Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1.Consideraţii introductive privind dreptul de autor. Scurt istoric.
Dreptul de autor poate fi interpretat atât în sens larg ca totalitatea normelor care
reglementează drepturile născute din creaţia intelectuală cât şi în sens restrâns ca drept subiectiv
reprezentat de totalitatea drepturilor pe care le are creatorul unei opere literare,artistice sau
ştiinţifice ca urmare a realizării operei respective.
În România, prima lege care a reglementat dreptul de autor de opere literare şi artistice a
fost Legea presei din 1862, lege care a fost adoptată în timpul domniei lui Cuza Vodă şi
recunoştea creatorilor, dreptul de a se bucura ca de o proprietate în tot timpul vieţii lor, de
dreptul de a reproduce, de a vinde şi de a ceda operele lor.
Din momentul în care opera înceta sa mai constituie un drept exclusiv intrând în
patrimoniul public , dreptul de control care forma esenţa dreptului moral al autorului revenea
Academiei României devenind un drept perpetuu. Tot în această lege se recunoştea dreptul
autorului de a interzice prin testament publicarea operelor publicate în timpul vieţii dar numai
pentru o perioadă de 30 de ani.
„Legea proprietăţii literare şi artistice” a fost completată în 1946 printr-o altă lege:
„Legea privind contractul de editură şi dreptul de autor asupra operelor literare”. Această lege a
fost parţial abrogată prin „Decretul nr.16/1949 privind difuzarea şi editarea cărţii”. La 16
februarie 1951 a intrat în vigoare „Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor
literale susceptibile de a fi tipărite”, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin
Decretul nr. 428/1952.
Toate aceste legi şi decrete vor fi abrogate expres prin Decretul nr. 321/1956 privind
dreptul de autor, care a rămas în vigoare până cand a fost publicata Legea nr. 8 din 14 martie
1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe( M.Of. nr. 60 din 26 martie 1996). Textul
iniţial a fost modificat şi completat succesiv prin legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru şi legea nr. 285/2004 publicată în M.Of.nr.587/2004. Legea cuprinde 154 de articole.
2
2.Transmiterea drepturilor de autor.
Transmisiunea drepturilor născute din crearea unei opere literare, artistice se face atât pe
cale succesorală cât şi contractuală.
2.1.Transmisiunea succesorală
1
Legea nr 8| 1996 privind dr de autor si dr conexe publ in M.O. nr 60 din 1996
3
1. CREDIDAM (Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi)
gestionează drepturile artistilor interpreţi sau executanţi.
2. UPFR (Uniunea Producătorilor de Fonograme din România) gestionează drepturile
producătorilor de fonograme.
3. UPFAR-ARGOA (Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România-Asociaţia
Româna de Gestiune a Operelor din Audiovizual) gestionează drepturile producătorilor de opere
audiovizuale.
Moştenitorii acestor drepturi morale au obligaţia de a le exercita în aşa fel încât să nu
prejudicieze moral memoria celui dispărut şi să respecte în totalitate adevărul istoric.
O problemă care s-a pus în literatura juridică este aceea a operelor postume( divulgarea
tardivă ) . Cel care publică o astfel de operă va beneficia de toate drepturile patrimoniale care ar
fi aparţinut autorului dar numai pentru o perioadă de 25 de ani, perioadă care începe să curgă din
momentul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publicului pentru prima dată.
Drepturile patrimoniale se transmit potrivit Codului civil, numai că durata transmiterii
este limitată în timp. În armonie cu legislaţia ţărilor membre a U.E., această perioadă este de 70
de ani. Această perioadă nu este influenţată de faptul că opera a fost adusă la cunoştinţă publică
sau nu.
În situaţia moştenirilor vacante avem de asemenea o derogare de la dreptul comun în
sensul că drepturile lui de cuius nu revin statului ci sunt preluate de organisme de gestiune
colectivă care au ca membrii un număr mai mare de membrii din domeniul în care a creat
autorul.
De aceeaşi durată de 70 de ani se bucură şi moştenitorii operei aduse la cunoştinţa
publicului, sub pseudonim, sau fără indicare de nume(anonimă) cât şi cei ai autorului operei
realizate în colaborare, numai că în acest caz termenul de 70 de ani va începe să curgă din
momentul morţii ultimului coautor.
Când contribuţia fiecărui coautor este distinctă, durata dreptului patrimonial, pentru
fiecare dintre moştenitorii coautorilor este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor pe care îl
moştenesc.
În cazul operelor colective durata drepturilor patrimoniale asupra acestor opere este de 70
de ani şi începe să curgă de la data aducerii operei la cunoştinţa publicului. În situaţia în care
4
înăuntrul acestui termen, opera nu a fost adusă la cunoştinţă publicului durata drepturilor
patrimoniale expiră la trecerea unei perioade de 70 de ani de la crearea operei.
În cazul programelor pentru calculator, drepturile patrimoniale ale autorului programelor
de calculator se transmit pe cale succesorală tot pentru o perioadă de 70 de ani.
O excepţie de la dreptul comun este aceea că deşi data deschiderii moştenirii coincide cu
data morţii celui ce lasă moştenirea, durata termenelor de protecţie se calculează începând cu
data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţă publică
( art. 32 din Legea nr.8/1996)
2.2.Transmiterea contractuala
Contractul de cesiune este un contract numit (reglementat prin lege) în care una din părți
-cedent care poate fi titularul dreptului de autor- cedează celeilalte părți -numite cesionar- pentru
un timp limitat unul sau mai multe drepturi patrimoniale asupra unor opere prezente în schimbul
unui avantaj economic denumit renumerație.2
3
DĂNILĂ LIGIA, (2008), Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, Ed. C.H.Beck, Bucuresti
5
Cesiunea exclusivă
Cesiunea este exclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor, nu mai poate utiliza
opera în modalitatea sau pe teritoriul convenit cu cesionarul. De asemenea, el nu mai poate
transmite drepturile respective şi unei alte persoane.
Cesiunea neexclusivă
Cesiunea este neexclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor îşi poate păstra el
însuşi opera şi poate transmite dreptul său neexclusiv şi altor persoane.
B. Contracte de cesiune
Acesta a fost reglementat şi prin Decretul nr. 321/1956 dar este reglementat şi în actuala
Lege nr. 8/1996.
Ceea ce este specific acestui tip de contract este faptul că acordul părţilor nu poartă
numai asupra unei opere viitoare, dar mai ales asupra actului de creaţie al autorului.4 Acesta din
urmă, nu se obligă numai să cedeze în limitele prevăzute de lege, drepturile pe care le va dobândi
asupra operei sale viitoare, dar şi să creeze acea operă.
4
BUTA., P., G., (2008), Drept comunitar al proprietĂȚii intelectuale. Dreptul de autor Și drepturilE conexe. Culegere de acte
normative, Ed. C.H.Beck, Bucuresti
6
În ceea ce priveşte obligaţiei autorului de a crea opera cerută, contractul apare ca un
contract de executare de lucrări, iar în ceea ce priveşte obligaţia autorului de a autoriza
publicarea operei sale terminate, contractul are natura unui contract de valorificare a drepturilor
de autor.
Contractul de comandă trebuie să prevadă atât termenul de predare cât şi pe cel de
acceptare a operei de către cel ce a comandat-o.Legea recunoaşte şi autorului dreptul de a solicita
desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl
exploatează sau îl exploatează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele
justificate ale autorului sunt afectate considerabil.
Cauzele de exonerare de răspundere pentru cesionar în caz de neexploatare sau exploatare
insuficientă a operei sunt :
- culpa autorului,
- fapta unui terţ pentru care nu e ţinut să răspundă,
- cazul fortuit,
- forţa majoră.
În cazul vânzării originalului unei opere de artă plastică sau fotografică, cumpărătorul are
dreptul să o expună public chiar dacă ea nu a fost publicată până la acel moment, cu condiţia ca
autorul să nu fi interzis în mod expres exercitarea acestui drept în actul de înstrăinare a operei.
Cel ce dobândeşte proprietatea asupra suportului material al operei nu dobândeşte ca
urmare a acestui fapt şi un drept de utilizare asupra operei.
b. Contractul de editare
Contractul de editare este acel contract prin care autorul cedează editorului temporar în
schimbul unei sume de bani numită remuneraţie, dreptul său de reproducere şi distribuţie a
operei.5
Pe lângă aceste două drepturi cedate autorul poate ceda editorului său şi un drept de a
autoriza traducerea şi adaptarea operei.
5
SPINEANI-MATEI OCTAVIA, ROȘ., V., BOGDAN., D., S., (2005), Dreptul de autor si drepturile conexe. Tratat, Ed.
C.H.Beck, Bucuresti
7
Contractul trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii relative următoarele clauze :
- felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă);
- întinderea cesiunii în spaţiu;
- durata şi remuneraţia autorului.
Editorul are următoarele obligaţii specifice :
a – să respecte clauzele contractuale;
b – să permită autorului să facă modificări în cazul unei ediţii noi;
c – să ceară consimţământul autorului atunci când doreşte să cedeze contractul de editare;
d – să înapoieze autorului originalul operei primite pentru publicare dacă nu s-a convenit altfel.
Contractul de editură încetează la expirarea perioadei pentru care el a fost încheiat.
Autorul are dreptul să ceară desfiinţarea contractului dacă editorul nu-i publică opera în termenul
convenit cât şi daune dacă prin nepublicare, a suferit un prejudiciu.
Contractul de editare poate îmbrăca forma a 2 feluri de contracte :
1 – contract de prestare de servicii,
2 – contract de antrepriză.
În primul caz, autorul pe cheltuiala sa îl împuterniceşte pe editor să-i reproducă opera,
urmând ca autorul să-şi valorifice singur opera după editare.
În cazul în care autorul îl împuterniceşte pe editor ca pe cheltuiala sa să-i reproducă opera
şi să i-o difuzeze suntem în situaţia celui de-al doilea tip de contract şi anume cel de antrepriză,
căruia I se aplică dispoziţiile codului civil.
Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală este acel contract prin care
titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau
de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-
muzicală, coregrafică sau o pantomimă în schimbul unei remuneraţii, cesionarul având obligaţia
să o reprezinte sau să o execute în condiţiile convenite.
Contractul se va încheia în formă scrisă, fie pe durată determinată fie pe un număr
determinat de comunicări către public.
8
d. Contractul de închiriere a unei opere
Acest tip de contract, este prevăzut în legea nr. 8/1996, dar în mod sumar, precizându-se
doar că I se aplică regulile din dreptul civil, referitoare la contractul de locaţie, prevăzut de art.
1410 Cod civil.
Prin acest contract, autorul unei opere, cedează utilizarea , pe un anumit termen, cel puţin
a unui exemplar, al operei sale, în original sau copie, în schimbul unei sume de bani.
Acest tip de contract se foloseşte în special pentru categoria de opere ca : programe pentru
calculator sau opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale.
Autorul acestor programe are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca şi oricare autor
al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a unui program pentru
calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra programului. Dacă
programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acestea pot fi
exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
9
Operele de artă plastică, pot fi bi sau tridimensionale la baza protecţiei lor stând
individualitatea operei care se bazează pe creaţia artistică. Autorul operei de artă plastică se
bucură de toate drepturile morale şi patrimoniale prevăzute de lege.
Reproducerile după operele de artă plastică se pot realiza doar pe baza unui contract care
trebuie să conţină indicaţii necesare pentru identificarea operei (o schiţă, un desen, o fotografie)
precum şi referiri la semnătura autorului. Reproducerile nu pot fi puse în vânzare fără
consimţământul titularului dreptului de autor, consimţământ care este dat după examinarea
reproducerii.
În situaţia în care opera de artă plastică este expusă într-o expoziţie, persoana fizică sau juridică
care organizează acea expoziţie suportă riscul dispariţiei sau distrugerii totale sau parţiale a
operei.
Operele fotografice
Transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra unei opere
fotografice se produce în momentul înstrăinării negativului operei fotografice. Persoana care
comandă să i se execute o fotografie poate să publice sau să reproducă acea fotografie fără
consimţământul autorului dacă nu s-a convenit altfel. Dacă fotografia originală poartă
numele autorului, acest nume trebuie să figureze şi pe reproducere.
CONCLUZIE
Din analiza acestor contracte se poate desprinde concluzia că, pe de o parte, prin ele se
realizează atât aducerea operei la cunoştinţa publicului cât şi exploatarea acelei opere6, iar pe de
altă parte, următoarele trăsături esenţiale ale acestor contracte :
6
MACOVEI., I., (2010), Tratat de drept al proprietății intelectuale, ediția a III-a, Ed. C.H.Beck, Bucuresti
10
c – sunt contracte sinalagmatice;
d – sunt contracte încheiate intuitu personae;
e – forma scrisă este prevăzută pentru aceste contracte ca o condiţie ad probationem şi nu ad
validitatem.
BIBLIOGRAFIE
1. ROMIȚAN., C., R., PARVU RODICA, (2005), Dreptul de autor Și drepturile conexe, Ed.
C.H.Beck, Bucuresti
2. DĂNILĂ CĂTUNĂ LIGIA, (2008), Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, Ed.
C.H.Beck, Bucuresti
3. BUTA., P., G., (2008), Drept comunitar al proprietĂȚii intelectuale. Dreptul de autor și
drepturile conexe. Culegere de acte normative, Ed. C.H.Beck, Bucuresti
4. SPINEANI-MATEI OCTAVIA, ROȘ., V., BOGDAN., D., S., (2005), Dreptul de autor si
drepturile conexe. Tratat, Ed. C.H.Beck, Bucuresti
5. MACOVEI., I., (2010), Tratat de drept al proprietății intelectuale, ediția a III-a, Ed. C.H.Beck,
Bucuresti
6. Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe publ in M.O. nr 60 din 1996
11