MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică
Departamentul Informatică şi Ingineria Sistemelor

BILET №11

de evaluare la examenulFundamentele Economice ale Ramurii

(pentru studenţii facultăţii Calculatoare, Informatică şi Microelectronică)

Subiectul I: Esenţa, structura şi infrastructura pieţei. Piaţa bunurilor de consum.

Concurenţa şi preţul.
Activităţi de evaluare:
1.1. Cunoaştere (reproductive)
Daţi noţiunea de cerere și ofertă.
Cererea- reprezintă nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pietei, adică prin vânzare-
cumpărare. Cererea are drept suport puterea de cumpărare a oamenilor; de aceea, ea exprimă , în același timp,
cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment dar, la prețurile existente, considerând date veniturile și
preferințele cumpărătorilor. Cererea poate fi

 individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;
 totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;
 agregată sau globală care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și la toate bunurile și
serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea și compararea.

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus să o ofere spre vânzare
într-o anumită perioadă de timp.
 1.2. Aplicare (productive)
Analizați factorii care influenţează asupra cererii şi ofertei şi exprimaţi legea cererii şi legea
ofertei, elasticitatea acestora.

Factorii care influențează asupra cerului :

1 )Gustul și preferințele individului -asupra gustului și președinților acestora influențează calitatea mărfurilor
reclamă reușită și succesele acțiunilor de marketing precum și oferta de mărfuri noi când preferințele pentru anumite
mărfuri cresc cerere pentru aceste mărfuri sporește și ea ,iar reducerea preferințelor conduce la micșorarea cererii 

2 )Venitul- consumatorii trebuie să fie în stare să plătească pentru a-si  satisface cererea la anumite mărfuri
majorarea veniturilor conduce de obicei la dorință cumpărătorului de a procura o cantitate mai mare de mărfuri.
Modificările veniturilor trebuie luate în considerație și la analiza situației din comerțul extern . Modificarea venitului
impune cumpărătorului modificarea felului și calității mărfii procurate. 

3) Mărfurile ce se substituie reciproc și cele complementare- efectuând o alegere națională cumpărătorii înțeleg
că unele mărfuri au calități asemănătoare și prin urmare pot fi substituite.  Alte mărfuri  se completează concomitent
și consumatorii cumpărând una dintre acestea vor cumpăra-o neapărat și pe a doua adică pe cea complementară .Din
această cauză  schimbarea prețului la una din mărfuri influențează cererea și pentru marfa care o substituie pe prima
Deci dacă prețul la o marfă din această categorie se majorează atunci se mărește și cererea pentru marfă care o
substituie. prețul și cererea pentru mărfurile complementare sunt în raport total invers proporțional, adică în caz că
se majorează prețul la o marfă cererea pentru marfă complementară descreste.

4) Așteptările consumatorului- asupra consumatorilor influențează și factorul de așteptare a unor eventuale

modificări ale veniturilor sau ale prețurilor. Dacă consumatorii sesizează că prețul la anumite mărfuri se va majora
cererea lor pentru aceasta crește și invers, dacă consumatorii așteaptă o scădere a prețului cererea lor în scădere.

5) Numărul de consumatori- ultimul factor ce influențează asupra nivelului de cerere este numărul de consumatori.
Cererea pieței reprezintă o sumă de cereri ale unui oarecare număr de indivizi. Mărirea numărului de consumatori
generează o tendință de creștere a cererii și invers micșorarea numărului de consumatori face să scadă și cererea
către marfa data. 

Factorii care influențează ofertă. pot fi distinși 5 factori sau determinanți ale ofertei: 

1) Prețul  resurselor- înainte ca produsul să fie oferit el trebuie să fie fabricat din diverse materiale și resurse. 
Majorarea prețului  la resurse crește cheltuielile și duce la micșorarea cererii iar prețurile reduse ale materialelor fac să
scadă cheltuielile și să crească ofertă

2) Tehnologia accesibilă- cu cât cheltuielile sunt mai mici cu atât prețul mărfii este mai mic. Prin urmare
perfecționarea si  aplicarea unor tehnologii avansate mai efective micșorează în ultimă instanță  prețul la produs.

3) Prețurile la mărfuri de alternativă- oferta unei anumite marfi se va micșora dacă prețul la mărfurile alternative se
va ridica Și dacă o pretul la o marfă anumită se vor ridica, atunci prețurile la mărfurile alternative se vor micșora.

4) Așteptările vânzătorilor- o așteptare a majorării prețurilor face ca prețul alternativ de vânzare la o marfă să crească
și aceste majorări de cheltuieli fac să sporească prețul de alternativă micșorând ofertă .De aceea  când  se așteaptă
majorarea prețurilor oferta curentă va avea tendințe de scădere dar dacă se așteaptă o reducere a prețurilor oferta curentă va
tinde spre creștere.

 5)Numarul de vanzatori-creșterea numărului de vânzători înseamnă că o cantitate mai mare de mărfuri va fi oferită la
diverse prețuri. Astfel mărirea numărului de vânzători sporește oferta pieței și invers micșorarea numărului de vânzători
micșorează oferta pieței.
1-Legea cererii:
Legea cererii exprimă raportul de interdependență dintre modificarea
prețului unitary al unui produs și schimbarea cantității cerute. O
data cu creșterea prețului la un bun, cantitatea cerută de consumator
tinde să scadă, și invers, o scădere a prețului generează tendința de sporire a cantității cerute.

2-Legea ofertei:
Dacă prețul de realizare crește (sau se micșorează), atunci cantitatea produsului oferit crește (sau  se
micșorează) .

Elasticitatea:

Oferta elastică
Se manifestă atunci când modificarea procentuală a ofertei o depășește pe cea a prețului. De exemplu, dacă prețul
crește cu 10%, oferta sporește cu mai mult de 10%.
Elasticitatea ofertei se măsoară cu ajutorul coeficientului elasticității care exprimă gradul modificării ofertei în
funcție de schimbarea prețului:

unde:
Keo/p - coeficientul de elasticitate a ofertei în funcție de preț;
ΔO - variația ofertei unui bun economic;
ΔP - variația prețului unui bun economic;
O1 - oferta la nivelul curent;
O0 - oferta la nivelul de bază;
P1 - prețul la nivelul curent;
P0 - prețul la nivelul de bază.

Cererea elastcia:
Reacţia cererii la modificarea factorilor ei de influenţă a primit denumirea de elasticitate a cererii .
Această reacţie poate fi calculată cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii prin următoarea
formulă:

unde E D – reprezintă coeficientul elasticităţii cererii, ΔQ D % – modificarea cu un procent a cantităţii
cerute; ΔF % – modificarea cu un procent a valorii factorului de influenţă.
lasticitatea cererii este înaltă în cazul preţurilor înalte, este mare sau considerabilă în cazul preţurilor moderate,
însă, pe măsura reducerii preţurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii.

Deoarece consumatorii reacţionează prompt la modificările intervenite în preţuri şi în mărimea veniturilor personale,
deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:

 elasticitatea cererii în funcţie de preţ ;

 elasticitatea cererii în funcţie de venit ;
 elasticitatea încrucişată a cererii .

lasticitatea cererii este înaltă în cazul preţurilor înalte, este mare sau considerabilă în cazul preţurilor moderate,
însă, pe măsura reducerii preţurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii.

Deoarece consumatorii reacţionează prompt la modificările intervenite în preţuri şi în mărimea veniturilor personale,
deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:

 elasticitatea cererii în funcţie de preţ ;

 elasticitatea cererii în funcţie de venit ;
 elasticitatea încrucişată a cererii .

1.3.Integrare (creative)
Resursele disponibile a unei întreprinderi constituie 70000 lei. Pentru producerea unei unităţi de
bun x, întreprinderea utilizează 700 lei, iar pentru obţinerea unei unităţi de bun y, cheltuielile se estimează
la 100 lei. Evidenţiaţi 5 posibilităţi de obţinere a acestor 2 bunuri în condiţiile folosirii integrale a
resurselor întreprinderii în cauză.
 Subiectul II: Economia ramurii

Activităţi de evaluare:

2.1. Cunoaştere (reproductive)

Noțiunea de întreprindere și clasificarea lor.

 
Definitie
:Intreprinderea reprezinta un sistem care, cu ajutorul mijloacelor fizice si umane,produce bunuri sau servicii
destinate vanzarii; ea este organizata de catre un centru dedecizie,dispunand de o anumita autonomie.

Clasificarea firmelor:

1. În dependență de forma de proprietate deosebim:

o întreprinderi de stat;
o întreprinderi private;
o întreprinderi cu proprietate mixtă;

Pentru întreprinderea de stat este caracteristic faptul că întregul său patrimoniu aparține

statului pe al cărui teritoriu se află. Înființarea și dezvoltarea acestor întreprinderi depinde în
mare parte de anumiți factori decizionali, potrivit reglementărilor ce există în fiecare țară.

Întreprinderile private se caracterizează prin aceea că patrimoniul lor se află în proprietatea

uneia sau a mai multor persoane. Este un tip de întreprindere veche, care își are rădăcinile
în sclavagism. Odată cu dezvoltarea și progresarea societății, numărul, diversitatea și
mărimea întreprinderilor private au crescut considerabil.

a. În funcție de natura activității deosebim:

o întreprinderi agricole;
o întreprinderi industriale;
o întreprinderi prestatoare de servicii (bănci, asigurări, transport);
o întreprinderi de distribuție, care pun la dispoziția clienților diferite bunuri de consum;

o În dependență de obiectul muncii, întreprinderile se împart în extractive și

prelucrătoare. Cele extractive se ocupă cu extracția obiectelor muncii din natură
(petrolifere, carbonifere etc.), iar cele prelucrătoare — transformă materiile prime în
produse finite.

o În raport cu destinația economică deosebim întreprinderi producătoare de mijloace

de producție, iar după caracterul producției finite — întreprinderi producătoare de
bunuri de consum.

o În dependență de continuitatea procesului tehnologic există:

o întreprinderi cu procese tehnologice continue;
o întreprinderi cu procese tehnologice discontinue;
 o După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic deosebim:
o întreprinderi ce activează tot anul;
o întreprinderi sezoniere;

o În funcție de nivelul de specializare se diferențiază:

o întreprinderi specializate;
o întreprinderi universale;
o întreprinderi mixte;

o În raport cu metoda de organizare a producției există:

o întreprinderi cu producția organizată în flux;
o întreprinderi cu producția organizată pe obiecte;
o întreprinderi cu producția organizată în unicate;

o În raport cu statutul organizatorico-juridic există:

o societate cu răspundere limitată;
o societate pe acțiuni;
o societate în nume colectiv
o societate în comandită
o întreprindere individuală
o cooperativa de producție
o cooperativa de întreprinzători

10.După mărime (în raport cu numărul de angajați, cifra de afaceri și capitalul social) se

poate vorbi de:

o microîntreprinderi;
o întreprinderi mici;
o întreprinderi mijlocii;
o întreprinderi mari;

2.2. Aplicare (productive)

Forme și sisteme de remunerare a muncii.

Sisteme de salarizare:
a) Sistemul tarifar de salarizare
Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină diferenţierea
salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă, şi include reţelele tarifare,
salariile tarifare, coeficienţii tarifari, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare de
calificare.
În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural – în convenţia
colectivă şi la nivel de unitate – în contractul colectiv de muncă.
 În sectorul bugetar se aplică Reţeaua tarifară unică, stabilită prin lege, care include
categoriile de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de salarizare şi grilele de salarii
ale funcţiei pentru fiecare categorie de salarizare.
Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru muncitori sau
pentru toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari administrativi, specialişti şi
personal cu funcţii de conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor criterii.

b) Sisteme netarifare de salarizare

Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferenţiere a salariilor în
dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.
Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale salariatului se
stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor.
Aprecierea performanţelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către
angajator.
Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de
unitate.
Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de
salarizare se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului
serveşte cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

Forme de salarizare:
Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de
cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile profesionale ale
salariatului, rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii.
Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu lunar fix sau în acord atît în sistemul
tarifar, cît şi în sistemele netarifare de salarizare.
În funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică,
pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare.
Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după
consultarea reprezentanţilor salariaţilor.

2.3. Integrare (creative)

Problemă.Să se determine valoarea producției marfă a fabricii de conserve pe anul palnificat

și creșterea acestui indicator în comparație cu anul precedent, utilizănd datele inițiale:

1. Valoarea producției marfă în anul precdent , mii lei – 28950;

2. Sortimentul producției în anul viitor era după planul:
Denumirea Cantitate Prețul pentru o
produselor a, tone tonă, lei
1. Suc de caise 1600 6500
2. Gem de prune 800 5700
3. Dulceață de caise 14 7200