BILET NR.

1.RAPORTUL LIMBA-GANDIRE : Limba şi gandirea se împletesc într-o unitate

indisolubilă, determinată de relaţiile lor comune cu activitatea cerebrală, pe fondul dezvoltării
sociale. Nu numai existenţa, dar esenţa însăşi a fiecăruia dintre cele două atribute umane este
condiţionată şi o condiţionează pe a celuilalt. Cele două atribuite fundamentale omului sînt
indispensabil legate printr-un (într-un) raport condiţionat de însăşi esenţa lor diferită: gîndirea
este ideală şi subiectivă, limba este materială şi obiectivă. Constituirea raportului coincide cu
începutul procesului de devenire umană, care înseamnă tocmai afirmarea conştiinţei şi a
limbajului în procesul activităţilor în comun care, în mod organic, 1). determină apariţia
conştiinţei apartenenţei la aceeaşi comunitate şi 2). impune încercarea de a comunica. Aşadar,
limba şi conştiinţa (prima formă de manifestare a gîndirii umane) sînt la fel de vechi şi
deopotrivă de condiţionate de constituirea societăţii, pe care o condiţionează în aceeaşi
măsură, condiţionîndu-se totodată una pe alta.

Din punctul de vedere al funcţiilor principale, limba şi gîndirea intră în raporturi diferite.
Gîndirea îşi desfăşoară funcţiile esenţiale în contactul omului cu realitatea lumii materiale.
Limba îşi desfăşoară funcţiile de bază în dependenţă de societatea umană. Funcţia centrală a
gîndirii este una de cunoaştere. Ea se sprijină, însă, derivă din cea de reflectare a lumii
realului şi se constituie în bază a funcţiei de transformare a realităţii. Funcţia esenţială a
limbii este cea de comunicare între membrii aceleiaşi comunităţi. Acesteia îi este, însă,
imanentă funcţia cognitivă, care implică formularea şi exprimarea gîndirii. Gandirea
stimulează limba. Limba organizează gandirea.

2.STABILITATEA SI VARIABILITATEA SEMNULUI LINGVISTIC: Aceasta

caracteristica, numai aparent contradictorie, deriva din complexitatea relatiei dintre
seminificat si semnificant, a raportului dintre semn si obiect, arbitrare si motivare in acelasi
timp, din caracterul natural si conventional totodata a limbii, din caracterul ei concomitant
ideal si material, din functia de comunicare in sincronie si diacronie, din cea de formulare si
exprimare a gandirii sin in cea cognitive, din relatiile complexe cu societatea, de dependenta
si de interdependenta in acelasi timp, din pozitia pasiva si cea active a vorbitorului. Absenta
unei conditionari de obligativitate a relatiei interioare semnului lingvistic, il face pe acesta
stabil. In acelasi timp, existent unor conditionari intre semnificant si semnificat oblige
comunaitatea de vorbitori la pastrarea acelorasi semen, nemodificate, care numai astfel pot
semnifica exact. Modificarea semnului urmeaza, insa, schimbarii conditionarilor,a motivarii.
Orice semn lingvistic isi afla motivarea de esenta in interiorul intregului system semiotic;
orice schimbare ar trebui sa provoace tulburari in sistem. Limba este un fenomen social, dar
nu are caracter de clasa; aceasta inseamna ca stabilitatea sistemului si a semnului este
conditionata de functia sociala a limbii, care nu poate secunda rasturnarile internevite in
structura sau in suprastructura societatii; semnul lingvistic trebuie sa asigure intalnirea, prin
semnificatia sa, in sincronie, a membrilor aceleasi comunitati, indifferent de pozitia sociala,
iar in diacronie, a generatiilor successive ale aceleasi colectivitati. Din acest punct de vedere,
limba este cea mai rezistenta la tendintele reformatoare sau revolutionare, impunandu-si
caracterul stabilizator. Relatia limba-vorbire asigura atat stabilitatea semnului, prin imaginea
sociala a complexului sonor si a reprezentarii obiectelor, cat si variabilitatea lui, prin
realizarile inividuale ale limbii, in vorbire. Semnul lingvistic este stabil in sincronie cu
vorbitorul si este variabil in diacronia sistemului.

3.a) Bielorusă- familia indo-europeana, ramura slava, grupul oriental; sintetica si in cea mai
kica masura, analitica

Latina- familia indo-europeana, ramura italica, grupul latino-falisc; flexionara.

b) ÎNCRENGĂTURILE

- în: morfem lexical

- crengă: morfem lexical central( radacina)

- turi: morfem lexical

- le: morfem gramatical