Morala (def.

) e o percepție a comportamentului care diferențiază

intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (corecte) și rele
(greșite).
Moralitate: Însușirea a ceea ce este moral; natura, caracterul,
valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivită ți
din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită , moravuri în
conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare.
După cum observă m, dicționarul nu este mereu concludent. Sunt
unele diferențe aparente, însă sunt doar aparențe dacă omul caută
diferențe. Acțiunea aceasta fiind, în fapt, o potențială greșeală de
gâ ndire: dacă suntem convinși că toti elefanții sunt roz, avem
tendința să vedem doar elefanții roz, avem tendința să vedem doar
circumstanțele ce ne confirma ipoteza. Aceasta se numește atenție
selectivă și este un subiect pe care îl vom dezbate într-un alt articol.
Ce nu ne spune DEX-ul este că moralitatea are puternice conotații
religioase. Conotații care necesită , ca orice idee bazată pe religie,
acțiunea pe care mulți o cataloghează drept credință . Moralitatea nu
îți ră spunde la întrebă ri, moralitatea îți spune doar că un lucru, ori
un fapt, ori o idee este acceptabilă sau nu din punct de vedere moral.
“Să nu ucizi!” este o comandă , nu o idee bazată pe un procedeu de
gâ ndire. Moralitatea poate fi congruentă cu un anumit pachet
religios și incongruentă cu altul. Ce este moral și imoral diferă de la
o religie la alta: Biblia nu spune să nu bei, în fapt Iisus a transformat
apa în vin și “Beți dintru acesta toți, acesta este Sâ ngele Meu, al legii
celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea
pă catelor” face parte din taina împă rtă șaniei. Este evident că bă utul
nu este considerat un act imoral de că tre Creștină tate, atâ t timp câ t
nu este ridicat la rangul de viciu. În Islam, bă utura este considerată
“haram”, haram înseamnă ca este interzisă de Allah.
Morala are ca scop principal realizarea binelui colectiv și, implicit, a
celui individual. Astfel spus, morala – ca sistem de reguli
interumane – are ca finalitate obținerea binelui și evitarea
răului. Se poate afirma, așadar, că  omul moral își diriguiește
comportamentul fă câ nd binele, în timp ce omul imoral își dirijează
conduita fă câ nd ră ul.
Frans de Waal spune că moralitatea “Nu neagă interesul personal,
însă îi retează din avânt pentru a promova o societate bazată pe
cooperare”[2].
Cred că şi astă zi înseamnă ce a însemnat întotdeauna. De câ nd există
condiţia umană pe pă mâ nt, moralitatea înseamnă să nu te gâ ndeşti
doar la tine, în momentul în care faci ceva ori te gâ ndeşti să faci
ceva: să te gâ ndeşti că există şi ceilalţi. Din acest punct de vedere, câ t
de mult s-a schimbat moralitatea de-a lungul trecerii timpului, pâ nă
la urmă , elementul constant din orice concepţie morală este această
întrebare: "Celă lalt, ceilalţi intră în gâ ndirea mea? Mă gâ ndesc la
consecinţele pe care le are acţiunea mea asupra lor, sau nu?". Deci
moralitatea a însemnat o concepţie despre mine şi despre ceilalţi,
raportul dintre mine şi ceilalţi.
Ce mai înseamnă astă zi moralitatea, mă întrebaţi dumneavoastră pe
mine! Din pă cate, astă zi... moralitatea înseamnă mai puţin. Există un
scepticism, în viaţa cotidiană , foarte perfid, foarte insidios. Dacă
faceţi un test simplu printre oameni, credincioşi sau necredincioşi,
constataţi că mulţi dintre ei consideră că a vorbi despre morală
înseamnă a vorbi în vâ nt, a predica în pustie. Prin urmare, există o
neîncredere că moralitatea mai este pă strată , mai este conservată şi
mai este preţuită . Cred că această idee care s-a insinuat, în spaţiul
public şi în conştiinţa foarte multor oameni, este unul dintre cele
mai nocive lucruri care pot fi imaginate.
Ne putem linişti uşor. Întotdeauna au existat oameni care să nu
respecte comandamentele morale. Să ne gâ ndim chiar la cele Zece
Porunci biblice! Cei care sunt dubitativi, cei care nu au încredere în
morală vor spune: "Pă i, de fapt, dintotdeauna nu s-au respectat
aceste comandamente, aceste prescripţii, aceste imperative. Dacă
dintotdeauna nu s-a respectat, de ce aş respecta tocmai eu?" Sau,
mai simplu, într-un fel, spus: "Cel mai bine ar fi ca ceilalţi să le
respecte, iar eu să nu le respect". Asta are şi o denumire, într-un fel.
E vorba de un concept care acoperă această realitate, şi anume... cel
de "tică los inteligent".
Omul care gâ ndeşte aşa este foarte inteligent. În acelaşi timp,
inteligenţa lui este folosită nu pentru a fi moral, ci pentru a trece
dincolo de morală şi pentru a-i pă că li pe ceilalţi, pentru a-i "fenta" pe
ceilalţi. Acesta este cuvâ ntul potrivit. Din acest punct de vedere, este
clar că avem de-a face cu ceea ce putem numi o anumită gâ ndire
critică asupra a ceea ce este morala în care tră im noi, în care ne-a
fost dat să tră im.
Aşa încâ t cred că punctul de vedere moral este marginal. Asta este,
spuneam, din pă cate, o realitate destul de inconfortabilă , şi pentru
intelect, şi pentru sensibilitatea noastră .
Foarte mulţi vor spune: "Importante sunt doar valorile juridice.
Dacă le respectă m pe acelea, atunci putem fi liniştiţi, ne împă că m
doar cu statul şi cu prescripţiile pe care statul le pune în faţa
orică rui cetă ţean şi, mai departe, spaţiul moral este o zonă în care
fiecare trebuie să facă ce vrea".
Nu este aşa, pentru că legalitatea acoperă doar o foarte mică parte a
valorilor în care ar trebui să tră iască oamenii, pentru a deveni tot
mai umani şi tot mai morali. Prin urmare, moralitatea ar trebui să
acopere un spaţiu mult mai mare decâ t acela al legalită ţii. Nu este o
încredere foarte mare în moralitate, dar, din pă cate, legalitatea
poate să fie şi ea... "fentată " foarte mult. Sunt foarte mulţi cei care
folosesc legile doar în interes propriu, mai ales în perioadele de
derută socială , câ nd încă normele juridice sunt destul de flexibile,
câ nd există spaţii mari de ireglementare juridică , nu numai morală ,
câ nd încă se tatonează şi câ nd grupuri de interese formulează legi
juridice, care sunt nedrepte, multe dintre ele, pentru că sunt
expresia unor interese partizane. Prin urmare, morala ar trebui să
fie cea care vine şi deschide spaţiul de libertate al oamenilor. Or,
spaţiul de libertate înseamnă să gâ ndim în termenii eticii kantiene,
etică fundamentală , etică deontologică paradigmatică .

http://ziarullumina.ro/moralitatea-in-lumea-indiferentei-
31991.html