Ministerul Agriculturii si Industriei

Alimentare
al Republicii Moldova
Colegiul Tehnic Agricol din Soroca

Referat
Disciplina: MECATRONICA I
Tema: “Generalităţi. Asamblări prin filet.”

Grupa:
TA 2/1
Elaborat :
Muntean Nicolae
Verificat:
Ungurean Boris
 or. Soroca, 2016

Asamblările cu filet sunt realizate cu ajutorul unor piese filetate conjugate (fig.
3.5). Piesa 1 filetată la exterior se numeşte şurub, iar piesa 2, filetată la interior se
numeşte piuliţă. Elementul principal al şurubului şi piuliţei este filetul.

Geometric, filetul este obţinut prin deplasarea unei figuri geometrice generatoare
de-a lungul unei elice directoare înfăşurate pe o suprafaţă cilindrică sau conică.
Desfăşurata unei elice directoare cilindrice fiind un plan înclinat (fig.3.6), se
stabileşte o analogie funcţională între planul înclinat şi asamblările prin filet. Ca
urmare a prezenţei filetului, o mişcare de rotaţie imprimată uneia din piese este
obligatoriu însoţită de o mişcare de translaţie pentru aceeaşi piesă sau pentru piesa
conjugată.

După rolul funcţional asamblările filetate pot fi:

- de fixare, cu sau fără strângere iniţială, formând grupa cea mai utilizată de
asamblări filetate;

- de reglare, servind pentru fixarea poziţiei relative a două piese ;

- de mişcare, transformând mişcarea de rotaţie, imprimată obişnuit şurubului, în

mişcare de translaţie pentru şurub sau piuliţă ;

- de măsurare.

Asamblările prin filet au răspândire foarte largă în construcţia de maşini; peste 60

% din piesele componente ale unei maşini au filet. Această utilizare largă este
justificată de următoarele:

Avantaje: permit montarea şi demontarea uşoară a elementelor asamblate;

realizează forţe axiale mari de strângere, folosind forţe tangenţiale de acţionare
mici; au o tehnologie simplă de execuţie, deoarece sunt elemente de rotaţie sau
plane.
 Dezavantaje: filetul este un puternic concentrator de tensiune, mai puţin rezistent
la solicitări variabile; asamblarea necesită elemente de împiedicare a autodesfacerii;
randament scăzut; sunt mai scumpe ca asamblările nedemontabile.

Şurubul. Clasificarea şuruburilor se face ţinând seama de:

- forma capului: hexagonal (fig.3.12a); pătrat (fig.3.12b); ciocan (fig.3.12c); striat

(fig.3.12e); semirotund crestat (fig.3.12f); înecat crestat (fig.3.12g); fluture (fig.3.12j);
inel (fig.3.12i); semirotund şi nas (fig.3.12h); cilindric şi hexagonal la interior
(fig.3.12d); semirotund crestat în cruce etc.

- tipul vârfului: plan (fig.3.13a); tronconic (fig.3.13b); conic; bombat (fig.3.13c); cu cep
plat (fig.3.13d); cu cep tronconic (fig.3.13e).

- forma tijei: cilindrică sau conică; Fig. 3.13

- forma filetului;
- clasa de precizie: precise (din oţeluri aliate); semiprecise (din OL50, OL60, OLC35);
grosolane (OL37, OL42).

Piuliţa. Ca şi capetele de şuruburi, piuliţele pot avea forme constructive foarte

variate, în funcţie de rolul funcţional, spaţiul disponibil,

Există de asemenea trei categorii de execuţie: grosolană, semiprecisă şi precisă.

Cele mai frecvente forme de piuliţe se prezintă în fig.3.14.

Şaiba.

Şaibele sunt discuri metalice, găurite, care se a şează între piuliţă şi suprafaţa de
reazem a piuliţei, având rolul de a micşora şi uniformiza presiunile de contact şi de a
asigura perpendicularitatea suprafeţei de reazem a piuliţei pe axa şurubului. Sunt
standardizate, formele de bază fiind cele rotunde şi pătrate.

Bibliografie:

Manual: ORGANE DE MASINI (Autor: VIORICA CONSTANTIN; VASILE PALADE )