82.

Imunitatea fata de bacterii intracelulare

O serie de microorganisme au habitat obligatoriu sau facultativ intracelular. Astfel,

virusurile, unele bacterii (chlamydii si rickettsii), precum si unele protozoare au un
parazitism intracelular obligatoriu, replicarea lor fiind dependenta in totalitate de celula
gazda. Alte bacterii, ca de pilda bacilul tuberculos, bacilul leprei, au un habitat facultativ
intracelular.

Aceste microorganisme sunt protejate de actiunea anticorpilor si organismul este nevoit

sa-si dezvolte alte mecansime de aparare care se bazeaza mai ales pe imunitatea
mediata celular.

Imunitatea mediata celular cuprinde in esenta doua procese:

.        distrugerea de catre limfocitele T citotoxice CD8+ (ajutate de limfocitele Th) a

celulelor care contin un microorganism in faza replicativa (de obicei un virus) si

.        activarea prin IFN si alte citokine a macrofagelor pentru a le face capabile sa

distruga microorganismul care se dezvolta chiar in interiorul lor(bacilul tuberculos,
bacilul leprei, toxoplasma, legionella etc.)

a) In prima situatie raspunsul celular este declansat de limfocitul Th activat de macrofag.

Astfel, un virus este fagocitat de macrofag, care prezinta limfocitului Th epitopul
secvential in asociatie cu MHC de clasa II. Pe de alta parte, virusul patrunde si in alte
celule decat macrofage.

Antigenele virale modifica imunogenicitatea acestor celule, care devin astfel "non-self".
Celulele nucleate ale organismului (in afara de celulele prezentatoare de antigen) au la
suprafata lor MHC de clasa I in asociatie cu care antigenul de suprafata aparut datorita
infectiei virale va fi "vazut" de limfocitele Tc. Acestea se vor inmulti sub actiunea IL-2
secretate de catre limfocitul Th stimulat de macrofage. Rezultatul va fi ca limfocitele Tc
activate vor secreta citotoxine letale pentru celula virus infectata.

Ca si in cazul limfocitelor Th si B, o parte din Tc se vor diferentia in limfocite Tc de

memorie, capabile sa initieze un raspuns celular mai prompt la un al doilea contact cu
acelasi antigen.

b) In infectiile cu germeni cu habitat facultativ sau obligatoriu intracelulari (TBC, lepra

etc.), un rol important il au macrofagele si limfocitele Th. Acestea secreta limfokine care
activeaza macrofagele si recruteaza si alte celule participante. Impreuna vor intia un
raspuns inflamator, denumit "de tip intarziat" Acest raspuns inflamator poarta denumirea
de "intarziat" deoarece, spre deosebire de raspunsul inflamator initiat de anticorpi, care
apare in timpul cel mai scurt (minute sau ore), el apare dupa cel putin 24-48 de ore, sau
chiar mai tarziu.

O parte din micoorganismele care isi desfasoara ciclul de viata si supravietuiesc in

macrofage mor, iar produsele lor de degradare prelucrate vor ajunge la suprafata
acestor celule. Macrofagul va prezenta limfocitului Th aceste antigene in asociatie
cu  antigenul MHC de clasa II. Limfocitul Th va declansa secretia de IFN care va
transforma macrofagul intr-un macrofag activat sau "furios".

Factorii de activare al macrogelor (mai ales IFN) vor activa mecanisme microbicide

puternice care vor reusi de regula distrugerea microorganismului aflat in celula, dar nu
intotdeauna.

Aglomerarea si proliferarea macrofagelor si a limfocitelor vor determina formarea unui

focar inflamator.

Activarea macrofagelor are doua fatete: este benefica daca se petrece in limite
fiziologice, dar este nociva atunci cand depaseste in intensitate anumite limite deoarece
procesul inflamator produce leziuni ale tesuturilor in care se petrece. Ea sta la originea
unor inflamatii cronice (tuberculoza, lepra - vezi hipersensibilitatea de tip IV mediata
celular).