„Sistemul educational din Romania.

Cum sa nu il iubesti?!

Dupa ce termini gimnaziul, te duci cu forte proaspete la abatorul mental si spiritual,

căruia i se mai spune si liceu. Totul pentru o diploma de hârtie, cu poza ta spânzurată
pe ea, pentru care inveti din rupte 4 ani întregi, te trezești in fiecare dimineața cu
spaima si scarba, gândindu-te ce orori te mai asteapta in acea zi. Dar, de parca nu ar fi
de ajuns, mai trebuie sa inveti materii nefolositoare, sa le memorezi asa cum ti se
dictează, pentru ca mai apoi sa stai înțepenit 3 ore intr-o banca de un metru pătrat si
sa tutui toate prostiile pe care le-ai reținut, pentru ca termenul invatat este impropriu.

But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coala A4 care
atesta ca, intr-adevăr, ai fost distrus mental, fizic si psihic in ultimii 4 ani cu brio.
Dupa cum stim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, si in viata mea nu m-
am simțit mai indignat si mai jignit decat astăzi, cand mai aveam putin si ieșeam din
clasa, pentru ca in urma eforturilor susținute de a revizui materia predata in ultimii 3
ani, pe langa temele zilnice, am fost anuntați intr-un mod foarte placut ca ne-am
descurcat execrabil, ca nu suntem buni de nimic, ce mai, inca un pic si ne zicea ca
degeaba mai încercam sa trecem anul si sa intram in bac, pentru ca oricum nu vom
reusi sa-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învățământ românesc si

unele cadre profesorale pur si simplu mirifice, m-au facut sa imi pun intrebari
serioase cu privire la viitorul meu si al colegilor mei, precum si la viitorul tării… Un
sistem care se bazează pe învățare reproductivă, a unei materii învechite (predata
cate-odata de niste profesori mai învechiți decat materia in sine), care cere elevului
mai mult decat poate acesta duce, si, de ce nu, niste cadre didactice puse acolo numai
ca sa il streseze, făcând câteodată si abuz de putere, ca doar de, e fain sa faci asta, si
care considera ca materia lor e cea mai importanta, singura din programa chiar, asa ca
temele pentru acasa si lecțiile pe care elevul trebuie sa le învete, sunt îndeajuns de
stufoase incat sa ocupe întregul timp al acestuia.

Si totuși consideram ca ai reusit sa iti iei bucățica aia de hârtie. Ajungi dupa la
facultate, sau chiar mai rau, direct in piața muncii fara sa stii cu ce se mananca
munca, dar, nu-ti face griji, stii in caz ca vine un isteț de la show-uri cu prosti sa ii
faci o analiza completa pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, sa ii calculezi
înclinația marginala spre consum a baicoianului tipic, sa ii spui care sunt oasele care
alcătuiesc membrul inferior (si centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la
strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, ii mai explici cum sa devina un
antreprenor de succes, asta ca sa isi schimbe slujba de tot rasul. Il convingi ca slujba
sa e de tot rasul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, ii prezinți o varianta mai
profitabila, făcând analiza pe piața muncii, ii afli profilul psihologic, ca sa vezi si ce i
se potrivește… Intre timp faci gimnastica acrobatică si ii explici domnului de ce
uleiul nu se dizolva in apa: pentru ca apa este o molecula polară, iar uleiul nu este
polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), ii derivi o functie logaritmica, pentru
ca mai apoi sa poti sa calculezi cum se modifica rezistența intr-un potentiometru de
volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara.
Va intreb si pe voi, cei care cititi articolul… Vi se pare mult? Este! Si asta e o mica
parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

Si multi o sa spună: Daca nu-ti convine, lasa-te de scoala! Principalul beneficiar al

educației este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulțumit de acest sistem bolnav, nu
sunt primul, si pana nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau sa
demonstrez nici cat de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau
nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur si simplu sa imi exprim nemulțumirea fata
de un sistem care ar trebui sa ma ajute, dar mai mult imi face rau.”