UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN

AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

REFERAT

SPECIALIZAREA:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT CU
FRECVENȚĂ REDUSĂ

DISCIPLINA:
EDUCATIE FIZICA
TEMA 1

ANUL: I
STUDENT: VESELU(STROE) ALEXANDRA DENISA
 TEMA 2

SPORTUL - EFECTUL ASUPRA APARATULUI

CARDIOVASCULAR

Motto: „Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor”.

Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în spaţiul
închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele sportive.
Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în timp ce sunt „scutiţi”
de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică desfăşurate în şcoală reprezintă un
fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această realitate constituie un semnal de alarmă pentru
toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii. De aceea, cercetătorii din domeniul
psihologiei sportului au un rol esenţial nu doar în conturarea unor concepte şi metodologii specifice,
ci şi în readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton al lui Juvenal: „Mens sana in corpore
sano”.

Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar
timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele de
vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10
ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite
vârstei lor.

Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar cei
care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies
însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii fizice.

Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la nivel
de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de
formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc
valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.

Putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi datorită
greutăţilor financiare cu care se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere
faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de cele mai
multe ori lipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL PENTRU SĂNĂTATE

          Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se
constituie în forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale cărei
componente structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi
sport. Funcţia de optimizare a potenţialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de plecare al tuturor
influenţelor exercitate asupra organismului uman.

O solicitare adecvată, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în educaţie fizică şi în

antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, care permit o mai
bună adaptare a individului la cerinţele vieţii cotidiene.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii promovează, prin programul „Viaţă activă” (1998),

importanţa practicării sistematice a activităţilor fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii şi tineri.
Cercetările au arătat că exerciţiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătăţeşte sănătatea fizică şi
mentală, având o contribuţie pozitivă la procesul de învăţare şi dezvoltare a personalităţii, la reducerea
riscului apariţiei afecţiunilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern. În acest sens, se
recomandă practicarea a cel puţin 30 de minute, zilnic, de activitate fizică, ce necesită efort moderat -
pentru adulţi, şi 60 de minute -pentru copii.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi a
unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în
pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii (Cartea Albă
privind Sportul, Comisia Comunităţilor Europene, 2007). Studiile efectuate în diferite ţări evidenţiază
că fiecărui dolar investit pentru educaţie fizică şi sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru
cheltuielile medicale (Declaraţia de la Punta del Este a Miniştrilor Educaţiei, 1999). Nu întâmplător,
există concepţia potrivit căreia „sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor”.
În aceste condiţii, domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie să îşi asume, cu mai multă
vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competenţele complementare ale
specialiştilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuţi), şi, pe de altă parte, prin impunerea unor programe-
cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcţia realizării obiectivelor specifice ariei de
compentenţă a specialiştilor.

Beneficiile aduse de practicarea sportului, corpului uman, sunt nenumarate:

- Sportul favorizeaza procesele de crestere si de dezvoltare fizica;

- Sportul previne si corecteaza atitudinile incorecte al corpului;

- Sportul corecteaza deficientele fizice;

- Sportul ajuta la eliminarea kilogramelor in exces si autoregleaza greutatea

corporala. Scade masa totala de grasime din structura viscerelor (ajuta la

obezitate);

- Sportul elimina prin piele, cu ajutorul procesului de transpiratie, o gama

larga de toxine, impuritati, grasimi, hormoni.

- Creaza vasodilatatie, cantitatea de sange care circula prin organism se

mareste, producand oxigenul necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor

si al tesuturilor;

- Regleaza in mod stralucit metabolismul organismului uman. Metabolismul

grasimilor: creste capacitatea muschiului de a prelua grasimile din sange si

de a le utiliza pentru a produce energie (are rol benefic in ateroscleroza);

Metabolismul glucidelor: creste capacitatea muschiului de a extrage (prelua)

glucoza din sange (rol benefic in obezitate);

- Sportul intareste oasele, muschii, creste capacitatea functionala a

aparatului locomotor;

- Sportul creste capacitatatea functionala a aparatului cardiovascular. Creste

cantitatea de sange pe care o poate impinge inima, se mareste cantitatea de

sange existent in vase, sangele devine mai fluid si circula mai usor prin artere

si vene;

- Creste capacitatea functionala a sistemului respirator. Plamanul devine

capabil sa ventileze o cantitate mai mare de aer pe minut (ajuta in afectiunile

pulmonare cronice);

- Prin practicarea unui sport, sunt diminuate riscurile afectiunilor

cardiovasculare;

- Prin sport se imbunatateste functia de aparare a organismului (imunitatea):

se imbunatateste capacitatea sistemului imunitar de a raspunde la

agresiunea microbiana (infectii);

- Sportul are o actiune benefica asupra proceselor digestive, imbunatatind

tranzitul intestinal, si inlaturand astfel, constipatia;

- Sportul intervine in imbunatatirea coordonarii miscarilor, a simtului

echilibrului, a mobilitatii articulatiilor si a flexibilitatii coloanei vertebrale;

- Imbunatateste rezistenta fizica si creste capacitatea generala de efort;

- Dezvolta capacitati de relaxare fizica si psihica;

- Favorizeaza procesul de cunoastere al conservarii energiei , al dozarii

efortului si al autocunoasterii personale;

- Favorizeaza interactiunea dintre oameni, consolideaza relatiile interumane;

- Constituie un bun revigorator al activitatii sexuale;

- Sistemul nervos beneficiaza intr-o mare masura de efectele activitatii fizice.;

- Sportul reduce considerabil efectele stresului, depresia si anxietatea si

creste concentrarea psihica prin imbunatatirea vitezei de reactie si

promptitudinea raspunsurilor la diversi stimuli;

- Creste increderea in sine si autosatisfactia;

- Prin sport, calitatea si durata somnului sunt considerabil imbunatatite;

- Dezvoltarea simtului estetic este un efect secundar al practicarii sportului

Sportul asupra aparatului cardiovascular:

- imbunatateste circulatia miocardului si a metabolismului

- imbunatateste proprietatile mecanice ale miocardului, care poate mentine

sau creste contractilitatea pe parcursul unui efort

- produce schimbari favorabile in ceea ce priveste frecventa cardiaca si

tensiunea arteriala

- creste volumul sanguin circulant si scade vascozitatea

- creste valorile consumului maxim de oxigen.

 - diminua riscurile de dezvoltare a bolilor coronariene

- au efecte favorabile asupra coagulariii sangelui

- timpul de recuperare la efort este mai scazut

Miscarea, sau exercitiul fizic, este de o importanta covarsitoare pentru buna functionare a
intregului corp. Este adevarat ca inima poate lucra in orice conditii - ea pompeaza indeiferent daca ne
aflam in repaus sau in miscare. Insa dupa ce tesuturile si-au indeplinit misiunea, au avut loc arderilesi
au rezultat produsii de catabolism, situatia se schimba dramatic. Limfa, care este responsabila de
colectarea si eliminarea acestora nu are, la prima vedere, nici un fel de pompa. Practic, ea curge
impinsa de sange.Si pana la un punct asa si este. Insa daca vom privi mai indeaproape constructia
sistemului limfatic, vom observa ca datorita dispunerii specifice a ganglionilor limfatici, miscarea
acceleeaza foarte mult viteza de curgere a limfei, ajuta la dezintoxicarea corpului si usureaza efortul
inimii. Exista si alte aspecte benefice ale miscarii asupra bunei functionari a sistemului cardiovascular,
insa pe acestea le vom detalia in alte articole.

PREVENIREA OBEZITATII SI A SEDENTARISMULUI

CU AJUTORUL SPORTULUI

Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in greutate, in urma

acumularii de tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si viata sedentara. 

Cauze: Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si consumul de

energie, cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei perioade de timp, a necesitatilor
nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este
acceptata de toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul
alimentar nu este permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula la
atingerea unui anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazuri in care obezul sustine ca nu maninca
mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a mincat mai
mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul alimentar nu este
spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a consumului zilnic de alimente doar cu 200
de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine cu unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna,
persoana respectiva sa adauge 1 kg de tesut gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un
asemenea "abuz" discret trece neobservat si este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si
intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite". Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in sens absolut. Sint
destul de frecvente cazurile personelor active (de exemplu, sportivi) care, dupa ce isi restring
eforturile consumatoare de energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase fara a minca nimic in
plus fata de ceea ce consumase pina atunci. In acest caz, nu abuzul alimentar este responsabil de
ingrasare, ci un oarecare grad de sedentarism fata de care abuzul alimentar apare numai ca relativ. A
doua mare cauza de obezitate, dupa abuzul alimentar, este sedentarismul, adica lipsa de exercitiu
fizic. Cheltuielile energetice ale persoanelor sedentare sint atit de reduse, incit ele pot fi foarte usor
depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati dupa virsta de 30 de
ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod de alimentatie mai bun. La
femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada ultimelor luni de sarcina, in timpul alaptarii sau la
menopauza. Alteori, obezitatea apare dupa o boala infectioasa, sau dupa o interventie chirurgicala,
cind, in ambele imprejurari, abuzul alimentar din perioada de convalescenta duce la acumularea de
tesut gras. 
Factori de risc: Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la anumite persoane,
exista o predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de obicei comuna mai multor membri
ai unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie familiala. Deseori, ea se transmite de la o generatie la
alta si este mai degraba o ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile se transmit de la o generatie
la alta, ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca din copilarie. Dar, in aceleasi
familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista abuzului alimentar, tocmai pentru ca,
in cazul lor, predispozitia la ingrasare este absenta. Anumite modificari ale activitatii glandelor
endocrine pot crea o predispozitie la obezitate, si anume:

- functia exagerata a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite conditii, la o

crestere a apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce
faciliteaza aparitia obezitatii;

- in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mincare
si totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit;

- hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor tiroidei;

- tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu numai prin

efectul specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin modificarea atitudinii femeii
fata de viata, in general, si fata de alimentatie;

- factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin modificarea apetitului si a
stilului de viata. 

Obiectivele SPORTULUI in lupta cu obezitatea sunt:

1. Scaderea greutatii corporale;
2. Imbunatatirea sau cresterea capacitatii de efort a organismului;
3. Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare;
4. Tonifierea generala a organismului si, in mod deosebit, a musculaturii abdominale;
5. Inlaturarea afectiunilor associate;
6. Stimularea proceselor de dezasimilatie prin activarea unui consum energetic crescut marind durata
si activitatea reactiilor de oxidare celulara;
7. Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate;
8. Imbunatatirea starii fizice si psihice generale a subiectului;
9. Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale. 
Obiectivele kinetoterapiei la supraponderali sunt:

 Scaderea greutatii corporale spre o greutate corporala ideala

 Tonifierea organismului , in special a musculaturii abdominale
 Cresterea capacitatii la efort a organismului
 Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare
 Imbunatatirea starii fizice si psihice
 Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate
 Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale
 Inlaturarea afectiunilor asociate

Tratamentul obezitatii prin sport poate fi format dintr-un complex de exercitii cardio, exercitii
pentru eliminarea apei si grasimilor din organism, exercitii de tonifiere musculara in zona
deficitara. Se recomanda inceperea activitatii fizice cu o intensitate scazuta unde se vor arde
lipidele iar treptat se va marii intensitatea activitatii fizice si se vor arde glucidele.
Daca persoanele cu supraponderabilitate nu au hipertensiune, atunci acestea pot face ca
activitate fizica si fitness.
Timpul alocat exercitiilor fizice trebuie sa fie de cel putin 30 de minute in fiecare zi timp de 3
ori pe saptamana.
Slabirea este un proces greu de atins si foarte greu de mentinut. Se indica slabirea in trepte,
adica perioade de slabire de 3 luni alternate cu perioade de mentinere a greutatii de circa 3-6
luni, si nu este indicata o slabire mai mare de 0,75 kg pe saptamana. O scadere prea mare in
greutate intr-un timp scurt nu va putea fi mentinuta si reprezinta un efort imens pentru inima.
Sportul sau gimnastica medicala la supraponderali incepe cu o parte introductiva in care se
executa mers, variatii de pasi, exercitii pentru incalzirea generala a aparatului locomotor si se
continua cu o parte fundamentala care cuprinde exercitii cu diferite obiecte, exercitii de
respiratie, iar ca parte de incheiere se vor executa exercitii de relaxare si respiratie in care
efortul scade treptat.
Principiile de baza ale exercitiului fizic de care trebuie sa se tine seama la
supraponderali sunt:
 Exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste
 Exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de randament muscular
 Progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate mica spre
exercitii cat mai complexe ca intensitate
Concluzia este ca activitatea fizica nu trebuie abandonata odata cu obtinerea greutatii corporale
dorite. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru intretinere si prevenirea obezitatii. In plus, sportul

are un efect benefic si asupra psihicului .

SPORTUL UN FENOMEN SOCIAL

Educaţia fizică şi sportul ca fenomen social ,distinct a însoţit omenirea de-a lungul întregii
sale existenţe,reprezentând o componentă necesară şi permanentă a vieţii sociale.

În mişcarea sa istorică,fenomenul nu a cunoscut însă o asemenea amploare ca cea din zilele

noastre.”Pentru înterpretarea corectă a originii şi dezvoltarii educaţiei fizice şi sportului ,trebuie să se
pornească de la stuctura lor deosebit de complexă care include exerciţii fizice ,aspecte tactice şi
organizatorice,discipline teoretice ,instituţii,mijloace materiale,etc.”(I.Siclovan-“Teoria educaţiei
fizice şi sportului” -1979,pag 29)Astfel, apariţia şi dezvoltarea ei a avut loc în mod continuu de-a
lungul tuturor formaţiunilor sociale,în funcţie de necesitaţile istorice,de clasa şi de viaţa materială a
societaţii, inclusiv şi modul de producţie.

În comuna primitivă ,specificul producţiei reprezentat prin necesitatea luptei pentru asigurarea
hranei şi supravieţuirii a determinat apariţia anumitor exerciţii fizice ca: înotul ,alergările ,săriturile
,aruncările ,,trasul cu arcul precum şi dansuri şi jocuri ,practicate în scop mistico-religios sau recreativ.

Însa,dacă în comuna primitivă practicarea exerciţiilor fizice era departe de ideea dezvoltării fizice
armonioase ,în antichitate,când apar raporturi de clasă şi alte diferenţieri,exerciţiile fizice încep să fie
organizate şi practicate în scopul dezvoltării armonioase a omului.În acest sens,cultura greacă cu
marii săi educatori şi filozofi ce au contribuit la dezvoltarea palestrelor şi au organizat exerciţiile
fizice în sisteme în functie de scopul lor ,este reprezentativă pentru antichitaete.De asemenea, alături
de educţia fizică organizată în vederea dezvoltării armonioase a fizicului uman , societatea
sclavagistă dezvoltă într-o mare masură educaţia fizică de tip militar . Devenit fenomen permanent ,
iar pentru unele popoare caracteristic – războiul făcea din pregatirea fizică o necesitate socială ,
reorganizând exerciţiile fizice existente sau construind altele precum măsurile,aruncarea suliţei, trasul
cu arcul,lupta corp la corp,acţiunea sincronizată,etc. Alături de acestea au continuat să existe jocurile
şi activităţile recreative sau distractive la care participau toate clasele sociale .

Mai târziu, jocurile şi întrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestări cu o

anumită periodicitate care presupuneau reguli speciale şi implicau ierarhizarea valorilor, ceia ce a
determinat o noua realitate socială – agonistica. Aceste activitaţi impuneau necesitatea unei pregătiri
speciale – antrenamentul; persoanele care participau la aceste compeţitii nefiinid consideraţi simpli
oameni, ci concurenţi,ei având o activitate deosebită de cea a oamenilor muncii sau a
razboinicilor.Evoluţia activităţilor competiţionale a determinat intr-o mare măsură specializarea unui
grup de oameni care să conducă procesul de pregatire al atleţilor.O altă particularitate se referă la
faptul că “exerciţiul fizic se manifestă ca expresie a unei colectivităţi fiind o modalitate specifică prin
care o comunitate umană incearcă sa se afirme prin reprezentanţi săi.

Se observă că educaţia fizică şi sportul devin mai complexe cu trecerea de la o etapă istorică
inferioară la alta superioară.Evoluţia ascendentă a educaţiei fizice şi sportului este marcată pe de-o
parte de apariţia unor elemente de conţinut precum exerciţiile fizice,jocurile si activitaţile sportive,iar
pe de altă parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare şi sistematizare inferior la altul superior.

Educaţia fizică şi sportul ,este diferită de celelalte fenomene sociale ale vieţi prin esenţa sa ce
urmareşte perfecţionarea dezvoltării fizice si a capacităţilor de mişcare a oamenilor.Această funcţie
socială s-a păstrat de-a lungul tutror formaţiunilor social-economice,spre deosebire de scopurile şi
obiectivele educaţiei fizice şi sportului care diferă de la o formaţiune social-economică la alta şi chiar
de la un stat la altul.

Educaţia fizică de tip feudal – era orientată spre reprezentanţi clasei feudale ,trebuind să
contribuie la formarea cavalerilor ,a căror activitatese subordona unui anumit ritual începând cu
bunele maniere fată de femei si terminând cu partidele de vânătoare,însă accentul principal căzând pe
pregătirea de război.Cu timpul,în fazele următoare ale dezvoltării feudalismului, necesitate pregătirii
fizice apare şi pentru celelalte clase şi grupuri sociale ,educaţia fizică extinzându-se de la clerici şi
orăşeni pană la ţărani ,însă nu va cunoaşte permanenţa încă .

În timpul Renaşterii ,s-a formulat idea potrivit căreia educaţia fizică treuie să servească in
primul rând fiinţa umană.Umanişti au privit educaţia fizcă în general ca un mijloc necesar în
complexul de măsuri care trebuia să ducă la formarea omului complet.

Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor economice specifice capitalismului,au determinat

restructurării în natura internă a procesului educativ şi implicit a educaţiei fizice,care avea tendinţa de
generalizare,de cuprindere cât mai largă a tinerei generaţii,indiferent de apartenenţa de clasă.
În forma ei instituţionalizată,educaţia fizică va cunoaşte generalizarea deplină şi în condiţii relativ
egale pentru toţi membrii tinerei generaţii în socialism.

O dată cu generalizarea educaţiei fizice se asistă la o muncă de sistematizare,orientare şi

dirijare întemeiată pe cunoaşterea particularităţilor şi efectelor exerciţiilor fizice.Mari personalităţi ca
J.Gutsmuths,Amoros,Clias,Jahn,Ling,Arnold şi alţi,depaşesc modul abstract de abordare teoretică a
exerciţiilor fizice,iniţiind studii care să ducă la fundamentarea ştiinţifică a abordării lor.

În etapa actuală, fundamentarea ştiinţifică a procesului de practicare a exerciţiilor fizice şi

apriţia Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului a dus la teoretizarea idealului
funcţiilor şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.

Idealul educaţiei fizice şi sportului este în concordanţa cu idealul general educaţional al societaţii ,
fiind modificat în funcţie de evoluţia social-istorică a fiecărei societaţi,de succesiunea etapelor de
dezvoltare specifice.

Funcţiile educaţiei fizice derivă din ideal,subordonându-se acestuia.funcţiile educaţiei fizice

sunt de două feluri:specifice – ce vizează dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică;funcţii asociate – ce
însumează efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului uman.Din această categorie fac
parte funcţiile :igienică, recreativă, educative şi de emulaţie.

Obiectivele educaţiei fizice şi sportului derivă din funcţiile sale specifice şi asciate,subordonându-se
la rândul lor acestora.În funcţie de laturile procesului de practicare a exerciţiilor fizice ele se pot
clasifica în obiective de instruire şi obiective de educaţie.

CONCLUZII

Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de

activitate motrică ce dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte
optimizarea potenţialului biomotric şi psihic al individului, în vederea creşterii calităţii vieţii.
Sportul este o activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept
obiectiv dezvoltarea condiţiei fizice şi psihice a individului, pentru obţinerea de performanţe în
competiţiile de toate nivelurile. 

Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă
ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverenţa, calmul, modestia,
onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Calităţile intelectuale, calităţile fizice şi calităţile
morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile corporale.

Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic “Mens sana in corpore
sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Fiecare om are dreptul la o educaţie armonioasă care să
îi ofere atât accesul la cunoştinţe de natură să îl ajute să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea în
care trăim, să îşi dezvolte potenţialul şi gândirea autonomă, dar şi la practicarea mişcării şi a sportului.