EVOLUȚIONISMUL – INTRODUCERE

EVOLUTIONISMUL = ramura Biologiei care se ocupă cu formele și legile evoluției

- bazele sale au fost puse de naturalistul englez Charles Darwin

EVOLUȚIE= succesiune de evenimente irepetabile, care generează formațiuni biologice noi sau
elemente noi în cadrul unui plan de organizare vechi.

ex. apariția unei noi specii de plante

dezvoltarea septului interventricular la reptile
Dovezile evoluției pot fi: directe și indirecte

1. Dovezile directe – se bazează pe observarea speciilor sau a populațiilor, pe cercetare și

demonstrare experimentală
ex. cultivarea unor specii care trăiesc în regiunile înalte ale munților pe malul
oceanului
- se observă adaptarea înfățisării plantelor la condițiile noi de mediu

2. Dovezi indirecte – pot fi furnizate de biogeografie, sistematică, paleontologie, anatomie

comparată, embriologie
a. Dovezi ale biogeografiei: -fiecare specie ocupă un anumit areal care uneori poate fi fragmentat
din cauza schimbărilor climatice sau a evoluției continentelor și a
oceanelor
- în fiecare fragment de areal pot apare transformări structurale ale
speciilor care duc la diversitate
b. Dovezi ale sistematicii: - în nodurile arborelui genealogic al plantelor sau a animalelor se
situează grupe care reunesc caractere commune mai multor grupe
ex. la baza arborelui genealogic al mamiferelor se află insectivorele
primitive care au caractere commune cu carnivorele și primatele
c. Dovezi ale anatomiei comparate: - se referă la deosebirea de structură sau de funcție ale
diferitelor organe
-organele care origine sau plan de organizare identice, dar
funcții diferite se numesc omoloage (ex. mâna omului și
membrele anterioare ale liliacului;
- organe care au structura generală deosebită, dar au aceeași
funcție se numesc analoage (ex. membrele delfinului și
înotătoarele peștilor)
d. Dovezi ale embriologiei: - se referă la compararea embrionilor de la diferite clase de vertebrate
sau la studierea dezvoltării individuale a unui organism
- oferă informații legate de apariția caracterelor generale de
încrengătură, urmate abia apoi de apariția caracterelor de clasă