CAPITOLUL 3

APARATUL FISCAL ȘI ACTIVITATEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA

CUPRINS
3.1. DEFINIREA APARATULUI FISCAL ȘI FORMELE ACTIVITĂȚII FISCALE......................................3
3.2. ORGANIZAREA, STRUCTURA ȘI ATRIBUȚIILE MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE............6
3.3. AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.......................................................22
3.4. ASPECTE GENERALE PRIVIND ADMINISTRAREA CREANŢELOR FISCALE DATORATE BUGETULUI
GENERAL CONSOLIDAT AL STATULUI.............43
3.1. Definirea aparatului fiscal și formele
activității fiscale
Aparatul fiscal este organizat în cadrul unor instituţii ale administraţiei publice şi cuprinde ansamblul organelor fiscale şi de
control ale statului însărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii, urmăririi şi perceperii impozitelor, taxelor şi contribuțiilor
sociale, precum și controlul respectării legalităţii în acest domeniu de activitate.

Instituţia administraţiei publice de specialitate prin care Guvernul României îşi îndeplineşte atribuţiile sale executive în domeniul
fiscal este Ministerul Finanţelor Publice, care cuprinde organele centrale proprii şi teritoriale ce îndeplinesc, în funcţie de specific, toate
sarcinile cu caracter fiscal.
Activitatea fiscală îmbracă patru forme, aflate în interdependenţă, şi anume:
• pregătirea şi iniţierea reglementărilor legislative în domeniu;
• executarea şi îndrumarea metodologică a activităţii fiscale;
• urmărirea şi controlul respectării legislaţiei şi a îndeplinirii obligaţiilor fiscale;
• perceperea propriu-zisă a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, respectiv încasarea şi evidenţierea
acestora în conturile bugetare.
3.2. Organizarea, structura și atribuțiile Ministerului Finanţelor Publice
3.2.1. Organizarea Ministerului Finanțelor Publice și personalul din aparatul propriu
3.2.2. Structura Ministerului Finanţelor Publice
3.2.3. Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice
3.2.4. Comisia Fiscală Centrală

1
 3.2.1. Organizarea Ministerului Finanţelor Publice şi personalul acestuia
MFP este organizat şi funcţionează în conformitate cu prevederile HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea
MFP, cu modificările şi completările ulterioare.
MFP este organizat şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare din domeniul finanţelor publice.
Personalul MFP este compus din demnitari şi asimilaţi ai acestora, funcţionari publici cu funcţii publice generale sau
specifice şi din personal contractual.
Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al MFP este de 1.455 de posturi, exclusiv demnitarii.
Ministrul finanţelor publice este ajutat în activitatea de conducere a ministerului de 4 secretari de stat, numiţi prin decizie a
prim-ministrului.
Secretarul general al ministerului este înalt funcţionar public, numit în condiţiile legii. Acesta asigură stabilitatea
funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale între structurile ministerului.
În realizarea atribuţiilor ce îi revin, secretarul general este ajutat de un secretar general adjunct, care este înalt funcţionar
public, numit în condiţiile legii.

3.2.2 . Structura Ministerului Finanţelor Publice

Ministrul Finanţelor Publice este susţinut în activitatea sa de Colegiul Ministerului şi de Colegiul Consultativ.
În subordinea directă a Ministrului Finanţelor Publice sunt organizate şi funcţionează:
a) 7 direcţii, cu următoarele denumiri:
1.Direcţia de politici publice şi monitorizare acte normative;
2.Direcţia de politici şi analiză macroeconomică;
3.Direcţia Generală de inspecţie economico-financiară;
4.Direcţia Generală de control financiar preventiv;
5.Direcţia de audit public intern;
6.Direcţia de analiză şi eficientizare a cheltuielilor publice; 7.Direcţia Generală juridică.
b) 2 unităţi centrale, cu denumirile:
1.Unitatea centrală de armonizare pentru auditul public intern;
2.Informaţii clasificate.

2
 c) Corpul de control
d) Biroul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor
Componentele MFP aflate în coordonarea secretarilor de stat sunt următoarele:
–Unitatea de evaluare a investiţiilor publice;
–Direcţia Generală de Sinteză a politicilor bugetare;
–Direcţia Generală de programare bugetară;
–Direcţia Generală Trezorerie şi Contabilitate Publică;
–Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în domeniul activelor statului;
–Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică;
–Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici neloiale şi Preţuri reglementate;
–Direcţia Generală Managementul resurselor umane
(având în organizare Şcoala de finanţe publice şi vamă);
–Direcţia Generală Economică;
–Serviciul de comunicare, relaţii publice, mass-media şi transparenţă;
–Unitatea de vânzare certificate de emisii de gaze cu efect de seră post 2012;
–Direcţia de Servicii Interne;
–Direcţia Generală a Tehnologiei şi Informaţiei;
–Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul, Sindicatele şi Patronatul;
–Autoritatea de Certificare şi Plată;
–Direcţia Generală Pregătire ECOFIN şi Asistenţă Comunitară;
–Direcţia Generală Relaţii Financiare Internaţionale;
–Comisia Fiscală Centrală;
–Direcţia Generală de Legislaţie, Cod Fiscal şi Reglementări vamale;
–Direcţia Generală de Legislaţie, Cod procedură fiscală, reglementări nefiscale şi contabile;
–Direcţia Generală Management al Domeniilor reglementate specific.

3
 3.2.3 . Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice
MFP este instituţie publică cu personalitate juridică, având, în principal, următoarele atribuţii:
-propune strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi soluţii de reformă în domeniul finanţelor publice;
-stabileşte metodologii pentru elaborarea proiectelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor fondurilor speciale şi
a proiectelor bugetelor locale;
-elaborează proiectele bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, ale legii bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de
stat , precum şi proiectele legilor de rectificare a acestora;
-urmăreşte execuţia operativă a Bugetului General
Consolidat al statului;
-elaborează lucrările privind:
-contul general anual de executare a bugetului de stat;
-contul general anual al datoriei publice;
-contul bugetului asigurărilor sociale de stat;
-conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale.
– realizează activităţi de control operativ la instituţii publice şi soluţionează contestaţiile depuse de acestea;
– elaborează proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe şi indirecte, urmăreşte perfecţionarea aşezării acestora şi
armonizarea legislativă în acest domeniu;
stabileşte sistemul de organizare şi funcţionare a Trezoreriei statuluiîn vederea efectuării operaţiunilor de încasări şi plăţi
pentru sectorul public;
– administrează contul general al Trezoreriei statului deschis la BNR;
– elaborează politica vamală a statului;
17
– elaborează proiectul românesc de convenţie pentru evitarea dublei impuneri internaționale şi realizează actualizarea acestuia în
concordanţă cu recomandările date de OECD;
– centralizează şi prelucrează datele necesare estimării tranzacţiilor financiare cu UE;
– deschide şi administrează conturile necesare derulării tranzacțiilor financiare cu UE şi comunică acesteia operaţiunile şi înregistrările
efectuate în conturile respective;
– îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate.
Ministrul finanţelor publice conduce aparatul propriu al ministerului şi în exercitarea atribuţiilor sale emite ordine şi instrucţiuni, în
condiţiile legii.
19
Prin atribuţiile încredinţate şi prin structura sa, Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte, în domeniul fiscal,
funcţia de administrare a veniturilor statului, prin care se asigură administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi
4
 a altor venituri bugetare, potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal,
soluţionare a contestaţiilor şi de dezvoltare a unor relaţii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin
acordarea de servicii de asistenţă, conform competenţelor.

3.2.4 . Comisia fiscală centrală (CFC )

CFC este constituită la nivelul MFP prin ordin al ministrului finanţelor publice.
CFC emite decizii pentru problemele de natură fiscală şi cele de procedură fiscală.
CFC emite decizii pentru problemele ce privesc conflictele de competenţă ivite între organele fiscale care nu sunt
subordonate unui organ ierarhic comun.
CFC soluţionează probleme cu privire la : taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, accize, impunerea unor
venituri realizate în România de persoane fizice şi juridice nerezidente, impozitul pe venit.
3.3 . Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ( ANAF )
3.3.1. Definirea şi structura organizatorică a ANAF …………23
3.3.2. Misiunea, valorile şi obiectivele strategice ale ANAF ….27
3.3.3. Obiectivele activităţii curente a ANAF ………………...30
3.3.4. Principiile fundamentale şi obiectivele specifice ale activităţii de asistenţă a contribuabililor …………......35
3.3.5. Unităţile teritoriale ale ANAF ………………………….39
3.3.1. Definirea şi structura organizatorică a ANAF
De la 1 ianuarie 2004, activităţile fiscale realizate de MFP din România au fost grupate în cadrul unei entităţi unice –
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aflată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.
Scopul înfiinţării ANAF a fost acela al asigurării unei mai bune colectări a veniturilor cuvenite statului, prin impozite,
taxe şi contribuţii sociale.

ANAF este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, care este ajutat în
activitatea sa de trei vicepreşedinţi cu rang de subsecretari de stat, numiţi (și aceștia) prin decizie a prim-ministrului.
ANAF are în componenţa sa aparat propriu şi structuri de administrare.
În coordonarea directă a Preşedintelui ANAF se află următoarele 8 direcţii generale (care au personalitate juridică), 2
direcţii şi un serviciu:
1. Direcţia Generală de Informaţii Fiscale;
2. Direcţia Generală a Vămilor;
3. Direcţia Generală de Integritate;
4. Direcţia Generală Juridică;
13
 5. Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;
6. Direcţia Generală de Strategie şi Relaţii Internaţionale;
7. Direcţia Generală de Tehnologia Informaţiei;
8. Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;
9. Direcţia Tehnologia Informaţiei, Comunicaţii şi Statistică Vamală;
10.Direcţia de Audit Public Intern;
11.Serviciul Informaţii Clasificate.
În coordonarea vicepreşedinţilor ANAF funcţionează următorele 7 direcții generale și o direcție:
1. Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (fosta Gardă
Financiară);
2. Direcţia Generală Coordonare Inspecţie Fiscală;
3. Direcţia Generală Control Venituri Persoane Fizice;
4. Direcţia Generală Proceduri pentru Administrarea
Veniturilor;
5. Direcţia Generală de Reglementare a Colectării Creanţelor Bugetare;
6. Direcţia Generală de Planificare, Monitorizare şi
Sinteză;
7. Direcţia Generală de Asistenţă pentru Contribuabili; 8. Direcţia Executării Silite.
Secretarul general al ANAF coordonează:
1. Direcţia Generală de Organizare şi Resurse Umane;
2. Direcţia Generală de Buget şi Contabilitate;
3. Direcţia Generală Investiţii, Achiziţii Publice şi Servicii Interne;
4. Serviciul Comunicare, Relaţii Publice şi MassMedia;
5. Unitatea de Imprimerie Rapidă.

3.3.2 . Misiunea, valorile şi obiectivele strategice ale ANAF

Misiunea ANAF este cea de colectare şi de gestionare eficace şi eficientă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume
datorate Bugetului General Consolidat al statului, pentru a asigura resursele băneşti necesare finanţării cheltuielilor publice.
Valorile ANAF sunt următoarele:
a) Eficienţa şi stabilitatea activităţii – care presupun crearea şi menţinerea unei administrări fiscale eficiente – (fiecare leu
colectat de ANAF trebuie să fie încasat la termen şi cu costuri cât mai mici).
b) Transparenţa activităţii – prin rapoartele periodice publicate, consultarea şi informarea contribuabililor despre modificările
aduse legislaţiei.
6
 c) Tratamentul egal şi nediscriminatoriu în aplicarea legislaţiei fiscale şi vamale, urmărindu-se evitarea
subiectivismului şi reducerea suspiciunilor de corupţie şi o corectă îndrumare fiscală a contribuabililor.
Obiectivele strategice ale ANAF sunt următoarele trei:
1. combaterea fermă a evaziunii fiscale;
2. îmbunătăţirea conformării voluntare;
3. creşterea eficienţei colectării impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume datorate Bugetului General Consolidat al statului.
3.3.3 . Obiectivele activităţii curente a ANAF
ANAF are, în principal, următoarele obiective:
a) colectarea veniturilor BS, precum şi a veniturilor BASS, BAŞ, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
(BFNUASS);
b) aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile sociale şi alte venituri bugetare în domeniul său de
activitate;
c) exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;
d) aplicarea în domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din Programul de guvernare şi din legislaţia în domeniul vamal.
ANAF are următoarele atribuţii cu caracter fiscal:
—asigură aplicarea corectă, unitară şi nediscriminatorie a legislaţiei fiscale;
—elaborează proceduri de administrare a impozitelor, taxelor , contribuţiilor sociale şi a celorlalte venituri bugetare;
—participă la elaborarea de proiecte de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare;
— administrează depunerile de către plătitori a declaraţiilor de impunere la impozite, taxe, contribuţii sociale, precum şi evidenţa
plăţilor efectuate;
— exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte de evaziune fiscală;
— desfăşoară activităţi de investigare fiscală cu ocazia controlului;
— desfășoară activitatea de inspecţie vamală și activitatea de control vamal ulterior.

În îndeplinirea atribuţiilor sale cu caracter fiscal, ANAF este autorizată:

 să exercite nemijlocit şi neîngrădit inspecţia fiscală, controlul financiar şi vamal, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
 să dea agenţilor economici, ca urmare a controlului, dispoziţii obligatorii pentru luarea măsurilor de respectare a legii;
 să aplice sancţiunile prevăzute de lege în competenţa sa;
să aprobe înlesniri, restituiri şi compensări la plata impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor sociale;
să aplice, prin organele abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile asiguratorii;
să stabilească orice alte măsuri, în condiţiile prevăzute de lege.
3.3.4 . Principiile fundamentale şi obiectivele specifice ale activităţii de asistenţă a contribuabililor

13
 Principiile fundamentale care trebuie respectate în activitatea de asistenţă a contribuabililor sunt:
– principiul egalităţii;
– principiul nediscriminării;
– principiul accesului la informaţiile de interes public;
– principiul gratuităţii asistenţei fiscale a contribuabililor;
– principiul transparenţei;
– principiul adaptării administraţiei fiscale la cerinţele contribuabililor;
– principiul respectului şi consideraţiei faţă de contribuabili;
– principiul confidenţialităţii.
Obiectivele specifice ale activităţii de asistenţă a contribuabililor sunt următoarele:
– respectarea dreptului la petiţionare al contribuabililor;
– angajarea administraţiei fiscale în slujba contribuabilului, orientarea administraţiei fiscale către acesta;
– claritate, simplitate şi corectitudine în relaţia cu contribuabilii;
– răspunsuri competente şi la timp la întrebările contribuabililor;
– răspunsuri complete la întrebările contribuabililor;
– comunicare între toate nivelurile de asistenţă;
– folosirea celor mai diverse mijloace pentru informarea contribuabililor;
– programe orientate pe grupuri-ţintă;
– asistenţă furnizată pentru corectarea eventualelor erori din evidenţele fiscale.

Obligaţiile funcţionarului fiscal din structura de asistenţă pentru contribuabili, care intră în contact direct cu aceştia, sunt:
– perfecţionarea permanentă a pregătirii profesionale;
– dezvoltarea aptitudinilor de comunicare;
– depăşirea eventualelor obstacole care pot afecta comunicarea cu contribuabilii;
– respectarea normelor etice;
– întreruperea acordării asistenţei în caz de ameninţare la adresa funcţionarului fiscal.
3.3.5. Unităţile teritoriale ale ANAF
Unităţile teritoriale ale ANAF, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale
constituie organe fiscale.
Organele fiscale competente din subordinea ANAF organizează evidenţa plătitorilor de impozite, taxe, contribuţii sociale
şi alte sume datorate Bugetului General Consolidat al statului, în cadrul registrului contribuabililor, care conţine:

8
 – datele de identificare ale contribuabilului;
– categoriile de obligaţii fiscale de plată datorate potrivit legii, denumite vector fiscal;
– alte informaţii necesare administrării obligaţiilor fiscale.
În teritoriu, în subordinea ANAF funcționează:
Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, având în componență:
• Direcția Regională Vamală București
• Administrația fiscală pentru Contribuabili mijlocii
• Administrația fiscală pentru Contribuabili nerezidenți
• Administrațiile sectoarelor 1-6 ale Finanțelor Publice
• Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov

Direcțiile Generale Regionale ale Finanțelor Publice,în număr de 7, cu sediul la: Iași, Galați, Ploiești, Craiova,
Timișoara, ClujNapoca, Brașov, având în subordine direcții regionale vamale, administrații județene ale
finanțelor publice, servicii fiscale municipale și orășenești, birouri fiscale comunale, precum și birouri vamale de
gradul I și de gradul II- de interior și/sau de frontieră.
3.4. Aspecte generale privind administrarea creanţelor fiscale datorate
Bugetului General Consolidat al statului
3.4.1 . Aspecte procedurale generale
Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi altor sume datorate BGC al statului se înţelege:
a) ansamblul activităţilor de înregistrare fiscală;
b) declararea, stabilirea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor sume datorate bugetului general consolidat al
statului;
c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc
drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
Competenţa organelor fiscale
 Organele fiscale au competenţă generală de administrare a creanţelor fiscale, de exercitare a controlului şi de emitere a
normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
 Competenţa organului fiscal este teritorială.
 Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au competenţe teritoriale pentru administrarea
impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativteritoriale.

13
 În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, precum şi în caz de executare silită, competenţa teritorială revine
organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
În aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale, organul fiscal competent
emite acte administrative fiscale.
Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă şi cuprinde următoarele elemente:
– denumirea organului fiscal emitent;
– data la care a fost emis şi data la care îşi produce efectele;
– datele de identificare ale contribuabilului sau ale persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
– obiectul actului administrativ fiscal;
– motivele de fapt;
– temeiul de drept;
– numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
– ştampila organului fiscal emitent;
– posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
– menţiuni privind audierea contribuabilului.
Actul administrativ fiscal poate fi emis şi prin intermediul mijloacelor informatice.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată
ulterioară menţionată în actul administrativ fiscal comunicat, potrivit legii.
Actul administrativ fiscal se comunică contribuabilului căruia îi este destinat prin următoarele căi:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub
semnătură;
b) prin remitere, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

d) prin alte mijloace cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia;
e) prin publicitate.
Lipsa unuia dintre elementele obligatorii ce trebuie să fie cuprinse în actul administrativ fiscal atrage nulitatea acestuia.
În exercitarea atribuţiilor sale, organul fiscal are următoarele obligaţii:
1) Să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a obligaţiilor fiscale.
2) Să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor
documente;
3) Să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin;

10
 4) Să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările
relevante în luarea deciziei.
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are, în principal, următoarele obligaţii:
1) de a furniza organului fiscal informaţiile necesare;
2) de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri;
3) să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal, pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi
pentru această acţiune, intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte;
4) să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale.
3.4.2. Organizarea şi exercitarea inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală se realizează în scopul prevenirii, constatării şi combaterii cazurilor de sustragere de la calcularea, evidenţa şi
plata sumelor datorate, potrivit legii, bugetului general consolidat al statului.
Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării.
Competenţa în exercitarea inspecţiei fiscale o are organul de inspecţie fiscală.

Inspecţia fiscală cuprinde ansamblul activităţilor care au ca obiect:

— verificarea bazelor de impunere;
— verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale;
— verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili;
— verificarea respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile;
— stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată principale, precum şi a celor accesorii aferente acestora.
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal competent selectează contribuabilii ce urmează a fi supuşi inspecţiei şi îi
înştiinţează în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală care cuprinde:
— temeiul juridic al inspecţiei fiscale şi data de începere a acesteia;
— obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
— posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
— La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul de inspecţie fiscală poate aproba o singură dată amânarea începerii
inspecţiei.

În exercitarea inspecţiei fiscale, organele de inspecţie fiscală au următoarele atribuţii:

—constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane
cu privire la legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, în scopul descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii
fiscale;

13
 —analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte
surse;
—sancţionarea, potrivit legii, a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile
legislaţiei fiscale.
În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:
a) Control prin sondaj;
b) Control inopinat;
c) Control încrucişat.
Perioada supusă inspecţiei fiscale este cuprinsă în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, astfel:
a) La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior;
b) La celelalte categorii de contribuabili, inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii trei ani fiscali pentru care
există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale.
Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale în următoarele trei situaţii:
1) Există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor sume datorate bugetului general
consolidat al statului;
2) Nu au fost depuse declaraţii fiscale;
3) Nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor sume datorate bugetului general
consolidat al statului.
Organele de inspecţie fiscală au obligaţia să efectueze inspecţia fiscală în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea
curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul alocat inspecţiei fiscale.
În baza constatărilor efectuate ca urmare a acţiunilor de inspecţie, organele de inspecţie fiscală au dreptul să stabilească în sarcina
contribuabililor diferenţe de obligaţii fiscale de plată şi să calculeze majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale
a obligaţiilor fiscale datorate, să constate contravenţiile şi să aplice amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale, precum
şi să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte, de către contribuabili, a obligaţiilor fiscale ce le revin.
Pe întreaga durată a desfăşurării inspecţiei fiscale, contribuabilii au dreptul:
 să fie informaţi asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală;
 să fie primii solicitaţi, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii, explicaţii şi justificări sau să numească persoane
care să dea informaţii;
 să beneficieze de asistenţă de specialitate sau juridică;
 să fie protejaţi pe linia secretului fiscal;
 să solicite din proprie iniţiativă să fie inspectaţi.
Contribuabilii au următoarele obligaţii:
12
  să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale prin respectarea drepturilor organelor de inspecţie fiscală şi
acordarea sprijinului necesar în acordarea acestor drepturi;
 să dea informaţii;
 să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de
fapt relevante din punct de vedere fiscal.
Rezultatul inspecţiei fiscale este consemnat într-un raport scris, în care se prezintă constatările inspecţiei, din punct de vedere faptic şi
legal, contribuabilul având obligaţia să îndeplinească măsurile prevăzute în raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale, în termenele şi
condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
În cazul în care constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale întrunesc elementele unei infracţiuni, organele fiscale sesizează organele
de urmărire penală, în această situaţie având obligaţia de a întocmi proces-verbal.
Ca urmare a finalizării unei inspecţii fiscale generale sau parţiale cu Raport de inspecţie fiscală şi ca urmare a constatării de
obligaţii fiscale suplimentare şi accesorii la acestea, organul de inspecţie fiscală întocmeşte Decizia de impunere privind
obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală.
Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de cinci ani, cu excepţia cazului în care legea dispune
altfel.
3.4.3. Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
Contestaţia este o cale administrativă de atac formulată împotriva titlului de creanţă fiscală, precum şi împotriva altor acte
administrative fiscale.
Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul
administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Competenţa de soluţionare este stabilită în funcţie de mărimea sumei contestate.
Prin decizie, contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ fiscal atacat.

13
14
16
17
18
19
20
21
-

22