despre acțunile participanților la evenimentul infracțional.
Alte. ori, mânjiturile reproduc caracteristicile generale ale
obiectelor sau părților corpului care le-au format. De exemplu, în cazul când lama însângerată a cuțitului se șterge cu o cârpă, parțial se repro. duce forma și dimensiunile acesteia. Urmele de imprimare se formează ca urmare a contactului unui obiect însângerat sau a unei părți a corpului uman cu o suprafață primitoare sub un unghi ce se apropie de 90 de grade. Imprimările de sânge mai frecvent prezintă amprentele de mâini, picioare, vestimentația prin stratificarea sau destratificarea sân. gelui. Acestea pot reproduce parțial sau în totalitate configurația și microrelieful suprafeței creatoare de urmă. Plenitudinea și claritatea reproducerii acestor caracteristici depind în mare măsură de starea și cantitatea substanței creatoare de urmă, de caracterul suprafeței primitoare. De exemplu, dacă falangetele degetelor sunt acoperite cu un strat subțire de sânge în stare umedă, amprentele reflectă perfect particularitățile dactiloscopice ale acestora. Însă, dacă stratul de sânge pe degete este semnificativ, abundent urma creată are un aspect de pată (îmbâcsire cu sânge) fără ca să se poată observa crestele și minuțiile desenelor papilare, doar conturul falangetei. Aici însă trebuie de precizat că dacă degetele sunt puternic acoperite cu substanța de sânge, în așa fel încât și șanțurile dintre crestele papilare sunt pline cu aceeași substanță, urmele car e se creează prin contact apar, în primele momente ca niște pe sau mânjituri în forme care de te
cele mai multe ori n-au nicio valoare identificatoare.
Asemenea urme se întâlnesc cel mai frecvent la omucideri, când mâinile autorului sunt puternic murdărite cu sânge. Prin atingerea succesivă cu degetele a diverselor obiecte din câmpul infracțiunii, treptat, vârful crestelor papilare se curăță, dar sângele sau substanța colorată rămâne în șanțurile dintre creste. Dacă se apasă puternic pe diverse suprafețe sau se apucă mânerul unul cuțit ori al altei scule, datorită presiunii puterąice, substanța dintre creste se depune, astfel că pe obiectul primitor va apărea iar desenul papilar clar, însă negativ, adică se vor reflecta șanțurile interpapilare. Compararea urmelor lăsate de același deget prin două moduri menționate (una reproducând șanțurile și alta crestele papilare), evidențiază numeroase deosebiri. Deși provin de la același deget, aceste urme prezintă caracteristici diferite: capetele de creastă se manifestă ca bifurcații, fragmentele ca butoniere, punctul papilar ca inel, anastomoza ca depășire sau întrerupere etc. [12, p. 130]. Deci aceste urme trebuie analizate atent de specialistul-criminalist pentru a fi valorificate în scopul identificării persoanei făptuitorului. O altă grupă de urme, pe lângă cele elementare, sunt urmele biologice complexe - o totalitate diversă de urme elementare, apărute pe corpul omului dintr-o sursă unică de scurgere (plagă). Astfel de urme pot fi numite și combinate. Acestea pot fi divizate, la rândul lor, în urme primare și secundare. Cele primare apar nemijlocit din rănile ce sângerează, pe când cele secundare se formează ca urmare a acțiunii asupra suprafețelor însângerate. Cât privește categoria urmelor mixte, trebuie menționat că acestea prezintă ansambluri de urme combinate provenite din diverse surse de sângerare ce conțin urme elementare, ume combinate primare și secundare. In încheierea problematicii clasificării urmelor de sânge considerăm important a aminti încă un criteriu de clasificare — după culoarea urmelor de sânge, întrucât aceasta ne poate oferi informație despre vechimea urmelor și, respectiv, despre momentul săvârșirii crimei. Este cunoscut că cu scurgerea timpului, dar și Cu sporirea temperaturii aerului se modifică forma urmelor și Substanța lor care, „îmbătrânind", schimbă culoarea urmelor de sânge. În cazul traumelor mortale, sângele ce se scurge din vasele sangvine a persoanei vătămate poartă culoare roșie aprinsă, care peste 5-7 zile devine cafenie (sub acțiunea razelor solare 1-2 zile). Urmele de sânge vechi pot avea și o nuanță neagră sângele putrezit devine verde-murdar ca urmare a transformăn'i hemoglobinei în derivatele sale [54, p.240]. Fiecare din aceste derivate caracterizează gradul de distru. gere a hełnoglobinei în pată după care expertul și stabilește ori. entativ vechimea urmei în condițiile concrete în care s-au aflat obiectele însângerate. În funcție de culoarea, compoziția și starea suprafeței obiec_ tului însângerat, urmele de sânge își pot modifica culoarea și nuanța. De exemplu, urmele de sânge pe pereții proaspăt văruiți capătă culoare portocalie; pe zăpada proaspătă — roz-deschisă; pe suprafețe întunecate și pe obiectele de culoare roșie urmele cu greu pot fi sesizate. Petele spălate sau înlăturate prin alte metode capătă culoare galbenă cu nuanțe de roz. Prin urmare, mecanismul formării urmelor de sânge pe obiectele materiale poate fi stabilit după particularitățile urmelor de sânge: localizarea, forma, dimensiunile lor etc. ce permit a judeca despre sursa scurgerii sau dacă sângele a căzut de pe un alt obiect, distanța și unghiul de incidență a suprafeței primitoare cu obiectul însângerat, dacă victima însângerată a fost strămutată din Iocul inițial, dacă s-au operat măsuri de înlăturare sau camuflare a urmelor de sânge etc. Toate aceste probleme, importante pentru aprecierea corectă a incidentului și stabilirea gradului de vinovăție a participanților la infracțiune, se soluționează prin analiza traseologică a urmelor de sânge în comun cu medicii-legiști.
3.4. Procedee și tehnici de căutare a urmelor biologice. În
complexul general de sarcini legate de colectarea probelor în scopul descoperirii infracțiunilor, mai cu seamă a celor ce sunt însoțite de violență, problema depistării, fixării și ridicării urmelor de natură biologică ocupă un loc deosebit, lămurit prin actualitatea și importanța lor probantă pentru aflarea adevărului în ca uzele penale. Aici sunt necesare cunoștințe speciale cu privire la