Daniil Sihastru de Dimitrie Bolintineanu Sub o rp stearp, pe un ru n spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vrsarea serii un strin sosi.

- tefan al Moldovei vine a-i vorbi! - tefan al Moldovei, Daniel i spune, S atepte-afar! Sunt n rugciune. - Bunule printe! Sunt rnit i-nvins; nsi a mea mum astzi m-a respins! Viu sa-i cer povaa dac nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astzi s se-nchine? Daniel Sihastru domnului a zis: - Ma neal-auzul ori eu am un vis? Capul ce se pleac paloul nu-i taie, Dar cu umilin lanu-l ncovoaie! Ce e oare traiul, dac e robit? Srbtoare-n care nimeni n-a zmbit? Viaa i robia nu pot sta-mpreun, Nu e totd-odat pace i furtun. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormnturi Pentru neatrnare, oameni i pmnturi; Dar nu ai p-acela ca s-i umileti! Poi ca s i sfarmi; dar nu s-i robeti! Dac mna-i slab sceptrul i-o apas, Altuia mai harnic locul tu l las! Cci mai bine este supus ludat, Dect cu ruine domn i atrnat! Dup-aceste vorbe, tefan strnge-otire i-nvingnd pgnii nal-o monastire.