C.

Principalele reacţii antigen-anticorp şi aplicaţiile acestora

Testul pentru determinarea grupelor sanguine ABO şi Rh
Reactivi pentru grupele de sânge ABO
Reactivi Anti-A, Anti-B, Anti-AB sunt derivaţi din liniile de celule hibridizate care sunt obţinute prin
fuzionarea anticorpilor de şoarece ce produc limfocite B cu celule de mielom.
Anticorpii derivaţi dintr-o singură clonă (celulele apărute din celula hibrid), precum şi amestecul de
diferiţi anticorpi derivaţi de la diferite clone sunt desemnaţi ca monoclonali: Anti-A, Anti-B, Anti-
AB.
Reactivii Anti-A, Anti-B, Anti-AB au fost evaluaţi în toate tipurile de teste, incluzând sisteme
automate în paralel cu reactivii ABO convenţionali, policlonali.
Nu s-au observat reacţii fals-pozitive şi fals-negative între serul monoclonal şi cel policlonal.
Afinitatea serului reactiv a fost adesea mai puternică decât a serului policlonal, în mod special faţă de
celulele de nou-născuţi şi subgrupele cu reactivitate slabă.
Material biologic
Se foloseşte sânge total (puncţie în deget)
Modul de lucru
I. Testul pe lamă
A.Testul rapid
-Se pune o picătură de anti-A, Anti-B, Anti-AB pe o lamă de sticlă
-Se adaugă o picătură mică de sânge total şi se omogenizează bine
-Se roteşte uşor lama timp de 2 min.
-Se observă apariţia aglutinării. Aglutinarea apare între 30-60 sec
Rezultatele negative pot fi semnalate după 2 min.
B.Testul cu incubare
-Se prepară o suspensie de celule 5-10% în soluţie salină izotonică sau se foloseşte sânge total
-Se pune o picătură din fiecare reactiv Anti-A, Anti-B, anti-AB pe o lamă
-Se adaugă o picătură de suspensie ori o picătură mică de sânge şi se amestecă bine
-Se incubează 15-30 min. la temperatura de 200C
-Se amestecă uşor şi se observă apariţia aglutinării
II. Testul în tub
-Se prepară o suspensie de celule de 3-5% în soluţie salină izotonică
-Se pune o picătură de Anti-A, Anti-B, Anti-AB în tubul notat corespunzător
-Se adaugă în fiecare tub o picătură din suspensia de celule şi se omogenizează bine
-Se centrifughează 2 min. la 1000 rpm sau 20 sec. La 3000 rpm ori se incubează 20 min. la
temperatura de 200C
-Se dislocă uşor butonul de celule şi se observă apariţia aglutinării
Reactivul anti-D
Anticorpi monoclonali umani din clasa IgM, obţinuţi din culturi celulare
Se păstrează la 2-80C
Conservare cu NaN3-0,1%
Reactivul este pentru diagnosticul in vitro
Reactivi
Conţine anticorpi monoclonali de origine umană din clasa IgM, obţinut din culturi celulare.
Specificitatea şi reproductibilitatea sunt proprietăţi bine cunoscute la anticorpii monoclonali.
Majoritatea reactivilor anti-D monoclonali aparţin clasei de IgM.
Modul de lucru
I. Testul pe lamă
A. Testul rapid
Testul trebuie efectuat pe o suprafaţă ce are temperatura cuprinsă între 20-37 0C
-Se pune o picătură de reactiv Anti-D pe lamă
-Se adaugă o picătură mică de sânge total. Se omogenizează bine.
-Se roteşte energic lama 2 min. Se observă dacă apare aglutinarea
-Se citeşte rezultatul după 2 min. (suprafaţa uscată poate fi interpretată ca o reacţie fals-pozitivă.
B. Testul cu incubare
Se poate folosi sânge total sau suspensia de celule
-Se prepară o suspensie de 5-10% din celule ce trebuie testate în soluţie salină izotonică sau se
foloseşte sânge total
-Se pune câte o picătură de reactiv anti-D în cerculeţele lamei, ce se vor folosi
-Se adaugă o picătură de suspensie sau o picătură mică de sînge total şi se omogenizează bine
-Se incubează 30 minla 20-370C
-Se agită uşor lama şi se observă aglutinarea
II. Testul în tub
-Se pregăteşte o suspensie 3-5% din celule ce trebuie testate în soluţie salină izotonică
-Se pune o picătură de reactiv anti-D în tubul-probă
-Se adaugă în fiecare tub o picătură din suspensia de celule şi se omogenizează bine
-Se centrifughează 2 min. la 1000 rpm
-Se dislocă uşor butonul de celule şi se observă prezenţa aglutinării.
Dacă reacţia este negativă se incubează tubul 15 min. la 20 0C, se centrifughează 2 min la 1000 rpm,
se dislocă uşor butonul de celule şi se observă aglutinarea.
Anti-A Anti-B Anti-AB
Grupa A + - +
Grupa B - + +
Grupa O - - -
Grupa AB + + +
Testul pentru determinarea anticorpilor antistreptolizina O
Reacţia ASLO
Test calitativ şi cantitativ pentru explorarea stării de imunitate antitoxică faţă de toxinele
streptococului.
Testul este bazat pe reacţia de aglutinare. Testul permite stabilirea diagnosticului anginei
streptococice sau de infecţii streptococice, ca şi a celui de reumatism articular acut (RAA).
Menţinerea titrului ASLO crescut chiar şi la câteva luni după puseul reumatismal permite stabilirea
diagnosticului retrospectiv al bolii.
Principiul metodei
Reactivul folosit este o suspensie de particule latex de polistiren încărcate cu streptolizina O
stabilizată.
Reactivul a fost astfel preparat încât, în prezenţa unui titru ASLO normal de 200 ui/ml sau mai
crescut, să dea o aglutinare vizibilă a particulelor latex, fără diluarea serului.
Reactivi
1 flacon cu reactiv latex de 5 ml
1 flacon cu control pozitiv de 1 ml
1 flacon cu control negativ de 1 ml
1 plăcuţă pe care se efectuează reacţia
Material biologic
Serul de cercetat trebuie să fie clar şi proaspăt.
Plasma, serul lipemic ori contaminat poate determina erori în obţinerea rezultatelor. Dacă testul nu
poate fi efectuat imediat, atunci serul se păstrează la 2-8 0C, maximum 72 ore. Pentru o perioadă mai
îndelungată serul trebuie să fie păstrat congelat.
Modul de lucru
I. Testul ASLO calitativ

-Se aduc reactivii şi probele la temperatura camerei înaintea folosirii cu 30 min

-Se pun 2 picături (50 l) de control (+) în unul din cercurile plăcuţei de testare.
-Se pun 2 picături (50 l) de control (-) în al doilea cerc.
-Cu o pipetă se pun câte o picătură de ser (45 l) din fiecare probă în cercurile următoare.
-Se agită uşor suspensia de reactiv latex şi se pune în fiecare cerc folosit câte o picătură de reactiv.
Pentru omogenizare se foloseşte un beţişor pentru fiecare test în parte.
-Se roteşte plăcuţa 2 min şi se citeşte aglutinarea imediat lângă o sursă de lumină.
II. Testul ASLO cantitativ

-Se aduc reactivii şi probele la temperatura camerei, înainte de folosire cu 30 min.

-Se diluează probele 1/2; 1/4; 1/8 1/16 în soluţie salină izotonică. Se pot face diluţii şi mai mari dacă
este necesar
-Se pune 1 picătură (45 l) din fiecare diluţie în succesiunea de cercuri ale plăcuţei de testare
-Se agită reactivul latex şi se adaugă o picătură de reactiv în fiecare cerc de testare.
-Se omogenizează cele două picături folosind un beţişor pentru fiecare probă
-Se roteşte uşor placa 2 min. şi se citeşte rezultatul imediat în dreptul unei surse de lumină
Interpretarea testului
Reacţia ASLO negativă: obţinerea unei suspensii lăptoase, fără aglutinare, ca cea observată la
controlul negativ
Reacţia ASLO pozitivă: obţinerea unei aglutinări observată în cercul probei asemănătoare cu cea
observată la controlul pozitiv.
Reacţia ASLO indică starea de imunitate antitoxică faţă de streptococ.
Valori normale: între 0-200 ui
Valori crescute:
I. > 200 ui

La pacienţii care au avut în ultimele trei luni o angină streptococică sau alte infecţii streptococice
II. > 300 ui
În infecţii streptococice: glomerulonefrită acută streptococică, scarlatină, purpură reumatoidă
III. 600-2500 ui
În reumatismul articular acut, reacţia ASLO ajută în stabilirea diagnosticului retrospectiv al bolii,
deoarece titrul anticorpilor antistreptolizină O se menţine crescut timp de câteva luni după puseul
reumatismal acut.
Titrul ASLO creşte odată cu evoluţia puseului reumatismal. Reacţia ASLO este pozitivă în stenoză
mitrală, amigdalită acută streptococică, endocardita streptococică lentă.
Observaţii
Reactivii conţin azidă de sodiu ce se poate combina cu Cu şi Pb, putând asfel deveni explozibili.
Controlul pozitiv şi negativ a fost preparat din ser uman care a fost testat folosind metoda licenţiată
FDA şi s-a demonstrat că nu reacţionează cu anticorpii pentru AgHBs şi HCV.
Toate probele umane pot fi considerate potenţial infectate.
Reactivii şi controalele sunt stabile până la data expirării, dacă sunt păstrate la temperatura de 2-8 0C.
Reactivii nu se păstrează la congelator.
Testul pentru identificarea proteinei C reactive
Testul este utilizat pentru identificarea proteinei C reactive (CRP) în ser pentru diagnosticul unor
afecţiuni inflamatorii sau pentru monitorizarea inflamaţiei.
Principiul metodei
Reactivul CRP este o suspensie de particule latex de polistiren, marcate cu o fracţiune de
gamaglobulină a serului anti-uman CRP specific. Când CRP este prezentă în probă, se observă o
aglutinare ce indică un conţinut de 6 mg/l.
Reactivi
1 flacon cu reactiv latex de 5 ml
1 flacon cu control pozitiv de 1 ml
1 flacon cu control negativ de 1 ml
1 plăcuţă pe care se efectuează reacţia
Material biologic
Se foloseşte ser clar şi proaspăt.
Plasma, serul lipemic, ori contaminat poate duce la erori în obţinerea rezultatelor.
Dacă testul nu poate fi făcut imediat, serul se păstrează la 2-8 0C, pentru 72 de ore. Pentru o perioadă
mai îndelungată, serul trebuie păstrat congelat.
Modul de lucru
-Se aduc reactivii şi probele la temperatura camerei înaintea folosirii cu 30 min.
-Se pun 2 picături (50 l) de control (+) în primul cerc şi 2 picături în al doilea cerc al plăcuţei de
testare
-Se pune o picătură (45 l) de ser nediluat din fiecare probă în cercurile ce urmează
-Se agită uşor suspensia de reactiv latex
-Se pune în fiecare cerc folosit o picătură (45 l)
Pentru omogenizare se foloseşte un beţişor pentru fiecare test efectuat
-Se roteşte plăcuţa 2 minute şi se citeşte rezultatul imediat în dreptul unei surse de lumină
Interpretarea rezultatelor
Reacţia negativă: apariţia unei suspensii lăptoase, fără aglutinare, ca cea observată în controlul
negativ
Reacţia pozitivă: orice aglutinare observată la proba asemănătoare celei observate la controlul pozitiv
Proteina C reactivă nu este prezentă în serul pacienţilor aparent sănătoşi.
Determinarea CRP poate servi la monitorizarea activităţii inflamatorii, fie ca rezultat al
terapiei, fie al remisiunii spontane
Valori normale: <6 mg/l