Sunteți pe pagina 1din 2

STĂNCAN MARIA, filologie, anul III, croată-română

Subiectul 1 (max. 25 de rânduri)


Este Vica Delcă (Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu) un personaj
învingător sau nu? De ce?

Vica Delcă nu este un personaj învingător pentru că nu întrunește anumite criterii.


Deși pare a fi personajul principal, în realitate nu este și nu are anvergura unui erou
deoarece nu este ”plimbat” de autoare prin mai multe capitole pentru a-l face să treacă
prin întâmplări și evenimente formative. Monologul interior, văicărelile și întoarcerea
deliberată în trecut nu-l favorizează pentru că un învingător nu se plânge niciodată, își
asumă responsabilități și refuză să îmbătrânească, rămânând veșnic tânăr în conștiința
cititorilor. Un învingător își acceptă singurătatea (lipsindu-se bucuros de o ”lighioană
bătrână” precum soțul Vicăi) și nu se gândește dacă va învinge, ci la modul în care o
va face. Ori ”madam Delcă” cea rea de gură duce grija traiului zilnic, preocupată de
cheltuielile zilnice și de posibilitatea de a tapa câteva zeci de lei, fiind bătrână și
bolnavă. Nu are afinități politice și nici simțul tragicului și sfârșește într-un spital,
bătrână, bolnavă și deprimată, având în minte imaginea unei lumi deja apuse.

Subiectul 2 (max. 15 rânduri)


Ce este oniric în poemul de mai jos?

Vis cu levitație de Leonid Dimov

M-au privit un străvechi scatiu,


Lupul galben, mielul zmeuriu,
Sticla de rachiu atât de roș,
Din icoană-n anteriu un moș,
Astăzi mai departe ca oricând,
Și s-au șters chelălăind în gând.
Mută-ți gândul și-l întoarce mut
Spintecat în cinci, suit pe scut
În triumf de abur stins la Roma,
Romul când își fumegă aroma.
Mi-a căzut în lacrimă o geană.
Simt o înmuiere de consoană,
Pântecul imens ca un balon
Sus, peste orașe de carton
Colorat mă poartă: în bocanci
Mestecând alviță de doi franci.
Ce vă tot zgâiți, iloți avizi,
Vi se vor prăji-n tingiri guvizi,
Vin ultramarin vi se va da
Azi la prânz, lăsați-mă așa
Să plutesc cu scrofule, cu oase,
Peste mese-n curte, peste case.

Poetul postmodernist, în poemul său ”Vis cu levitație”, înfățișează cititorului


imagini onirice pe care conștientul său le înregistrează contemplând estetic realitatea
în lipsa obiectului. Este o relaționare între imaginea-arhetip și imaginar, deoarece acea
realitate care implică imaginea e în continuă transformare. Este concepută pe baza
imaginației poetului, având în vedere o spațio-temporalitate proprie ce presupune
comprimarea sau extinderea spațiului și transfigurarea timpului. Spațiul și timpul pot
fi ”deformate” sau ”refigurate” de autor utilizând instrumentele necesare, prin teme și
motive specifice liricii onirice. Acestea includ imagini artistice de factură: vizuală
(levitație, străvechi scatiu, sticla de rachiu atât de roș, orașe de carton, să plutesc);
auditivă (chelălăind); cromatică (lupul galben, mielul zmeuriu, vin ultramarin) și
olfactivă (romul își fumegă aroma).
Cu astfel de tehnici conținând cuvinte-cheie, poetul tinde să construiască o spațio-
temporalitate cu propriile-i coordonate duale. Aceasta dualitate real-ireal ține locul
visului anunțat de titlu și care, de fapt, lipsește.

S-ar putea să vă placă și