Legile medulare ale lui PFLÜGER

• Demonstrarea integrității arcului reflex prin producerea reacțiilor

reflexe se poate evidenția pe o broască spinală (cu centrii medulari
integri și encefalul îndepărtat). În producerea acestor reflexe
medulare este antrenat un grup mai mic sau mai mare de mușchi, în
funcție de intensitatea stimulului.
• Materiale necesare: broască spinală, planșetă de plută, stativ pentru
suspendarea broaștei, foarfece, soluții de acid acetic de 0,1, 2, 4, 6, 10
și 20%, soluție de acid azotic 1/10-1/50, benzi de hârtie de filtru.
Tehnica de lucru: se decapitează broasca și se suspendă de stativ prin
intermediul mandibulei. Se excită aceeași suprafață receptoare a
tegumentului cu soluții de acid acetic de concentrații crescânde și se
urmărește intensitatea reacțiilor medulare în raport cu intensitatea de
stimulare; se spală tegumentul cu ser fiziologic după fiecare aplicare a
acidului.
a. Legea localizării: se aplică o bandă de hârtie de filtru îmbibată în soluție de acid
acetic 0,1-0,3% pe una din fețele labei posterioare; se constă contracția mușchilor
corespunzători regiunii tegumentului pe care a fost aplicată excitația strict localizat și
de intensitate mică
b. Legea unilateralității: se aplică o bandă de hârtie de filtru îmbibată în soluție de
acid acetic 2% pe una din fețele labei posterioare; se observă contracția reflexă a
labei excitate.
• Influxurile nervoase produse de excitarea suprafeței receptoare sunt conduse prin
prelungirile celulipete până la celulele senzitive din ganglionul spinal și apoi, prin
prelungirile celulifuge, în neuronii motori din cornul anterior de aceeași parte,
producând excitarea acestora
c. Legea bilateralității (simetriei): se aplică pe tegument o bandă de
hârtie de filtru înmuiată cu soluție de acid acetic 4%; se constată că se
contractă atât laba excitată cât și laba controlaterală. Influxurile
senzitive ajunse în ganglionul spinal nu se transmit numai la neuronii
motori homolaterali ci și la cei de partea opusă a segmentelor
corespunzătoare
d. Legea iradierii: se aplică o bandă de hârtie de filtru îmbibată cu
soluție de acid acetic 6-10% pe aceeași regiune a tegumentului excitat
anterior; se constată că pe lângă contracția labelor posterioare se
contractă și unele grupe musculare din regiunile anterioare
• Influxurile nervoase senzitive ajunse în ganglionul spinal iradiază, prin
neuronii de asociație și în etajele anterioare ale măduvei spinării,
producând punerea în activitate a neuronilor motori ai segmentelor
medulare corespunzătoare.
e. Legea generalizării: se aplică prin același procedeu o soluție de acid
acetic 20% și se constată că se produce o reacție generalizată, atât a
musculaturii membrelor cât și a trunchiului (cuprinde totalitatea
neuronilor medulari motori)
• f. Legea coordonării: se îmbibă o rondelă de hârtie de filtru în soluție
de acid azotic 1/10-1/50 și se așază lateral pe tegumentul regiunii
dorsale; se observă mișcări ale labelor posterioare care încearcă să
îndepărteze excitantul (rondela). Dacă rondela se pune pe partea
anterioară a toracelui, membrele anterioare vor încerca sa
îndepărteze excitantul. Reacțiile medulare prezintă un anumit grad de
coordonare.
Reflexe somatice și vegetative cu
importanță clinică
• Reflexul reprezintă unitatea funcțională a sistemului nervos, act
nervos simplu organizat ce survine după o scurtă perioadă de latență
ca răspuns la un stimul specific. Acesta reprezintă legătura obligatorie
dintre excitarea unei suprafețe senzitive sau senzoriale și o anumită
reacție efectoare.
• Actul reflex este reacția de răspuns motor sau secretor la acțiunea
unui excitant.
• Arcul reflex reprezintă totalitatea elementelor anatomice care
participă la realizarea unui act reflex și care are caracter înnăscut.
Arcul reflex „deschis” este format din cinci componente:

• receptorul: extero-, intero- sau proprioceptor;

• calea aferentă senzitivă;
• centrul nervos;
• calea eferentă motorie;
• efectorul.
• Reflexele somatice se produc pe calea arcului reflex, reprezentat de
nervul rahidian. Excitația primită de terminațiile din piele ale nervilor
rahidieni, se propagă sub formă de influx nervos prin neuronul
centripet din ganglionul spinal și prin rădăcina dorsală pătrunde în
substanța cenușie a măduvei.
Clasificarea reflexelor:
După caracterul înnăscut sau dobândit:
1. reflexe necondiționate sau înnăscute - care au ca substrat arcuri reflexe cu
centrii situați în etajele inferioare ale SNC, presupune răspunsuri scurte, simple
(exemplu: reflexul salivar), constant, toată viața, se moștenește, specific speciei,
este inconștient și involuntar, se închide la nivelul inferior al sistemului nervos
(trunchi cerebral, măduva spinării).
2. reflexe condiționate sau dobândite- au caracter temporar și au centrii nervoși
la nivelul scoarței cerebrale; nu este constant toată viața (se uită), se învață prin
repetare, este individual (fiecare individ învață la fel), se formează pe baza unui
reflex necondiționat, este conștient și voluntar, se închide la nivelul scoarței
cerebarale.
Clasificarea reflexelor:

După sediul receptorilor implicați în declanșarea reflexelor:

1. reflexe exteroceptive (tactile, termice);
2. reflexe proprioceptive (miotatice sau osteotendinoase);
3. reflexe interoceptive (respirator, digestiv).
Clasificarea reflexelor:
După apartenența funcțională la sistemul nervos:
1. reflexe somatice;
2. reflexe vegetative.

După structura arcului reflex:

• reflexe bineuronale sau monosinaptice (reflexul miotatic);
• reflexe multineuronale sau polisinaptice (reflexe vegetative).

Reflexele necondiționate au centrii nervoși în etajele inferioare ale sistemului nervos

central și prezintă o mare importanță în clinică.
• Reflexele închise la nivelul măduvei spinării pot fi monosinaptice, cu
arcul reflex format din doi neuroni, unul senzitiv și unul motor sau pot
fi polisinaptice, la care între cei doi neuroni se interpun și neuroni
intercalari
a. Reflexele osteotendinoase, proprioceptive sau miotatice sunt reflexe
simple, monosinaptice, bineuronale, cu perioadă scurtă de latență de 6-
9 ms, declanșate de întinderea mușchilor, care reacționează printr-o
contracție promptă, motiv pentru care se mai numesc și reflexe de
întindere (stretch reflex). Este suficientă o întindere de 20-30 de microni
pentru a se obține o contracție musculară.
• Tehnica de lucru - se percută (prin intermediul ciocănelului de reflexe)
strict tendonul mușchiului explorat și se obține ca răspuns o simplă
contracție musculară, fără deplasarea segmentului corespunzător sau
se obține o mișcare, a cărei amplitudine variază
Condiții în realizarea reflexelor:
• regiunea examinată trebuie să fie descoperită, excitantul se aplică
direct pe piele;
• integritatea formațiunilor anatomice (piele, tendon, articulație,
mușchi, os);
• musculatura regiunii respective trebuie să fie într-o stare de relaxare
absolută;
• percuția trebuie să fie executată numai pe tendon, bilateral,
temperatura mediului ambiant să fie optimă și constantă.
• Reflexul pectoral (C5 – T1) se percută tendonul marelui pectoral. Se
obține ca răspuns abducția și rotația internă a brațului.
• Reflexul scapulo-humeral (C4 – C5) se percută marginea omoplatului.
Se obține ca răspuns retracția omoplatului
• Reflexul bicipital (C5 – C6) se percută prin intermediul policelui
examinatorului tendonul mușchiului biceps brahial la nivelul plicii
cotului, subiectul având antebrațul ușor flectat pe braț, susținut în
această poziție de examinator. Se obține ca răspuns flexia antebrațului
pe braț (contracția mușchiului biceps brahial).
• Reflexul tricipital (C6 – C7) se percută tendonul mușchiului triceps
deasupra olecranului, subiectul având antebrațul flectat pe braț la 90
de grade și mâna orientată în jos, cu susținerea brațului de către
examinator. Se obține ca răspuns extensia antebrațului pe braț, ca
urmare a contracției mușchiului triceps brachial
• Reflexul stilo-radial (C5 – C6) se percută apofiza stiloidă a radiusului,
subiectul având antebrațul în ușoară flexie și pronație, susținut de
examinator. Se obține ca răspuns flexia antebrațului pe braț, ca
urmare a contracției mușchiului lung supinator.
• Reflexul cubito-pronator (C7 – C8) se percută apofiza stiloidă a
cubitusului (ulnei), subiectul având antebrațul în ușoară flexie și
pronație, la fel ca la reflexul stilo-radial. Se obține ca răspuns pronația
antebrațului
• Reflexul rotulian sau patelar (L2 – L4) se percută tendonul rotulian,
inferior de rotulă, subiectul fiind în decubit dorsal, cu gambele ușor
flectate pe coapse și sprijinite de pat sau în poziție șezândă la
marginea patului. Se obține ca răspuns extensia gambei pe coapsă, ca
urmare a contracției mușchiului cvadriceps.
• Reflexul achilian (S1 – S2) se percută tendonul achilian, subiectul fiind
în decubit ventral, cu gamba flectată pe coapsă și piciorul flectat pe
gambă, examinatorul susținând gamba sau în poziție în genunchi la
marginea patului. Se obține ca răspuns extensia piciorului, ca urmare
a contracției mușchiului triceps sural
• Interpretare – examinarea reflexelor osteotendinoase este utilizată în
practica medicală datorită faptului că aceste reflexe furnizează
informații privind integritatea arcurilor reflexe medulare și a
eficacității controlului pe care îl exercită etajele nervoase superioare,
prin intermediul substanței reticulate, asupra activității reflexe a
măduvei spinării.
• Reflexele osteotendinoase se pot modifica în condiții fiziologice, fiind
exagerate în caz de emoții intense sau diminuate în cazul relaxării
fizice sau psihice sau la persoanele vârstnice
• La copilul mic, până la vârsta de 3 ani, reflexele osteotendinoase sunt
mai vii, mai exagerate, datorită insuficientei mielinizări a fasciculelor
piramidale.
• În condiții patologice explorarea reflexelor osteotendinoase ajută la
stabilirea unui diagnostic precis, a prognosticului și la controlul
eficacității tratamentului aplicat
Hiperreflexia sau exagerarea reflexelor apare în cazul creșterii
excitabilității fusurilor neuro-musculare, cum se întâmplă în cazul
hemiplegiilor sau în cazul hiperexcitabilității motoneuronilor alfa, prin
pierderea controlului frenator exercitat de substanța reticulată. De
asemenea, poate exprima leziuni ale căilor piramidale.
Hiporeflexia sau diminuarea reflexelor și areflexia sau abolirea
reflexelor apar în cazul leziunilor care compromit, până la întrerupere
totală, arcul reflex. Acestea pot apare în cazul leziunilor rădăcinilor
posterioare (în tabes), în cazul leziunilor medulare (poliomielita), în
cazul leziunilor rădăcinilor anterioare (polinevrite), în faza flască a
sindromului piramidal sau în miastenia gravis.
b. Reflexele cutanate se examinează excitând tegumentele cu un ac
bont prin zgâriere, fără producere de leziuni. Reacția de răspuns este, în
principiu, o contracție musculară.
• Reflexele cutanate abdominale se execută prin excitarea
tegumentului la nivel abdominal, din afară spre înăuntru, la diferite
nivele, subiectul fiind în decubit dorsal, cu membrele inferioare
semiflectate și musculatura abdominală relaxată. Se obține ca răspuns
contracția musculaturii abdominale corespunzătoare
• Reflexele cremasteriene (L1 – L2) se excită tegumente de la nivelul
feței supero- interne a coapsei, subiectul fiind în decubit dorsal, cu
membrele inferioare în ușoară abducție și rotație externă. Se obține
ca răspuns ridicarea testiculului de aceeași parte, ca urmare a
contracției mușchiului cremasterian.
• Reflexul cutanat plantar (L5 – S2) se excită marginea externă a tălpii,
de la călcâi spre degete. Se obține ca răspuns flexia plantară a
degetelor
B. Reflexele închise la nivelul bulbului sunt reflexe care își au centrii în
nucleii bulbari.
• Reflexul velo-palatin (IX, X) se execută prin excitarea mucoasei vălului
palatin. Se obține ca răspuns contracție musculară și apariția senzației
de greață.
• Reflexul faringian (IX, X) se execută prin excitarea mucoasei
faringiene și se obține ca răspuns contracția musculaturii faringelui și
apariția senzației de greață.
C. Reflexele închise la nivelul punții au în general caracter de apărare și
de orientare.
• Reflexul nazo-palpebral (V, VII) se execută prin percutarea rădăcinii
nasului, subiectul fiind cu ochii deschiși. Se obține ca răspuns
închiderea ochilor, prin contracția mușchiului orbicular.
• Reflexul maseterin (V, V) se percută mentonul, subiectul având gura
întredeschisă. Se obține ca răspuns închiderea gurii, prin contracția
mușchilor maseteri
• Reflexul conjunctival (V, VII) se execută prin excitarea conjunctivei cu
un tampon de vată, se obține reacția de clipire.
• Reflexul corneean (V, VII) se excită corneea și se obține reacția de
clipire, cu o frecvență de 2 – 10/ secunde .
• Reflexul audio-oculogir constă din întoarcerea privirii în direcția unui
zgomot.
D. Reflexele închise la nivelul mezencefalului pot fi reflexe vegetative sau
pot face parte din categoria reflexelor complexe ale trunchiului cerebral.
• Reflexul fotomotor constă din contracția pupilei la lumină, prin acțiunea
musculaturii circulare a irisului. Reflexul este consensual (concomitent la
ambele pupile) datorită încrucișării parțiale a fibrelor nervilor optici. Se
execută cu ajutorul unui spot luminos care se proiectează direct în
ochiul subiectului.
• Reflexul pupilar de acomodare la distanță constă din contracție
pupilară, concomitent cu bombarea cristalinului, la apropierea
obiectivului de ochi. Reflexul este de asemenea consensual.
• Reflexele condiționate reprezintă o formă de învățare asociativă, care
a fost prima dată demonstrată de Ivan Pavlov. Acestea implică
asocierea unui stimul neutru (stimul condiționat) cu un stimul
necondiționat (răspuns înnăscut). Dacă cei doi stimuli sunt asociați în
mod repetat, organismul produce un răspuns comportamental la
stimulul neutru. Acest tip de răspuns se numește răspuns condiționat