COMPETENŢELE UNITĂŢILOR DE POLIŢIE PRIVIND

ASIGURAREA RESPECTĂRII REGIMULUI ARMELOR ŞI

MUNIŢIILOR, PRECUM ŞI AL MATERIALELOR ŞI
SUBSTANŢELOR SUPUSE AUTORIZĂRII

Probleme:
1. Eliberarea autorizaţiilor şi permiselor la regimul armelor şi
muniţiilor
2. Operaţiuni privind evidenţa şi eliberarea autorizaţiilor pentru
explozivi, substanţe toxice şi stupefiante

BIBLIOGRAFIE:

1. Legea nr. 295/28.06.2004 privind regimul armelor şi muniţiilor;

2. Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, cu modificările
ulterioare;
3. Legea 360 din 06.06.2002 privind Statutul poliţistului, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 440 din 24.06.2002;
4. Constantin, C., Tactică poliţienească, Editura Sitech, Craiova, 2014;

1. ELIBERAREA AUTORIZAŢIILOR ŞI PERMISELOR LA

REGIMUL ARMELOR ŞI MUNIŢIILOR

1.1. Cadrul legal

Printre atribuţiile ce revin poliţiei prin Legea nr. 218/2002, pe linia

apărării avutului public şi privat, a vieţii şi integrităţii persoanei, a ordinii şi
liniştii publice, un loc important îl ocupă şi cele privind asigurarea respectării
normelor legale referitoare la regimul armelor şi muniţiilor, al materialelor
explozive, substanţelor şi precursorilor care prezintă un real pericol public, ori
pot fi folosite în săvârşirea de infracţiuni. Astfel potrivit art. 26 din lege, Poliţia
Română are următoarele atribuţii:
 exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii
armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se
efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra
funcţionării atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir (punctul 16);
 exercită controlul asupra respectării regimului materialelor
radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor
obiecte şi materii supuse autorizării, potrivit legii (punctul 17).
 Datorită caracteristicilor tehnice şi a proprietăţilor fizico-chimice, armele
şi muniţiile, materialele explozive, substanţele toxice ori stupefiantele, pot avea
şi un pronunţat grad de pericol social dacă folosirea sau administrarea se face cu
încălcarea prevederilor legale.
Săvârşirea de infracţiuni sau contravenţii la acest regim poate avea un
impact nefavorabil cu urmări din cele mai grave. Spre exemplu, deţinerea
ilegală, procurarea sau confecţionarea pe căi ilegale de arme, muniţii sau alte
materiale supuse autorizării de către elemente infractoare ori cu manifestări
antisociale pot duce la comiterea altor fapte penale cu pericol social ridicat, ca
de pildă: omucideri, tâlhării, vătămări corporale, acţiuni teroriste, intoxicări în
rândul oamenilor şi animalelor sau infestarea mediului înconjurător.
Având în vedere importanţa respectării regimului acestor obiecte şi
materiale, au fost luate măsuri pentru realizarea unei reglementări juridice
unitare care să asigure controlul producţiei, circulaţiei sau folosirii acestora prin
emiterea de acte normative în care, pe lângă sarcinile obligatorii pentru
societăţile care produc, depozitează sau utilizează materiale din această
categorie, sunt prevăzute şi atribuţii pentru unităţile de poliţie.
Activitatea de prevenire şi descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor la
regimul obiectelor, materialelor, produselor substanţelor supuse autorizării
prezintă mai mute aspecte:
 culegerea de informaţii în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni
şi contravenţii în acest domeniu;
 eliberarea permiselor de armă şi a autorizaţiilor pentru explozivi,
substanţe toxice şi radioactive, retragerea şi suspendarea
acestora, ţinerea evidenţei lor, acordarea vizelor şi alte operaţiuni
prevăzute de lege, pentru aceste activităţi;
 activităţi de control asupra respectării de către persoanele fizice
şi juridice a normelor legale privitoare la materialele şi
substanţele supuse regimului autorizării.
Toate aceste activităţi permit unităţilor de poliţie specializate în acest
domeniu cunoaşterea şi stăpânirea situaţiei operative din obiectivele, locurile şi
mediile de interes operativ, obţinerea de informaţii necesare identificării
persoanelor cu preocupări în procurarea ilegală de arme şi muniţii sau a altor
produse supuse regimului autorizării.
Cadrul legal care stabileşte categoriile de arme şi muniţii, precum şi
condiţiile în care sunt permise pe teritoriul României deţinerea, portul, folosirea
şi operaţiunile cu arme şi muniţii, este reprezentat de Legea nr. 295/2004, cu
modificările şi completările ulterioare. Condiţiile referitoare la uzul de armă
rămân în continuare reglementate de art. 47 din Legea nr. 17/1996.

1.2. Noţiuni introductive privind armele şi muniţiile

 Pentru înţelegerea noţiunilor utilizate pe parcursul acestei teme, este
necesar să lămurim sensul unor termeni şi expresii, care au fost stipulate chiar în
cuprinsul legii.
1. armă – orice dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea
unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase,
amestecuri incendiare, ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de
neutralizare, în măsura în care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în
anexă;
2. armă de foc – arma al cărei principiu de funcţionare are la bază
forţa de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin
explozia unei încărcături; sunt asimilate armelor de foc şi ansamblurile,
subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de
foc;
21. armă albă - acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol
sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere,
cum ar fi: baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuţite, şişuri, boxuri, castete,
arbalete, arcuri, bâte, măciuci şi bastoane telescopice;
3. muniţie – ansamblu format din proiectil şi, după caz, încărcătură de
azvârlire, capsa de aprindere, precum şi celelalte elemente de asamblare care îi
asigură funcţionarea şi realizarea scopului urmărit;
4. componentele armei de foc - orice element sau piesă de schimb
destinată unei arme de foc, esenţiale pentru funcţionarea sa, cum sunt: ţeava,
chiulasa, închizătorul, mecanismele, precum şi orice dispozitiv destinat sau
adaptat diminuării sunetului cauzat prin detonarea încărcăturii;
5. uz de armă - executarea tragerii cu o armă prevăzută în prezenta
lege;
6. dispozitiv destinat asomării – dispozitivele utilizate pentru
imobilizarea animalelor prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul
sacrificării ulterioare;
7. operaţiuni cu arme şi muniţii – producerea, confecţionarea,
modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea,
închirierea, schimbul, donaţia, importul, exportul, transportul, transferul,
transbordarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc şi muniţiilor;
8. arme şi muniţii interzise – arme şi muniţii prevăzute în categoria
A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise
persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe
în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a unităţilor aflate în
subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi
a companiilor naţionale şi societăţilor comerciale constituite prin acte normative
în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie;
9. arme şi muniţii letale – arme şi muniţii prin a căror utilizare se
poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor. Acestea pot fi deţinute sau,
după caz, purtate şi folosite de persoane fizice numai în baza permisului de
armă, iar de către persoanele juridice, numai în baza autorizaţiei eliberate în
condiţiile prezentei legi (categoriile B-D din Anexă);
10. arme şi muniţii neletale – arme şi muniţii destinate unui scop
utilitar sau pentru agrement, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu
se cauzeze moartea persoanelor, inclusiv armele vechi -– cele produse înainte de
1877 şi care sunt destinate păstrării în colecţii;
11. armurier – orice persoană juridică autorizată să fabrice, să
comercializeze, să închirieze, să schimbe, să repare, să modifice sau să
transforme armele de foc şi muniţiile aferente, într-un cuvânt, să desfăşoare
operaţiuni cu arme şi muniţii.
12. vânător – persoană care posedă permis de vânător cu viză
valabilă, în condiţiile legii privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului;
13. colecţionar de arme – persoana care a dobândit, în condiţiile
legii, un atestat de colecţionar şi care deţine ori intenţionează să deţină arme în
colecţie;
14. sportivi şi antrenori de tir – sportivii şi antrenorii legitimaţi la
cluburi sportive afiliate la federaţiile sportive naţionale de specialitate, şi care au
dobândit Certificat de Identitate Sportivă, eliberat de Agenţia Naţională pentru
Sport.
15. permis de armă – documentul emis, în condiţiile legii, de
autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedeşte dreptul său de a
deţine şi, după caz, purta şi folosi arme letale sau neletale supuse autorizării, ale
căror tip, marcă, serie şi calibru sunt înscrise în acest document, precum şi
muniţia aferentă;
16. cartea de identitate a armei – documentul emis de Registrul
Naţional al Armelor, prin organele de poliţie competente, în care sunt prevăzute
toate datele de identificare ale armei, provenienţa acesteia şi datele de
identificare a proprietarului.
17. paşaport european pentru arma de foc – documentul emis la
cerere, în condiţiile legii, de autoritatea competentă, care atestă dreptul
titularului de a călători pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene cu
armele de foc şi muniţia înscrise în acesta (în conformitate şi cu legislaţia
internă specifică).
18. certificat de deţinător – documentul emis, în condiţiile legii, de
autoritatea competentă, prin care se dovedeşte faptul că titularul acestuia a
îndeplinit procedura legală de înregistrare la această autoritate, a armelor
neletale, cu excepţia armelor neletale supuse autorizării;
19. ordin de serviciu – documentul eliberat de persoana juridică
autorizată să deţină şi să folosească arme, prin care se acordă persoanei fizice,
angajate pe bază de contract de muncă, precum şi studenţilor de la instituţiile de
învăţământ superior cu profil cinegetic, dreptul de a purta şi folosi în timpul şi
pentru executarea sarcinilor de serviciu, arma şi muniţia aferentă, înscrise în
acest document .
 1.3. Clasificarea armelor

Pentru lămurirea noţiunii de armă, nu este suficientă doar definirea sa

şi a termenilor şi expresiilor care au fost stipulate în cuprinsul legii, ci este
necesară şi clasificarea acestora. În acest sens, tot legiuitorul a fost cel care a
identificat următoarele tipuri de arme:

A. Din punct de vedere al destinaţiei:

1. arme militare – destinate uzului militar;
2. arme de apărare şi pază – arme de foc scurte, omologate sau
recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii,
integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi bunurile aparţinând
persoanelor fizice sau juridice;
3. arme de autoapărare – arme neletale scurte, special confecţionate
pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile de cauciuc,
în scop de autoapărare;
4. arme de tir – arme destinate practicării tirului sportiv, omologate
sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;
5. arme de vânătoare – arme destinate practicării vânătorii, cu una
sau mai multe ţevi, care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, omologate sau
recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;
6. arme utilitare – arme destinate să asigure desfăşurarea
corespunzătoare a unor activităţi din domeniile industrial, agricol, piscicol,
medico – veterinar, al protecţiei mediului sau protecţiei împotriva dăunătorilor,
precum şi desfăşurarea de către societăţile specializate de pază a activităţilor de
pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor, sau a transporturilor unor valori
importante;
7. arme de asomare – arme utilitare, folosite pentru imobilizarea
animalelor, prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării
ulterioare;
8. arme cu destinaţie industrială – arme de foc utilitare,
semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil şi care au aparenţa unei
arme de foc automate;
9. arme cu tranchilizante – arme utilitare destinate imobilizării
animalelor prin injectarea de substanţe tranchilizante;
10.arme de panoplie – arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare
a transformării lor de către un armurier autorizat;
11.arme de colecţie – armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi
armele aflate sau nu în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au
valoare istorică, artistică, ştiinţifică, documentară sau sentimentală deosebite;
12.arme vechi – arme letale produse înainte de anul 1877 sau
reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecţii;
 13.arme de recuzită – arme special confecţionate, fabricate sau
devenite nefuncţionale ca urmare a modificării lor de către un armurier
autorizat, necesare activităţii instituţiilor specializate în domeniul artistic;
B. Din punct de vedere constructiv :
1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune – arme care,
pentru aruncarea proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat
sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie recipient;
2. arme de foc scurte – arme de foc a căror ţeavă nu depăşeşte 30 cm
sau a căror lungime totală nu depăşeşte 60 cm;
3. arme de foc lungi – arme de foc a căror lungime a ţevii sau
lungime totală depăşesc dimensiunile armelor de foc scurte;
4. arme de foc automate – arme de foc care, după fiecare cartuş tras,
se reîncarcă automat şi care trag o serie de mai multe cartuşe, prin apăsarea
continuă pe trăgaci;
5. arme de foc semiautomate – arme de foc care, după fiecare cartuş
tras, se reîncarcă automat şi care nu pot, prin apăsarea continuă a trăgaciului, să
tragă o serie de mai multe cartuşe;
6. arme de foc cu repetiţie – arme de foc care, după fiecare proiectil
tras, se reîncarcă manual prin introducerea pe ţeavă a unui cartuş preluat din
încărcător prin intermediul unui mecanism;
7. arme de foc cu o singură lovitură – arme de foc fără încărcător,
care sunt încărcate înaintea fiecărei lovituri, prin introducerea manuală a
cartuşului în camera de încărcare sau în locaşul special prevăzut la intrarea în
ţeavă;
8. arme albe cu lamă – armă care îndeplineşte următoarele criterii:
a)lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem care îi permite să
facă corp comun cu mânerul său; b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa; c)
lungimea este mai mare de 15 cm; d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
e)are un mâner prevăzut cu gardă.
Inspectoratul General al Poliţiei Române este autoritatea competentă
care exercită controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor şi muniţiilor,
precum şi cu privire la operaţiunile cu arme şi muniţii, în condiţiile Legii nr.
295/2004, modificată şi completată. Prin această lege a fost înfiinţată şi Agenţia
Română pentru Omologarea Armelor şi Muniţiilor, ca instituţie de specialitate a
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului.
Evidenţa posesorilor de arme letale şi neletale, a armelor deţinute de
aceştia, precum şi a documentelor prin care se acordă drept de deţinere, port şi
folosire se ţine la nivel local de către IPJ - urile şi D.G.P.M.B. care au eliberat
documentele respective, iar la nivel central, de către I.G.P.R. pentru armele de
foc şi muniţiile aferente.
Prin aplicaţia electronică „Registrul Naţional al Armelor” se
gestionează bază de date a Poliţiei Române pentru realizarea evidenţei
informatice a armelor şi muniţiilor, a deţinătorilor legali de arme, precum şi a
operaţiunilor cu arme şi muniţii.
În funcţie de modul în care pot fi deţinute şi folosite armele, legea a
reglementat trei mari categorii de arme şi anume :
1. ARME ŞI MUNIŢII INTERZISE – aici sunt incluse armele din
Categoria A, cele militare, care pot fi deţinute şi folosite numai de
către structurile specializate care au competenţe în domeniul
apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
2. ARME ŞI MUNIŢII LETALE – SUPUSE AUTORIZĂRII. Din
această categorie fac parte armele care pot fi deţinute sau, după caz,
purtate şi folosite de persoanele fizice numai în bază permisului de
armă, iar de către persoanele juridice pot fi deţinute numai în bază
autorizaţiei eliberate în condiţiile prezentei legi.
3. ARME ŞI MUNIŢII NELETALE arme scurte(pistol sau
revolver), arme scurte sau lungi, cu aer comprimat

1.4. Procurarea, înstrăinarea, deţinerea, portul şi folosirea

armelor şi muniţiilor de către persoanele fizice de cetăţenie
română

Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege

pot procura, deţine, purta şi folosi arme şi muniţii din categoriile B, C , D, E
şi F înscrise în Anexă.
Dreptul de procurare, respectiv de deţinere, port sau folosire a armelor
din categoria B, C, D şi E din Anexă, se dobândeşte de la data emiterii de către
autorităţile competente, a autorizaţiei de procurare a armei sau, după caz, a
permisului de armă.
Autorizaţia de procurare a armei, permisul de armă, atestatul de
colecţionar, autorizaţia temporară de transport şi folosire a armei, certificatul de
deţinător şi permisul internaţional pentru arme de foc, se eliberează de către
Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, inspectoratele judeţene de
poliţie în a căror rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul, precum şi de către
Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Categorii de persoane care pot procura arme
Cetăţenii români pot fi autorizaţi, la cerere, să procure arme letale,
după cum urmează:
a) arme de apărare şi pază:
 demnitarii, magistraţii, diplomaţii, militarii şi poliţiştii, pe
perioada cât sunt în activitate şi după pensionare, trecerea în
rezervă sau retragere, cu excepţia situaţiei în care aceştia au
pierdut calitatea din motive întemeiate, imputabile lor;
 persoanele prevăzute de lege care îndeplinesc o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii publice, pe perioada în care au
 această calitate, cu excepţia personalului de pază din cadrul
societăţilor specializate de pază;
 persoanele incluse în programe de protecţie a martorilor, pe
perioada în care au această calitate;
b) arme de vânătoare: vânătorii şi colecţionarii de arme;
c) arme de tir: sportivii şi antrenorii de tir, vânătorii, precum şi
colecţionarii de arme. Vânătorii pot procura numai arme de tir lungi.
d) arme de colecţie letale, aflate în stare de funcţionare: pot fi
procurate numai de către colecţionarii de arme.
Condiţii de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale
Autorizaţia de procurare a armelor letale, se acordă persoanelor
fizice de cetăţenie română, dacă îndeplinesc următoarele condiţii prevăzute de
art. 15 din lege:
a. au împlinit vârsta de 18 de ani;
b. argumentează necesitatea procurării armelor, în funcţie de
destinaţia acestora, prin documente justificative;
c. nu au fost condamnaţi, prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, pentru
infracţiuni comise cu intenţie;
d. nu sunt învinuiţi sau inculpaţi în cauze penale pentru fapte săvârşite
cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim special este mai
mare de 1 an ;
e. sunt apţi din punct de vedere psihologic şi medical şi nu suferă de
alte afecţiuni stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, care ar putea pune în
pericol propria viaţă sau a altora, dacă ar deţine sau ar folosi arme şi muniţii;
f. nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională,
viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor
existente la organele competente;
g. au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică organizat de o
persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în
norme metodologice;
h. nu au săvârşit vreuna dintre contravenţiile pentru care legea
prevede revocarea dreptului de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire
a armelor;
i. nu au pierdut anterior arme letale procurate în condiţiile prezentei
legi.
Procedura de obţinere a autorizaţiei de procurare a armei letale
 depunerea cererii de eliberare a autorizaţiei – se face de către
solicitant la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau
inspectoratul judeţean de poliţie în a căror rază teritorială îşi are domiciliul şi se
soluţionează în termen de 45 de zile de la data primirii acesteia.
 verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege – se va
efectua de către unitatea de poliţie pe rază căruia are domiciliul sau reşedinţa
persoana care solicită eliberarea autorizaţiei şi constă în verificări la locul de
muncă, la locul de domiciliu (reşedinţă), în evidenţele poliţiei, în evidenţele
instituţiilor administraţiei publice, în evidenţele publice comunitare, în cercul de
cunoscuţi etc., verificări care se vor concretiza într-un raport ce va fi înaintat
unităţii competente să elibereze autorizaţia de procurare a armei.
 soluţionarea cererii prin eliberarea autorizaţiei sau prin
refuzul eliberării acesteia. Dacă autoritatea competentă cu soluţionarea cererii
constată că nu sunt îndeplinite condiţiile, solicitantului i se refuză autorizarea de
procurare a armei şi i se comunică în scris, în termen de 45 de zile soluţia
adoptată, precum şi motivele care au stat la bază acesteia. Soluţia este supusă
controlului judecătoresc potrivit Legii contenciosului administrativ şi poate fi
atacată în termen de 15 zile de la data la care a fost adusă la cunoştinţa
solicitantului.
Autorizaţia de procurare a armelor letale se eliberează cu o
valabilitate de 90 de zile, care poate fi prelungită de către autoritatea care a
emis-o, pentru motive temeinice, pentru o nouă perioadă de până la 90 de zile.
Dacă titularul autorizaţiei de procurare a armelor nu a procurat armele
la sfârşitul celor două perioade de câte 90 de zile, poate solicita, în scris,
acordarea unei noi autorizaţii de procurare a armelor, fără a mai fi necesar să
facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
În cazul în care titularul autorizaţiei de procurare a armei îşi schimbă
domiciliul sau reşedinţa, este obligat ca, în termen de 5 zile de la data
schimbării, să anunţe despre aceasta atât unitatea de poliţie care i-a eliberat
autorizaţia, cât şi pe cea în a cărui rază de competenţă teritorială se află noul
domiciliu sau, după caz, noua reşedinţă.
Persoana care a procurat, în condiţiile legii, arme letale, are obligaţia ca,
în termen de 10 zile de la data achiziţionării, să se prezinte la unitatea de poliţie
care i-a eliberat autorizaţia de procurare a armei, în vederea solicitării acordării
permisului de armă sau, după caz, pentru înscrierea armei în permisul de armă al
cărui titular este deţinătorul.
Permisele de armă se vizează o dată la 5 ani de către unitatea de poliţie
competentă teritorial, în perioada stabilită de către Inspectoratul General al
Poliţiei Române.
Principalele obligaţii ale deţinătorilor de arme letale sunt
următoarele :
1. să anunţe de îndată, dar nu mai târziu de 24 ore, cea mai apropiată
unitate de poliţie despre dispariţia, pierderea sau furtul acestor arme ;
2. să nu înstrăineze autorizaţia de procurare a armei, certificatul de
deţinător, permisul de armă sau permisul internaţional pentru arme, cu excepţia
situaţiei în care documentul este depus la unitatea de poliţie competentă ;
3. să anunţe de îndată cea mai apropiată unitate de poliţie, dacă are
cunoştinţă despre existenţa unei arme militare, a unei arme letale, neletale sau a
muniţiilor deţinute ilegal, pierdute sau abandonate ;
 4. persoana care găseşte o armă militară, o armă letală, neletală sau
muniţii este obligată să le predea, de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de
24 de ore, la cea mai apropiată unitate de poliţie ;
5. rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană ce
deţine în mod legal arme sau muniţii, au obligaţia ca, în cazul în care deţinătorul
decedează sau este declarat dispărut, să depună armele şi muniţiile respective la
cel mai apropiat armurier, în termen de 15 zile de la data decesului sau, după
caz, a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a dispariţiei;
6. să păstreze armele letale înscrise în permisul de armă, asigurate
astfel încât să nu permită accesul la ele al persoanelor neautorizate;
7. să scoată armele deţinute în condiţiile legii, din incinta
domiciliului, reşedinţei sau proprietăţii, numai după autorizarea dată de către
unitatea de poliţie competentă teritorial, la cerere, în următoarele situaţii:
a) cu ocazia depunerii armelor la un armurier;
b) cu ocazia schimbării locului unde sunt păstrate armele;
Încetarea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor letale
Dreptul de deţinere a armelor letale încetează, conform art. 30 alin. 1
din lege, dacă titularul se află în una din următoarele situaţii:
a. nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. b), c), f), h);
b. nu se prezintă, fără motive întemeiate, la viza permisului de armă,
în interval de 1 an de la îndeplinirea termenului legal;
c. a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă;
d. a săvârşit două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o
contravenţie pentru care legea prevede încetarea dreptului de deţinere a armelor
ori o infracţiune la regimul armelor şi muniţiilor;
e. renunţă să mai deţină armele înscrise în permis;
f. se constată faptul că a folosit armele deţinute fără îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de lege, adică fără autorizarea obţinută, la cerere, de a
folosi arma într-un poligon special amenajat şi autorizat, respectiv, în cazul
colecţionarilor, în alt loc decât cel în care se afla colecţia;
g. titularul pleacă definitiv din România sau pierde cetăţenia română;
h. titularul nu mai are calitatea care a acordat dreptul de deţinere,sau,
după caz, de port sau folosire a armei;
i. titularul a pierdut armele sau acestea i-au fost sustrase în
împrejurări imputabile.
Dreptul de deţinere a armelor se suspendă, conform art. 30 alin. 2 din
lege, dacă:
 titularul este învinuit sau inculpat într-o cauză penală pentru fapte
săvârşite cu intenţie, pentru care legea prevede o pedeapsă al cărei maxim
special este mai mare de 1 an ;
 titularul nu mai îndeplineşte condiţia de a fi apt din punct de vedere
psihologic şi medical şi de a nu suferi de alte afecţiuni stabilite prin ordin al
ministrului sănătăţii, care ar putea pune în pericol propria viaţă sau a altora, dacă
ar deţine sau ar folosi arme şi muniţii;
 titularul a săvârşit una sau mai multe contravenţii pentru care legea
prevede sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de
deţinere a armelor.

Regimul dreptului de port şi folosire a armelor letale

1. Titularul dreptului de a purta şi folosi arme de această natură, are
obligaţia de a păstra arma înscrisă în permisul de armă asigurată astfel încât să
nu permită accesul persoanelor neautorizate la aceasta.
2. Păstrarea armei la domiciliul sau reşedinţa deţinătorului, se face în
locuri special destinate, omologate în condiţiile prevăzute în norme
metodologice.
3. Arma poate fi purtată numai de către titularul permisului cu
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) arma trebuie să fie asigurată şi să nu fie armată;
b) arma să aibă efectuată inspecţia tehnică periodică şi să nu
prezinte defecţiuni, cu excepţia situaţiei în care arma este
transportată la armurier;
c) arma trebuie să stea în permanenţă introdusă în toc, cu excepţia
situaţiilor în care este autorizat, potrivit legii, să o utilizeze;
d) arma să se afle în permanenţă numai asupra să şi să nu fie
înmânată sub nici o formă altor persoane, cu excepţia
armurierilor, poliţiştilor competenţi, precum şi personalului
abilitat prin lege să păstreze şi să asigure securitatea temporară a
armelor, la intrarea în instituţiile publice, în mijloacele de
transport naval sau aerian, precum şi în alte locuri unde portul
armei este interzis prin lege;
e) deţinătorul să nu se afle sub influenţa băuturilor alcoolice,
produselor sau substanţelor stupefiante, a medicamentelor cu
efecte similare acestora, ori în stare avansată de oboseală sau să
nu sufere de afecţiuni temporare de natură să genereze o stare de
pericol în condiţiile în care poartă arma asupra sa.
4. Titularii dreptului de a purta şi folosi armele de apărare şi pază pot
face uz de armă numai în poligoanele autorizate în condiţiile prezentei legi sau
în caz de legitimă apărare ori stare de necesitate. Folosirea armelor de apărare şi
pază în poligoanele autorizate se poate face numai în condiţiile stabilite prin
regulamentele de ordine interioară ale acestora
5. Se poate face uz de armă în caz de legitimă apărare sau stare de
necesitate, în condiţiile legale, studiate în cadrul temei  „Drepturile şi obligaţiile
de serviciu ale poliţiştilor”.
6. Persoana care a făcut uz de armă în condiţiile prevăzute de lege, este
obligată să acţioneze imediat pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă
medicală persoanelor rănite. De asemenea, este obligată să anunţe de îndată cea
mai apropiată unitate de poliţie după ce a executat foc cu arma asupra unei
persoane, indiferent dacă au rezultat sau nu victime. Unitatea de poliţie sesizată
are obligaţia să efectueze cercetarea la faţa locului şi a circumstanţelor în care s-
a produs evenimentul. Arma care a fost folosită pentru executarea focului se
ridică de către poliţiştii abilitaţi până la definitivarea cazului.

Dreptul de a purta şi folosi armele de vânătoare

Condiţii necesare pentru acordarea acestui drept:
- să fie membru al unor asociaţii de vânători sportivi legal
constituite;
- să fi susţinut examenul pentru obţinerea calităţii de vânător;
- să deţină permis de vânătoare cu viză valabilă.
Obligaţii pentru titularul dreptului de a purta şi folosi aceste arme:
- să păstreze armele înscrise în permisul de armă în condiţiile
prevăzute de lege
- să ţină armele în toc, neîncărcate cu muniţie, la transportul
armelor de vânătoare, de la domiciliul sau reşedinţa acestuia la locul unde
urmează să se desfăşoare vânătoarea potrivit legii;
- arma să se afle în permanenţă numai asupra persoanei care o
deţine în mod legal şi să nu fie înmânată sub nici o formă altor persoane;
- la locul destinat vânătorii, arma poate fi încărcată, cu condiţia ca,
după încărcare, să fie asigurată şi ţinută la spate, cu ţeava îndreptată în sus;
- să facă uz de armă numai asupra vânatului pentru care a fost
autorizat în condiţiile legii privind fondul cinegetic şi a protecţiei vânatului,
precum şi pentru antrenament, în poligoanele autorizate în condiţiile legii.
- să o împrumute numai unei persoane care este titular al dreptului
de a purta şi folosi o armă de vânătoare de acelaşi calibru, în vederea utilizării
acesteia la vânătoare.
Se interzice lăsarea armei în gaj sau în alte forme de garanţie.

Categorii de persoane juridice care pot deţine şi folosi arme şi muniţii

1. Instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice
şi siguranţei naţionale sunt autorizate să achiziţioneze, să deţină şi să folosească
arme letale şi neletale, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru înarmarea
personalului propriu, în condiţiile stabilite prin legi speciale .
2. Persoanele juridice de drept public, altele decât cele menţionate
anterior, precum şi unităţile subordonate sau aflate în coordonarea acestora sunt
autorizate să achiziţioneze, să deţină şi să folosească arme letale şi neletale,
precum şi muniţia corespunzătoare, în condiţiile prezentei legi, pentru
exercitarea atribuţiilor specifice stabilite prin actele normative de organizare şi
funcţionare a acestora.
 3. Persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau
aflate în coordonarea unor instituţii publice, pot fi autorizate, în condiţiile
prezentei legi, în funcţie de obiectul lor de activitate, să procure, să deţină şi să
folosească arme letale şi arme neletale, precum şi muniţia corespunzătoare,
pentru:
a) înarmarea personalului abilitat să desfăşoare activităţi de pază;
b) desfăşurarea activităţilor de executare a tragerilor cu arme în
poligoane special amenajate, pentru antrenament sau divertisment;
c) desfăşurarea activităţilor artistice în centrele de producţie
cinematografică şi televiziune, precum şi în cadrul spectacolelor de circ şi teatru.
4. Muzeele pot fi autorizate, în condiţiile prezentei legi, să
achiziţioneze şi să deţină arme de colecţie precum şi arme neletale,după caz.

1.5. Atribuţiile unităţilor de poliţie pe linia asigurării respectării

regimului armelor şi muniţiilor

1) culegerea de date şi informaţii în scopul prevenirii săvârşirii de

infracţiuni şi contravenţii în acest domeniu;
2) efectuarea de verificări în vederea eliberării autorizaţiei de
procurare a armelor pentru persoanele fizice sau juridice care solicită acest
lucru;
3) eliberarea permiselor de armă, a paşaportului european pentru
arme de foc şi a autorizaţiilor necesare ;
4) ţinerea evidenţei posesorilor de armă,a colecţionarilor de arme
şi muniţii,a persoanelor juridice autorizate să deţină şi să folosească arme,
precum şi a persoanelor juridice autorizate să funcţioneze ca armurier;
5) acordarea vizelor şi alte operaţiuni prevăzute de lege, pentru
aceste activităţi;
6) activităţi de control asupra respectării de către persoanele fizice şi
juridice a normelor legale privitoare la regimul armelor şi muniţiilor;
7) constatarea de infracţiuni şi luarea de măsuri de sancţionare
contravenţională faţă de persoanele vinovate de încălcarea prevederilor legale.

2. OPERAŢIUNI PRIVIND EVIDENŢA ŞI ELIBERAREA

AUTORIZAŢIILOR PENTRU EXPLOZIVI, SUBSTANŢE
TOXICE ŞI STUPEFIANTE

a. Înregistrarea şi eliberarea autorizaţiilor pentru materialele

explozive
 Potrivit dispoziţiilor legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor
explozive, cu modificările ulterioare, prin materii explozive înţelegem explozivii
de uz civil, emulsiile explozive, amestecurile explozive, pirotehnice şi simple,
încărcăturile speciale, mijloacele de iniţiere, cele auxiliare de aprindere, precum
şi orice alte substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să dea naştere la
reacţii chimice instantanee, cu degajare de căldură şi gaze la temperatură şi
presiune ridicată.
Prin operaţiuni cu materii explozive se înţelege prepararea,
producerea, procesarea, experimentarea, deţinerea, tranzitarea pe teritoriul ţării,
transmiterea sub orice formă, transferul, transportul, introducerea pe piaţă,
depozitarea, încărcarea, distrugerea, mânuirea, comercializarea şi folosirea
acestora.
Pentru a fi autorizată să efectueze operaţiuni cu materii explozive
persoana juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să fie înregistrată la Oficiul Naţional al Registrul Comerţului din
cadrul Ministerului Justiţiei;
 să aibă sediu, sucursală sau filială deschisă în România;
 să aibă prevăzut în obiectul de activitate desfăşurarea operaţiunilor
cu materii explozive pentru care solicită autorizarea şi să obţină în prealabil
autorizaţiile emise de către Inspectoratul Teritorial de Muncă pe rază căruia îşi
au sediul;
 să aibă personal calificat încadrat pentru activitatea pe care solicită
să o desfăşoare (pirotehnist sau artificier), cu contract de muncă;
 să facă dovada că deţin un depozit autorizat pentru materii
explozive sau că au încheiat un contract de închiriere pentru un depozit
autorizat, cu suprafaţă suficientă pentru materialele explozive ce urmează a fi
depozitate;
 să facă dovada că a fost întocmit un plan de pază şi alarmare al
depozitului conform Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor şi protecţia persoanelor, avizat de către compartimentul de linie al
structurii de Ordine Publică;
 spaţiul de depozitare să fie asigurat cu un dispozitiv de
supraveghere electronică şi alarmare;
 să deţină mijloace de transport speciale pentru materii explozive sau
să aibă contract de prestări servicii cu o societate de transport autorizată, care
deţine astfel de mijloace de transport, în cazurile în care execută transportul
materiilor explozive;
 sistemul de asigurare a securităţii depozitelor să fie corespunzător
privind împrejmuirea, grilajele şi încuietorile de securitate;
 paza depozitului să fie asigurată cu personal înarmat, conform
planului de pază;
 depozitele să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege.
 Pentru înregistrarea sau obţinerea autorizaţiilor, unităţile se adresează
poliţiei judeţene (municipiului Bucureşti) cu o cerere care trebuie să cuprindă:
- denumirea, sediul şi obiectul unităţii cu indicarea actului legal în
bază căruia funcţionează;
- tipurile de materii explozive pe care le fabrică, prelucrează, deţine,
experimentează, foloseşte, importă, exportă sau transportă;
- cantităţile de materii explozive, pe tipuri, care pot fi stocate şi locul
unde se depozitează.
La primirea cererilor pentru înregistrare sau eliberarea autorizaţiilor se
verifică următoarele:
- dacă unitatea are avizul unităţii de poliţie pentru persoanele ce
urmează să prelucreze, gestioneze sau să manipuleze materiile explozive;
- dacă depozitul este unul şi acelaşi cu cel menţionat în adresă şi actul
de avizare al inspectoratului pentru protecţia muncii;
- dacă există evidenţa pentru înregistrarea operaţiilor cu materii
explozive.
Atât dovada de înregistrare, cât şi autorizaţia, trebuie să cuprindă:
- numărul de înregistrare şi unitatea căreia i se eliberează;
- temeiul legal;
- operaţiunile pe care are dreptul să le execute şi materiile explozive pe
care le prepară, deţine, foloseşte etc.;
- pentru fiecare sortiment de exploziv se va preciza cantitatea pe care
are dreptul să o stocheze în depozit, în conformitate cu avizul inspectoratului
teritorial de muncă.
Unităţile de poliţie, prin formaţiunea de profil, au următoarele
atribuţii:
A)să verifice:
- modul cum este asigurată paza şi securitatea materiilor explozive
(securitatea depozitelor respective se realizează cu pază);
- dacă explozivii rămaşi neconsumaţi se restituie la depozit;
- dacă a fost depăşită capacitatea de înmagazinare a depozitului
(folosită prin avizul dat de inspectoratul teritorial pentru protecţia muncii),
motivul şi dacă pentru această depăşire a avut aprobarea necesară;
- dacă explozivii existenţi în depozit sunt în perioada de garanţie
înscrisă pe ambalaj;
- cum se efectuează transportul materiilor explozive, dacă pentru
fiecare transport se emit ordine de transport şi dacă se face cu autovehiculele
corespunzătoare.
B) să constate infracţiuni şi să ia măsuri de sancţionare
contravenţională împotriva persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor
legale.
 b. Înregistrarea şi eliberarea autorizaţiilor pentru produsele şi
substanţele toxice

Produsele şi substanţele toxice sunt folosite în diferite sectoare de

activitate cum ar fi: industria metalurgică, industria chimică, agricultură etc.
Regimul produselor şi substanţelor toxice este reglementat de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase aprobată prin Legea nr. 451 din
18 iulie 2001 şi de Legea nr. 360/2003 modificată prin Legea nr. 263/2005
privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.