
in doua zile maxim nu avem ce face; a, pentru San Marino de cazam la Rimini – ce sa
faci acolo? nimic, este o supraestimata statiune de la Adriatica, dormim si gata; San
Marino – aici cam stiam despre ce este vorba, urma sa ne bucuram de el la pas, o zi
intreaga.
San Marino

Ei bine, in final nu prea a fost asa! Din fericire, am fost racita vreo doua zile si nu am
facut altceva decat sa stau la pat! Si ce face omul cand zace? Citeste! In cazul meu,
despre Italia ca aveam restante. Si am inceput cu Florenta – s-a lasat cu “aoleu, nu ne
ajung doar doua zile!”; Bologna – a fost wow; Rimini – pe bune? inseamna si altceva
decat plaja aceea lunga plina de sezlonguri si umbrele pe care o tot vedeam in ofertele
turistice? Singurul care nu m-a luat prin surprindere a fost San Marino. Dar cand citeste,
omul face diverse descoperiri – asa si eu, am dat peste Ravenna care mi-a iesit in cale
intre Bologna si Rimini. La naiba, cum o scoatem la capat, ca nu puteam extinde
vacanta, pentru ca aveam deja biletele de avion?!
Ravenna. Sursa foto: http://www.keanet.eu

Si am luat o hotarare radicala: am taiat de pe lista ceea ce ne interesa cel mai tare –
Florenta, dar i-am promis ca-i vom dedica mai mult timp, doar ei! Asa ca, in final, traseul
a fost acesta: Bologna – cazare doua nopti; plecare pe 1 dupa micul dejun, cu
trenul catre Rimini, via si stop Ravenna pentru vizitare; doua nopti cazare Rimini,
iar de acolo excursie de 1 zi la San Marino. 
 R
imini. Sursa foto: http://www.telegraph.co.uk

Si pentru ca am inceput povestindu-va despre organizarea calatoriei, voi continua cu

ceea ce ar cam fi trebuit sa fie la sfarsit – programul detaliat si costurile de transport si
cazare. Va spuneam ca am plecat cu o cursa Ryanair pe 30.12, ora 18.30 – 50 euro/2
pers. iar la intoarcere WizzAir in 03.01., ora 14.15 – 60 euro/2 pers., cu precizarea ca la
Wizz am ales sa adaugam un bagaj mare de cabina, care de ceva  timp la aceasta
companie este permis doar contra-cost. Aeroportul din Bologna are avantajul de a se
afla chiar la marginea orasului, iar distanta pana in centru este foarte scurta – sunt doar
6 km. Este un autobuz care face legatura intre aeroport si Gara Bologna Centrale
in maxim 30 minute, circula foarte des si pana destul de tarziu – ultimul pleaca la
00.15 – iar biletul costa 6 euro/pers. Bineinteles exista si varianta mai comoda a unui
taxi si tinand cont de ora la care am ajuns, pe aceasta am ales-o si noi, iar cursa a fost
putin peste 14 euro. Ce mi s-a parut interesant si binevenit a fost ca la statia de taxi era
afisat costul unui drum aeroport-oras: 14-17euro, astfel incat turistii sa stie de la bun
inceput la ce sa se astepte.
 Bolog
na, Piazza Maggiore

In ceea ce priveste posibilitatile de cazare, am fost surprinsa sa citesc despre Bologna

ca are una dintre cele mai mari baze de cazare din Italia si cu toate acestea preturile nu
sunt chiar mici. Cum zona de interes pentru turisti – centrul vechi al orasului – este
compact si se poate vizita mergand pe jos, pe toate stradutele, fara nici un mijloc de
transport in comun, am cautat sa fim cat mai aproape, mai ales ca era si Anul Nou apoi
chiar pe 1 ianuarie ne planificasem o plecare destul de matinala catre Ravenna. Nu
vroiam nici chiar in apropierea garii, pentru ca in general este o zona rau-famata.

Central Avenue B&B. Am ales Central Avenue B&B – o locatie cotata ca

“fabuloasa” si cu nota foarte buna 8,7 pe vestitul Booking. Si intr-adevar asa a fost.
Este de fapt o fosta locuinta privata, un apartament foarte spatios de 6 camere – din
care 5 se inchiriaza – situat pe o straduta inchisa, unde nu au acces decat rezidentii,
lucru care ne-a bucurat pentru ca am avut multa liniste, am fost feriti de agitatia orasului.
Este si foarte bine pozitionat, pe Viale Antonio Aldini, una dintre strazile care
inconjoara, ca un inel, acel centru istoric si pe care doar am traversat-o si am facut un
pas magic din secolul 21 inapoi in vremurile medievale.

Central Avenue B&B. Pretul a fost de 55 euro/noapte cu mic dejun inclus, la care s-
au adaugat taxele de oras 2 euro/pers/noapte. Surpriza a venit in momentul in care ni
s-au aratat cele doua bai comune! Da, da, camera nu avea baie proprie si noi nu
observasem lucrul acesta, desi era specificat clar. Din fericire, era o curatenie
impecabila peste tot si nu am avut nici o neplacere. Chiar am fost foarte placut
impresionati de linistea din casa, de discretia tuturor celor cazati acolo, nu am auzit voci
ridicate sau usi trantite, asa cum se mai intampla prin hoteluri. 

Interior tren Regio. Caile ferate italiene sunt extrem de eficiente si extinse, asigurand
legaturi foarte bune intre localitati, de aceea am ales si noi sa circulam cu trenul acolo
unde am avut nevoie. Pentru ca am ajuns in acest punct, trebuie sa va spun ca biletele
se pot cumpara atat online, cat si direct din gara, de la ghiseu sau de la automatele de
bilete – care si ele pot fi de doua tipuri: unele accepta doar plata cu card, altele accepta
si cash. Apoi, pot fi trenuri regionale, care opresc in cam toate localitatile de pe traseu
(in genul personalelor de la noi) sau trenuri rapide, care ajung ceva mai repede la
destinatie, nu cu foarte mult, dar la un pret aproape dublu. Am circulat cu regio si pot sa
va spun ca sunt curate, comode, incalzite, dotate cu prize de telefon/laptop si nu au
intarzieri. Biletele la trenurile regio se emit fara a se specifica pe ele ora de plecare
sau numarul trenului, asa cum suntem obisnuiti, ele trebuiesc validate pe peron,
inainte de urcare si sunt valabile 4 h dupa aceasta validare. Nu se emit cu loc, dar
nu-i panica, oricum sunt aproape goale! Am parcurs distanta dintre Bologna si
Ravenna intr-o ora si jumatate, iar biletul a costat 7.35 euro/pers. Dupa ce am
vizitat oraselul am plecat cu un tren de dupa-amiaza catre Rimini – 4.75 euro/pers.
– si am ajuns intr-o ora.

Castel Sismondo, Rimini. Rimini este o combinatie reusita de localitate cu un trecut

glorios si statiune estivala moderna, avand multe de oferit turistilor. In primul rand,
pentru cei care vin sa se relaxeze sunt 16 km de plaje si multe hoteluri, restaurante,
cluburi, magazine. Iar pentru cei indragostiti de istoria si cultura veche inca exista
monumente romane, biserici si cladiri medievale sau muzee. Ne-am cazat la Hotel
Polo, in zona Marina Centro – desi era iarna, am mers sa vedem marea – era la
doar vreo suta de metri si trebuia sa o salutam pe noul an! Aici nu au mai fost
surprize, este totusi un hotel 4 stars! Dar mai ieftin decat in Bologna: 39
euro/noapte cu mic dejun inclus si taxa de oras 1.5 euro/pers/noapte.
San Marino, Piazza de la Liberta. Din Rimini am mers o zi in San Marino, al treilea cel
mai mic stat din Europa – dupa Vatican si Monaco – si cea mai veche republica din
lume. Si, la fel ca Vatican, complet inconjurat de Italia! Se ajunge foarte usor acolo: in
fata garii din Rimini este statia autobuzelor Bonelli care circula la intervale de circa o ora
si jumatate. Sunt doar 22 km care se parcurg in mare parte pe autostrada iar la un
moment dat se vad Muntele Titano si impunatorul oras-cetate San Marino cu cele trei
turnuri de aparare. Un bilet costa 5 euro/pers./sens si se plateste la sofer.
Bologna – Torre Asinelli. Si cum trebuia sa ne mai intoarcem si pe la casele noastre, am
luat din nou trenul in dimineata zilei de 3 ianuarie. Tot un regio: Rimini – Bologna
Centrale, 1 h 30′, pret: 9.85 euro/pers. Aveam suficient timp la dispozitie si deja
experienta, chiar ne simteam localnici, asa ca am mers in statia autobuzelor locale – de
la gara pana in zona aeroportului sunt autobuzele 81/91, am coborat la statia Birra si
undeva, in fata noastra, deja se zarea aeroportul. Un bilet costa 1.30 euro, este valabil 1
h si se cumpara de la orice chiosc de ziare, nu se poate plati soferului.

Cam acestea ar fi amanuntele logistice ale escapadei noastre. La final, tragand linie si
adunand am ajuns la 393 euro / 2 persoane. Eu nu spun nici ca este mult, nici ca este
putin, pentru ca in ceea ce priveste banii, fiecare are propria unitate de masura. Va las
pe dumneavoastra sa hotarati, eu doar va invit sa ma insotiti, in episoadele care
urmeaza, prin Bologna medievala, prin Ravenna bizantina, pe strazile construite de
romani in Rimini si prin San Marino – cea mai veche republica dintre cele care exista pe
harta lumii.

Link-uri utile:

 pentru bilete de tren: http://www.trenitalia.com/tcom-en

 orarul autobuzului care face legatura intre Bologna Aeroport si Gara Bologna
Centrale: http://www.trenitalia.com/tcom-en

 orarul autobuzelor firmei Bonelli Bus pentru excursia de o zi Rimini – San

Marino: http://www.bonellibus.it/portale/index.php/autolinee/autolinee-locali/9-
servizi-autolinee/autolinee-locali/15-rimini-san-marino

“Ha! Vreti Florenta? Mai bine incercati Bologna!” Cam asa ni s-a intamplat noua, nu
noi am fost aceia care am ales-o, ea a fost aceea care ne-a dorit, ne-a chemat, ne-a
ispitit cu o cursa aviatica asezata exact dupa cum cautam. Si da, este dificil sa alegi
Bologna, cand Florenta se gaseste la doar 100 km si o ora de mers cu trenul, un oras
care abunda in opere de arta si capodopere arhitectonice, un adevarat oras-altar al
Renasterii, ale carui strazi si galerii sunt pline cu picturi si sculpturi ce apartin celei mai
infloritoare perioade artistice europene. Si de la bun inceput mai spun ceva: Bologna,
iarta-ma ca te-am ales doar din intamplare si iti multumesc pentru ca mi te-ai oferit.
Din punct de vedere geografic, pozitia centrala a Bologniei a constituit, inca din cele mai
vechi timpuri, puterea ei – soselele si liniile ferate se strang aici din tot nordul Italiei.
Primul drum important a fost construit pe vremea romanilor, in anul 187 – Via Aemilia –
si lega coasta Adriaticii de importantele orase-garnizoana din Piacenza. Cateva parti din
acest vechi drum pot fi vazute in centrul orasului, intr-un sit arheologic subteran, acolo
unde au fost descoperite in timpul unor lucrari si unde sunt acum conservate. 

Sursa: http://paradiseintheworld.com/bologna-italy/
Prin sistemul de cai ferate, Bologna este conectata cu orase mari si zone importante ale
tarii: Milano, Florenta, Roma, Rimini si coasta Adriaticii, Padova, Venetia si Alpii. Desi
are o pozitie-cheie in sistemul de transport italian si desi este tranzitata de milioane de
turisti in drumul lor catre diverse destinatii, putini din ei se opresc pentru a vizita orasul,
comparativ cu numarul celor care viziteaza alte orase de aceeasi marime si importanta.
Asta am observat si noi mergand nu numai prin Bologna, dar si prin Ravenna si Rimini:
in jurul nostru s-a vorbit in proportie de 90% italiana, rar am auzit vorbindu-se alte limbi. 

Sursa foto: Sitabus.it

Bologna este un oras interesant, cu propria sa individualitate, cu un centru ca un
“ghiveci” de arcade de caramida, cu turnuri, cu muzee fascinante si palate cu o
arhitectura superba, cu biserici de o frumusete uluitoare, cu cea mai veche universitate
din Europa – exista din anul 1088 si, nu in ultimul rand, cu cea mai buna mancare din
Italia – este considerata capitala gastronomica a tarii. Cu toate acestea, Bologna este,
in mod surprinzator, ignorata, atractiile ei istorice, culturale si culinare fiind mai apreciate
de italieni decat de straini, care sunt tentati sa treaca fara sa se opreasca in aceste
locuri.
Macheta de la Muzeul Medieval – asa se presupune ca arata Bologna medievala, pe la
1200-1300, cand in oras erau aproximativ 180 de turnuri
Bologna este faimoasa pentru turnurile ei inalte, pentru cei 36 km de porticuri, pentru
acel old town foarte bine conservat, pentru grija cu care mostenirea medievala si
renascentista a orasului se impleteste cu modernitatea mileniului 2 si 3. Zona de nord,
cunoscuta ca Fiera di Bologna, reprezinta spiritul nou al orasului sau “orasul vertical din
interiorul orasului” dupa cum si-a numit proiectul arhitectul japonez Kenzo Tange, cel
care a desenat acele ansambluri futuriste pe la mijlocul anilor ’70. Este de fapt nucleul
unui proiect mai amplu de modernizare care a dorit sa ofere orasului cladiri cu
arhitectura noua, moderna, proiectate in conformitate cu noile idei ale spatiului urban:
un centru de afaceri, cladirea bursei, un palat al congresului si al culturii.
Fiera di Bologna
Noi venisem sa vizitam zona veche a orasului, aceea plina de istorie, de palate, de
biserici, de turnuri, de porti, de arcade. Asa ca ne-am pregatit pentru o zi intreaga de
mers pe jos, pentru ca centrul medieval al Bologniei este compact iar majoritatea
punctelor de interes se concentreaza in jurul Pietei Maggiore. Nu am avut nici un
plan, nici o lista de obiective turistice musai de vazut, pentru ca de fapt acolo, in centro
storico, la fiecare pas iti ies in cale un palat sau o statuie, muzee si biserici si nu poti
trece fara sa admiri frumusetea tavanelor pictate ale porticurilor. 
Bologna a fost construita ca o cetate inconjurata de ziduri inalte si rezistente care sa-i
protejeze pe locuitori de atacurile invadatorilor. Au fost trei inele de aparare construite
de-a lungul anilor, incepand inca de prin secolele 3-4, impartite din loc in loc de porti
pentru acces. Fiecare poarta era un complex bine pazit format din casa capitanului,
turnul central, santul de aparare si un pod suspendat. La poarta se verifica fiecare
calator si se colectau taxele vamale. Cateva sectiuni din aceste ziduri au ramas in
picioare pana in prezent si le-am intalnit in plimbarea noastra . Va mai spun despre ele
doar ca au inceput a fi ridicate in 392 si ca in 1390 s-au incheiat lucrarile la ultimul zid. 

O portiune din zidul vechi, in zona Portii Maggiore

Noua dintre cele douasprezece porti originale care faceau parte din cel de al treilea
inel de ziduri de aparare al orasului medieval Bologna inca exista si se pot vedea: Porta
San Felice (prima pe langa care am trecut, in drumul catre pensiune) este cea mai
vestica dintre ele si a fost martora multor marsuri militare ale ostilor care plecau la
razboi; apoi am vazut Porta Saragozza, care mai este cunoscuta si ca “Poarta Sacra”
sau “Poarta Pelerinilor” pentru ca se afla pe drumul care duce catre Sanctuarul
Madonnei din San Luca, aflat pe un deal impadurit din oras si unde se ajunge
strabatand cel mai lung portic din lume care are fix 3796 metri si 666 de arcade; de la
Porta Castiglione se supraveghea unul din canalele prin care se aducea in oras apa de
la raul Savena si care furniza energie hidraulica pentru zecile de ateliere unde se
produceau matase si lana; Porta Maggiore ar putea fi numita si “poarta de onoare”
pentru ca pe aici trecea vechiul drum roman Via Aemilia pe care multi suverani si papi l-
au strabatut, numai ca, din pacate, nu prea a mai ramas nimic din gloria ei de odinioara
– in 1903 ea a fost aproape complet demolata, dar o dezbatere furioasa a oprit lucrarile
si apoi au inceput lucrarile de restaurare si conservare; Porta San Vitale sau Porta per
Ravenna, desi de dimensiuni reduse si cu un aspect neimpresionant, a avut un rol
important, pentru ca a fost amplasata pe drumul care ducea catre Ravenna, capitala
antica a Imperiului Roman si un important centru religios, oras de care Bologna a fost
dependenta timp de mai multe secole. Mai sunt Porta Zamboni, Porta Mascarella, Porta
Lame si ultima, dar cea mai frumos decorata, Porta Galliera. Fiecare poarta avea o
utilitate clara, un scop precis pentru care a fost construita.

Porta Saragozza
Cand citesti despre Bologna, afli ca este caracterizata asa: “La dotta, la grassa, la
rossa” adica este “culta, imbelsugata si rosie”. Culta pentru ca are o viata universitara si
culturala bogata – aici se gaseste cea mai veche universitate din Europa, infiintata in
1088. Imbelsugata – ei bine, asta se datoreaza bogatiei gastronomiei locale, mancarea
din Bologna avand reputatia de a fi cea mai buna din  Italia. Ca este “rosie” i se spune
de la culoarea predominant rosiatica a cladirilor si a acoperisurilor, dar si de la
orientarea politica de stanga, caracteristica perioadei de dupa al doilea razboi mondial,
atunci cand i s-a spus “capitala stangii italiene”. La aceste epitete se mai pot adauga
doua, mai putin folosite si care nu prea sunt facute publice, dar care de fapt exprima cel
mai bine unicitatea orasului: Bologna turrita si Bologna dei Portici.

Despre portici v-am mai spus – aceste arcade sunt elementul arhitectural specific
orasului, nu exista strada in centrul istoric fara a avea portici, in total in oras sunt 38 km
de asemenea arcade. Apoi, daca tot sunt caracteristice orasului, tot aici trebuie sa se
afle si cel mai lung din lume: Portico di San Luca, de aproape 4 km. Aceste arcade au
aparut dintr-o necesitate practica, pentru marirea spatiului locativ al orasului, deoarece
numarul locuitorilor a crescut foarte mult dupa infiintarea universitatii. Printr-o lege din
anul 1288 s-a impus in mod obligatoriu ca toate cladirile sa fie construite cu portici, initial
au fost din lemn – si se mai pot vedea cateva, au rezistat eroic trecerii sutelor de ani –
iar dupa secolul 17 au fost din piatra. 
Model de portico vechi, din lemn, iar in partea superioara se pot vedea incaperile
construite exact deasupra arcadei
Bologna turrita – inseamna “plina de turnuri”, pentru ca in perioada medievala a fost o
traditie sa se construiasca turnuri, se estimeaza ca erau aproximativ 180 prin secolul 12.
Ele erau simboluri ale puterii familiilor nobiliare bologneze: cu cat erau mai bogati, cu
atat mai inalt vroiau sa construiasca turnul! Scopurile pentru care erau ridicate au fost
diverse: unele au fost folosite pentru locuit, altele pentru activitati comerciale, altele au
avut rol militar sau chiar au folosite ca si inchisori. Din pacate, inca de pe la inceputul
secolului 20, pentru a pune in practica un plan ambitios dar nefericit de modernizare a
orasului, s-a inceput demolarea lor. Au mai ramas in picioare, in prezent, doar 23, iar
dintre acestea cele mai faimoase sunt Torre Asinelli – 97 m si Torre Garisenda – 48
metri. Ele au fost inaltate de cele mai bogate familii nobile din oras care s-au luat la
intrecere, fiecare dorind sa ridice cel mai inalt turn din cetate. Turnul Garisenda a fost
ridicat pe un teren alunecos, neadecvat si a inceput sa se incline inca de pe cand era
construit. De aceea, nici nu a apucat sa fie terminat. Ba chiar, prin 1360, autoritatile i-au
mai redus din inaltime tocmai pentru a nu se prabusi sub propria greutate. Este motivul
pentru care, acum, nu are decat 48 m. Turnul vecin, Asinelli, are inaltimea originala de
97 m dar si el a inceput sa se aplece usor catre rivalul lui, dar insesizabil cu ochiul liber.
Acesta se poate vizita, biletul nu costa decat 3 euro, dar va spun ca trebuie sa va
inarmati cu multa rabdare pentru ca timpul de asteptare poate depasi o ora. Noi am
reusit la a doua incercare! Prima data cand am mers era o coada imensa si nu am vrut
sa pierdem timpul, probabil ca ar fi trebuit sa stam vreo ora si jumatate si am preferat sa
ne continuam vizita si sa revenim intr-un alt moemnt al zile. Iar acel moment a fost mai
spre dupa-amiaza, am stat cam 30 minute dar am vazut un superb apus de soare
peste oras!
Este interesant cum, dupa multe sute de ani, o disputa de orgolii nobiliare a devenit o
poveste cu o morala profunda: turnurile, impreuna, sunt simbolurile orasului si pare ca
isi fac reciproc o plecaciune, ca doi batrani intelepti, demonstrand cat de absurde sunt
dusmaniile umane.

Bologna a fost bombardata puternic in timpul celui de al doilea razboi mondial, dar
centrul istoric pastreaza un amestec unicat de arhitectura medievala, renascentista si
baroca. Strazile lui sunt construite, in mare parte, dupa model roman: inguste, pietruite,
umbrite de cladirile care se inalta de o parte si de alta, facute parca anume pentru
plimbari linistite, pe sub acele arcade protectoare. Cu ajutorul unei harti turistice, orasul
se lasa foarte usor descoperit. Asta am facut si noi: primul drum l-am facut la biroul
turistic din Piazza Maggiore pentru ca aveam nevoie de o harta, incercasem in aeroport,
dar fara succes. 
 Bolog
na, Piazza Maggiore
Aici este inima si memoria istorica a orasului, frumoasa si plina de viata, inconjurata pe
toate laturile de palate cu o istorie veche si bogata: Palazzo del Podesta, Palazzo dei
Notai, Palazzo d’Accursio, Palazzo dei Bianchi si impresionanta Basilica San
Petronio. 

Palazzo del Podesta – construit pe la 1200, este edificiul cel mai vechi din zona si a
fost sediul Podesta – puterea executiva a orasului si palat al guvernatorului. In aceasta
cladire a fost declarata in 1256 eliberarea tuturor servitorilor din oras si a taranilor legati
de glie, practic toti locuitorii devenind din acel moment liberi. Aici a fost si sediul
Capitanului Poporului care avea rolul de a asigura ordinea in oras si de a executa
sentintele date de consiliul orasenesc.
Palazzo del Podesta
Palazzo dei Notai a fost construit de catre societatea notarilor din oras, care si-a stabilit
aici sediul. Palazzo d’Accursio este sediul actual al primariei, dar initial a fost palatul
personal al juristului Accursio da Bagnola (in secolul 12). Pentru ca este format din mai
multe  corpuri de cladiri aici s-a amenajat un muzeu – Colectiile Municipale de Arta,
unde sunt expuse picturi de artisti bolognezi ce acopera o perioada de cateva
secole. Palazzo dei Bianchi – Palatul Bancilor – a fost ultimul construit in zona, prin
secolele 15-16, bineinteles ca ne dam seama din denumire ca aici aveau loc operatiile
financiare intre negustorii care incheiau diverse afaceri. Arcadele lui – numite Il
Pavaglione – erau loc de promenada pentru lumea buna a orasului, deasemenea legau
Piazza Maggiore de Piata Galvani unde se desfasura targul gogoaselor cu fir de
matase, care erau folosite in atelierele de matase din oras. In secolele 14-18 Bologna a
fost un centru textil foarte mare, avand tehnica de prelucrare a matasii cea mai
avansata din epoca.
Palazzo d’Accursio
In partea nordica a Palatului Podesta este Palatul Re Enzo – Palatul Regelui Enzo,
un corp de cladire construit un secol mai tarziu. Numele lui vine de la Regele Enzo al
Sardiniei, fiul Imparatului Frederic al II-lea al Suediei, care a fost capturat intr-o batalie
din anul 1249 si a fost tinut prizonier aici timp de 23 de ani, practic tot restul vietii si l-a
petrecut intre zidurile acestea, pentru ca nu a fost eliberat niciodata, in 1272 cand a
murit era tot prizonier. 

Palazzo Re Enzo
In aceeasi zona este o alta piata emblematica a orasului – Piazza Nettuno – cu
monumentala Fantana a lui Neptun, o statuie care imprastie apa prin toate orificiile si pe
care localnicii o numesc Gigantul. A fost construita in secolul 16 pentru a marca
guvernarea fericita a orasului de catre Papa Pius al IV-lea. Din pacate, era in renovare
si nu am putut sa o admiram dar trebuia sa o amintesc aici, pentru ca este unul dintre
simbolurile puternice ale orasului. 

Fanta
na lui Neptun – sursa foto interra.ro
In Bologna sunt multe biserici, probabil ca in toate marile orase italiene! La tot pasul ne
mai iesea in drum cate o chiesa, dar stati linistiti ca nu o sa va plictisesc povestindu-va
despre toate in care am intrat pana ce sotul meu a decretat: gata, mi-a ajuns cu
bisericile pe ziua de azi! Bine, asta nu inseamna ca eu nu am mai vizitat cateva dupa
aceea… Ce vreau insa sa va spun este ca probabil nimeni nu paraseste orasul inainte
de a vizita Basilica di San Petronio, cea mai mare din Bologna, inchinata Sf
Petronio – un episcop din secolul 5, conducator al Republicii din Bologna si patronul
spiritual al orasului, care este sarbatorit in fiecare an pe 4 octombrie si ale carui
ramasite sunt pastrate in interiorul bisericii San Sepolcro. Ca si dimensiuni, este a treia
biserica din Italia, dupa Domul din Milano si cel din Florenta. Initial, s-a dorit a avea
dimensiuni si mai mari, din orgoliul de a dovedi ca Bologna este un oras liber si, mai
mult de atat, independent religios de Vatican. De aceea s-a pastrat denumirea de
“basilica” – care are origine bizantina – si nu se numeste “chiesa”, “duomo” sau
“catedrala” – termeni specifici lumii catolice subordonate Vaticanului.
Basilica San Petronio
Constructia ei a inceput in 1390 si pentru ca se dorea a fi de doua ori mai mare decat
este acum (ceea ce ar fi insemnat sa depaseasca Sf Petru din Vatican) a dus
intotdeauna lipsa de fonduri in cei peste 300 de ani cat au durat lucrarile, motiv pentru
care fatada din caramida nu este placata cu marmura, asa cum fusese planuit.
Legendele urbane spun ca fondurile au fost, totusi, extrem de generoase, iar asta se
reflecta in interiorul superb, cu arcade gotice inalte de 45 metri, fresce, picturi si vitralii
de o frumusete uimitoare. Aceste extravagante se spune ca au influentat foarte mult
revolta lui Martin Luther impotriva catolicismului.
Basilica San Petronio – interior
Sunt multe palazzo in Bologna: unele au fost transformate in hoteluri, altele sunt cladiri
de utilitate publica – primaria, universitatea, biblioteci, sali de expozitie; altele sunt
locuite, nu neaparat de catre urmasii familiilor nobile care le-au construit. Dar tot trecand
pe langa ele, am gasit o usa intredeschisa si, cu oarece retineri, trebuie sa recunosc,
am trecut pragul. Eram foarte curioasa, nici nu avea mare importanta daca cineva m-ar
fi data afara, eu vroiam sa vad! Si am avut noroc, pentru ca cei curajosi sunt rasplatiti,
nu-i asa? Se putea vizita si era chiar gratuit: Palazzo Davia Bargellini, care a apartinut
unei distinse si bogate familii de senatori si dateaza inca din 1638. Intrarea se face
printr-o usa austera, inalta, simpla, neagra dar flancata de doua superbe statui – doi
Atlasi care poarta pe umeri un blacon din piatra. Familia Bargellini, cei care au
comandat construirea palatului, nu s-a bucurat prea mult de el. Undeva spre sfarsit ul
sec 17, dupa o vrajba pe care au avut-o cu o alti nobili locali – Ariosto, ambele familii s-
au stins, nu au mai existat mostenitori pe linie masculina. Proprietatile, banii si chiar
numele au fost preluate de marchizul Davia care a hotarat, inca din 1874, sa isi dedice
averea educarii tinerilor din oras. Din anul 1924 impozantul palat este muzeu, o mare
parte din picturile si obiectele expuse apartinand fostilor proprietari.
Palazzo Davia Barghellini
Candva, Bologna a fost asemanatoare Venetiei: plina de canale si de barci. Pentru
ca in oras era nevoie de apa – atat pentru consum cat si pentru atelierele
mestesugaresti – si pentru ca raul era la cativa kilometri departare, s-au construit canale
cu ajutorul carora apa era adusa si transportata in interiorul orasului. Acum, aceste
canale nu se mai vad, sunt ascunse sub pamant. Iar orasul s-a dezvoltat, practic, pe
aceasta retea de canale subterane ce exista inca din secolul 12. De la o mica fereastra
de pe Via Piella se poate vedea ultimul segment din Canalul Morilor (Canale delle
Moline) ce este o prelungire a cursului raului Reno ce traverseaza mai mult subteran
Bologna. Amuzant este faptul ca toti turistii vor sa priveasca prin acea ferestruica si
chiar stau la coada pentru asta, iar pe partea opusa a strazii este un mic pod de pe
care se vede mult mai bine si unde nu este nimeni. 
Canale delle Moline
Si pentru ca o zi atat de frumoasa si de bogata nu se putea incheia decat la inaltime,
ne-am reintors la Turnul Asinelli in speranta ca vom mai avea inca o data noroc si vom
reusi sa urcam. Si am fost rasplatiti! Era aproape ora 17, accesul in turn se face doar
pana la 17.30 si cu cateva minute inainte am intrat si noi. Urcusul celor 498 de
trepte te cam lasa fara rasuflare dar esti recompensat cu o spectaculoasa panorama
asupra intregului oras.
Bonus pentru noi a fost un apus superb peste strazile luminate care pareau rauri
de lava ce curg catre baza turnului si catre inima orasului – Piazza Maggiore!
 
Alege un city break în Bologna atunci când vrei să
experimentezi activ viața unui centru cultural european cu o
istorie fascinantă, căruia îi admiri la fiecare pas frumusețea
nostalgică.

Un city break în Bologna este o variantă excelentă pentru cei care se află într-
un travel mood activ și își doresc, într-un timp scurt, să descopere unul dintre
cele mai frumoase orașe ale Italiei, capitală a regiunii Emilia-Romagna.
Eleganța medievală a orașului-cetate atrage neîncetat prin farmecul său
special și îndeamnă la descoperiri fabuloase.

Piețe superbe străjuite de porticuri interminabile, monumente și clădiri de o

arhitectură uimitoare, străzi pietruite ce-ți conduc pașii spre biserici și
catedrale impunătoare, cea mai veche universitate din lume și multe altele
trasează forma și dau spiritul acestui centru cultural și artistic de prestigiu,
care te cheamă la nesfârșit, ca un ecou din alte timpuri.

Cum ajungi
Trei companii aeriene low cost oferă zboruri directe din Romania: Wizz Air,
Blue Air și Ryan Air. În aceste condiții, nu-ți rămâne decât să alegi cele mai
bune variante pentru tine.
În ceea ce privește transferul de la aeroport în oraș, acesta poate fi făcut fie
cu autobuzul, cu trenul sau, desigur, cu un taxi. Pentru mai multe informații îți
recomandăm să consulți pagina oficială a aeroportului din Bologna.
Experiențe pentru travel mood
activ în city break la Bologna
1. Admiră Piazza Maggiore și vizitează Basilica di San
Petronio
Un city break în Bologna nici că poate începe în altă parte decât în Piazza
Maggiore, principala piață din centrul istoric al orașului. Aerul de secol XV al
clădirilor care o înconjoară te fac să uiți complet că timpul a trecut cu așa
viteză, ștergând din calendar an după an, până în clipa când ai sosit aici.

Doar terasele cafenelelor și oamenii care inundă piața aduc aminte de

contemporaneitate, care se diluează în atmosfera medievală emanată de
arhitectura impecabilă a palatelor care o flanchează: Palazzo d'Accursio,
fostul sediu al primăriei, astăzi un muzeu excelent, Palazzo dei Notai, Palazzo
dei Banchi și Palazzo del Podestà.

Plimbă-te și admiră frumusețea clădirilor, însă nu evita să vizitezi Basilica di

San Petronio, masiva catedrală gotică a cărei piatră de temelie a fost pusă în
anul 1390 și a cărei construire a durat câteva secole. De altfel, nici astăzi
fațada nu este terminată, o imagine care te izbește și care vorbește de la sine
despre ambițiile aproape imposibile ale arhitecților care și-au lăsat amprenta
asupra edificiului.
Odată ce ai pășit în a zecea cea mai mare biserică din lume, după volum, sau
în cea mai mare biserică din lume construită din cărămidă, te simți cu
adevărat copleșit de frumusețea monumentală care se ascunde la interior.

Nu rata nici Fontana di Nettuno (Fântâna lui Neptun) din Piazza del Nettuno,
din partea de nord-vest a pieței Maggiore, sculptată în anul 1567.

2. Urcă în Torre Asinelli

Într-un city break în Bologna pașii te poartă rapid către Torre Asinelli, turnul
înclinat de aproape 98 de metri înălțime construit la începutul secolului XII de
familia Asinelli și care, alături de Garisenda, fratele său geamăn, doar că mai
scund (47 de metri) și mult mai înclinat, reprezintă simbolurile orașului.
Dintre cele două turnuri doar Torre Asinelli este deschis publicului, și aproape
că nu contează cele 498 trepte înguste pe care trebuie să le urci pentru a
ajunge în vârf, fiindcă de aici se deshide una dintre cele mai frumoase
panorame ale orașului.

Nu trebuie să te mire faptul că din coada de la intrare lipsesc studenții

superstițioși, fiindcă legenda spune că cei care urcă în turn nu mai termină
școala niciodată.

Lăsând la o parte superstițiile, cele două turnuri sunt cu atât mai speciale cu
cât se numără printre cele douăzeci care au rezistat timpului, față de cele
peste o sută câte existau în Bologna în secolul al XII-lea.

3. Plimbă-te pe străzile din Quadrilatero

Quadrilatero, în această zonă veche ce aduce aminte de Bologna Romană
trebuie să ajungi pentru a te adânci în atmosfera pieței medievale a orașului.
Străzile înguste și pietruite se strecoară printre standurile vânzătorilor în aer
liber, ce emană parfumul delicateselor care te îmbie de pe tarabe.

Multe dintre magazine au păstrat arhitectura specifică locului, așa că o

plimbare în Quadrilatero înseamnă să fii martor la felul în care vechile meserii,
reprezentate de bijutieri, măcelari, pescari, zarzavagii, brutari și mulți alții,
continuă să fie practicate în același spațiu istoric.

Legume și fructe proaspete, brânzeturi și delicii nesfârșite, dar și cele mai

faimoase specialități bolognese te așteaptă în Quadrilatero, într-o continuă
explorare a simțurilor.
 Citește și alte articole despre Bologna
o

Evadare
Bucură-te de o evadare în vacanță la Bologna

Activ
7 idei pentru un city break de toamnă

<
12

>

4. Mergi în Piazza Santo Stefano și vizitează

Basilica di Santo Stefano
Mai mică și mai discretă decât piața Maggiore, Piazza Santo
Stefano, cunoscută și ca Piața celor șapte biserici, te cucerește cu
frumusețea ei specială, trasată de clădirile superbe și de porticurile
care îi definesc contururile triunghiulare.
Aici se află Basilica di Santo Stefano, un complex impresionant
de edificii religioase ce includea, la început, șapte biserici, de unde
vine și numele pieței, dintre care au rămas intacte doar patru:
Chiesa del Crocefisso, Chiesa della Trinità, Santo Sepolcro și Santi
Vitale e Agricola.
Secole întregi de istorie sunt reprezentate în arhitectura acestui
spațiu ecleziastic unic din Bologna, așa că nu-ți rămâne decât să
vizitezi basilica, să admiri elementele de inspirație romanescă,
lombardă, inclusiv romană și să-i descoperi povestea fascinantă.
 Adaugă experiențe călătoriei tale
în  Bologna
Alege alte experiențe care consideri că ți se potrivesc.

5. Urcă în vârful dealului, la Santuario della

Madonna di San Luca
Un city break în Bologna este o bună ocazie pentru a
vizita Santuario della Madonna di San Luca, o basilică de secol
XVIII ce ascunde o versiune neagră a icoanei Fecioarei Maria, o
pictură despre care se spune că a fost făcută chiar de Sfântul Luca și
adusă din Orientul Mijlociu în Bologna undeva prin secolul al XII-lea.
De altfel, în acest loc se afla o biserică încă de pe atunci.
Pentru a ajunge aici, trebuie să urci dealul împădurit Colle della
Guardia, ce se ridică undeva la 300 de metri deasupra orașului, de
unde domină priveliștea impresionanta basilică.

Însă tocmai acest urcuș este unul cu totul special, fiindcă urmează
să străbați cel mai lung portic din lume, construit între anii 1674-
1793 și format din nu mai puțin de 666 de arcade ce încep din
Piazza di Porta Saragozza și se întind pe o distanță de aproape patru
kilometri, până în vârful dealului, tocmai pentru a proteja icoana în
pelerinajul dintre biserică și oraș. Desigur, există și alte variante
pentru a ajunge la basilică, dar cine le-ar alege când este vorba
despre un traseu atât de special?

6. Pe sub frumoasele porticuri

Bologna poate fi numit cu ușurință orașul porticurilor. Zeci de
kilometri de arcade construite începând cu secolul al XI-lea se ridică
spectaculoase pentru a-i defini trăsăturile unice și a-i da acel farmec
special. Lasă-te cucerit de frumusețea acestor structuri care
împânzesc orașul și încearcă să identifici stilurile în care au fost
construite.

Odată ce începi, recunoști imediat elementele predominante,

caracteristice perioadei medievale, goticului, Renașterii, inclusiv pe
cele de dată mai recentă, de secol XIX.

7. Vizitează Archiginnasio
Faptul că Bologna este un important centru educațional nu surprinde
pe nimeni atâta timp cât orașul a dat prima universitate din lume,
fondată în anul 1088.

Însă Universitatea din Bologna nu a avut un sediu permanent la

începuturile ei. Cursurile de „Legisti“ (drept civil și canonic) sau cele
de „Artisti“ (filosofie, medicină, matematică, științe naturale și
fizică), ținute în diferite case și locuri din oraș, aveau să intre toate
sub același acoperiș odată cu construirea Archiginnasio.
Aceasta este prima clădire a Universității, a fost ridicată între anii
1562-1663 și și-a menținut funcția până în anul 1803, când sediul
său a fost mutat la Palazzo Poggi.

Astăzi Archiginnasio adăpostește o bibliotecă impresionantă, ce

deține peste 500.000 de texte și 12.000 de manuscrise, însă piesa
de rezistență este Teatro Anatomico, locul în care se țineau lecțiile
de anatomie și erau făcute disecțiile pe cadavre.

8. O imagine de ansamblu asupra orașului

Dacă în acest city break în Bologna îți dorești, ca pe lângă ceea ce
vezi de unul singur să primești și informații despre principalele
atracții din oraș atunci poți opta pentru un tur ghidat care le
curpinde.
Desigur, aventura pornește din Piazza Maggiore, unde treci în revistă
Basilica di San Petronio și Fontana di Nettuno. Apoi pornești spre
Piazza della Mercanzia și te îndrepți spre străzile cu standurile pline
de produse de sezon, pentru a continua spre Archiginnasio.

De aici, pașii te poartă spre Chiesa di Santa Maria della Vita, o

frumoasă biserică din secolul al XIII-lea, care adăpostește o colecție
impresionantă de statui de teracotă în mărime naturală, ce deplâng
moartea lui Iisus, pentru ca, în final, să ajungi la cele două turnuri
iconice ale orașului.

Așa că, în doar două ore de plimbare ghidată, ți-ai făcut o imagine
de ansamblu asupra orașului. Iar pentru o privire de ansamblu, poți
să iei în calcul și un tur al orașului cu un autobuz turistic.

9. În căutarea specialităților bolognese

Mergi din nou în Quadrilatero, de data aceasta într-un tur culinar
ghidat care îți poartă pașii pe străzile medievale ale celebrei piețe.
Doar așa poți afla de la ghidul pasionat care te însoțește despre
istoria gastronomică a orașului și cum diferitele preparate și-au
păstrat rețetele de-a lungul secolelor, pentru a fi recunoscute astăzi
drept faimoasele specialități bolognese. Firește, nu lipsesc micile
degustări de prosciutto și brânză, ciocolată sau gelato și un espresso
autentic.

10. Prin baruri și cafenele

Într-un city break în Bologna nu poți spune că ai experimentat pe
deplin orașul fără să te adâncești în atmosfera barurilor și
cafenelelor din centru.

Fiindcă ce poate fi mai plăcut decât să admiri frumusețea

arhitecturală a clădirilor istorice în timp ce bei un aperitiv specific
italian sau o cafea și observi oamenii plini de viață care fac același
lucru ca tine, doar că prinși în discuții interminabile?

Și de ce să nu recunoaștem că un Aperol Spritz ( o băutură originară

din regiunea Veneto obținută din Prosecco și Aperol ) este o idee
excelentă după atâtea ore de vizitare....