Cursul 8, Semestrul II, I.S.

Bizantul intre 1204-1261

Dupa cucerirea Constantinopolului in 1204 de catre latini, imperiul Bizantin s-a impartit in
trei centre de rezistente “grecesti”:

 La Niceea, sub conducerea familiei Lascaris

 La Trebizonda, pe coasta de S-E a Marii Negre condus de Cobneni
 La Epir cu capitala la Arta, sub conducerea Anghelilor.

Toate aceste trei centre vor lupta timp de o jumatate de secol pana in anul 1261 sa
recucereasca Constamntinopolul si sa refaca unitatea Imperiului Bizantin.
Capitala “Bizantului din exil” va fi Niceea, oras bine aparat, situat la intretaierea marilor
drumuri comerciale si avand in jur campia fertila a Bitiniei.
Primul imparat Lascarit a fost Teodor I Lascaris (1205-1222). Proclamat imparat la Niceea
in anul 1205, el a primit coroana imperiala abia in anul 1208.
Mic de statura vioi si cu o capacitate de munca uimitoare, Teodor I Lascaris s-a dovedit a fi
un “luptator aprig si de nastavilit” impotriva cruciatilor latini, cautand sa-i alunge atat din Asia Mica,
cat si din Peninsula Balcanica.
In anii 1205-1214 el a reusit sa opreasca inaintarea continua spre Rasarit a cruciatilor,
incheind cu acestia in 1214 pacea de la Nymphaion. In acelasi an a reusit sa alipeasca la imperiul sau
Paflagonia, teritoriu apartinand Trebizondei. In anul 1219, Teodor I a incheiat un tratat cu Venetienii,
acordandu-le acestora vechile privilegii comerciale. In textul tratatului, imparatul de la Niceea a fost
numit “imparat al Grecilor”, ceea ce inseamna ca imperiul de la Niceea era deja socotit la vremea
aceea mostenitorul legitim al imperiului Bizantin.
Teodor I a murit la Niceea la inceputul anului 1222. pentru a proteja statul Niceean de
izbucnirea unei lupte pentru putere, el nu i-a lasat tronul unicului sau fiu nevarstnic, cum s-ar fi
cuvenit traditiei, ci unui om capabil care poseda calitatile necesare unui imparat, ginerele sau Ioan
Ducas Vatatzes.

Noul imparat Ioan III Ducas Vatatzes (1222-1254) s-a dovedit a fi un mare om de stat, iubitor de
cultura, inzestrat cu calitati politice si militare deosebite.
A fost casatorit de doua ori: cu Irina, fica lui Teodor I Lascaris si cu Constanta Ana, fica
regelui German Frederich II Hohenstaufen.
In anul 1224, Ioan III Vatatzesa reusit sa cucereasca aproape toate posesiunile latinilor din
Asia Mica. Prin intelegerea din 1225, latini au mai pastrat doar Nicomidia si coasta Asiatica din fata
Constantinopolului. In acelasi an (1225), Ioan III a recucerit insulele Lesbos, Samos, Chios si Icaria,
iar putin mai tarziu si Rodosul.
Prin promovarea unei politici economice intelepte, el a reusit in scurt timp sa faca din
Imperiul de la Niceea un stat puternic si prosper.
Situatia stabila si prospera a imperiului i-a permis lui Ioan III Vatatzes sa inceapa o
campanie de alungare a latinilor din Balcani. Dupa anul 1240, teritoriul Imperiului Latin s-a micsorat
mereu.

1
 Ioan III a folosit cu succes, in recucerirea de teritorii de la Latini, tactica simpla a razboiului
de uzura, evitand bataliile decisive. Cetatile recucerite le-a reconstruit si le-a intarit cu garnizoane
puternice, iar pe prizonieri i-a stramutat in imperiul sau.
Profitand de faptul ca Mongoli au crutat imperiul Niceean, Ioan III a patruns in Europa si a
cucerit, in dec 1246, Tesalonicul.
Ioan III Vatatzes a murit la 3 noiembrie 1254 la Nymphaion, lasand un imperiu prosper si cu
un teritoriu mult marit (dublu fata de cel din vremea lui Teodor I Lascaris).

A urmat la conducerea Imperiului fiul sau Teodor al II-lea (1254-1258) care si-a luat numele
de familie al mamei sale Irina Lascaris. El a fost un imparat intelept, un mare sprijinitor al culturii
Bizantine, facand din Niceea un puternic centru cultural.
Pentru a promova oameni noi la conducerea imperiului, uni de conditie modesta, el a
eliminat o serie de demnitari aristrocrati din administratie, pe care si ia facut dusmani. Depilda cele
mai influente persoane din anturajul sau, George Muzalon si George Acropolites, nu au avut o origine
prea inalta.
Teodor al II-lea a pastrat cea mai mare parte a teritoriilor cucerite de tatal sau. A murit la 16
august 1258 la doar 36 de ani.
A lasat ca urmas la tron pe fiul sau minor Ioan al IV-lea Vatatzes (1258-1261).
Fiind minor, acesta a fost pus sub o regenta, formata din George Muzalon si Patriarhul
Arsenie.
La 9 zile de la moartea lui Teodor al II-lea , George Muzalon, pe cand se afla in Biserica la
slujba parastasului, a cazut prada el si cei doi frati ai sai unui complot organizat de Mihail al VIII-lea
Paleologul.
Noul tutore al lui Ioan al IV-lea, Mihail Paleologul a fost numit in toamna anului 1258 mare
despot, iar in ianuarie 1259 Patriarhul Arsenie l-a incoronat ca imparat asociat.
Patriarhul i-a pus lui Mihail Paleologu conditia ca la implinirea majoratului Ioan al IV-lea sa
devina singur imparat.
In calitatea sa de imparat asociat, Mihail al VIII-lea a avut in scurt timp (1259-1261) o
ascensiune fulgeratoare, datorita atat meritelor sale militare cat si situatiei politice create.
In primavara anului 1259 cu ajutorul fratelui sau Ioan Paleologul, Mihail al VIII-lea a obtinut
o importanta victorie la Pelagonia in Macedonia, impotriva unei cualitii formata din: regele Manfred
al Siciliei, Manuil al II-lea al Epirului si Guillaume de Vilehardouin, principe de Ahae.
In anul 1261, Mihail al VIII-lea Paleologul a incheiat un tratat cu Genova, principalul
concurent al Venetiei .
La 25 iulie 1261, strategul sau Mihail Strategopol, cu o armata modesta, a reusit sa
recucereasca Constantinopolul, profitand de lipsa de moment a garnizoanei capitalei. Baldoin al II-lea
nu a avut timp decat sa fuga.
La 15 august 1261 Mihail al VIII-lea a intrat solemn in stravechea capitala Constantinolol
prin poarta de aur, iar in curand s-a incoronat ca imparat al imperiului Bizantin in Biserica Sf Sofia,
incalcand astfel promisiunea facuta patriarhului Arsenie, ca il va lasa pe Ioan al IV-lea sa devina
singur imparat. Mai mult Mihail al VIII-lea l-a orbit si exilat pe Ioan al IV-lea.
In 1272, Ioan al IV-lea a fugit la curtea lui Carol de Anju, fratele lui Ludovic al IX-lea insa
ulterior s-a intors. Imparatul Andronic al II-lea urmasul lui Mihail al VIII-lea s-a purtat bine cu el, pe
la mijlocul anilor 80, Andronic al II-lea s-a intalnit cu Ioan al IV-lea. Acesta din urma si-a confirmat
renuntarea la drepturile sale la tron si i-a aratat lui Andronic pacatul tatalui sau.