Sunteți pe pagina 1din 6

Capitolul 4.

2 INVESTIȚIILE
CONCEPTUL ȘI STRUCTURA INVESTIŢIILOR.
INVESTIȚIILE PENTRU AFACERI, ÎN STOCURI ȘI REZIDENȚIALE
CUVINTE CHEIE:
 Investiții
 Investiția de înlocuire
 Investiția netă
 Investiția brută
 Multiplicatorul static al investiţiilor
 Investiția autonomă
 Investiții pentru afaceri
 Investiții în stocuri
 Investiții rezidențiale

ÎNTREBĂRI ȘI PROBLEME DE DISCUTAT:


1.Definiți și clasificați investițiile după efectul asupra stocului de capital
2. Definiți și clasificați investițiile după destinația lor
3. Care este sursa de finanţare a investiţiei de înlocuire?
4. Care este sursa de finanţare a investiţiei nete?
5. Ce este şi cum se determină multiplicatorul static al investiţiilor?
6. Explicați relația dintre investiţii și rata reală a dobânzilor
7. Prezentați stadiile circuitului capitalului productiv?
8. Cum se exprimă cererea şi oferta de locuinţe?

CONCEPTUL ȘI STRUCTURA INVESTIȚIILOR


Investiţiile sunt reprezentate de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru crearea de fonduri fixe,
pentru refacerea şi completarea fondului existent, dar şi pentru dezvoltarea şi perfecţionarea
acestuia.
În sens larg, investiţiile sunt considerate achiziţii de active şi astfel ele sunt sursă de bogăţie.
În sens restrâns, investiţiile reprezintă partea din venitul naţional cheltuită de întreprinderi
pentru achiziţionarea de bunuri de producţie.
A. După efectul asupra stocului de capital
Investiţie de înlocuire (Iî)
- are ca efect menţinerea stocului de capital fix (Kf) existent.
Sursa de acoperire a cheltuielilor este amortizarea, ca expresie monetară a consumului de
capital fix.
Investiţie netă (In)
-are ca efect sporirea stocului de capital tehnic (Kt), adică sporirea stocului de capital fix (Kf) şi
a celui de capital circulant (Kc).
Sursa de acoperire a cheltuielilor necesare investiţiei nete este economisirea.
Investiţia brută (Ib)
- are drept efect formarea brută de capital

1
Acea parte din venit cheltuită pentru menţinerea şi creşterea stocului de capital fix, precum şi
pentru creşterea stocului de capital circulant. Ib = Iî + In
B. După destinația lor
-investiţii pentru afaceri, care au ca rezultat constituirea, menţinerea şi creşterea stocului de
capital fix
-investiţii în stocuri de materii prime şi materiale, de producţie neterminată sau de produse
finite (capital circulant)
-investiţii imobiliare sau rezidenţiale.
C. Din punct de vedere al proprietarului
-investiţii private, realizate de sectorul privat
-investiţii publice, realizate de sectorul public
D. Din punct de vedere al țării de origine a capitalului investit.
-investiţii interne, realizate în interiorul aceluiași stat
-investiţii externe, efectuate în alte țări sau de către alte state

INVESTIȚIILE PENTRU AFACERI

Teoria neoclasică a investiţiilor pentru afaceri se bazează pe idea că rata investiţiilor


este funcţie de viteza de ajustare a stocului de capital fix la nivelul optim.
Stocul optim de capital este un stoc determinat pe termen lung, iar mărimea sa este funcţie de
costul utilizării şi de efectul utilizării.
Decizia de a investi se fundamentează pe calcule de eficienţă care compară
productivitatea marginală a capitalului fix (WmgKf ) cu costul marginal al capitalului fix
(CmgKf).
WmgKf = CmgKf

2
FUNCȚIA INVESTIȚIILOR

INVESTIȚIA AUTONOMĂ

-este acea parte a investiţiilor reale independentă de mărimea venitului naţional şi care determină
creşterea lui.
Ea este influenţată cu precădere de factori concurenţiali, cum ar fi, de exemplu, modernizarea
firmelor pentru a reduce costurile de producţie.

MULTIPLICATORUL INVESTIȚIILOR
K - arată cum se modifică venitul ca urmare a creşterii investiţiilor cu o unitate.

Multiplicatorul este un principiu de analiză ce explică efectele investiţiilor asupra creşterii


venitului; reprezintă coeficientul de creştere a venitului naţional raportat la un volum adiţional de
investiţii.
El este un coeficient supraunitar. ΔY = K ΔI
K= ΔY/ΔI;
k = 1/(1-c') =1/s‘

3
ACCELERATORUL INVESTIȚIILOR
-reflectă raportul dintre sporul investiţiilor (ΔI) şi creşterea consumului, a cererii de bunuri de
consum (ΔC).
a = ΔI/ ΔC
Atât investiţiile cât şi stocul de capital creat sunt funcţie de venit. Relaţia dintre investiţia netă şi
modificarea venitului este exprimată cu ajutorul acceleratorului.
Teoria acceleratorului presupune reacţia imediată a stocului de capital la creşterea cererii.
Teoria q a investiţiilor consideră că în fundamentarea deciziei de a investi, urmărind realizarea
stocului optim, pe lângă relaţia dintre productivitatea marginală a capitalului şi costul marginal al
acestuia mai sunt şi alţi factori care îşi manifestă influenţa:
-costurile de instalare a capitalului fix, care se particularizează prin aceea că sunt proporţionale
cu mărimea investiţiei şi sunt temporare.
-creşterea preţului capitalului într-o proporţie mai mare decât preţul forţei de muncă
-creşterea ratei dobânzii
Teoria q Tobin a investiţiilor consideră că investiţiile sunt influenţate de valoarea de piaţă a
firmelor, de costurile de reproducţie ale acestora.
Coeficientul q Tobin poate fi determinat cu ajutorul unei relaţii formale, ca raport între
valoarea actualizată a randamentelor noii investiţii şi costul marginal al investiţiei.
Valorile sale pot sugera că:
q > 1 - există interes pentru investiţii
q = 1 - stocul de capital este optim
q < 1 - este indicată reducerea stocului de capital.

4
Pentru a aprecia relaţia firmei cu piaţa ca element de fundamentare a deciziilor de investiţii, q
Tobin poate fi calculat ca raport între valoarea de piaţă a titlurilor financiare ale firmei şi costul
de înlocuire a valorii reale a firmelor.
Astfel calculat q Tobin poate sugera că:
q > 1 firma fiind supraevaluată se vând acţiuni
q = 1 reflectă starea de echilibru
q < 1 firma este subevaluată şi se cumpără acţiuni.
INVESTIȚIILE ÎN STOCURI

Formele pe care le îmbracă orice capital productiv în circuitul său pot fipuse în corelaţie cu
componentele investiţiilor în stocuri.
Circuitul capitalului productiv cuprinde trei stadii:
1. aprovizionarea – când capitalul în formă de bani este cheltuit pentru aprovizionarea cu
bunuri de producţie.O parte din aceste bunuri de producţie sunt materii prime, materiale care
parţial sunt introduse în procesul de producţie şi o altă parte se constituie în stocul de materii
prime şi materiale.
2. producţia – când bunurile de producţie devin capital tehnic, deci capitalul există în forma
productivă. Continuitatea procesului de producţie ca un proces de combinare a factorilor de
producţie, generează existenţa elementelor de capital circulant în diferite faze ale producţiei sub
forma stocurilor de producţieneterminată.
3. desfacerea – când bunurile produse îmbracă forma stocurilor de produse finite ca ofertă şi
care în urma vânzării, recuperează capitalul bănescinvestit iniţial.
Factorii determinanţi ai investiţiilor în stocuri :
 volumul aşteptat al vânzărilor cu care investiţiile în stocuri sunt într-o relaţie pozitivă.
 costul păstrării stocurilor care la un nivel ridicat determină reducereastocurilor şi implicit a
investiţiilor în stocuri.
 rata dobânzii cu care orice investiţie este într-o relaţie negativă, (creşte una scade cealaltă)
 posibilităţile de aprovizionare ritmică cu cât sunt mai mari cu atât investiţiile în stocuri vor
fimai mici.
 fazele ciclului economic care în fazele de prosperitate pot determina o creştere a investiţiilor
în stocuri datorită optimismului întreprinzătorilor, iar în fazele de recesiune investiţiile în stocuri
privite ca imobilizări pot creşte datorită scăderii cererii de bunuri şi implicit a vânzărilor.

INVESTIȚIILE REZIENȚIALE

Investiţiile rezidenţiale sunt considerate acele cheltuieli din venit făcute pentru construirea de
locuinţe noi.
Investiţiile rezidenţiale sunt sub influenţa cererii şi ofertei de locuinţe.
Cererea de locuinţe este o cerere pentru stocul de locuinţe existent şi este influenţată de
-averea indivizilor în sensul creşterii cererii pe măsură ce creşte averea,
-venitul net real al altor active cu care cererea de locuinţe este în relaţie negativă,
-venitul net obţinut din proprietatea asupra locuinţei, caz în care determinantă este diferenţa
dintre chirie şi costul întreţinerii locuinţei.

5
6