TĂIERI DE ÎNTREŢINERE ŞI FRUCTIFICARE LA

PRUN
Posted in Taieri de intretinere si fructificare la speciile pomicole
6 feb. 2018 22:28:19

     Tăierile de întreţinere la prun constau în echilibrarea repetată a şarpantelor şi

subşarpantelor, în înlăturarea ramurilor concurente pe inelul de creştere, suprimarea
ramurilor uscate sau a unor ramuri lacome.
     Tăierile de fructificare au ca scop garnisirea uniformă cu formaţiuni de rod,
normarea încărcăturii cu rod şi reînnoirea formaţiunilor ce au fructificat. Pentru
aceasta trebuie cunoscut modul de fructificare al soiurilor şi evoluţia formaţiunilor.
     Prunul fructifică pe ramuri mixte - mijlocii şi pe buchete de mai.
     Ramurile mixte - mijlocii evoluează prin mugurele vegetativ din vârf într-o nouă
ramură mixtă - mijlocie, iar prin mugurii laterali iniţiali - unii vegetativi, în buchete
sau ramuri mixte - mijlocii. Pentru o bună garnisire cu formaţiunile respective se
recomandă scurtarea creşterilor anuale cu 1/4 din lungime.
     Ramurile mijlocii ce depăşesc 25 - 30 cm se scurtează în acelaşi scop, altfel
mugurii de la bază rămân dorminzi. Întrucât ramurile de semischelet şi cele fructifere
îşi reduc capacitatea de rodire în 4 - 5 ani se recomandă ca 1/5 din ramuri să fie anual
reîntinerite sau înlocuite cu ramuri de un an.
     Ramurile mixte mijlocii se menţin cât mai puţin ramificate prin tăieri deasupra
primelor ramificaţii de la bază. Distanţa între ramurile roditoare să fie de 8 - 12 cm.
Cu toate aceste tăieri după mai mulţi ani de rodire, prunul realizează creşteri mici ce
conduc la producţii scăzute. Pentru a evita acest neajuns sunt necesare tăieri de
reducţie în lemn de 3 - 4 ani. Ele constau în scurtarea ramurilor schelet şi semischelet
deasupra unor ramuri laterale exterioare - chiar lacome - care să facă prelungirea
ramurilor scurtate.
                Soiul STANLEY                                                                               Soiul  President
     În perioada de început a rodirii, se continuă formarea de noi ramuri de schelet şi
semischelet. Se suprimă ramurile de semischelet aglomerate din interiorul coroanei
sau plasate pe partea superioară sau inferioară a şarpantelor şi subşarpantelor. 
     În perioada de rodire maximă se efectuează întinerirea continuă a ramurilor de
semischelet.Ramurile de semischelet mai bătâne de 3-4 ani se scurtează şi simplifică
succesiv, menţinând o lungime de 30 - 40 cm şi uniform  repartizate.  Se elimină
porţiunile mai bătrâne şi se menţin creşterile anuale de 2 ani pe care se găsesc buchete
de mai şi ramuri mijlocii de vigoare mijlocie. 
      Spre sfârşitul perioadei de rodire, când creşterile anuale se reduc, unele  şarpante
îşi schimbă poziţia formând arcade, iar altele depăşesc spaţiul rezervat la plantare. În
această perioadă se impun tăieri de corectare şi întinerire a scheletului. În acest scop
se aleg şarpantele şi subşarpantele plasate la distanţa şi poziţia corespunzătoare formei
de coroană. Cele supranumerare se elimină de la inel sau se scurtează deasupra unei
ramuri de semischelet care are suficient spaţiu şi lumină. Dacă ramurile de schelet
depăşesc spaţiul rezervat la plantare, se scurtează în lemn de 3 - 5 ani deasupra unei
ramuri tinere care să asigure prelungirea. 
     În perioada de declin, marcată prin oprirea totală a creşterilor, începerea uscării
centripete şi apariţia lăstarilor lacomi, perioada de rodire poate fi prelungită 4-5 ani
prin aplicarea tăierilor de întinerire. Acestea constau în reducerea mai puternică a
ramurilor de schelet, tăind în  lemn de 5 - 7 ani, deasupra unei ramuri tinere.

http://magazin-horticol.ro/blog-magazin-horticol/prun/

Tăieri la prun: sfaturi utile și

recomandări
Prunul este o specie de talie mijlocie şi în funcţie de soi şi portaltoi pomii ating înălţimea de 3-4
m. Prunul fructifică pe buchete de mai, ramuri mixte şi anticipate. De asemenea pe spini, pinteni
şi smicele. În funcţie de ramurile de rod caracteristice, soiurile de prun se divizează în cele ce
rodesc preponderent pe buchete de mai (Anna Spath, Stanley) şi pe ramuri mixte (Tuleu gras).
Odată cu îmbătrânirea buchetelor de mai scade productivitatea lor, iar fructele obţinute sunt mici
şi de calitate inferioară. Ramurile mixte lungi se arcuiesc sub greutatea fructelor formând arcade
de rod (Anna Spath).

Cea mai răspândită coroană este piramida natural ameliorată cu mare volum şi coroana
semiaplatizată.

Pomii în perioada de rodire realizează creşteri abundente, iar fructificarea sporeşte de la an la an.
În perioada dată se efectuează tăierea de întreţinere a coroanei. În cazul în care ramurile de
prelungire ale şarpantelor formează muguri floriferi pe toată lungimea, ele se scurtează la 1/3-
1/2 . Dintre ramurile anticipate, de regulă florifere se reţin cele de vigoare mijlocie şi mare. Dacă
prelungirile ramurilor de schelet diferenţiază muguri de rod spre vârf ele se menţin nescurtate
pentru a garnisi şi 1/3 mijlocie şi cea bazală. Scurtarea se efectuează în anul următor.
‹ adv ›

În perioada de plină rodire pomii realizează creşteri moderate, rodirea se intensifică şi pentru a
menţine echilibrul fiziologic tăierea devine mai accentuată. După 4-5 ani de fructificare, ramurile
de garnisire trebuie reîntinerite prin scurtarea lor la 2-3 ramificaţie laterală, iar dacă lipsesc, la 2-
3 formaţiuni de rod situate la bază sau la cep în zona mugurilor dorminzi.

Soiurile ce fructifică preponderent pe buchetele de mai scheletul degarnisit se scurtează pe lemn

de 3-4 ani deasupra unei ramuri tinere, viguroase suprimându-se cele cu un potenţial productiv
slab.

În perioada de mare producţie se impune anual normarea încărcăturii cu rod. În cazul pomilor cu
încărcătură de muguri floriferi mică (sub 15 buc. m/l ramură) şi creşteri anuale de peste 60 cm
lungime, tăierea se reduce la suprimarea ramurilor anuale viguroase cu poziţie
necorespunzătoare.

‹ adv ›

Dacă încărcătura de muguri floriferi este mare, iar lungimea ramurilor anuale de prelungire este
mai mică de 30 cm, se scurtează toate ramurile de semischelet şi cele mixte supraîncărcate cu
muguri de rod. Se elimină lemnul pe care s-au obţinut 2-3 recolte, se reînnoiesc ramurile arcuite
sub greutatea rodului.

https://agrobiznes.md/taieri-la-prun-sfaturi-utile-si-recomandari.html

Cum se execută ca la carte tăierile de rodire pentru pomii fructiferi

5 feb. 2016
Vezi ce trebuie să ai în vedere pentru lucrările din această
perioadă
Pomii fructiferi necesită lucrări speciale de îngrijire în perioada iernii. Dintre acestea fac parte și
tăierile de rodire. Fermierii trebuie să fie atenți însă la vreme și să evite tăierile de rod dacă există
posibilitatea apariției gerului. Tăierile executate mai devreme pot spori sensibilitatea la ger mai ales
la speciile de prun, cais, păr sau piersic.

În general, perioada optimă pentru tăierile de fructificare este 15 noiembrie – 10 aprilie. Există și
câteva principii generale după care trebuie să se ghideze cel ce aplică tăierea de rod la pomii
fructiferi:

 Întotdeauna trebuie să ai în vedere imaginea pomului ideal

 Documentează-te cu privire la ramurile roditoare, cele de schelet și învață biologia pomilor
din livadă. Tehnicile de tăiere diferă în funcție de specii si soiuri
 O tăietură corect executată cu foarfeca se face astfel: lama tăietoare să fie înspre trunchi, iar
lama contratăietoare spre porțiunea care cade.
 Lăstarii lacomi, verticali, din interiorul coroanei trebuie eliminați. La fel și cei concurenți, în
special lăstarii de la prelungirea brațelor
 Vârfurile lăstarilor atacate de făinare se taie, se strâng și se ard, pentru prevenirea
răspândirii bolii
 Ramurile uscate sau virozate, chiar și parțial, trebuie tăiate
 O ramură se elimină total tăindu-se de la locul de inserție

Tăierile de rodire pentru pomi fructiferi reglează încărcătura de muguri de rod, pentru o producție de
calitate, constantă pe întreaga durată de exploatare. Dacă sărim această etapă, pomul fructifer va fi
supraîncărcat. Vom obține producții mari, dar slabe calitativ, iar pomii pot intra în alternanța de
rodire. În principiu, trebuie să ai în vedere ca ramurile de rod să fie de două sau trei ori mai puține
decât ramurile vegetative.

Cum se fac correct taierile de rod

Cum recunoști ramurile fructifere
Majoritatea ramurilor roditoare se formează pe ramurile de semischelet ale pomilor fructiferi, cu
excepția merilor de tipul ”Spur”, unde ramurile de rod se inserează direct pe cele de schelet. În
general, ramurile de rod sunt mai puțin viguroase și au internodii scurte sau foarte scurte. Sunt mai
subțiri, cu o grosime de sub 1 cm și lungimi care variază de la 0,5 la 80 cm.

Poți recunoaște ușor ramurile de rod după poziția aproape perpendiculară pe cele de semischelet
sau schelet, precum și după prezența mugurilor fructiferi. Ramurile de rod au o durată mai scurtă de
viață, de aceea trebuie reîmprospătate permanent, după 3, 5 sau 7 fructificări, în funcție de tipul de
pom fructifer. Ramurile fructifere în devenire sunt: pintenul, spinul și smiceaua.

Tipurile de ramuri roditoare în funcție de pomi

 Măr și păr

o 1. Pinten
o 2. Spin
o 3. Smicea
o 4. Țepușă
o 5. Bursă
o 6. Vatra de rod
o 7. Nuielușă
o 8. Mlădiță
 Prun și cais

o 1. Pinten de 1 an
o 2. Ramuri buchet (simple și ramificate)
o 3. Ramură mijlocie
o 4. Ramură roditoare cu porțiuni de 1 și 2 ani
o 5. Spin
o 6. Ramură mixtă
o 7. Ramură lungă
 Gutui

o 1. Ramuri de un an cu muguri floriferi în vârf
o 2. Măciulii
o 3. Coarne de melc
 Cireș si vișin

o 1. Pinten (pentru pomi tineri)
o 2. Ramură buchet
o 3. Ramură mixtă
o 4. Ramură lungă
 Piersic

o 1. Pinten (la pomii tineri)
o 2. Ramură buchet (tipică)
o 3. Ramură mijlocie
o 4. Ramură mixtă
o 5. Ramură lungă
 o 6. Ramură salbă
 Nuc și alun

o 1. Ramură de rod bărbătească
o 2. Ramură unisexuat mixtă
o 3. Ramură laterală de vigoare medie și slabă

Cum se taie diferitele tipuri de ramuri de rod

Tăierile de rodire se aplică numai ramurilor fructifere și se pot face atât în uscat, în perioada de
iarnă, cât și în verde. Un principiu general e să distribui pe o șarpantă alternativ ramurile roditoare și
vegetative, de exemplu o țepușă, apoi un pinten, fără să le grupezi. Pentru meri și peri poți suprima
o parte din țepușe, dacă numărul acestora e prea mare.

Pintenul este cea mai scurtă ramură de rod, cu lungimi între 1-7 mm și un mugur de creștere în vârf.
Pintenul poate fi simplu, inelat sau mixt și este caracteristic la meri și peri, precum și la cireși, vișini
sau piersici tineri. Pintenul nu se taie niciodată. Asemănător pintenului regăsim spinul. Este tot o
ramură scurtă de rod, cu diferența că în locul mugurelui de creștere are un ghimpe în vârf.

În schimb, smicelele se vor scurta mereu la un mugur vegetativ, cu excepția celor care au fost deja
ciupite vara și au mugur florifer în vârf. Smiceaua este ramura roditoare de 13-35 cm și 3-8 mm
grosime, provenită dintr-un mugur lateral de pe ramurile de semischelet. Smiceaua apare la măr, păr
și unele soiuri românești de prun.

Țepușa face parte din categoria ramurilor roditoare propriu-zise. Este scurtă și rigidă, caracteristică
pentru meri și peri. Poate fi simplă, inelată, mixtă sau compusă. Țepușa nu se taie! După ce a rodit,
țepușa se poate îngroșa în partea terminală, rezultând punga de rod, sau bursa.

Nuielușa evoluează dintr-o smicea. Se poate deosebi de aceasta datorită mugurelui florifer din vârf.
Nuielușele pot dezvolta pinteni laterali, la pomii bine hrăniți sau după tăierea acestora. Nuielușele
trebuie tăiate pentru normarea rodirii, din cauza prezenței mugurilor vegetativi.

Spre deosebire de nuielușe, mlădițele au cu 1-3 muguri floriferi laterali în plus. Mlădița este lungă și
elastică și poate evolua din nuielușă. Este specifică anumitor tipuri de măr, precum cel ionatan sau
Williams. Mlădițele se pot rări, dacă sunt prea dese. Scurtarea unei mlădițe se poate efectua dacă
aceasta are mai mulți muguri laterali. Poți lăsa doi sau trei și poți tăia deasupra acestora. De
asemenea, poți scurta o mlădiță deasupra unui mugur mixt sau vegetativ.

Bursa este scurtă și rigidă. Prezintă o structură îngroșată, rămasă după ce se desprinde fructul. O
bursă poate să apară pe țepușe, nuielușe sau mlădițe, la meri sau peri. Poate apărea și la gutui sau
moșmoni, dar sub forma unei măciulii. Din bursă se pot dezvolta pinteni sau smicele noi. Tot de pe
măciulii se pot forma și coarne de melc. Sunt lăstari noi, care au o formă specifică. Coarnele de
melc sunt specifice pentru gutui și moșmon (corn) și se taie pentru regenerare după 3-5 fructificări.

Ramificația fructiferă (vatra de rod) e una dintre cele mai importante, deoarece produce majoritatea
recoltei superioare. Ramificațiile fructifere provin din mai multe burse reunite, care se suprapun.
După 4-5 fructificări la măr și chiar 6 în cazul părului, vatra de rod îmbătrânește și trebuie tăiată
pentru regenerare.

Speciile de sâmburoase pot dezvolta și ramuri-buchet. Acestea cresc până la 8-12 cm și prezintă un
mugur vegetativ în vârf, în jurul căruia se grupează între 3 și 7 muguri floriferi. Evoluând doar prin
mugurele terminal, ramurile buchet nu se pot regenera prin acțiunile de tăiere. Unele ramuri bătrâne
 pot dezvolta ramificații, dar acestea sunt specifice unor soiuri de prun sau cais (nu la soiurile
Stanley, Peche sau Superbe).

La cireș și vișin întâlnim buchetul de mai, ramura floriferă de 1-3 cm, pe care se formeaza 4-7
muguri așezati în spirală, câte unul la fiecare nod. În mijlocul acestei formațiuni există un mugure
mixt care asigură creșterea vegetativă. În anul următor va rezulta astfel o nouă ramură de 1-3 cm.
De-a lungul timpului, prin creșteri succesive, această ramură va atinge 12 cm și doar ultima porțiune
va fi purtătoare de frunze și flori.

Ramurile mixte sunt comune pentru majoritatea sâmburoaselor. Le poți recunoaște după lungimea
de până la 70 cm, mugurele vegetativ din vârf și prezența pe laterale a mugurilor floriferi și
vegetativi. Bineînțeles, apar și deosebiri de la o specie de sâmburoase la alta. La pruni, ramura
mixtă are grupuri de 2-3 muguri roditori la fiecare nod, în timp ce la cais regăsim 5-8 muguri, de data
aceasta floriferi. Ramurile mixte se taie după 5-7 ani. În cazul piersicului, ramura mixtă prezintă câte
trei muguri pe fiecare nod. Aceasta asigură fructe superioare doar în primul an de formare, după
care se taie. La cireși sau vișini, ramurile mixte au un singur mugur floral pe nod. Tocmai de aceea
nu se pot regenera.

Ramurile mijlocii de rod pot ajunge la lungimi de aproximativ 30 cm și prezintă un singur mugur
vegetativ în vârf. Pe lungimea ramurii mijlocii de rod regăsim atât muguri floriferi (la bază), cât și
vegetativi (spre vârf). Ramurile nu se ramifică la cireș sau vișin, dar o pot face la cais și prun. Se pot
scurta pentru normarea rodirii.

Ramura lungă de rod se mai numește și ramură de prelungire. Prezintă muguri dispuși solitar și
poate dezvolta o altă ramură de prelungire (din mugurele vegetativ aflat în vârf), precum și buchete
de mai din mugurii aflați mai jos. Ramurile lungi de rod se taie pentru regenerare.

În cazul vișinilor și al unor soiuri de cireș putem întâlni și ramura pleată. O poți recunoaște ușor
pentru că este subțire, cu o lungime de până la 60 cm și prezintă degarnisire la bază. Ramura pleată
nu se taie niciodată, pentru că se alungește prin mugurele vegetativ din vârf. Aproape identică cu
ramura pleată a vișinului este și ramura salbă, pe care o găsim doar la piersic. Deosebirea e că
aceasta se poate regenera prin tăiere dar în cazul în care prezintă spre bază unul sau doi muguri
vegetativi.

Frecvent piersicii si caișii tineri pot dezvolta și ramuri de rod anticipate. Acestea apar în general la
periferia coroanei și produc fructe de calitate superioară. Se pot tăia la nevoie pentru regenerare,
doar în cazul în care prezintă muguri vegetativi.

https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-pe-camp/se-executa-ca-la-carte-taierile-de-rodire-pentru-
pomi.html

Cum puteti face corect


taierile de fructificare la mar
Actualitate  | Legume şi fructe  | Managementul fermei  | Pe scurt | Producție vegetală
Share on facebook
 Facebook
Share on twitter

Twitter
In functie de particularitatile de fructificare au fost determinate patru tipuri de
fructificare care se caracterizeaza, in principal, prin: volumul zonei productive,
ramurile de rod caracteristice, amplasarea acestora pe lemn mai tanar sau mai in
varsta, precum si evolutia zonei productive in coroane.

Tipul I de fructificare cuprinde soiurile de tip ”spur” (cele mai reprezentative

Starkrimson si Goldenspur), la care ramurile de rod caracteristice sunt seput ele,
amplasate pe lemn in varsta de 2-5 ani. La aceste soiuri zona productiva ramane
apropiata de ramura de schelet si nu se departeaza de centrul coroanei, insa dupa 5-6
fructificari ramurile de rod se epuizeaza.

Pentru a obtine o buna fructificare, catre baza sarpantelor este necesara provocarea de
noi cresteri. Datorita capacitatii reduse de ramificare, la aceste soiuri, obtinerea de lemn
nou nu se bazeaza pe ramurile de semischelet, care sunt aproape inexistente, ci pe
reductia sarpantelor cu lemn de 5-6 ani si pe tendinta naturala a acestora de a emite
cresteri noi in treimea bazala a sarpantelor. De asemenea, se recomanda o regenerare
a vetrelor de rod care au fructificat de 3-5 ori prin scurtarea deasupra a 1-3 pinteni sau
sepute situate la baza lor.
La tipul II de fructificare, reprezentat prin soiurile Parmen auriu, Renet de Canada,
Romus 3, Generos, Topaz etc. sunt caracteristice ramurile de rod scurte (semispur),
amplasate pe lemn in varsta de 2-4 ani, zona fructifera migreaza lent catre exteriorul
coroanei, iar ramificarea este mai intensa decat la cele spur. Taierile de fructificare se
bazeaza pe taieri de reductie si inlocuire a ramurilor cu varsta mai mare de 4 ani, in
scopul de a avea mereu in coroana semischelet de 2-4 ani.

Tipul III de fructificare cuprinde majoritatea soiurilor cultivate, cum ar fi: familia Golden
delicious, Goldrush, Jonathan, Idared, Jonagold, Prima, Florina etc. Ramurile de rod
cele mai frecvente sunt nuielusele si mladitele, amplasate pe lemn tanar de 1-3 ani,
zona productiva indepartandu-se an de an de centrul coroanei, sarpantele se
degarnisesc, iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea rodului.

Tipul de IV de fructificare avand ca soiuri reprezentative pe Granny Smith, Pionier,

are majoritatea mugurilor de rod situati pe lemn tanar (nuieluse si mladite), zona
productiva se deplaseaza in treimea superioara a sarpantelor, iar ramurile de
semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor.

La soiurile de tip III si IV, datorita faptului ca ramurile de semischelet sunt arcuite si
alungite, formatiunile de rod imbatranite, iar zona de fructificare situata catre exteriorul
coroanei, se recomanda o innoire sistematica a semicheletului si a ramurilor de rod.
Ramurilor de semischelet care au depasit 3-4 ani li se aplica o taiere de reductie, la
aproximativ 1/2 din lungime, daca au o crestere normala iar la cele arcuite (mai ales la
tipul IV) se elimina portiunea descendenta, printr-o taiere deasupra unei ramuri cu
pozitie oblica.
 In noile livezi superintensive realizate cu pomi altoiti pe portaltoi vegetativi, cu coroana
preformata din pepiniera, plantati la densitati mari (3 x 1 m), in cazul altoirii la mar altoit
pe M9 sau alti portaltoi de vigoarea asemanatoare si cu forme de coroana conice,
cilindrice (fus subtire, fus tufa, cordon vertical), realizate cu interventii putine si cu
intrare rapida pe rod (inca din anul plantarii), se recomanda scurtarea semischeletului
care depaseste jumatate din grosimea axului la punctul de insertie in cep de 2-3 cm.

Sursa: „Pomi, arbusti ructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, Institutul

pentru cercetare-Dezvoltare Pomicultura, Pitesti, 2014.

https://www.stiriagricole.ro/cum-puteti-face-corect-taierile-de-fructificare-la-mar-35535.html

Tăieri la măr: Sfaturi utile și recomandări

 ETICHETE

 taierea pomului de mar

DeAgrobiznes

13 ian. 2018 | 14:31

1056
 

Share

‹ sponsorizat ›

Depozite frigorifice cu atmosferă controlată pentru fructe ››

FOTO: paradisverde.ro

Recomandate
Afacerea unei familii din Dubăsari care produce ulei presat la rece și făină proteică și
exportă peste hotare
31 mai 2020 | 12:52

Fermierii, producătorii şi retailerii din Europa spun că este aproape imposibil să

găsească noi spaţii frigorifice
31 mai 2020 | 09:37

 
O mare companie britanică vrea să-şi crească achiziţiile de cereale din zona Mării Negre
31 mai 2020 | 09:28

#35. Cum să ții prigorile la distanță de stupină

30 mai 2020 | 12:10

‹ adv ›

‹ adv ›

Pomii soiurilor de măr, cultivaţi în aceleaşi condiţii, se deosebesc mult după habitus,
ritmul de creştere, ramificare, tipul de fructificare şi alte caracteristici morfologice de
care este necesar să se ţină cont la formarea coroanelor şi întreţinerea lor. în
dependenţă de particularităţile de creştere şi rodire, soiurile existente sunt clasificate în
cinci tipuri de fructificare.

Tipul I de fructificare, denumit spur, cuprinde soiurile spur (Goldenspur, Starcrimson,

Yellowspur ş.a.). Soiurile date fructifică pe ţepuşe, pinteni, burse şi vetre de rod care-s
foarte aproape între ele datorită internodurilor scurte. Pomii au tendinţa de creştere
bazitonică şi uneori şarpantele bazale întrec axul central. Necătând la capacitatea de
lăstărire foarte joasă numărul mare a formaţiunilor fructifere scurte garnisesc
şarpantele şi zona productivă nu se îndepărtează de centrul coroanei.
Tipul II de fructificare, denumită „parmen auriu” şi include soiurile Bell de Beskoop.
Calvil de zăpadă ş.a. Soirile date fructifică pe ţepuşe, pinteni, burse şi vetre de rod
amplasate pe lemn în vârstă de 2-5 ani, însă o parte de recoltă se obţine şi pe nuieluşe.
Şarpantele se amplasează sub un unghi mare de ramificare, sunt foarte rezistente la
dezbinare, zona de fructificare se îndepărtează lent de centrul coroanei şi nu-şi modifică
forma sub greutatea rodului. Pomii au tendinţa de creştere bazitonică.

‹ adv ›

Tipul III de fructificare numit standard sau Golden delicious. Include majoritatea
soiurilor: Golden delicious, Ionatan, Melrose, Idared, Prima ş.a. Fructifică pe ramuri
scurte şi lungi ca nueluşele şi mlădiţele situate pe lemn de 2-3 ani. Capacitatea mare de
lăstărire îndepărtează rapid fructificarea de centrul coroanei. Şarpantele se degarnisesc,
iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea rodului. Soiurile din grupa dată au
o dominanţă echilibrată a axului central faţă de şarpante.

Tipul IV de fructificare denumit Granny Smith include soiurile Granny Smith, Florina ş.a.
Fructifică pe aceleaş formaţiuni de rod ca soiurile de tipul III de fructificare şi zona
productivă se depărtează de centrul coroanei mai rapid în comparaţie cu soiurile
standard. Pomii au o tendinţă de creştere acrotonică.

Tipul V de fructificare cuprinde soiurile columnare de tipul Wijeik, sunt lipsite de

ramificaţii sau sunt foarte puţine. Fructifică pe ţepuşe şi pinteni amplasate pe axul
pomului.

‹ adv ›

La alegerea formei de coroană şi la efectuarea lucrărilor de formare şi întreţinere se ţine

cont de particularităţile biologice ale soiului.
Ca de obicei soiurile de tipul III şi IV de fructificare se acomodează bine la toate
formele de coroană. Pentru soiurile de tipurile I şi II de fructificare se recomandă
formele globuloase.

În timpul formării coroanelor la soiurile de tipul III de fructificare cu vigoare mare,

tăierile trebuie reduse la minimum posibil pentru a grăbi intrarea pomilor pe rod.
Soiurile de vigoare mijlocie (Golden delicious, Slava pobediteleam) care se supraîncarcă
cu rod, pentru evitarea arcuirii, o parte din ramuri se suprimă. De asemenea se înlătură
inflorescenţele de pe porţiunea terminală a ramurilor de prelungire a axului şi
şarpantelor. în felul dat se procedează şi cu soiurile tip spur.

‹ adv ›

Pentru soiurile cu creştere viguroasă (Renet Simirenko, Calvil de Zăpadă) altoite pe

portaltoiul de vigoare mijlocie (M4, MM 106) pomii se conduc după forma de coroană
palmeta etajată cu braţe oblice.

Soiurile de măr cu creştere mijlocie de tipul Melba, Şafran de vară, Idared, Golden
Delicious, Mantuaner altoite pe portaltoi M4, MM 106 sunt formate după sistema de
coroană palmeta liberă aplatizată.

Pentru soiurile Melba, Şafran de văra, Idared, altoite pe portaltoi de vigoare slabă (M9,
M26), precum şi soiurile de tip Goldspur, altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie (M4,
MM 106) se recomandă coroana fus subţire ameliorat.

Soiurile de tip Starkrimson, altoite pe portaltoi M4, MM 106 se conduc după sistema de
coroana piramidă natural ameliorată cu volum redus.

Tăierea de producţie are şi ea particularităţile sale în funcţie de tipul de fructificare.

La soiurile de tipul I şi II de fructificare în primii ani de fructificare se impune aducerea

şarpantelor în poziţia iniţială prin tăieri de transfer a direcţiei de creştere a acestora pe
o ramură viguroasă cu poziţia spaţială corespunzătoare.

Ca de obicei se menţin toate ramurile anuale formate pe şarpante, cu excepţia celor

formate pe latura lor superioară în vederea sporirii volumului zonei productive. Unele
soiuri de tip Golden spur sunt expuse supraîncărcării cu muguri de rod şi unei ramificări
mai puternice care necesită o normare a ramurilor de garnisire prin rărirea lor. La
soiurile date în comparaţie cu cele de tipul Starkrimson tăierea de reînnoire a ramurilor
de garnisire începe mai devreme fiindcă fructifică şi pe ramuri anuale. Aici tăierile sunt
mai severe pentru stimularea creşterii şi eliminarea excesului de muguri floriferi.
Reînnoirea ramurilor de semischelet se face la lemn cu vârsta de 4-5 ani.

Pe parcursul tăierii ramurile concurente şi cele lacome din coroana pomilor se suprimă
la inel. Ramurile laterale de 45-50-60 cm se reţin tară tăiere. Când lungimea creşterilor
anuale a şarpantelor diminuează se efectuează reîntinerirea lor pe lemn în vârstă de 3-
5 ani ce permite formarea lemnului nou pe care se va forma ramuri fructifere.

La începutul perioadei de rodire tăierea de producţie la soiurile de tipul III şi IV de

fructificare cu o accentuată tendinţă acrotonică. pentru menţinerea echilibrului de
creştere între partea bazală şi cea terminală a coroanei e necesar să se evite
suprimarea elementelor de semischelet cu vigoare mare din partea inferioară. Din
partea bazală a coroanei se elimină numai ramurile de semischelet de vigoare mică. Din
partea superioară a coroanei se elimină ramurile de semischelet viguroase şi creşterile
verticale.

La normarea încărcăturii cu muguri floriferi se ţine cont de echilibrul fiziologic între

procesele de creştere şi fructificare şi se înfăptuieşte operaţiunea dată ca la soiurile de
tipul 1 şi II de fructificare.

La soiurile din grupa dată principala verigă în tăierea de rodire sunt ramurile de
semischelet. Reînnoirea lor se face cu ciclul de 3-4 ani, menţinându-se o anumită
structură de vârstă a elementelor de semischelet.

Soiurile ce fructifică pe ramurile anuale se fac tăieri mai severe pentru normarea
recoltei prin scurtarea până la 50% din numărul lor. Se suprimă ramurile de rod plasate
în interiorul coroanei şi a celor epuizate în primii ani de rodire.

Pentru garnisirea scheletului suprimarea ramurilor epuizate se face în aşa fel ca să se

obţină un cep care permite de a obţine ramuri cu unghiuri mari de inserţie. în fiecare
caz trebuie să se ţină cont de particularităţile biologice ale soiurilor.

C. Dadu, doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiar

‹ adv ›

https://agrobiznes.md/taieri-la-mar-sfaturi-utile-si-recomandari.html
Taierile de intretinere si fructificare la mar
Categorie: Pomi fructiferi

06 Februarie 2013

Marul necesita taieri de fructificare in fiecare an deoarece

taierile efectuate o data la 2-3 ani nu asigura productii marii si sustinute.
Taierile se aplica diferentiat, in functie de varsta pomilor, soi, incarcatura cu muguri de rod. In conditii
favorabile de agrotehnica, pomii care se afla la inceputul perioadei de rod prezinta cresteri vegetative
viguroase, iar ramurile de semischelet sunt tinere in formare. La soiurile cu crestere viguraosa si cu
intrare tarzie pe rod (Red Delicious) pentru a grabi inceperea fructificarii, taierile vor fi cat mai sumare,
limitandu-se la rarirea ramurilor de prisos; se va evita scurtarea ramurilor care intensifica cresterea
vegetativa. Dimpotriva, la soiurile foarte precoce, cu vigoare slaba sau mijlocie  (Golden
delicious) arcuirea ramurilor anuale nu este necesara. La aceste soiuri pomii au tendinta sa se
supraincarce cu fructe inca de la a doua sau a treia fructificare. Pentru a preveni aparitia supraincarcarii,
este necesar sa se suprime inflorescentele ce apar pe prelungirile anuale ale sarpantelor. Mai mult pentru
a stimula cresterile vegetative, se recurge la raritul ramurilor si chiar la scurtarea lor.
La pomii care se afla in perioada de plina productie, cresterile vegetative slabesc considerabil,
tinzand sa se uniformizeze, iar diferentierea mugurilor este deseori exagerata. Ramurile de semischelet
se alugesc si se epuizeaza. Pentru a putea fructifica anual si in mod sustinut, pomii in plina
productie trebuie sa formeze lastari lungi de cel putin 30-40 cm, astfel ca la fiecare fruct sa revina
in medie 30-50 de frunze; mugurii mixti sa reprezinte pana la 30-35 % din totalul mugurilor formati
pe pom, ramurile de semischelet sa fie tinere (2-4 ani), cu potential biologic ridicat, iar intre
ramurile florifere (tepuse, mieluse, mladite) si neflorifere (pinteni si smicele) sa existe in raport de
1:2-3.
Principala veriga in taierile de fructificare o reprezinta ramurile de semischelet. Ele trebuie sa fie scurte
si tinere, Cand nu depaseste varsta de 4 ani, se scurteaza deasupra a 1-3 ramuri situate spre baza lor.
Portiunile descendente ale ramurilor de semischelet, care de regula se atrofiaza natural, vor fi suprimate.
Pomii cu ramurile de semischelet intinerite dau fructe mari si de buna calitate formand totodata si lastari
mai vigurosi.
In primul rand se apreciaza “din ochi” lungimea cresterilor anuale ale pomilor, numarul mugurilor
diferentiati (mixti), gradul de alungire si varsta semischeletului, desimea ramurilor in coroana, prezenta
sau absenta alternantei de rodire.
Cand cresterile anuale sunt slabe (sub 25-30 cm) iar pomii nu prea au multi muguri micsti, se
efectueaza o rarire si o scurtare mai energica a elementelor de schelet si semischelet, concomitent cu
diminuarea incarcaturii cu muguri micsti. Dimpotriva, cand cresterile anuale indica un exces de
vigoare (lungimea peste 50-60 cm), este necesar sa se lase pomului o incarcatura mai mare cu muguri
micsti.
Cand incarcatura cu muguri mixti este cu mult sub cea optima, se va cauta sa se mentina pe cat
posibil toate ramurile purtatoare de rod in anul respectiv; dimpotriva, la o suprainarcare cu muguri
micsti se elimina pana la 60-70 % din acestia.
Ramurile de semischelet şi cele de rod se trateaza diferit si in functie de pozitia lor in coroana. Este
cunoscut ca seva se dirijeaza de preferinta spre partile laterale ale pomului, unde favorizaeza cresterea
de ramuri viguroase (fenomenul polaritatii), in detrimentul ramurilor situate spre baza coroanei. Pentru a
preveni intr-o anumita masura acest fenomen nedorit, in partea inferioara a coroanei se retin ramuri
de semischelet mai viguroase si cu pozitie oblica, pentru a favoriza circulatia sevei, se elimina, cand
sunt supranumerare, ramurile de semischelet atarnate, debile, imbatranite, iar cele ramase se normeaza
cat mai judicios. Dimpotriva, in partea superioara a coroanei se retin ramuri de semischelet cu
pozitie mai apropiata de orizontala, de vigoare mijlocie sau relativ slaba, carora li se lasa si o
incarcatura mai mare cu muguri micsti, pentru ca florile si apoi fructele ce vor rezulta din acestia sa
consume excesul de vigoare.
Fiecare ramura de rod a marului necesita un tratament diferentiat. Astfel, pintenii si tepusele nu se
scurteaza, ci se raresc daca sunt asezate prea des, lasand intre ele spatiu de 8-10 cm. Smicelele nu se
scurteaza, chiar cand depasesc lungimea de 25-30 cm mai des la inceputul perioadei de rodire; ele se
garnisesc in mod natural cu pinteni si tepuse; dupa ce se realizeza aceasta garnisire, se poate reduce
ramura deasupra a 3 –4 pinteni sau tepuse situate spre baza ei. Nuielusele nu se scurteaza, ci doar se
raresc lasand intre ele spatii de 15-18 cm, in anii cand pomii poarta o incarcatura cu muguri bine
dezvoltati de la baza lor, renuntandu-se deci la rodul pe care-l poarta in anul respectiv. Mladitele prezinta
mai multe situatii: cand, in afara de mugurele mixt terminal mai au inca 1-2 muguri micsti laterali, ele nu
se scurteaza, se raresc doar cand sunt prea dese, la distanta indicata la mieluse. Daca insa mladitele
poarta mai multi muguri micsti laterali, se lasa numai 2-3 din acestia si deasupra lor se scurteaza ramura.
Trebuie retinut ca la mladite scurtarea se poate face deasupra unui mugure vegetativ, cat si a unui
mugure mixt, intrucat acesta din urma, dand nastere unei burse, asigura continuitatea ramurii.
Ramificatiile fructifere (vatra) pot fi taiate si simplificate dupa necesitati cu conditia ca pe fiecare din ele
sa se mentina cel putin o ramura florifera (tepusa, mielusa, mladita) sau neflorifera (pinten, smicea). O
ramificatie fructifera (vatra) tanara sau intinerita la timp, trebuie sa fie apta sa-si hraneasca bine fructele
pe care le poarta si sa formeze cel putin un lastar lung de 15-25 cm.
Ramurile anuale vegetative, situate de regula la periferia coroanei, in cazul cand sunt prea dese,
concurente, asezate deasupra si dedesubtul bratelor, se suprima in intregime; cele necesare pomului
raman o parte nescurtate (acestea se garnisesc in mod natural cu tepuse, mieluse si pinteni), iar o alta
parte se scurteaza cu 1/3 – ½ din lungime, cu scopul de a emite lastari vigurosi, care sa opresca
suprafata foliara a pomului.
Ramurile lacome, care apar frecvent pe unii pomi constituie fie consecinta unui exces de vigoare sau a
unei incarcaturi de fructe cu mult sub posibilitatile plantei, fie urmare a unei greseli de taiere. Aceste
ramuri se trateaza diferit, in functie de situatia pomului. Cand sunt necesare pentru completarea unor
goluri in coroana, ramurile lacome se scurteaza deasupra unui mugur sau ramura orientata spre
exteriorul coroanei; cand sunt de prisos se elimina in intregime.
Pomii care se afla in peridicitate de rod necesita taieri de fructificare diferentiate de la un an la altul
pana la lichidarea acestui fenomen. In anul fara sau cu productie slaba este necesara o intinerire
radicala a semischeletului, pentru a favoriza formarea de lastari vigurosi, care sa diferntieze muguri micsti
in cantitate mai mica. In anul cu rodire maxima, sa se elimine prin taieri surplusul de ramuri florifere,
pentru a preveni inhibarea inductiei florale, datorita unui inflorit si legat abundent. In plus sa se conserve
maximum, lemnul de semischelet tanar, cu potential biologic ridicat, apt sa formeze lastari mai vigurosi
care sa asigure suprafata foliara necesara pentru cresterea fructelor concomitent cu diferentierea
mugurilor. In practica, multi pomicultori procedeaza invers, agravand alternanta. Ei lasa mult
semischelet in anul fara rod, de teama sa nu ajunga la o crestere excesiva a lastarilor. In acest caz
rezulta lastari numerosi, in general de vigoare slaba, care diferentiaza o cantitate excesiva de muguri,
ajungandu-se din nou la supraincarcarea pomului in anul urmator.
pom-fructifer.ro

https://www.gazetadeagricultura.info/pomicultura/598-pomi-fructiferi/13845-taierile-de-intretinere-si-
fructificare-la-mar.html