Substanțe toxice de poluare şi contaminare chimică

Pesticidele

Sub numele de pesticide (pest=nedorit), termen adoptat oficial de OMS, se

grupează o serie de substanțe chimice toxice, întrebuințate în agricultură în vederea
protecției plantelor față de boli şi diverşi dăunători, asigurându-se astfel obținerea
unor recolte mari şi stabile.
Pericolul cel mare îl constituie nu atât potențialul toxic al pesticidelor, ci
modul defectuos de manipulare al lor, fapt care a condus la apariția cazurilor de
intoxicație.
Reziduu de pesticide reprezintă cantitatea dintr-un produs chimic folosit
la combaterea bolilor şi dăunătorilor, care se găşeşte în interiorul sau exteriorul
unui aliment; se exprimă în părți per milion.
Doza zilnică acceptabilă (D) reprezintă cantitatea dintr-un produs chimic,
care după datele cunoscute, poate fi ingerată în fiecare zi, fără risc apreciabil; se
exprimă în mg produs chimic la kg de greutate corporală (mg/Kg).
Doza zilnică acceptată provizoriu se consideră cantitatea de substanță
pentru o perioadă limitată.
Toleranța reprezintă concentrația maximă dintr-un reziduu care este
acceptată în interiorul sau exteriorul unui produs alimentar în stadiul recoltării,
păstrării, transportului, vânzării sau prelucrării, până în momentul consumului.
Pentru a stabili valoarea toleranței reziduurilor de pesticide din produsele
alimentare trebuie să se țină seama de: consumul zilnic de substanță, coeficientul
de consum zilnic al produsului alimentar, greutatea medie a consumatorului.
Clasificarea pesticidelor – în funcție de agentul fitopatogen sau
dăunătorul împotriva căruia se folosesc:
1. Fungicide - substanțe folosite împotriva ciupercilor parazite; pot fi
anorganice (fungicide pe bază de S, Cu, St, Hg, etc.) sau organice (tiocarbonați,
clornitrobenzol, hexaclorbenzol, etc.);
2. Insecticide – substanțe utilizate împotriva insectelor dăunătoare;
includem aici insecticide anorganice (arseniați, arseniți, clorsilicați, produse cu
bariu, produse cu sulf, etc.) şi insecticide organice (hidrocarburi clorurate, esteri
fosforici, etc.);
3. Acaricide – agenți folosiți împotriva acarienilor paraziți; cuprind
următoarele grupe: acaricide organofosforice, acaricide cu sulf şi esteri sulfonați,
acaricide organice fără fosfor şi sulf.
4. Erbicide – agenți utilizați în combaterea buruienilor; includem aici:
erbicidele de contact (pentaclorfenol, nitrofenol, arseniați, acid sulfuric, acid
1
azotic, etc.) şi erbicide sistematice care pot fi erbicide stimulatoare de creştere şi
nestimulatoare de creştere.
5. Nematocide – substanțe folosite împotriva nematozilor paraziți.
6. Moluscocide - substanțe folosite împotriva gasteropodelor dăunătoare.
7. Raticide - substanțe folosite împotriva rozătoarelor.
Pesticidele pătruse în organism pot provoca afecțiuni ale sistemului nervos,
pareze, insuficiență coronariană, ateroscleroză, ciroză hepatică, etc. Aceste procese
patologice pot apărea de asemenea şi ca rezultat al reducerii reacției imunitare a
organismului. De menționat faptul că substanțele chimice în doze mici pot fi cauza
creşterii numărului de îmbolnăviri de hepatită, a măriri frecvenței de bolnavi
cronici şi a intensității bolilor infecțioase.
Pesticidele organofosforate (OP) se utilizează frecvent în protecția
plantelor, dar au toxicitate pronunțată, manipularea şi administrarea lor putând
provoca intoxicații grave, cu următoarele simptome: spasm broşic, salivație
abundentă, intensificarea transpirației, spasme ale muşchilor scheletici, creşterea
tensiunii arteriale, paralizia SNC, pierderea reflexelor vizuale şi auditive,
deshidratarea accentuată a organismului.
Pesticidele organoclorurate (OC) se încadrează în grupul substanțelor cu
toxicitate moderată, mai redusă decât a OP. Au acțiune cumulativă, astfel încât
aprecierea toxicității lor trebuie să se facă pe baza evaluării complexe a relației
dintre doză şi durata de administrare.
Ȋn caz de ingerare accidentală, primele manifestări sunt cele de
gastroenterită acută sau colici gastro-intestinali, vărsături, tulburări digestive,
uneori hipocloremie, care pot dura săptămâni pană la câteva luni de zile. Pot
apărea simptome de iritație nervoasă, cu spaimă, fibrilații ale pleoapelor şi mai
târziu tremurături generalizate.
Efectul mutagen al pesticidelor – aceste substanțe au capacitatea de a
provoca transformări în codul genetic, în celulele somatice şi sexuale. Dacă
mutațiile din celulele somatice pot fi neutralizate, de către metabolismul
individual, transformările din cromozomii şi ADN-ul celulelor sexuale, pot
conduce la dereglări patologice în sistemul ereditar. Acțiunea mutagenă poate
conduce la dezorganizări în structura AND, transformări în sinteza proteinelor,
apariția de enzimopatii; cromozomii se distrug, proces care se evidențiază la
microscop; se modifică numărul de cromozomi.
Conatminarea produselor alimentare cu pesticide
Produse alimentare de origine vegetală – căile de contaminare sunt
multiple, un rol important avându-l atmosfera, hidrosfera şi solul. Prezența
pesticidelor în atmosferă se datorează faptului că cea mai mare parte sunt
administrate cu avionul. Cu cât este mai mare volatilitatea substanțelor cu atât va fi
mai mare cantitatea de pesticide din atmosferă. De asemenea trebuie luate în
2
considerație şi volatilizarea pesticidelor de pe suprafața solului şi a plantelor,
proces care decurge cu viteze diferite, în funcție de propietățile substanțelor
(solubilitatea acestora, natura solventului), de temperatură şi umiditate.
Adeseori, pesticidele sunt absorbite de către plante şi modificate chimic,
unii dintre metaboliți fiind foarte toxici. Existența activă a unui pesticid este
puternic influențată de radiația solară, de o serie de activități enzimatice si de
umiditate.
Prezența pesticidelor în produsele alimentare de origine animală -
pesticidele pot pătrunde în organismul animal pe cale respiratorie, pe cale cutanată
şi pe cale orală.
Pe cale respiratorie, ajung în organism în urma dezinsecției grajdurilor sau
după unele tratamente aplicate animalelor.
Pătrunderea transcutanată are loc în urma tratamentelor efectuate prin
pulverizare.
Calea orală este predominantă. Hrănirea animalelor cu furaje care conțin
doze mici de insecticide organoclorurate (1-2,5ppm), determină a acumulare
semnificativă a reziduurilor în decurs de 1-2 luni. Furajele pot fi contaminate ca
urmare a tratamentelor de suprafață în timpul vegetației şi al depozitării sau prin
absorbție radiculară din sol.
Pătruse în organism pe diferite căi, oraganocloruratele pot fi absorbite de
țesuturi fără a suferi în general transformări de natură chimică sau de toxicitate. O
parte din ele se elimină ca atare prin lapte, aceasta fiind calea principală de
detoxifiere la femele; reziduuri de pesticide se pot găsi şi în anumite produse
lactate, obținute din materie primă contaminată (ex. caş, unt; laptele smântânit şi
zara conțin cantități neînsemnate). Pasteurizarea laptelui nu are efect asupra
reducerii cantității de pesticide, în chimb, procesul de maturare produce o
micşorare importantă a concentrației inițiale.
O cantitate mare de pesticide este drenată de apă şi ajunge în plante, peşti,
animale acvatice şi păsări. Ȋn carnea păsărilor şi peştilor se poate acumula o
cantitate de 100-1000 ori mai mare de organoclorurate decât în apă.
Pesticidele OC ridică cele mai mari probleme deoarece sunt rezistente la
temperaturile aplicate la prelucrarea culinară şi insolubile în apă. De asemenea,
prin păstrarea produselor contaminate cu pesticide OC, în decurs de câteva
săptămâni nu se constată reduceri față de conținutul inițial. Pesticidele OP se
hidrolizează relativ uşor în timpul depozitării şi prezintă o reducere importantă a
conținutului de substanțe active.
Datorită persistenței pe care o au, OC-le nu sunt admise pentru dezinsecția
cerealelor. Ȋn acest caz se recomandă pesticidele OP. La obținerea făinii cantitatea
cea mai mare de pesticide trece în tărâțe. Ȋn procesul de coacere, OP-le se
descompun aproape complet, în timp ce OC- le se descompun numai parțial.
3
 La prelucrarea legumelor şi fructelor, în timpul spălării se elimină între 10-
50% dintre reziduurile de insecticide, în funcție de tipul de preparat, natura
produsului şi modul de spălare. Decojirea fructelor asigură reducerea reziduului de
pesticide cu 90-94%.
Ȋn timpul preparării culinare a alimentelor se poate realiza scăderea
reziduului de pesticide OF, într-o măsură mai mare comparativ cu reziduul de
OP.
Sărarea, afumarea, fierberea preparatelor din carne, inflențează în mai mică
măsură (12-28%) cantitatea de pesticide.
Prelucrarea termică a ouălor, nu reduce cantiatea de pesticide decât într-o
proporție neînsemnată.
La produsele conservate prin congelare şi uscare, cantitățile de pesticide se
păstrează ridicate.