PERSONALITATEA

1. Definiți personalitatea și evidențiați principalele ei caracteristici.

Personalitatea = reprezintă modul de organizare a trăsăturilor și însușirilor
fizice, psihice și psihosociale ale unei personae, conduita, comportamentul,
asigurînd adaptarea individului la mediul înconjurător.
Principalele caracteristici:
Identitate proprie –(individualitate, originalitate), care presupune o
manifestare coerentă și relativ stabilă în societate . Omul normal se comportă, de
regulă, în același mod. De pildă, de fiecare dată, are o conduită rezervată și
respectuoasă sau, dimpotrivă, un comportament expansiv și infatuat.

Interdependența - înseamnă că individualitatea sa este condiţionată de

eventualele schimbări, transformări interioare- exterioare, trăite de cel în cauză.
Bolile psihice sau anumite mutații de natură fizică pot produce modifcări în ceea
ce privește personalitatea unui om.

Conștientizarea - adică reprezentarea propriei conduite, atât din punct de

vedere fiziologic, cât şi din perspectivă morală. Fiecare om are propriul
comportament în societate. Orice acțiuni sau inacțiuni ale omului obișnuit sunt
conștientizate și asumate.

Influențabilitate - este afectată de mediu. Fiind influențată de mediu, putem

spune că ea se poate modifica dacă au loc schimbări ale sistemului (de pildă, dacă
se schimbă regimul politic ori nivelul de trai cade sau crește în mod brusc).

Comportamentul și gîndirea – aceste 2 elemente constituie o etichetă ptr a

arăta tot ceea ce poate face un individ. Sunt moduri de adaptare apărute în
anumite situații în care ne aflăm.

Globalitate – personalitatea unei pers ne permite descrierea și identificarea

noastră printre ceilalți. Însă nu trebuie să uităm că fiecare este unic în felul său.

2. Evidențiați tipuri de personalitate, încercînd să vedeți în care vă incadrați.

Tipuri de personalitate :
Sangvinic - persoanele cu temperament sangvinic de obicei sunt:

 Deschise
 Sociabile
 Vesele
 Optimiste
 neorganizate, neatente.

Ei sunt extrovertiți, le place să facă parte dintr-o mulțime și le este ușor să

socializeze. Nu evită să își asume riscuri.

Coleric - persoanele cu temperament coleric de obicei sunt:

 puternice, dure
 aggressive
 insensibile
 extrovertite
 independente
 ambițioase
 impulsive.

Colericii sunt recunoscuți pentru agresivitatea lor și pentru predispoziția de a

se certa des cu ceilalți sau de a discuta în contradictoriu. Pot deveni violenți,
răzbunători. Totuși, aceste persoane sunt ambițioase și orientate spre obiective,
ceea ce le subliniază capacitatea nativa de a fi lideri.

Melancolic - persoanele cu temperament melancolic sunt:

 emotive și emoționale
 creative
 perfecționiste
 gânditoare
 sensibile.

Melancolicii tind să se concentreze pe detalii, punând accent pe gândurile și

sentimentele proprii. Sunt introvertiți și încearcă să evite prezența în mijlocul unei
mulțimi. Sunt în general mai rezervați, anxioși, dar pot fi și încrezători în anumite
contexte de viață. Își doresc perfecțiunea și astfel sunt disciplinați și orientați pe
detalii.
Flegmatic - persoanele cu temperament flegmatic tind să fie:

 calme, nepăsătoare
 diplomate
 amabile, liniștite
 flexibile.

Flegmaticii sunt relaxați, liniștiți și ușor adaptabili. Le pasă de ceilalți, dar

încearcă să-și ascundă emoțiile. Temperamentul flegmatic este cel mai calm și
împăciuitor dintre cele patru tipuri de temperamente, iar persoanele flegmatice
încearcă să nu supere sau să nu îi deranjeze pe ceilalți.

Extrovertiți

 se concentrează pe lumea exterioară;

 sunt orientați către acțiuni concrete, măsurabile;
 își iau energia de la ceilalți oameni;
 preferă interacțiunea frecventă cu ceilalți.

Introvertiți

 se concentrează pe lumea interioară, pe gânduri;

 sunt orientați către concepte, teorii și idei;
 își iau energia din timpul petrecut singuri, în liniște;
 preferă interacțiunea de calitate, mai rarefiată cu ceilalți.

3. Evidențiați componentele de bază ale personalității.

In alcătuirea personalității , se regăsesc 4 componente:

Temperamentul = reprezintă dimensiunea dinamico-energetică a
personalităţii, care se exprimă în conduită. Temperamentul ne oferă informaţii
despre felul persoanei: iute sau lentă, mobilă sau rigidă, etc. Trebuie precizat
faptul că temperamentul este înnăscut, dar evoluează şi se formează pe parcursul
vieţii. De asemenea, un temperament nu poate să fie bun sau rău, de dorit sau
indezirabil.
Conform tipologiei lui Hipocrat, există patru tipuri temperamentale diferite:
sangvinic, flegmatic, coleric şi melancolic.
 Sangvinicul este vioi, vesel, sociabil şi activ. El are uşurinţă în a stabili contacte
cu ceilalţi şi are o capacitate de lucru ridicată. Cu toate acestea, sangvinicul
experimentează trăiri afective intense şi dovedeşte sentimente superficiale.

Flegmaticul este liniştit, meticulos şi imperturbabil. El are o putere de muncă

deosebită, însă desfăşoară activităţi monotone.

Colericul este energic şi neliniştit. Acesta are stări afective intense, uneori
exagerate, risipeşte energia şi nu se adaptează la activităţi monotone.

Melancolicul este sensibil, visător şi puţin sociabil. În plus, are puţină energie şi
nu este foarte rezistent la eforturi îndelungate.

 Aptitudinile -   sunt un ansamblu de însuşiri care diferenţiază oamenii între ei,

în ceea ce priveşte maniera de desfăşurare a activităţilor. Nu orice însuşire
reprezintă o aptitudine. Nivelul de dezvoltare şi funcţionalitate al aptitudinilor
poate fi evaluat după: rapiditate, volum, precizie, eficienţă şi originalitate. Ele pot
fi dobândite sau înnăscute . Aptitudinile au o importanţă deosebită, deoarece
favorizează succesul profesional şi, câteodată, constituie cerinţe obligatorii pentru
exercitarea unei profesii.
Caracterul - se poate afirma că toţi oamenii au caracter, dar orientat valoric
diferit. Această componentă a personalităţii integrează trăsături caracteriale,
precum următoarele:
 toleranţă/încăpăţânare,
 bunătate/răutate,
 dărnicie/egoism,
 perseverenţă/neseriozitate etc.
Caracterul este schimbător, iar puterea acestuia este dată de forţa
convingerilor, de tăria cu care le apărăm şi le susţinem. Formarea caracterului
debutează în copilărie, prin diferite mijloace, numite mecanisme:
 Mecanismul condiţionării = familia încurajează comportamentele dezirabile
şi le sancţionează pe cele indezirabile.
 Mecanismul autorităţii = sunt acele principii şi valori impuse copilului de
către familia sa.
 Mecanismul imitaţiei şi al modelului = demonstrează că un copil are
tendinţa de a imita şi de a adopta modele de conduită din mediul familial şi
social.
 Creativitatea - este ansamblul factorilor subiectivi şi obiectivi care duc la
realizarea de către indivizi, sau grupuri, a unui produs original şi de valoare pentru
societate. În procesul creaţiei sunt implicaţi factori psihologici:
 Intelectuali
 Non-intelectuali
Creativitatea expresivă este forma fundamentală şi se manifestă în
comportamentul spontan: mimică, gesturi, dar şi în desenele copiilor mici.
Creativitatea productivă, este orientată spre obţinerea unor lucruri noi.
Creativitatea inventivă, ce se valorifică prin invenţii şi descoperiri.
Creativitatea inovatoare, aduce modificări semnificative în principii care stau
la baza artei sau ştiinţei.

Omul îşi formează o personalitate unică, ce învăluie trăsăturile emoţionale,

cognitive şi comportamentale specifice fiecărui individ, învăţate şi dezvoltate prin
experienţă şi relativ consistente de-a lungul timpului.
Omul trebuie să înţeleagă natura personalităţii atât pentru o mai bună
cunoaştere de sine, cât şi pentru cunoaşterea celorlalţi oameni cu care
interacţionează!