Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

Referat Finante Publice

Coordonator:

Prof.Univ.Dr. Petre Popeanga

Student:

Pîrvulete Georgiana-Madalina

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

Clasificarea resurselor financiare publice

Ansamblul resurselor financiare publice (bugetare) este alcătuit din componente care se
caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă şi particularităţi privind formarea şi utilizarea
lor, generând şi efecte economico-sociale ce diferă sensibil de la o componentă a acestora la alta.
Marimea resurselor financiare publice este dependenta de nivelul de dezvoltare al
activitatii economice, de marimea PIB-ului, de numarul de locuitori, cat si de resursele atrase de
catre stat pe baze contractuale.

Structura resurselor financiare publice diferă de la o ţară la alta, iar în evoluţia istorică a
acestora s-au înregistrat numeroase modificări. Clasificarea veniturilor publice se face pe baza
urmatoarelor criterii:

a) din punct de vedere al conţinutului economic;

b) din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;

c) prin prisma bugetului general consolidat;

d) în funcţie de ritmicitatea încasarilor la buget;

e) în funcţie de provenienţă.

Resursele financiare publice, din punct de vedere al conţinutului lor economic, se

concretizează în:

a) prelevările cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii);

b) resursele de trezorerie;

c) resursele provenind din împrumuturi publice;

d) resursele provenind din emisiune monetară fără acoperire.

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

a) Prelevările cu caracter obligatoriu sunt reprezentate de veniturile fiscale şi veniturile

nefiscale. Veniturile cu caracter fiscal au ponderea cea mai mare în cadrul resurselor financiare
publice, însa nivelul lor este limitat şi insuficient, astfel că adesea se apelează la măsuri de
creştere a lor, prin sporirea cotelor de impozite sau introducerea de noi taxe şi impozite. Aceste
măsuri vizează modificarea sistemului fiscal şi au, în general, rezultate lente, ceea ce conduce la
utilizarea altor categorii de resurse pentru acoperirea nevoilor financiare publice manifestate la
un moment dat.

Veniturile fiscale sunt instituite de către stat şi reprezintă prelevări legale din veniturile
create de unităţile economice şi populaţie, inclusiv în legătură cu deţinerea de către aceştia a unor
averi sau proprietăţi impozabile şi se concretizează în:

● impozite, taxe şi contribuţii directe, în cazul cărora suportatorul real este considerat a fi
însuşi subiectul lor,

● impozite şi taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul

plătitor, datorită fenomenului financiar de repercusiune.

Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului în calitatea sa de proprietar de
capitaluri avansate în procesul reproducţiei economice (de pildă, dividendele). Veniturile
nefiscale încasate de către stat provin:

- de la regiile publice sau societăţile naţionale autonome (apar sub forma întregului profit net al
acestora sau a vărsămintelor unei fracţiuni din profitul net rămas după alimentarea fondurilor
proprii);

- de la instituţiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, taxe pentru eliberarea
autorizaţiilor de transport cu autovehicule în traficul internaţional de mărfuri, pentru analizele
efectuate de laboratoarele organizate în sistemul protecţiei consumatorilor şi de altele
asemănătoare, taxele consulare, taxe şi alte venituri din protecţia mediului ş.a., a veniturilor
încasate de diverse unităţi sau pentru diverse activităţi care se varsă la buget, cum sunt veniturile
unităţilor publice veterinare, ale unităţilor de reproducţie şi selecţie a animalelor, din chiriile
aferente imobilelor proprietate de stat şi administrate de instituţii publice, sumele încasate de

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ş.a., din vărsămintele efectuate din veniturile unor
instituţii publice şi ale unor activităţi autofinanţate);

- din diverse alte surse (sunt denumite venituri nefiscale diverse) cum sunt de pildă cele
provenite din:

● amenzile şi penalităţile aplicate;

● valorificarea bunurilor confiscate;

● concesiunile realizate de instituţiile publice, etc.

b) Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al

bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale şi de sănătate, pentru acoperirea golurilor de
casă înregistrate la bugetele locale şi a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale.
Ele prezintă următoarele caracteristici principale :

● sunt împrumuturi pe termen scurt, contractate pe piaţa de capital, prin emisiunea şi

plasarea unor titluri de stat sub forma bonurilor de tezaur, a certificatelor de depozit;

● au caracter temporar şi rambursabil;

● presupun un cost determinat de dobânda aferentă titlurilor de stat, precum şi de

cheltuielile ocazionate de punerea şi retragerea din circulaţie a titlurilor respective.

c) Resursele financiare provenind din împrumuturi constituie o sursa la care se

apelează în cazuri deosebite si reprezintă, in fapt, o datorie publica pe termen mediu (2-5 ani) si
lung (peste 5 ani). Astfel, folosirea împrumuturilor pentru procurarea de resurse financiare
publice (bugetare) se înscrie în sfera relaţiilor de credit, în general, respectiv a creditului public,
la care statul participă în ipostaza de debitor, iar persoanele care îi cedează disponibilităţile lor cu
împrumut, în calitate de creditori ai statului. Aceste resurse sunt gestionate, de asemenea, prin
sistemul trezoreriei publice şi constituie un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare şi
de acoperire a deficitului bugetar.

În condiţiile dificultăţilor financiare majore cu care se confruntă statul, împrumuturile

devin o soluţie atractivă pentru stat, deoarece acestea facilitează procurarea unui volum relativ

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

mare de resurse într-un interval de timp relativ redus şi acoperirea în termen mai scurt a nevoilor
de finanţat. Ele angrenează, însă, numai acele persoane fizice şi juridice dispuse să ofere statului
disponibilităţile lor băneşti în condiţii determinate şi nu riscă o împotrivire a populaţiei, cum este
posibil în cazul introducerii de noi impozite sau majorării celor existente.

d) Emisiunea monetară fără acoperire, deşi constituie o modalitate de finanţare a

deficitului bugetar, nu este recomandabilă deoarece are efecte negative, pe plan economic şi
social, determinate în principal de creşterea inflaţiei. Ea semnifică redistribuirea unei părţi a
puterii de cumpărare a veniturilor băneşti nominale (dobândite de persoanele fizice şi juridice),
în favoarea statului, care cu suma emisă suplimentar (inflaţionist) achiziţionează bunuri şi
servicii sau efectuează plăţi pentru consumul public. Astfel, la o mărime dată a cererii de consum
agregate, în baza emisiunii inflaţioniste de monedă, se modifică proporţiile consumului, în egală
măsură, în favoarea celui public şi în defavoarea celui privat. Prin urmare, ca resursă bugetară
extraordinară, emisiunea (inflaţionistă) de monedă ca şi impozitele şi împrumuturile determină
diminuarea puterii de cumpărare a persoanelor fizice şi juridice de la care acesta se transferă prin
deprecierea veniturilor băneşti. Dar se şi deosebeşte de impozitele directe sau de împrumuturile
de stat prin faptul că nu afectează, ca acestea, veniturile nominale ale persoanelor fizice şi
juridice, asemănându-se mai mult cu impozitele indirecte, pentru că antrenează diminuarea
veniturilor reale ale acestora. Impactul său este mult mai greu de sesizat şi cuantificat de către
persoanele fizice şi juridice ca utilizatori ai monedei, ea având un caracter voalat (ascuns).

Un alt criteriu de grupare a resurselor publice îl constituie structura organizatorică a

statelor pe baza căruia distingem:

a) în statele de tip unitar:

● resurse publice ale bugetului central;

● resurse publice ale bugetelor locale;

● resurse mobilizate pe linia asigurărilor sociale, reprezentate în bugetul central

consolidat.

b) în statele de tip federal:

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

● resurse publice ale bugetului federal;

● resurse publice ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei;

● resurse publice ale bugetelor locale.

În statele de tip federal, resursele asigurărilor sociale se regăsesc ca venit atât în bugetul
central consolidat, cât şi în bugetele statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei.

Structura resurselor financiare privită prin prisma bugetului general (central)

consolidat, include:

1. resursele financiare ale bugetului de stat, din care fac parte:

a) veniturile curente:

● venituri fiscale (impozite, taxe, contribuţii)

● venituri nefiscale

Veniturile curente deţin ponderea cea mai mare în formarea bugetului public şi se
încaseaza pe baza unor prevederi legale

b) venituri din capital:

● veniturile obţinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar fi cele obţinute din
vânzarea locuinţelor);

● veniturile obţinute din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice (echipamente
de birotică, mobilier, materiale de construcţie rezultate din demolări, mijloace de transport etc.);

● veniturile obţinute din valorificarea unei părţi a stocurilor aflate în rezerva de stat şi de
mobilizare

Această categorie de venituri deţine o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare,

având o provenienţă obiectivă, rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din avuţia
naţională aflată în patrimoniul public;

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

2. resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat, care provin din contribuţiile pentru
asigurările sociale şi din alte surse care alimentează asigurările sociale de stat.

3. resursele financiare cu destinaţie specială, care constau, în general, din contribuţiile care
alimentează fondurile speciale constituite la nivel central.

4. resursele financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale cum sunt:

● impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter local;

● cotele şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

● transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat;

● alte venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv veniturile din capital.

Un alt criteriu în funcţie de care se pot clasifica veniturile publice îl constituie

ritmicitatea încasării lor la buget. Astfel, resursele financiare publice se grupează în:

a) resurse ordinare, în această categorie fiind incluse:

● veniturile fiscale;

● contribuţiile pentru asigurările sociale de stat;

● contribuţiile care alimentează fondurile speciale;

● veniturile nefiscale.

Resursele financiare publice (bugetare) ordinare sunt folosite în mod curent şi în condiţii
social-economice considerate normale, motiv pentru care mai poartă şi denumirea de resurse
curente sau obişnuite. Formele sub care se constituie aceste resurse se regăsesc permanent în
structura resurselor financiare publice, respectiv în bugetul fiecărui an bugetar, iar prin
importanţa mare ce le revine constituie componenta fundamentală.
b) resurse extraordinare (întâmplătoare sau incidentale):
● împrumuturile de stat interne şi externe;

● transferurile, ajutoarele şi donaţiile primite din străinătate;

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

● unele rezultate din lichidarea participaţiilor de capital în străinătate;

● sumele rezultate din valorificarea peste graniţă a bunurilor statului;

● emisiunea monetară fără acoperire în economia reală.

Resursele financiare publice extraordinare, aşa cum s-au conturat în timp, se disting de
cele ordinare, în primul rând, prin caracterul vremelnic, nepermanent, al folosirii lor de către stat,
ceea ce presupune prezenţa acestora numai în unii ani bugetari şi absenţa lor în alţi ani.
Caracterul extraordinar al folosirii acestei categorii de resurse se consideră a fi consecinţa
manifestării unor fenomene sau situaţii economico-sociale neobişnuite, excepţionale, generatoare
de anumite nevoi publice, respectiv cheltuieli impuse de împrejurări extraordinare într-o perioadă
sau alta, în care resursele curente (ordinare), posibile de procurat în mod obişnuit, sunt
insuficiente.

Contextul specific în care pot fi utilizate resursele extraordinare, le imprimă acestora un

caracter excepţional (extraordinar). Aflate în opoziţie cu doctrina financiară clasică, implicarea
lor în formarea resurselor financiare publice a devenit tot mai intensă în societatea
contemporană. Pe fundalul dificultăţilor economice şi sociale cu care se confruntă şi al doctrinei
economice şi financiare moderne, majoritatea statelor lumii apelează tot mai des şi în proporţii
mai ridicate la resursele extraordinare, pentru a acoperi părţi din cheltuielile publice a căror
creştere devansează, adesea, pe cea a resurselor ordinare (curente) şi generează deficite bugetare.

În funcţie de provenienţa lor, resursele financiare publice se grupează în:

a) resurse de provenienţă internă, reprezentate de:

● venituri de la unităţile economice cu capital de stat, privat, mixt şi cooperatist;

● venituri de la instituţiile publice şi private;

● venituri de la populaţie (menaje),

● venituri care se încasează la bugetele corespunzătoare sub formă de impozite, taxe,

contribuţii, venituri nefiscale, împrumuturi publice interne.

b) resurse de provenienţă externă, care apar, în principal, sub formă de:

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2

 Universitatea ‘’Nicolae Titulescu’’ din Bucuresti, 2020

- împrumuturi de stat contractate la instituţii financiare internaţionale (Fondul Monetar

International, Banca Mondială, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare ş.a.);

- împrumuturi de stat contractate la guvernele altor ţări;

- împrumuturi de stat contractate de la deţinătorii străini de capitaluri băneşti;

- dobânzi percepute pentru creditele externe acordate, precum şi ratele scadente la aceste
credite, care se încasează la buget în anul curent;

- ajutoare financiare şi donaţii primite din străinătate.

Facultatea de Relatii Internationale si Administratie Publica An II Grupa 2