Când ninge
de Lucia Muntean
Când ninge se spune, copii,
Că îngerii scutură-n taină
Steluțe alb-argintii
Ascunse-n a cerului haină.
Iar vântul, copil jucăuș
Le numără-n zbor și le-adună
În palma făcută căuș
Și-ncepe apoi să le pună:
Pe dealuri, pe munți, pe cîmpii,
Purtându-le-n sus și în jos,
Pe gene cuminți de copii,
Ca toți să viseze frumos.
Uite, vine Moş Crăciun
Crăciunul copiilor
de Octavian Goga
Dragi copii din ţara asta
Vă miraţi voi cum se poate
Moş Crăciun , din cer de-acolo ,
Să le ştie toate, toate …
-Uite cum, vă spune badea ...
Iarna-n noapte, pe zăpadă
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă...
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun - iar Moşul are
Colo-n cer la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de - argint el scrie
Ce copil şi ce purtare
Şi de-acolo ştie Moşul
Că-i şiret el, lucru mare.
de Otilia Cazimir
Prin nămeţi,în fapt de seară
A plecat către oraş
Moş bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite
Noaptea vine, gerul creşte
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă colo-n vale
Cu ferestre luminate!
Moşul s-a oprit din cale
Cu toiagu-n poartă bate.
- Bună seara, bună seara!
Iaca vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete
Bucuroşi de oaspete?
- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!
Noaptea-i rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară...
 Seara de Ajun
de Lucia Muntean
Această sărbătoare, dragi copii,
Ce o trăim în limba românească,
E sărbătoarea marii bucurii
Cântată de colinda strămoșească.
E sărbătoarea gândului cel bun
Cu bradu-mpodobit cu stele mii,
E seara când coboară Moș Crăciun
Cu sacul încărcat de jucării.
Iarna pe uliţă
(fragment)
de George Coşbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Colinde
de Lucia Muntean
Când neaua se-așterne ușoară
Și albe covoare întinde,
Se-aud clopoțeii pe-afară
Și-adie un zvon de colinde.
E seara de-Ajun ! Cea mai sfântă !
Copiii la geamuri stau salbe.
Așteaptă, așteaptă și cântă,
Colindul cu “florile dalbe”.
Din zarea cu stele-aprinse,
În sania albă și plină,
Cu pletele albe și ninse,
Copiii-l așteaptă să vină.
Crăciunul bătrân intră-n case,
Beteala din brazi el o-aprinde,
Și toate ne par mai frumoase
Când lumea colindă colinde.