Iarnă de poveste

Uite, a venit ză pada

S-a umplut îndată strada
Casele sunt albe, toate,
Ca în basme fermecate.

Nu mai stau o clipă -n casă

Uit de lecții și de masă
Gâ ndul cel ghiduș îmi vine
Haideți iute lâ ngă mine...

Derdelușul este gata

Am uitat să-i spun lui tata...
Nu știam că zboară bine
De mă prinde-i vai de mine...

Vin bă ieții de pe stradă

Facem omul de ză padă.
Avem numai un tăciune
Oare vede drumul bine?

Cred că neaua e cam rece

Nici o fată nu mai trece...
Că ci ză pada cea poznașă
Le-a intrat pe sub că mașă .

Facem bulgă ri albi, de ghiață ,

Mâ na iute ne îngheață
Ne-am juca un an și-o vară
Unde-i bine ca afară ?

Noaptea cade, frigul vine

Mama spune: – Hai cu mine
Timp de joacă mult mai este
Este timpul din poveste.
Când liniștea e cea care cuvântă

În luna asta, nu știu cum se face,

Că frigul în colinde se preface,
Iar fulgii mari, cum se aștern pe mâ nă
Devin povești frumoase ca o zâ nă .

Și ninge, ninge... Ninge de o viață ,

Fereastra se îmbracă -n flori de gheață,
Iar vâ ntul se aude dinspre ușă,
Îngrijorâ nd pisica jucă ușă .

Ză pada cerne în amiaza-mare

Ca o stră veche binecuvâ ntare.
Bunica tace și privește norii:
„Vor mai veni prin nea colindă torii?”

Apoi, mâ nia cerului slă bește

Și-o larmă veselă o-nlocuiește.
Sunt zeci de cușme, haine și fulare
Ce invadează neaua prin culoare.

Se fac poteci, ce șerpuiesc cu greu

Ce duc spre oameni și spre Dumnezeu.
Spre seară-i gata cel mai mic că tun
Să -l viziteze-n noapte Moș Crăciun.

Copiii stau cuminți, pe sub perdea,

Ca să primească-n dar o acadea.
De-odată ... doamne, te cuprind fiorii...
Bunica strigă : – Vin colindă torii!

Iar casa noastră mică, de la țară ,

Devine cer și câ mp de primă vară .
Colinda veche, simplă, româ nească ,
Înnobilează prispa ță ră nească .

Se-aud în noapte, prin tulpini de sâ ngeri,

Copii ce câ ntă ca un cor de îngeri:
– Veniți cu noi, în noaptea asta sfâ ntă ,
Câ nd liniștea e cea care cuvâ ntă .

Coboară din cetini Crăciunul cel Bun

În lumea aceasta să racă de datini,
Cu lipsuri nă scute în trist anotimp,
Doar iarna mai bate în geamul odă ii
Iar Moșul ajunge, el singur, la timp.

Nu știu cum rezistă în anii de criză

De unde-are bani de noi jucă rii,
Dar Moșul sosește cu sacul în spate
Nimic nu-l oprește să vină , copii.

Cling, cling, se aud pe poteci clopoțeii.

Colindul ră sună în colțul de sat.
Copiii cu suflete calde așteaptă
S-apară moșneagul tot anul visat.

Iar Moșul sosește cu daruri alese.

El vine mereu la ceas de Ajun.
Nicicâ nd n-a lipsit. Primiți-l în noapte:
Coboară din cetini Crăciunul cel Bun.

Asta îmi doresc, moșnege!

Moș Cră ciun, îți fac scrisoare.

Oare tu știi româ nește?
Sau, ca să -nțelegi mai bine,
S-o traduc în englezește?

Să știi că am fost cuminte

Și-am luat note foarte bune.
Dacă mergi la noi în școală,
Toți profesorii-ți vor spune.

Acum, anu-i pe sfâ rșite,

Și Cră ciunul iată, vine,
Moșule, să pleci devreme,
Ca să treci și pe la mine.

Casa noastră este albă .

Intră -n curte fă ră frică.
Azorel nu o să latre,
Doarme-n cușca lui cea mică.

Moșule, nu fă risipă,
Unul, doi bă nuți și gata.
S-o ții tâ nă ră pe mama,
Să -l ții să nă tos pe tata,

Asta îmi doresc, moșnege,

O familie frumoasă ,
Un bră duț, un foc în sobă
Și-un colind, la noi în casă .

Scrisoare către Moș Crăciun

Moșule, nu-ți cer nimica.

Nu vreau daruri să primesc,
Dar pe doamna-nvă ță toare
Ț ie vreau să ți-o pâ ră sc.

Toată ziua lecții, lecții...

Alfabetul e prea lung,
Timp de joacă nu mai este,
Orele nu mai ajung.

Teste grele și probleme

Asta facem ziua toată .
Moșule, te rog, ai milă
Fă și tu ceva odată !

Vino iute că tre școală

Ia-l pe Rudolph, ia-i pe toți,
Iar pe doamna-nvă ță toare
Sui-o-n sanie, de poți.

Du-o repede, moșnege,

Într-o țară oarecare.
Dar ai grijă , mare grijă
Pâ nă pleci, să nu coboare.

Să -i prezinți toți spiridușii

Fabricii de jucă rii.
În Laponia e bine,
Patru ani te rog s-o ții.

Asta e dorința noastră

Și atâ t ne e solia.
Iar scrisoarea o semnează
Toți copiii dintr-a-ntâ ia.
Moșule, ce e cu tine?

Moșule, ce e cu tine,
Ești puțin cam obosit?
Sau... te rog să-mi spui pe față :
Ești cumva îndră gostit?

Poate ai și tu probleme.
Toți copiii te doresc,
Drumul nu se mai sfâ rșește,
Renii poate obosesc...

Liste lungi, cadouri multe,

Iar tu ești cam bă trâ nel...
Mulțumesc pentru pă pușă ...
Însă eu... sunt bă iețel!

Iar Iolanda, blonda creață ,

Plâ nge biata și se-nchină :
A gă sit sub brad aseară
Un... ciocan și o mașină.

De aceea-ntreb cu teamă :
Moșule, e totul bine?
Fă-ți un set de analize,
Tu ești totul pentru mine!
 Moș Crăciun a-ntârziat

Vine iarna și-i grăbită

Să acopere cu nea
Tot cartierul, toată strada,
La sfârșit, căsuța mea.

Omul de zăpadă-n curte

Este tare fericit.
A aflat că de la munte
Mii de brazi au poposit
În ghivece-ncăpătoare
Pe la case de copii.
Iar când va fi sărbătoare
Numai Moș Crăciun o ști
Să împartă cu iubire
Multe, multe jucării.

- Moșule, te rog din suflet

Pe la mine ca să vii!
Că am fost așa cuminte
De vreo două săptămâni!
Am făcut curat în casă
M-am spălat chiar și pe mâini!

Note am luat de zece

Cât să-ncapă-n sacul tău
Greu de nu îl poate duce
Rudolf cu tot neamul său.

Pe motan l-am obligat

Să învețe-o poezie
Că stau prost la memorat
Încă din bebelușie.

Ce să-ți spun, decoru-i gata,

Toate stelele-s la loc.
L-am rugat chiar și pe tata
Să facă un strașnic foc.

Mama face de aseară

Poale-n brâu (moldovenești).
Nu cred că te lasă pofta
Pe noi să ne ocolești.
 Te aștept în pragul casei
Cu motanul și-un cocoș.
Am cam înghețat, vezi bine,
Fir-ai tu să fii de Moș!!

Nu te supăra pe mine
Că sunt mic și mă pripesc.
Moșule, să vii pe seară,
Că doar știi că te iubesc!

Crăciunul în sat
 Satul își ascunde fața
Că i-a-ncărunțit mustața
Vântul năzdrăvan, în joacă,
L-a pudrat cu promoroacă.

Iarna, și mai năzdrăvană,

Cu căciulă și cu blană,
I-atârnă de pălărie
Țurțuri colorați, o mie.

Cum nu e loc de tocmeală,

Îi mai pune și beteală,
Iar fularul de chirpici
Îl spoiește cu sclipici.

Pe paltonul apretat,
Săniuțele-au plecat,
Cu argint de pe tălpici,
Să-l brodeze cu arnici.

Iară când se înserează,

Toți copii-n pat visează
Bradul verde în pridvor
Ce le cântă-ncetișor:

- Nani, nani, puișor

Șade iarna-n foișor.
Ea promite, și la anul,
S-aducă fulgi cu toptanul.
 Greva spirdușilor

Moș Crăciun este poznaș

A dat iama prin oraș

A intrat prin magazine

Și-a ieșit încărcat bine

Cu saci plini de jucării

Să împartă la copii.

Îl întreb: (nu pot să tac)

- Spiridușii ce mai fac?

- Să îți spun? S-au revoltat

Și în grevă au intrat,

Spune Moșul cam spășit.

S-au săturat de muncit

Pe fursecuri delicioase.

Vor salarii serioase.

Câte-un cozonac pufos,

Un curcan mai arătos

Câte-o sută de sarmale

Mere, nuci și portocale.

Ba mai vor și covrigei

Prinși în coadă la căței!

Doamna mea, precum se știe,

Stă doar la bucătărie

 Coace singură de zor,

N-are niciun ajutor.

M-aș duce acasă-ndat,

Dar sunt foarte ocupat.

Spiridușii stau degeaba

Nu vor să înceapă treaba,

Jucării să meșterească

Pe mine să mă scutească

De umblat prin magazine

Că-s bătrân. Zău că îmi vine

Să mă las de meserie

Că am anii cam o mie.

Să-ți spun, m-am cam săturat

De umblat în lung și-n lat.

- He, he, hei! Mulți înainte!

Moșule să ții tu minte

Când mai dai de-așa necazuri

Să ne spui. Nu facem nazuri.

Ne-om ruga noi de mămici

Să le facă la pitici

Cozonaci, curcani, sarmale.

Spiridușii dumitale

Așa de bine plătiți

Vor fi tare mulțumiți.

Se vor pune pe muncit,

 Pe cioplit și meșterit.

Moșu-i tare mulțumit

Un pic cam nedumerit

Mă întreabă buclucaș:

- Iară tu ,copil poznaș,

Tu ce treabă poți să faci?

Ne ajuți la cozonaci?

- Eu…eu voi căuta-n zăpadă

Câinii cu covrigi în coadă.

 Toamna, prietena mea

Toamnă, toamnă, ce mai stai?

Este frig. Un ger cumplit.
Hai în casă, bem un ceai
Și ne punem pe citit.

Iar când iarna-i pe colină

Ne băgăm în dormitor.
Sper că nu vrea ca să vină
Cu noi la televizor!

Că nu-i dau papuci de casă,

Ceai și cozonac cu mac,
Să stea, mama dac-o lasă,
În căsuța din copac!

Fulgișorii călători

Violeta Mihăeș

Fulgișorii moi de nea,

La hotel stau în vâlcea
Și așteaptă să-i conducă
Un crivăț cu dor de ducă

Pe aripile lui reci,

Peste câmp, peste poteci,
Să îi lase undeva
Unde lor le va plăcea.

-Uite, ′colo-n vale-o casă

Primitoare, arătoasă,
Cu ferestre luminate
Care strălucesc în noapte.

Acolo vreau să rămân!

Crivățule, de ești bun,
Te rog să te-oprești mata
Ca să pot ateriza!

Și așa, încet, încet,

 Iarna-ntinde un tapet
De argint și stele-albastre.
Flori de gheață pune-n glastre.

Fiecare fulg grăbit,

Cuibul drag și l-a găsit.
De-au umplut întreagă valea
Și au astupat cărarea.

Însă nouă nu ne pasă

Că stăm la căldură-n casă.
Iar când vrem să explorăm,
Săniuța o chemăm.
 Dar n-a fost o întâmplare,
Iarna o așteaptă-n cale
Cu fulgi mii și țurțuri reci,
Ger ce-ngheață lungi poteci.

Toamna o roagă să aștepte

Că mai are niște trepte
Din oraș de măturat.
Crizanteme de pictat.

S-o mai lase-o săptămână,

Să nu fie așa haină!
Însă Iarna, nici nu vrea
Nici măcar o zi să-i dea.

Vrea să o vadă plecată

De prin țară alungată
Să se ducă hăt, departe,
Unde-s zările deșarte.

Iar de nu vrea să asculte

Va trimite multe, multe,
Armate de fulgi și vânt.
S-o închidă sub pământ.

Vai de capul ei, săraca,

Haideți să-i deschidem poarta,
Toamna s-o chemăm în casă
Iarna e prea urâcioasă!