Sunteți pe pagina 1din 4

Tema

Citeste critica argumentelor

Scrie titul si raspunde la intrebari

1. Ce este argumentarea? Dar contra- argumentarea?

2. Care este structura argumentarii?

3. Ce presupune analiza argumentarii?

Trimite tema pentru verificsre eventual notare!!!

Critica argumentelor

Atunci când nu suntem multumiii cu ceea ce ni se spune


sau cu ceea ce citim, ne întrebãm ori întrebãm pe cineva „de
ce?“ sau „cum este posibil?“ Argumentarea prezentatã ca
rãspuns la aceste întrebãri poate fi satisfãcãtoare sau nu. Sã
presupunem cã ea nu ne multumeste. În acest caz va trebui
sã argumentãm noi de ce nu o putem admite. Vom face acest
lucru cu mare atentie, pentru a nu repeta greselile interlocu-
torului nostru. Vom opune deci o argumentare unei alte argu-
mentãri, adicã vom construi o contraargumentare. Sã vedem
în ce mod.

Situatiile în care considerãm cã este cazul sã contraar- gumentãm pot fi variate. Ele presupun
însã o procedurã asemãnãtoare, indiferent de motivatia pe care o avem. Sã o numim
procedura celor cinci pasi, anume:
1. Întelegerea si reformularea în cuvinte proprii a informa-
tiei cuprinse în ceea ce ni se transmite.
2. Încercarea de a separa concluzia de premisele argumen-
tului (concluzia nu apare în mod obligatoriu la sfârsit).
3. Aranjarea premiselor în ordine logicã (ele putând fi pre-
zentate în orice ordine); stabilirea structurii argumentãrii.
4. Identificarea premiselor tacite si includerea celor care ser-
vesc argumentãrii în sirul nostru de propozitii (de obicei nu
toate premisele sunt formulate într-o argumentare).
5. Analiza argumentãrii si formularea observatiilor critice
referitoare la componentele ei sau la modul de inferare.
Este bine sã formulãm puncte de vedere critice numai dupã
ce am parcurs aceste etape. Procedând astfel, câstigãm în ri-
goare si construim mai usor contraargumentarea.
Critica poate interveni în oricare dintre momentele indicate
mai sus. Sã le luãm pe rând si sã vedem în ce fel.

1. Întelegerea si reformularea mesajului


La acest nivel, încercãm sã întelegem si sã verificãm dacã
am reusit acest lucru, formulând în cuvintele noastre ceea ce
ni se comunicã. Critica ar putea sã se adreseze propozitiilor
pe care le contine mesajul. Ele nu trebuie sã fie nici vagi, nici
ambigue. Dacã sunt, încercãm sã determinãm sensul lor cu aju-
torul contextului si continuãm analiza. Reformularea mesajului
are rolul de a ne ajuta sã-l întelegem mai bine, dar analiza
logicã o vom aplica mesajului initial, nu celui reformulat. Nu
putem acuza pe cineva cã a spus ceva ce nu a spus.

2. Identificarea concluziei
Propozitia-concluzie este usor de gãsit dacã identificãm
indicatorii argumentãrii. Pentru aceasta cãutãm cuvinte cum
sunt: deci, asadar, pentru cã, întrucât s.a. si verificãm dacã
ele au cu adevãrat rol în argumentare sau au alte roluri. Critica
ar putea interveni la acest nivel în legãturã cu locul pe care îl
are concluzia în text si cu felul în care este ea semnalatã
interlocutorului.

3. Aranjarea premiselor în ordine logicã


În acest moment al analizei noastre va trebui sã acordãm
mare atentie structurii argumentãrii si sã separãm premisele
concluziei de argumentãrile intermediare care pot fi cuprinse
în mesaj. Putem realiza o schemã precum cea alãturatã:
Aceastã separare în subargumentãri si reordonarea logicã Premisa 2’ + Premisa 2”
{{
a propozitiilor clarificã demersul argumentativ si ne usureazã
Premisa 1 + Premisa 2
Concluzie
întelegerea lui. Critica demersului se poate referi, la acest nivel,
la lipsa ordinii logice în prezentare. Critica nu opreste însã con-
tinuarea analizei.

4. Identificarea premiselor tacite necesare argumentãrii


De multe ori, în prezentarea unui punct de vedere interlo-
cutorul nostru nu spune chiar tot ce gândeste. Aceasta se poate
întâmpla deoarece presupune cã noi stim deja câteva lucruri,
sau le-a comunicat celorlalti înainte ca noi sã intervenim în
discutie sau le considerã de la sine întelese pentru toti.
Dacã vrem sã analizãm mesajul argumentativ, atunci este
bine sã ne gândim la toate aceste propozitii nerostite, dar care
par a fi prezente cumva în concluzie. Ele influenteazã con-
cluzia chiar dacã nu apar direct în mesaj. Critica noastrã s-ar
putea referi, în acest moment al analizei, la presupozitiile tacite
cu care nu putem fi de acord din diferite ratiuni.

5. Analiza argumentãrii
În acest moment avem de verificat douã aspecte:
a. Adevãrul premiselor, al tuturor premiselor pe care
le-am ordonat logic. Dacã dovedim cã cel putin una dintre ele
nu este adevãratã, atunci argumentarea în ansamblu va putea
fi respinsã, pentru cã ea nu mai poate garanta adevãrul con-
cluziei.
b. Validitatea argumentãrii, respectiv stabilim dacã
propozitia-concluzie decurge logic din premise (stabilite ca
adevãrate).
În aceastã etapã a analizei construim contraexemple pentru
premise, în cazul în care am identificat premise false, sau
contraexemple pentru demersul de stabilire a concluziei, dacã
am stabilit cã argumentarea nu este validã.

Sã dãm câteva exemple si sã vedem cum putem analiza


diferite tipuri de mesaje.

I. Sã presupunem cã cineva ne spune vãzându-ne nedumeriti:

Ai plãtit amendã deoarece nu ai avut bilet.

Ideea sustinutã este cã


Tu ai plãtit amendã.
Argumentul are forma urmãtoare:
Premisa 1 (lipseste): Toti cei care plãtesc
amendã nu au bilet.
Premisa 2 Tu nu ai avut bilet.
Am aranjat argumentul si i-am completat premisele.
Sunt premisele propozitii adevãrate? Sunt ele clare? Este argumentul valid?
Am putea sã comentãm cazul dat luând în considerare urmãtoarele idei:
• Sã nu fim de acord cu premisele luate în considerare. Nu este adevãrat cã toti cei care plãtesc
amendã sunt fãrã bilet. Aceasta este o propozitie care nu este adevãratã în orice con- ditii. Nu este
posibil sã sustinem (fãrã alte discutii si argumen- tãri intermediare) cã toti cei care plãtesc amendã sunt
fãrã bilet. S-ar putea sã aibã bilet, dar pentru un alt mijloc de trans- port sau sã fie un bilet expirat etc.

• Sã nu fim de acord cu modul în care este completatã infe- renta si anume:

Toti cei care plãtesc amendã sunt fãrã bilet. Tu esti o persoanã care nu are bilet.
Tu plãtesti amendã.

O asemenea inferentã nu este validã.


Am putea schimba premisa care lipseste, spunând:
Toti cei care sunt fãrã bilet plãtesc amendã si Tu esti o persoanã fãrã bilet.
În acest caz argumentarea ar fi validã, decurgând din faptul cã toti cei care au o anumitã proprietate
(nu au bilet) suferã consecintele unei actiuni (plãtesc amendã), iar tu intri în clasa celor care au
proprietatea respectivã.
De exemplu, dacã cineva sustine cã: Viata animalelor ar trebui protejatã si speciile rare de
animale ar trebui apãrate de braconieri, cu greu am putea formula vreo obiectie. Dar dacã se
sustine plecând de aici cã: Din aceastã cauzã anima- lele ar trebui duse în grãdini zoologice
special amenajate, cu sigurantã cã obiectiile ar fi numeroase.
Aparent, în acest caz am fi de acord cu premisele argu- mentãrii, dar nu si cu concluzia. Dar
acest lucru este imposibil: dacã avem un argument corect, atunci nu putem sã acceptãm premisele
si, în acelasi timp, sã respingem concluzia. Dacã însã se întâmplã asa ceva – precum în cazul de fatã
– înseamnã cã argumentul nostru nu este acceptat ca fiind corect: concluzia nu decurge în mod
logic din premise.
În concluzie, trebuie:
1. Sã fim atenti la corectitudinea propriei noastre argumentãri atunci când dorim sã o opunem
argumentãrii cuiva.
2. Sã luãm seama la anumite situatii, cum ar fi:
• Cazurile în care punctul de pornire al celui cu care dis- cutãm îl constituie credinte si
convingeri personale pe care noi nu le împãrtãsim. În acest caz vom începe prin argumen- tarea
adevãrului premiselor acceptate, înaintea analizei conse- cintelor care rezultã din ele.
• În cazurile în care anumite aspecte ale argumentãrii tin mai mult de conditiile comunicãrii
decât de continutul ei, va trebui sã fim atenti la ceea ce ni se spune, manifestând respect pentru
persoana cu care discutãm, grijã în alegerea expresiilor si în construirea frazelor, atentie la mesajele
nonverbale ale comunicãrii, spre a nu intra în opozitie cu cele verbale.
• În cazul argumentãrilor scrise va trebui sã ne asigurãm cã interlocutorul nostru întelege exact
ceea ce dorim sã susti- nem, cã nu avem termeni nedefiniti, cã numãrul si ordinea ideilor sunt cele
cerute de argumentare.