ORGANIZAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ ÎN CADRUL

UNITĂŢILOR ŞI SUBUNITĂŢILOR DE POLIŢIE

Probleme:
Organizarea serviciului de permanenţă în unităţile şi subunităţile de poliţie.
Executarea serviciului de permanenţă.
Raportarea evenimentelor.
Documentele, bunurile de inventar şi materialele din încăperea destinată
serviciului de permanenţă.
Controlul executării serviciului de zi.

Bibliografie:
Constantin, C., Tactică poliţienească, Editura Sitech, Craiova, 2014

Organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor

şi sarcinilor de specialitate pe care unităţile de poliţie au obligaţia să le realizeze,
necesită un caracter permanent.
În acest scop în unităţile/structurile Ministerului Afacerilor Interne, au
fost stabilite cu caracter permanent, următoarele categorii de servicii : serviciul
operativ/de zi şi serviciul de pază şi protecţie.
Serviciul operativ/de zi, are caracter permanent şi obligatoriu, se
organizează şi se execută pentru asigurarea continuităţii îndeplinirii
misiunilor/atribuţiilor specifice, a intervenţiei operative şi menţinerea ordinii
interioare în cadrul unităţilor/structurilor Ministerului Afacerilor Interne.
Serviciul de pază şi protecţie se organizează şi se execută în
conformitate cu prevederile regulamentare privind paza şi protecţia obiectivelor,
bunurilor şi valorilor din competenţa Ministerului Afacerilor Interne.
Ambele categorii de servicii sunt denumite generic, serviciul de
permanenţă şi se organizează, se execută şi se asigură zilnic, de regulă, cu
personal timp de 24 ore.

1. ORGANIZAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ ÎN

UNITĂŢILE ŞI SUBUNITĂŢILE DE POLIŢIE.

1.1. Scopul organizării serviciului de permanenţă.

Serviciul de permanenţă în cadrul unităţilor de poliţie se organizează

în scopul realizării următoarelor sarcini:
 a) asigurarea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor în
timpul şi în afara orelor de program şi de asemenea în zilele de repaus sau
sărbători legale;
b) cunoaşterea situaţiei operative din zonele de competenţă;
c) menţinerea stării de operativitate pentru îndeplinirea misiunilor de
către unităţile de poliţie;
d) punerea în aplicare a documentelor operative cu prilejul
operaţiunilor de alertare, instituirea stărilor de urgenţă/asediu, declararea
mobilizării sau a stării de război etc.;
e) menţinerea ordinii interioare, asigurarea pazei localului unităţii de
poliţie, precum şi controlul accesului în sediu;
Practica a demonstrat că evenimentele faţă de care unităţile de poliţie
au obligaţia să intervină se pot produce pe teritoriul de competenţă la orice oră
din zi sau din noapte.
Activitatea unităţilor de poliţie nu poate fi întreruptă, nu cunoaşte
pauze. Intervenţia operativă în locurile unde s-au petrecut ori se află în curs de
desfăşurare anumite evenimente, precum şi rezolvarea unor cazuri la sediul
unităţii de poliţie în afara orelor de program şi în special în timpul nopţii se
asigură în mare măsură de către personalul din serviciul de permanenţă.
Sediul unităţii de poliţie nu poate rămâne nici un moment fără pază în
special în timpul când cadrele de poliţie sunt plecate în teren pentru îndeplinirea
anumitor sarcini, executarea unor anchete sau dispoziţii ori nu sunt la program.
La sediu se găsesc documente oficiale, secrete de stat sau de serviciu,
dosare de urmărire penală aflate în curs de rezolvare, armament şi muniţie
persoane aflate în stare de arest sau de reţinere. Toate acestea şi altele,
evidenţiază necesitatea asigurării pazei locului unităţii de poliţie. Întrucât sediile
unităţilor de poliţie nu sunt prevăzute cu gardă permanentă, personalul destinat
serviciului de zi răspunde şi acestor necesităţi. Şi accesul în interiorul sediului
este verificat şi autorizat tot prin acest serviciu de zi.
Un aspect ce impune ca personalul destinat pentru serviciul de zi să
acorde o atenţie deosebită controlului accesului în aceste unităţi este acela că
aici pot pătrunde persoane rău intenţionate ce urmăresc comiterea unor acte
ilegale sau chiar săvârşirea unor acte teroriste.
De asemenea, trebuie acordată o mare atenţie corespondenţei sau
coletelor pe care aceştia le primesc în afara orelor de program de la persoane
necunoscute ori a autoturismelor ce opresc sau sunt parcate în apropierea
sediilor unităţilor de poliţie.
Pot apărea diferite împrejurări şi situaţii care necesită uneori ca
cetăţenii să se adreseze poliţiei în scopul luării rapide a unor decizii şi măsuri
legale corespunzătoare în limita competenţei pe care acestea o au.
Comandantul/şeful unităţii/structurii poartă întreaga răspundere pentru
organizarea şi executarea serviciului de permanenţă.
 1.2. Funcţionarea dispeceratului din cadrul sistemului naţional
unic pentru apeluri de urgenţă 112.

Dispeceratul din cadrul „Sistemului Naţional Unic pentru Apel de

Urgenţă 112” a fost dat în funcţiune la Poliţia Capitalei la data de 15.05.2004,
conform ordinului nr. 180 al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologia
Informaţiei, iar la Poliţia Sectoarelor 1- 6 la 01.05.2005, ulterior acest serviciu
fiind extins la toate Inspectoratele judeţene de poliţie.
Sistemul de lucru
La nivel central Dispeceratul este dotat cu 5 staţii de lucru „112”, şi
staţii radio emisie-recepţie.
Dispeceratele de sectoare şi inspectoratele judeţene sunt dotate cu câte
o staţie de lucru, care permite şi monitorizarea pe harta digitală a patrulelor auto
de pe rază Capitalei, respectiv a judeţului, staţie P.C. conectată în reţeaua
metropolitană şi staţii radio în sistemul „112”, MATRA şi semiduplex.
Evenimentele se preiau de către aceiaşi dispeceri, indiferent de
sistemul prin care se efectuează sesizarea. Se completează, după caz, fişa de
eveniment sau se implementează în interfaţa specifică sistemului 112 datele
furnizate de apelant.
Când evenimentul este sesizat pe liniile telefonice „112”, dispeceratele
de sectoare şi judeţe sunt sesizate de către dispeceratul central prin reţeaua de
date.
Dispeceratele de sectoare şi judeţe direcţionează la cazul sesizat
resursele, în funcţie de amploarea şi gravitatea evenimentului, furnizând
poliţiştilor ce urmează să intervină, datele primare pe care dispecerul le-a obţinut
cu privire la evenimentul respectiv.
Când ajung la faţa locului, echipajele de intervenţie raportează
dispecerului situaţia de fapt existentă şi măsurile legale luate.
Această modalitate de organizare permite ca prin monitorizarea GPS a
autovehiculelor din teren, la caz să fie trimis cel mai apropiat echipaj, ceea ce
conduce la scurtarea timpul necesar intervenţiei (viteza de reacţie).
Pe bază graficelor de patrulare, întocmite de unităţile (subunităţile) de
poliţie, dispecerii de sectoare şi judeţe monitorizează activitatea patrulelor din
dispozitivul de ordine, sesizând şi corectând imediat abaterile de la itinerariile
stabilite.
De asemenea, în funcţie de necesităţile dictate de evoluţia situaţiei
operative şi concluziile rezultate din analizele tactice, dispeceratele „112” de la
sectoare şi judeţe pot dispune ca pentru anumite perioade de timp, forţele din
teren să fie direcţionate către anumite zone de pe teritoriul sectorului sau
judeţului cu potenţial criminogen ridicat, indiferent de secţia (subunitatea) de
poliţie căreia îi aparţin forţele respective.
Dispeceratele de sectoare şi judeţe funcţionează cu programul de lucru
12/24, 12/48, la fiecare schimb existând un ofiţer şi un agent.
Aceştia au fost selectaţi pe baza cunoştinţelor necesare operării
sistemului şi instruiţi cu privire la competenţele alocate acestei linii de muncă,
fiind întocmite fişele posturilor pentru cele două funcţii (ofiţer-dispecer, agent-
dispecer).

Facilităţile Sistemului Naţional Unic Pentru Apeluri de Urgenţă - 112.

a) identificarea automată a apelantului când sună de pe un telefon cu
abonament, indiferent ce operator este, fix sau mobil;
b) posibilitatea de a identifica locaţia unde s-a întâmplat incidentul;
c) conexarea fişelor de evenimente când sună mai mulţi cetăţeni
pentru acelaşi incident;
d) înregistrarea vocii pentru fiecare apelant care accesează 112, şi
păstrarea acestora timp de 10 ani;
e) întocmirea unor rapoarte şi statistici în funcţie de eveniment, de
dată, de operator şi alte criterii;
f) posibilitatea printării fişei de eveniment (când este cazul);
g) identificarea unei străzi, sau unei adrese exacte;
h) selectarea unor obiective pe harta digitală (staţii peco, căi ferate,
ambasade etc.);
i) posibilitatea realizării unor legături cu alte agenţii şi de a transmite
un eveniment din competenţa lor de soluţionare;
j) acţiunea ,,Năvodul” se transmite concomitent la judeţele limitrofe
şi sectoarele 1- 6 poliţie, prin 112;
k) alocarea resursei celei mai apropiate de eveniment prin
vizualizarea hărţii digitale;
l) când situaţia impune se poate realiza traseul de deplasare al unui
echipaj dotat cu staţie cu G.P.S.;
m) identificarea tuturor numerelor poştale de pe o anumită stradă;
n) căutarea unui echipaj de poliţie pentru a fi identificată poziţia la
un anumit moment dat;
o) anunţarea poliţiştilor care participă la cercetarea la faţa locului prin
sistemul 112, a procurorilor şi inspectorilor de la protecţia muncii;
p) posibilitatea efectuării legăturii apelantului cu un operator 112
cunoscător de limbi străine din sistem, indiferent de judeţ;
q) stocarea tuturor datelor din sistem pe o perioadă de 10 ani la
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale pe compact disc;
r) sistemul 112 permite realizarea unei agende cu diverse numere de
telefon necesare în procesul muncii de poliţie.
 Începând cu data de 01.10.2005 în bază programului de extensie a
Sistemului Naţional Unic pentru Apel de Urgenţă 112, la secţiile de poliţie din
Bucureşti au fost montate staţii de lucru, având un program de transmitere a
evenimentelor gen e-mail, în vederea scurtării timpului de transmitere al unui
eveniment.

2. EXECUTAREA SERVICIULUI DE PERMANENŢĂ.

2.1. Personalul destinat pentru serviciul de permanenţă.

În unităţile de poliţie, de regulă, serviciul de permanenţă cuprinde

categoriile de servicii şi personalul destinat pentru acestea, stabilite în dispoziţia
IGPR din anul 2011 privind serviciul de permanenţă şi accesul în unităţile de
poliţie.
Continuitatea conducerii unităţilor şi subunităţilor de poliţie în afara
programului de lucru se asigură de către ofiţeri cu funcţii de conducere în zilele
lucrătoare, în situaţii normale, de regulă, între orele 14,00 – 22,00 din unitate, iar
în continuare de la domiciliu.
În zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale continuitatea
conducerii se asigură între orele 8,00 – 16,00 din unitate, iar în continuare de la
domiciliu.
La ordinul comandantului şi pe timpul producerii unor situaţii
deosebite, continuitatea conducerii se asigură din unitate, 24 de ore.
Categoria de serviciu – “ofiţer de serviciu pe unitate” este prevăzută
cu ofiţeri de poliţie numai la I.G.P.R., D.G.P.M.B. şi la nivelul inspectoratelor
de poliţie judeţene, unde funcţionează şi compartimentele “Apeluri de urgenţă –
112”.
Pentru restul unităţilor, în conformitate cu noua concepţie de
organizare a Poliţiei Române sunt prevăzute funcţii de agenţi de poliţie sau prin
asigurarea acestui serviciu cu agenţi de poliţie, prin rotaţie, din cadrul unităţilor
(subunităţilor) respective.
Ofiţerii de serviciu de la inspectoratele de poliţie judeţene coordonează
activitatea Centrului Operaţional şi Apeluri de urgenţă, format din
compartimentele “Apeluri de Urgenţă - 112” şi „Dispecerat şi personal de
serviciu”, care există la serviciile cabinet.
Ofiţerul se serviciu execută serviciul la I.G.P.R., D.G.M.P.B. şi la
inspectoratele de poliţie judeţene 24 de ore în unitate cu 72 de ore liber, iar la
celelalte subunităţi de poliţie, după programul 12/24; 12/48, în uniformă de
serviciu, având asupra să armamentul din dotare cu muniţia aferentă.
În subunităţile de poliţie unde numărul de poliţişti este de până la 40,
ofiţerul se serviciu execută serviciul în uniformă de serviciu, având asupra să
armamentul din dotare cu muniţia aferentă, în următoarele variante de program:
a) VARIANTA A :
 1. 8 ore, în intervalul orar 8.00-16.00, asigurate de către un agent
de poliţie prevăzut în statul de organizare la compartimentul “Personal de
serviciu”, care are ca atribuţii şi activităţile pe linia relaţiilor cu publicul;
2. pentru intervalul orar 16.00-8.00 şi în zilele de repaus
săptămânal, sărbători legale, serviciul este asigurat, prin rotaţie, de personalul
din celelalte formaţiuni ale subunităţii de poliţie.
b) VARIANTA B:
1. asigurarea intervalului orar 8.00-20.00 de 2 agenţi de poliţie,
alternativ în serviciu de 12 ore, prevăzuţi în statul de organizare la
compartimentul “Personal de serviciu”, care au ca atribuţii şi activităţile pe linia
relaţiilor cu publicul;
2. pentru intervalul orar 20.00-8.00 şi în zilele de repaus
săptămânal, sărbători legale, serviciul este asigurat, prin rotaţie, de personalul
din celelalte formaţiuni ale subunităţii de poliţie.
Asigurarea categoriei de serviciu de permanenţă “ofiţer se serviciu”,
în subunităţile de poliţie unde numărul de poliţişti este de până la 40, se va
realiza prin rotaţie cu agenţi de poliţie de la toate structurile existente în statul de
organizare.
La subunităţile de poliţie unde numărul de posturi este sub 10,
asigurarea serviciului se poate efectua cu agenţi de poliţie, prin rotaţie, care vor
avea ca atribuţii şi activităţile pe linia relaţiilor cu publicul;
Pe timpul executării serviciului, ofiţerul de serviciu în unităţile de
poliţie va purta, obligatoriu, la vedere, ecuson cu denumirea în clar a categoriei
de serviciu.
Personalul ce execută serviciul de ofiţer de serviciu va beneficia de
zilele de odihnă necesare refacerii capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute
de reglementările legale în vigoare.
La secţiile de poliţie rurale, poliţiile comunale, posturile comunale de
poliţie, transporturi feroviare, aeriene sau navale, în funcţie de situaţia operativă,
se asigură permanenţă în afara orelor de program prin rotaţie, de către personalul
ce încadrează subunităţile respective, conform dispoziţiilor şefului
Inspectoratului judeţean de poliţie.
La posturile de poliţie comunale, în timpul nopţii nu se organizează
serviciul de permanenţă, însă aspectele deosebite ce apar se rezolvă de către
şeful de post ori alt agent de poliţie rurală.
Şefii inspectoratelor de poliţie judeţene, directorul general al Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti împreună cu adjuncţii acestora,
şefii poliţiilor municipale şi orăşeneşti precum şi cei ai unităţilor şi subunităţilor
care îşi desfăşoară activitatea în alte sedii, vor stabili nominal poliţiştii care sunt
apţi din toate punctele de vedere să execute serviciul de zi în unităţile de poliţie
respective.
Planificarea personalului în serviciul de permanenţă se întocmeşte
lunar de către compartimentul sau persoana desemnată prin ordin/dispoziţie de
zi pe unitate, se aprobă de către comandantul/şeful unităţii sau înlocuitorul legal
şi se aduce la cunoştinţa celor interesaţi până la data de 25 ale lunii în curs,
pentru luna următoare.
În cazul întocmirii unei planificări a personalului de serviciu pe o
anumită perioadă, aceasta se aduce la cunoştinţa celor numiţi cu cel puţin 48 de
ore înainte de intrarea în serviciu.
În unităţile sau subunităţile unde poliţiştii din serviciul de permanenţă
sunt prevăzuţi în statul de organizare (la oraşe, municipii şi secţiile de poliţie),
planificarea în serviciu se stabileşte prin grafic, ceilalţi poliţişti din personal
numindu-se prin ordin/dispoziţie de zi pe unitate.
Nu execută serviciul de permanenţă şefii de unităţi, medicul unităţii,
cadrele care execută serviciul în ture, agenţii de poliţie, agenţii de circulaţie,
conducătorii auto folosiţi în activităţi operative şi poliţiştii femei. În funcţie de
situaţia operativă, de sarcinile unităţilor de poliţie şi alţi poliţişti pot fi exceptaţi
pentru perioade limitate de timp de la executarea serviciului de permanenţă.
Pregătirea cadrelor privind îndatoririle generale ale personalului de
serviciu se asigură de către şefii de compartimente şi biroul organizare,
planificare, reacţii pentru situaţii de urgenţă şi operaţii.
Verificarea cunoaşterii îndatoririlor şi instruirea specifică legată de
situaţia operativă din ultimele 24 de ore şi de problemele ce urmează a fi
rezolvate se asigură de către şeful unităţii sau a locţiitorului acestuia cu ocazia
schimbării serviciului.
Având în vedere că sediile unităţilor de poliţie sunt dotate cu aparatură
tehnică cum ar fi: staţii de radio, calculator, ş.a., se impune ca personalul de
serviciu să fie pregătit în legătură cu folosirea şi întreţinerea acestora. De
asemenea este necesară şi pregătirea în vederea lucrului cu tabelele de
codificare.
Ţinuta personalului de serviciu trebuie să fie cea regulamentară, în
raport de anotimp, curată şi bine îngrijită. Personalul de serviciu are în locul
unde execută serviciul şi măştile contra gazelor, pregătire pentru a fi folosite la
nevoie, precum şi alte materiale necesare stabilite prin ordin.

2.2. Primirea şi predarea serviciului de permanenţă.

Luarea în primire a serviciului de către noul ofiţer de serviciu se face

între orele 7,30 – 8,00. Tot în acest interval de timp se execută controlul ţinutei
şi prezenţa celorlalţi poliţişti care compun serviciul de zi. Schimbarea
personalului din serviciul de zi se face zilnic între orele 8,00 – 8,30.
La primirea serviciului de permanenţă pe unitate poliţistul care
urmează să intre în serviciu este obligat să verifice în prezenţa celui care predă
următoarele:
a). armamentul, muniţia, tehnica şi celelalte bunuri aflate în camera
ofiţerului de serviciu conform inventarului existent;
 b). documentele de serviciu conform opisului cum ar fi: planul de
alarmare, planul de pază şi apărare a sediului, planul de prevenire şi stingere a
incendiilor, planul de acţiune în cazul producerii unor calamităţi naturale sau
catastrofe, planuri speciale de cooperare, ordine şi instrucţiuni ale M.A.I.
Ofiţerul de serviciu semnează procesul verbal de predare-primire în
care sunt menţionate şi lipsurile constatate pe timpul primirii serviciului de
permanenţă care nu au putut fi înlăturate de către personalul de serviciu care a
fost schimbat.
După predarea şi primirea serviciului, vechiul şi noul ofiţer de serviciu
se prezintă la şeful unităţii de poliţie, iar în lipsa acestuia la locţiitorul său sau alt
şef numit prin ordin şi raportează după formulele regulamentare astfel:
A. vechiul ofiţer de serviciu: „Domnule comisar şef, sunt..(gradul şi
numele), am predat serviciul de permanenţă pe unitate”.
B. noul ofiţer de serviciu: „Domnule comisar şef, ..(gradul şi numele),
am luat în primire serviciul de permanenţă pe unitate”.
Cu această ocazie, noul ofiţer de serviciu raportează verbal lipsurile şi
neregulile constatate pe timpul luării în primire a serviciului de zi. Şeful de
unitate sau subunitate sau cel care aprobă schimbarea serviciului, controlează
ţinuta noului ofiţer de serviciu, verifică pregătirea teoretică a acestuia şi face
precizări în legătură cu problemele care urmează să se execute în următoarele 24
ore. În zilele de repaus sau sărbători legale când în cadrul unităţii de poliţie nu se
găseşte şeful de unitate sau unul dintre locţiitorii săi ofiţerii de serviciu se
schimbă între ei.

2.3. Atribuţiile personalului din serviciul de permanenţă.

Personalul din serviciul de permanenţă este obligat să execute serviciul

în strictă conformitate cu îndatoririle ce-i revin stabilite prin ordine, instrucţiuni
şi dispoziţii ale M.A.I. şi IGPR.
Personalul de serviciu subordonat ofiţerului de serviciu nu are voie să
înceteze activitatea ori să încredinţeze altor persoane îndatoririle ce-i revin decât
în cazuri deosebite şi numai cu aprobarea acestuia.
Pe timpul executării serviciului de permanenţă personalul destinat
acestei activităţi are dreptul de a aplica sancţiuni, contravenţionale elementelor
turbulente aduse la sediul unităţii de poliţie şi să folosească armamentul din
dotare în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Atribuţiile ofiţerului de serviciu de la camera de serviciu - ofiţer de
poliţie.
Ofiţerul de serviciu se subordonează şefului unităţii de poliţie, iar pe
linia serviciului de permanenţă ofiţerului de serviciu principal de la eşalonul
principal al M.A.I.
 Ofiţerului de serviciu, în afara orelor de program şi în zilele de repaus
şi sărbători legale, i se subordonează şeful pazei arestului şi poliţiştii care se află
în serviciu pe teritoriul de competenţă a unităţii respectiv.
Principalele atribuţii ale ofiţerului de serviciu:
A. În ceea ce priveşte asigurarea supravegherii teritoriului, a apărării
localului şi alarmării efectivelor:
 să cunoască teritoriul de competenţă al unităţii de poliţie din care
face parte: limite, particularităţi, reţea stradală, locuri publice aglomerate ce
creează probleme, zone acoperite, greu accesibile, zone izolate ş.a., telefoanele
şi adresele instituţiilor şi unităţilor publice sau de stat mai importante cu care,
prin natura atribuţiilor ce-i revin, poate avea relaţii de serviciu. Diferitele cazuri
care se ivesc nu pot fi rezolvate eficient şi corespunzător când aceasta nu
cunoaşte sau cunoaşte superficial date despre teritoriu şi sistemul de organizarea
a activităţilor de ordine publică precum şi a sistemelor de pază şi apărare a
obiectivelor, unităţilor şi a bunurilor deţinute de unităţile publice sau private.
 să cunoască teoretic şi practic punerea în aplicare a planului de pază
şi apărare, a planului de alarmare, planului de prevenire şi stingere a incendiilor,
de acţiune în cazul producerii unor calamităţi sau catastrofe, precum şi alte
planuri speciale întocmite în urma emiterii unor ordine şi instrucţiuni M.A.I.
 atunci când se ordonă alertarea efectivelor de către cadre ale M.A.I.,
aceştia trebuie să aibă asupra lor o delegaţie specială de împuternicire semnată
de:
1. Ministrul Afacerilor Interne.
2. Secretarii de stat, pentru unităţile a căror activitate o
coordonează.
3. Comandanţii (şefii) sau înlocuitorii la comandă pentru unităţile
pe care le conduc şi cele din subordine.
Nu se trece la acţiune decât numai după ce persoana a fost legitimată şi
i s-a verificat împuternicirea scrisă (delegaţia).
Dacă alertarea este dată telefonic este verificat în prealabil
veridicitatea ordinului şi abia apoi sunt anunţaţi şeful de unitate, adjuncţii
acestuia şi celelalte cadre. În aceleaşi condiţii unităţile pot fi antrenate şi
verificate prin exerciţii de alertare.
B. Asigurarea securităţii documentelor şi a ordinii interioare.
La terminarea orelor de program ofiţerul de serviciu are obligaţia să
verifice toate încăperile, fişetele, sertarele birourilor, dulapurilor constatând dacă
acestea au fost încuiate şi sigilate.
După aceste verificări poate permite accesul personalului civil pentru
efectuarea curăţeniei. După această activitate verifică dacă au fost închise şi
zăvorâte ferestrele şi uşile, dacă au fost închise robinetele de apă, sursele de
iluminat şi de încălzit. De asemenea, ofiţerul de serviciu verifică starea pereţilor
şi grilelor metalice dispuse la exterior.
 În felul acesta sunt eliminate posibilităţile de pătrundere ilegală în
sediul poliţiei sau de sustragere a unor documente, prevenirea provocării de
inundaţii, incendii sau explozii.
Când constată nereguli în privinţa asigurării documentelor ia măsuri de
punere a lor în siguranţă, cheamă de acasă pe cel care le are în primire, iar la
sosirea în unitate a şefului de unitate este obligat să raporteze astfel de
evenimente.
Prin îndeplinirea conştiincioasă a acestor îndatoriri ofiţerul de serviciu
îşi aduce contribuţia la apărarea secretului de stat sau serviciu şi la prevenirea
săvârşirii unor fapte negative la sediul unităţii sau subunităţii de poliţie.
C. Atribuţii pe linia arestului unităţii de poliţie.
Ofiţerul de serviciu răspunde de modul în care funcţionează arestul –
legalitatea introducerilor în acesta, asigurarea pazei şi supravegherii arestaţilor,
aplicarea regimului legal în lipsa şefului de unitate sau a locţiitorilor acestuia.
La unităţile de poliţie unde nu există şefi de schimb pentru arest
ofiţerul de serviciu introduce agenţii în posturile de pază supraveghere a
arestaţilor nu înainte însă de a-i instrui şi verifica cu privire la modul executării
în bune condiţii a serviciului.
Ofiţerul de serviciu este obligat să participe la predarea-primirea
serviciului de arest precum şi la desfăşurarea programului cu arestaţii. De
asemenea, el are datoria să efectueze cel puţin două controale de zi şi de noapte,
în afara participării la programul cu arestaţii în scopul asigurării funcţionării
arestului în strictă conformitate cu prevederile ordinelor şi instrucţiunilor
specifice. Cu această ocazie, ofiţerul de serviciu verifică modul în care poliţiştii
din pază arestului execută programul şi în funcţie de constatările făcute ia
măsurile ce se impun.
În situaţiile în care la arestare se produc tentative de evadare,
sinucideri, refuz de hrană, îmbolnăviri grave sau alte evenimente deosebite,
ofiţerul de serviciu trebuie să raporteze imediat despre aceasta şefului unităţii de
poliţie, ofiţerului de serviciu de la unitate ierarhic superior şi să ia imediat
măsurile care se impun (izolare, încătuşare).
În cazul reuşitei unei evadări ofiţerul de serviciu ia următoarele
măsuri:
 după ce raportează şefului de unitate şi ofiţerului de serviciu
principal de la inspectoratul judeţean de poliţie (DGPMB), ia măsuri operative
de urmărire şi prindere a acestuia cu ajutorul poliţiştilor care se află la unitate;
 alarmează şefii formaţiunilor şi în primul rând şeful formaţiunii la
care era reţinut sau arestat cel care a evadat;
 informează şi alertează agenţii de poliţie, patrulele auto, agenţii de
circulaţie aflaţi în teren, şefii filtrelor organizate la intrările sau ieşirile din
localitate, posturile de poliţie transporturi feroviare şi navale cele mai apropiate,
posturile de poliţie vecine, unitatea de poliţie de la domiciliul evadatului şi în
general a tuturor celor care pot contribui la identificarea şi prinderea acestuia.
De asemenea, sunt indicate şi semnalmentele şi gradul de periculozitate pe care
îl prezintă.
De regulă, asemenea evenimente foarte grave au loc din cauza
neîndeplinirii cu conştiinciozitate a atribuţiilor ce le revin, atât a personalului din
serviciul de permanenţă cât şi a celor din pază şi supravegherea arestaţilor.
Ofiţerul de serviciu ia aceleaşi măsuri şi în cazul în care a primit ordin
de urmărire a dezertorilor sau evadaţilor din alte locuri de detenţie mai ales
pentru cei care au domiciliul pe rază unităţii respective.
D. Atribuţii privind relaţiile oficiale cu cetăţenii.
La unităţile de poliţie se prezintă permanent diverşi cetăţeni în scopul
solicitării rezolvării unor interese legale sau pentru a depune plângeri şi
reclamaţii atunci când au fost lezaţi în drepturile lor ori pentru a aduce la
cunoştinţa unităţilor de poliţie despre anumite încălcări ale legii.
De regulă cetăţenii au în astfel de situaţii, primul contact cu ofiţerul de
serviciu. Iată de ce acesta, în activitatea să trebuie să aibă în vedere anumite
reguli de comportare pentru a obţine încrederea, sprijinul şi respectul cetăţenilor
de care unităţile de poliţie au permanentă nevoie. În acest sens, trebuie avut
permanent în vedere dispoziţiile legale cu privire la primirea şi rezolvarea
sesizărilor, propunerilor, reclamaţiilor şi cererilor cetăţenilor.
Ofiţerul de serviciu trebuie să aibă o atitudine politicoasă care să
contribuie la mărirea prestigiului poliţiei, ceea ce are o influenţă psihologică
pozitivă asupra cetăţenilor, contribuind la atragerea lor în lupta pentru
prevenirea şi combaterea actelor antisociale.
Ofiţerului de serviciu nu îi este permis să îşi manifeste indispoziţia sau
starea de spirit faţă de public nici atunci când din anumite motive, probleme
personale, de familie, necazuri a fost scos din echilibrul său psihic.
Cetăţenii necunoscând în asemenea situaţii cauza indispoziţiei
consideră atitudinea retrasă, monosilabică, lipsită de amabilitate printr-o
apreciere defavorabilă, rău voitoare atât a poliţistului respectiv cât şi a instituţiei
pe care acesta o reprezintă.
Concret, după orele de program ofiţerul de serviciu este persoana care
este autorizată să primească plângerile, denunţurile, sesizările, cererile sau
reclamaţiile adresate unităţii de poliţie şi ia primele măsuri pentru soluţionarea
lor în limita competenţei şi a posibilităţilor pe care le are.
În cazul în care plângerea, denunţul sau sesizarea nu este de
competenţa poliţiei, ofiţerul de serviciu are datoria de a îndruma cetăţenii către
unităţile în drept să le rezolve, dându-le explicaţiile necesare.
Pentru ca explicaţiile, îndrumările şi lămuririle solicitate să fie corecte
şi pentru a se evita unele greşeli ce se comit deseori, ofiţerul de serviciu va avea
în vedere mai multe reguli cum ar fi:
 să-i fie clar şi să înţeleagă exact ce doreşte solicitantul, iar aceste
dorinţe să nu aibă caracter de secret de serviciu;
  când solicitantul nu se exprimă clar şi desluşit, ofiţerul de serviciu
cu calm şi răbdare îl va chestiona în mod corespunzător pentru a înlătura orice
neînţelegere sau interpretare greşită;
 tratarea cetăţeanului trebuie să se facă cu egală obiectivitate şi
solicitudine în spiritul echităţii şi dreptăţii sociale;
 lămurirea, îndrumarea sau explicaţia se va da într-un mod clar şi
concis dar în acelaşi timp şi complet pentru a fi folositoare şi utilă;
 dacă ofiţerul de serviciu nu poate să dea o lămurire corectă neavând
certitudinea asupra exactităţii ei este preferabil să-l îndrume pe solicitant la
şeful formaţiunii sau a unităţii care cunoaşte problema şi este în măsură să dea
lămurirea solicitată. Deci trebuie evitate îndrumările false sau greşite care să
pună cetăţenii pe drumuri, să-i sustragă de la alte obligaţii sau îndatoriri
personale sau de serviciu. Astfel de practici discreditează în mod vădit unitatea
de poliţie din care face parte.
Este strict necesar ca pe bază unei temeinice şi continue pregătiri să
crească permanent atributul de competenţă profesională al poliţistului în general
şi al ofiţerului de serviciu în special, avându-se în vedere că se află în slujba
comunităţii şi a cetăţeanului.
E. Atribuţii în cazul unor evenimente deosebite.
În afara orelor de program pe teritoriul de responsabilitate al poliţiei se
pot produce unele evenimente deosebite cum ar fi decretarea mobilizării
generale sau parţiale, calamităţi declanşate brusc, acte de dezordine de
amploare, catastrofe de cale ferată, aeriene sau navale sau comiterea de
infracţiuni grave cum ar fi: omucideri, tâlhării, furturi prin efracţie, violuri în
grup, accidente grave de muncă sau de circulaţie ori sunt identificate persoane
sau bunuri urmărite de alte unităţi de poliţie sau ale altor unităţi ale statului.
În astfel de împrejurări ofiţerul de serviciu are mai multe obligaţii cum
ar fi:
 să ia măsuri de punere în aplicare a planului de mobilizare conform
atribuţiilor specifice ce-i revin pe această linie;
 să execute indicaţiile în caz de mobilizare sau calamitate primite de
la şefii ierarhici, ofiţerului de serviciul pe MAI sau de la Direcţia de Organizare,
Planificare, Reacţii pentru Situaţii de Urgenţă şi Operaţii;
 să raporteze imediat şefului de unitate sau celui care-i ţine locul la
comandă precum şi ofiţerului de serviciu de la unitate ierarhic superior despre
infracţiunile comise sau evenimentele petrecute în timpul serviciului sau
respectându-se prevederile ordinelor şi dispoziţiilor în vigoare privind raportarea
evenimentelor, datelor şi informaţiilor obţinute;
 să alarmeze în caz de nevoie echipa de cercetare la faţa locului, să
organizeze deplasarea acesteia în scopul efectuării actelor ce se impun ridicării
şi exploatării mijloacelor de probă şi folosirii cartotecilor de identificare
criminalistică;
  să anunţe procurorul, mediul legist şi după caz alte unităţi a căror
prezenţă este necesară.
F. Atribuţii în cazul aducerii la unitate de poliţie a unor persoane
suspecte.
În situaţia în care în afara orelor de program la sediul unităţii de poliţie
sunt aduse persoane suspecte, ofiţerul de serviciu este obligat să verifice dacă
acestea sunt incluse în evidenţa persoanelor urmărite şi în funcţie de situaţie să
ia măsurile legale ce se impun – introducerea în arest, constatarea faptelor
comise, să comunice altor unităţi sau subunităţi, luând măsuri de asigurare a
pazei lor până la sosirea poliţiştilor care se vor ocupa de rezolvarea situaţiei
acestora.
G. Alte atribuţii.
 să menţină permanent legătura cu ofiţerul de serviciu principal pe
eşalonul superior cu unităţile teritoriale din subordine, cu unităţile, instituţiile şi
alte organizaţii cu care cooperează, precum şi cu eşaloanele superioare pe linie,
conform reglementărilor şi ordinelor în vigoare;
 să cunoască evenimentele, datele şi informaţiile primite de la
unităţile şi formaţiunile teritoriale din subordine şi să le raporteze operativ
şefului inspectoratului, şefului poliţiei şi eşaloanelor superioare conform
prevederilor şi instrucţiunilor referitoare la raportarea evenimentelor;
 să transmită cu operativitate ordinele şi dispoziţiile primite de la
eşalonul superior precum şi cele ale şefului inspectoratului judeţean, ale şefului
unităţii de poliţie şi ale ofiţerului de serviciu principal pe inspectorat;
 să ţină la zi evidenţa prezenţei cadrelor, a răspândirilor, evidenţa
nominală a celor aflaţi în misiuni, concedii, părăsirea garnizoanei ş.a. precum şi
dacă au asupra lor documente, armament, muniţie sau alte materiale necesare
pentru buna îndeplinire a misiunilor respective, evidenţa agenţilor folosiţi pentru
alarmarea personalului, a grupelor operative constituite în situaţii speciale şi
mijloacelor de transport;
 să transmită fără întârziere ordinele primite de dare în urmărire
locală sau generală a persoanelor sau bunurilor şi să realizeze cooperarea cu
celelalte unităţi de poliţie în această problemă;
 să rezolve problemele urgente apărute în afara orelor de program
care sunt de competenţa unităţii de poliţie, raportând despre aceasta celor în
drept;
 să cunoască permanent unde se află şeful unităţii de poliţie sau
înlocuitorul la comandă al acestuia;
 să păstreze corespondenţa secretă sosită prin curier în afara orelor
de program;
 să primească şi să distribuie cheile ce se păstrează în camera
ofiţerului de serviciu numai persoanelor care au dreptul de a le ridica pe bază de
semnătură;
  să distribuie poliţiştilor armamentul individual şi muniţia pentru
îndeplinirea diferitelor misiuni, executarea tragerilor de antrenament, în
poligoane special amenajate şi să urmărească predarea acestora la timp;
 să întâmpine pe şeful unităţii de poliţie la sosirea acestuia şi să-i
raporteze: „Domnule comisar şef în timpul serviciului meu s-au întâmplat 5
evenimente. Sunt ofiţer de serviciu pe poliţia municipiului, inspectorul princ.
Georgescu” (dacă nu s-a întâmplat nimic, va raporta că nu s-a întâmplat nimic
deosebit).
Atribuţiile ajutorului ofiţerului de serviciu de la camera de serviciu -
agent de poliţie.
Ajutorul ofiţerului de serviciu se subordonează ofiţerului de serviciu şi
execută toate dispoziţiile acestuia.
Are următoarele atribuţii:
1. să participe la punerea în aplicare a planului de alarmare, a planului
de pază şi apărare, de prevenire şi stingere a incendiilor, de acţiune în cazuri de
calamităţi sau catastrofe şi a altor măsuri speciale;
2. să însoţească persoanele sosite pentru audienţă la şeful unităţii de
poliţie sau la locţiitorii acestuia;
3. să raporteze imediat ofiţerului de serviciu evenimentele constatate
pe timpul serviciului;
4. să controleze permanent menţinerea curăţeniei şi a ordinii interioare
în încăperi;
5. să controleze ziua şi noaptea modul în care personalul destinat
pentru controlul accesului şi din pază sediului îşi execută îndatoririle iar la
sosirea în sediu a poliţiştilor şi a personalului civil să verifice personal
legitimaţiile de serviciu;
6. să urmărească respectarea măsurilor de pază contra incendiilor
cuprinse în planul special întocmit în acest sens;
7. să controleze în afara orelor de program modul cum sunt respectate
regulile de asigurare a documentelor secrete;
8. să legitimeze persoanele străine de unitate de poliţie care doresc să
între în sediu, să se informeze asupra scopului sosirii lor şi să ia măsurile
corespunzătoare stabilite în acest sens;
9. să înlocuiască ofiţerul de serviciu când acesta părăseşte încăperea
de serviciu.
Tot ofiţerului de serviciu i se subordonează conducătorii vehiculelor de
serviciu necesare pentru asigurarea nevoilor operative şi deplasărilor la
evenimente, acţiuni şi alte sarcini specifice. Aceştia au obligaţia să menţină în
permanenţă starea de funcţionare a autovehiculelor, aparaturii de emisie-recepţie
şi nu au voie să părăsească unitatea decât cu aprobarea ofiţerului de serviciu.
Atribuţiile ofiţerului de serviciu de la dispeceratul sectorului
(inspectoratului judeţean) de poliţie – S.U.A.U. – 112.
1. Atribuţii generale:
  se subordonează nemijlocit adjunctului şefului de sector şi direct
şefului de sector (inspectorului şef judeţean);
 colaborează cu agentul de poliţie, ajutor al ofiţerului de serviciu, cu
ceilalţi poliţişti şi personalul civil din cadrul sectorului (judeţului);
 colaborează cu şefii secţiilor de poliţie (poliţiilor municipale şi
orăşeneşti) din sector (judeţ);
 colaborează cu ofiţerii de serviciu şi ajutorii acestora de la secţiile
de poliţie din sector (judeţ);
 zilnic centralizează dispunerea posturilor secţiilor de poliţie ale
sectorului (judeţului) pe care le monitorizează pe harta digitală;
 înregistrează evenimentele primite de la cetăţeni prin telefon sau
prin sistemul 112, de la dispeceratul central;
 dispecerizează evenimentele în funcţie de locaţie;
 în cazul producerii unor evenimente grave direcţionează forţele
necesare pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice;
 în funcţie de evoluţia situaţiei operative poate dirija echipaje de
intervenţie de care dispune la nivel de sector (judeţ) către zone ce necesită o
suplimentare de forţe pe anumite segmente de timp;
 raportează evenimentele potrivit dispoziţiilor şi ordinelor în
vigoare;
 coordonează grupele operative din cadrul secţiilor de poliţie ale
sectorului (judeţului);
 completează documentele operative de la dispecerat.
2. Atribuţii pe linia primirii sesizărilor cetăţenilor:
 primeşte toate sesizările telefonice venite direct de la cetăţeni sau
prin sistemul 112, de la dispeceratul central;
 anunţă conducerea sectorului (judeţului) sau ofiţerul la comanda
sectorului (judeţului), despre evenimentele sesizate pe rază de competenţă a
sectorului;
 informează şefii de secţii (similarii acestora), despre evenimentele
comise pe rază de competenţă;
 anunţă conducerea sectorului (judeţului) sau a ofiţerul la comanda
sectorului, despre controalele ce urmează a fi executate de forurile superioare,
după ce, în prealabil, a verificat ordinul de serviciu.
3. Atribuţii pe linia raportării evenimentelor:
 consultă permanent baza de date a calculatorului de la dispecerat,
pentru a recepţiona cu operativitate ordinele primite de la eşaloanele superioare,
pe care le vor prezenta de îndată şefului de sector (inspector şef) sau
înlocuitorului la comandă;
 evidenţa evenimentelor primite telefonic va fi ţinută într-un registru
special destinat acestui scop, în care se va consemna pe scurt conţinutul
evenimentului, data şi ora producerii, cine l-a sesizat, data şi ora raportării
acestuia la eşaloanele superioare, modul de soluţionare, precum şi alte menţiuni
pe care şefii, în raport de specificul activităţii, le consideră necesare, iar cele
primite prin 112 se arhivează în sistem;
 evenimentele deosebite, datele şi informaţiile referitoare la acestea,
precum şi primele măsuri întreprinse, vor fi raportate de îndată ofiţerului aflat la
comandă şi telefonic şefului unităţii, iar în continuare, pe cale ierarhică, forurilor
superioare.
 evenimentele sesizate telefonic vor fi verificate, şi după caz, se va
lua măsura dirijării cadrelor existente în teren, pentru a face verificările de
rigoare.
4. Atribuţii pe linie de autotransporturi:
a). raportează comandantului sau înlocuitorului la comandă în scris
următoarele probleme pe linie de autotransporturi:
 evenimente rutiere, accidente de circulaţie în care sunt implicate
cadre de poliţie cu auto personale sau de serviciu;
 folosirea în alte scopuri a mijloacelor de transport ale subunităţilor;
 orice alt aspect negativ cu privire la exploatarea parcului auto.
b). raportează de îndată şefului de sector (inspectorului şef) sau
înlocuitorului la comandă părăsirea autoturismelor de serviciu a zonei sectorului.
5. Atribuţii pe linie de comunicaţii.
 cunoaşterea sistemului de operare al Sistemului Naţional pentru
Apeluri de Urgenţă – 112;
 folosirea hărţii digitale Neuro Gis, şi a aplicaţiei GPS (Global
Position Sistem);
 modul de folosire şi accesare al staţiei Motorola, din Sistemul 112;
 să cunoască sistemul de codificare al sectorului modul de folosire al
staţiilor, cu celelalte structuri şi instituţii;
 să cunoască telefoanele de la deranjamente, RENEL, LUXTEN
(iluminatul stradal), RADET, DISTRIGAZ, POMPIERI şi să ia legătura în caz
de nevoie.

Atribuţiile ajutorului ofiţerului de serviciu de la dispeceratul

sectorului (inspectoratului judeţean) de poliţie – S.U.A.U. – 112.
Cu câteva excepţii atribuţiile ajutorului de serviciu sunt similare cu
cele ale ofiţerului de serviciu.
 se subordonează nemijlocit adjunctului şefului de sector, direct
şefului de sector (inspectorului şef judeţean) şi ofiţerului de serviciu pe
dispecerat;
 colaborează cu ofiţerul de serviciu pe sector (judeţ), ofiţerii şi
agenţii de poliţie, de la camerele de serviciu ale secţiilor, cu ceilalţi poliţişti şi
personalul civil din cadrul sectorului (judeţului);
  colaborează cu şefii secţiilor de poliţie din sector (poliţii municipale
sau orăşeneşti);
 înregistrează evenimentele primite de la cetăţeni prin telefon sau
prin sistemul 112, de la dispeceratul central.
 dispecerizează evenimentele în funcţie de locaţie;
 raportează evenimentele potrivit dispoziţiilor şi ordinelor în
vigoare;
 coordonează grupele operative din cadrul secţiilor de poliţie
(poliţiilor municipale şi orăşeneşti) ;
 completează documentele operative de la camera ofiţerului de
serviciu;
 informează ofiţerul de serviciu pe sector (judeţ), despre
evenimentele sesizate;
 răspunde la telefoanele de la dispeceratul sectorului (judeţului),
primeşte şi transmite notele telefonice şi mesajele primite;
 înlocuieşte ofiţerul de serviciu, când acesta este plecat pentru
executarea unor activităţi sau sarcini primite de la şeful sectorului (inspectorul
şef);
 execută alte activităţi dispuse de ofiţerul de serviciu.
Celelalte atribuţii specifice sunt identice cu cele ale ofiţerului de
serviciu.

3. RAPORTAREA EVENIMENTELOR.

Una din obligaţiile de bază ale ofiţerului de serviciu este de a cunoaşte

evenimentele, datele şi informaţiile produse pe teritoriul de competenţă, cele
primite de la unităţile teritoriale din subordine şi raportarea lor operativă şefului
poliţiei şi eşaloanelor superioare conform prevederilor referitoare la raportarea
evenimentelor.
Măsurile privind raportarea evenimentelor ce se produc permit
conducerii unităţilor ierarhice de a interveni prompt pentru anihilarea unor
greşeli sau a studia o situaţie ori fenomen asigurând legătura între elementele de
decizie şi cele de execuţie.
Pentru o apreciere corespunzătoare şi luarea unor măsuri oportune este
necesar ca raportarea evenimentelor să cuprindă date cât mai concrete, reale şi
actuale şi să fie transmise cu maximum de operativitate.
Evenimentele care fac obiectul raportării sunt următoarele:
1. Faptele produse pe rază de competenţă a unităţilor şi subunităţilor
de poliţie care prin natura lor:
 constituie ameninţări la siguranţa naţională şi afectează capacitatea
de apărare a ţării;
  dăunează sau pot dăuna relaţiilor diplomatice, politice, economice,
ştiinţifice, culturale sau de altă natură ale ţării noastre cu alte state, agenţii,
firme sau organizaţii din străinătate;
 încalcă drepturile şi libertăţile cetăţenilor, partidelor sau
formaţiunilor politice, organizaţiilor profesionale sau de altă natură, legal
constituite ;
 generează conflicte sau stări de spirit negative în rândul sau între
colectivităţi;
 tulbură grav liniştea şi ordinea publică;
 constituie infracţiuni sau alte fapte antisociale cu consecinţe grave
sau deosebit de grave.
2. Fenomene provocate de dezordine care afectează un număr mare
de persoane şi/sau animale.
3. Fapte săvârşite de către personalul MAI care constituie infracţiuni
sau încălcări grave ale disciplinei, onoarei, demnităţii, au produs pagube
materiale importante ori au adus atingere capacităţii de luptă (operative).
4. Orice alte acte sau fapte ce prezintă interes operativ şi se
apreciază util a fi aduse de îndată la cunoştinţa eşaloanelor superioare.
Odată cu raportarea evenimentelor trebuie transmis în mod obligatoriu
următoarele:
 data, ora, sursa şi modul cum au fost sesizaţi;
 data (anul, luna, ziua, ora) şi locul unde s-a produs evenimentul;
 denumirea completă (actuală şi nu prin iniţiale) a unităţilor
economico-sociale, organizaţiilor, agenţiilor, firmelor etc. precum şi a
sectoarelor şi compartimentelor din cadrul acestora implicate în eveniment;
 natura evenimentului, cauza şi împrejurările în care s-a produs
(metode folosite de autori, cauzele şi condiţiile care au favorizat comiterea
faptei);
 numărul victimelor, pagubelor create, bunurilor avariate, sustrase,
etc.;
 principalele date despre potenţialii autori şi victime;
 măsuri luate şi eventualele propuneri;
 dacă evenimentul poate fi dat publicităţii;
 dacă se impune interdicţia de a părăsi ţara.
În executarea obligaţiilor ce revin poliţiilor judeţene şi D.G.P.M.B.
privind raportarea evenimentelor de pe rază de competenţă şi realizării legăturii
permanente cu I.G.P.R. în cadrul acestora sunt organizate şi funcţionează
dispecerate.
Dispeceratele se subordonează nemijlocit şefului inspectoratului de
poliţie judeţean sau D.G.P.M.B. execută ordinele şi dispoziţiile acestora, ale
înlocuitorilor la comandă şi a ofiţerilor de serviciu din unităţile respective.
 Dispeceratele sunt încadrate cu poliţişti care au o pregătire
profesională corespunzătoare şi sunt dotaţi cu aparatură radio emisie recepţie,
faxuri, telexuri, calculatoare, telefoane, aparate de înregistrat şi imprimare etc.
Printre atribuţiile poliţiştilor din dispecerat este şi aceea de a asigura
primirea rapoartelor referitoare la evenimentele deosebit de grave şi grave
petrecute pe rază de competenţă a unităţilor şi formaţiunilor teritoriale,
înregistrarea şi prezentarea lor operativă conducerii, aceştia răspunzând de
conţinutul radiogramelor şi telexurilor transmise.
Evenimentele, informaţiile referitoare la acestea, precum şi primele
măsuri întreprinse vor fi raportate de unităţi, de îndată după sesizare şi
efectuarea primelor verificări pe cale ierarhică, după ce în prealabil au fost
raportate telefonic.
Informaţiile pe primă sesizare cât şi cele obţinute ulterior vor fi
comunicate apoi succesiv, iar datele de sinteză vor fi raportate în scris la
I.G.P.R. şi de aici la Punctul de Comandă Operativ al MAI.
Datele şi informaţiile ce prezintă interes pentru unităţile SRI, MApN,
SPP, Ministerului Justiţiei, Direcţiei Generale a Penitenciarelor vor fi
comunicate potrivit deciziei Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Comandanţii (şefii) unităţilor teritoriale ale MAI vor informa cu
regularitate prefecţii, preşedinţii consiliilor locale şi primarii despre
evenimentele produse pe rază de competenţă, precum şi măsurile întreprinse în
vederea soluţionării lor.

4. DOCUMENTELE, BUNURILE DE INVENTAR ŞI

MATERIALELE DIN ÎNCĂPEREA DESTINATĂ SERVICIULUI DE
PERMANENŢĂ.

Camera destinată serviciului de permanenţă este încăperea în care

ofiţerul de serviciu desfăşoară cea mai mare parte din activitate şi în care sunt
folosite şi păstrate documentele şi materialele necesare funcţionării serviciului
de permanenţă.
Camera este dotată cu mobilierul necesar, mijloace tehnice, materiale
indispensabile cum ar fi: masă, scaune, canapea, dulap, calculator, telefoane,
staţii de radiocomunicaţii, telemobile, lanterne ş.a. De asemenea alături se
găseşte o altă încăpere echipată şi asigurată special pentru păstrarea
armamentului şi muniţiei aferente din dotare.
În spaţiile destinate primirii publicului se găseşte mobilier adecvat şi
sunt afişate imprimate model care să asigure buna documentare a populaţiei. De
asemenea, sunt afişate şi principalele dispoziţii legale pe care unităţile de poliţie
sunt chemate să le aplice.
Documentele care se găsesc în camera ofiţerului de serviciu sunt
următoarele:
 extras din regulamentul de ordine interioară al unităţii de poliţie;
  planul creşterii capacităţii operaţionale a unităţii de poliţie;
 plicuri cu indicative de mobilizare;
 planul de protecţie şi intervenţie în situaţii de protecţie civilă;
 plicul cu „Metodologia transmiterii mesajelor de înştiinţare,
avertizare şi alarmare despre situaţii de urgenţe civile”, „Tabel cu mesaj de
înştiinţare de urgenţe civile”;
 planul de evacuare în situaţii de urgenţă;
 programul zilnic al unităţii de poliţie;
 planul/extrasul din planul de apărare/intervenţie împotriva
incendiilor;
 registrul de predare-primire a serviciului de zi;
 registrul de evenimente şi note telefonice în care sunt notate
evenimentele petrecute în teritoriul unităţii de poliţie, respectiv notele telefonice
primite de la eşalonul superior sau transmise de la eşaloanele inferioare;
 registrul dispozitivelor de ordine şi siguranţă publică, după
terminarea programului de lucru;
 adresele şi numerele de telefon ale cadrelor care lucrează în
unitatea de poliţie, a procurorului, medicului legist ş.a.;
 ghidul şi harta localităţii şi a judeţului, cartea abonaţilor telefonici
din localitate;
 condica de predare-primire a corespondenţei;
 codul penal, codul de procedură penală, culegere de acte normative
care reglementează munca de poliţie;
 carnete cu procese verbale pentru constatarea şi sancţionarea celor
care se fac vinovaţi de săvârşirea unor contravenţii;
 cătuşe;
 rechizite de scris;
 alte documente ordonate de şeful de unitate şi subunitate.
Cu ajutorul acestor documente şi materiale se asigură buna funcţionare
a serviciului de permanenţă şi se realizează continuitatea la program în munca
de poliţie.

5. CONTROLUL EXECUTĂRII SERVICIULUI DE

PERMANENŢĂ.

Dreptul de control asupra activităţii personalului de serviciu îl au şeful

unităţii şi adjuncţii săi, alţi poliţişti delegaţi în acest sens, şefii sau adjuncţii
unităţii ierarhic superior, cadrele din colectivele de control ale I.G.P.R. sau din
M.A.I.
Cu ocazia acestor controale pot fi urmărite mai multe probleme cum ar
fi:
 pregătirea profesională a poliţiştilor care asigură serviciul de
permanenţă, cunoaşterea actelor normative care reglementează munca de poliţie,
ordinele şi instrucţiunile ministrului administraţiei şi internelor şi ale conducerii
I.G.P.R. necesare şi utilizate în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin în timpul
serviciului;
 respectarea legalităţii de către personalul de serviciu pe linia muncii
de arest şi transferare;
 atitudinea faţă de cetăţean şi competenţa cu care li se dau
îndrumările necesare;
 operativitatea şi conştiinciozitatea personalului de serviciu în
rezolvarea unor cazuri ce i-au fost semnalate cum ar fi: contravenţii, infracţiuni,
accidente grave de circulaţie, incendii, tulburări ale ordinii şi liniştii publice;
 modul în care se înregistrează, dacă se raportează unităţilor
superioare evenimentele deosebite petrecute pe rază de competenţă a unităţilor
de poliţie;
 modul cum se execută primirea-predarea serviciului;
 modul de păstrare şi folosire a documentelor existente la camera
ofiţerului de serviciu; se va urmări să nu se ţină şi întrebuinţa alte documente
decât cele ordonate;
 atitudinea, corectitudinea, solicitudinea şi receptivitatea faţă de
sesizările, propunerile şi reclamaţiile cetăţenilor;
 modul cum este executat controlul accesului în unitatea de poliţie,
problemă prioritară şi majoră în activitatea ofiţerului de serviciu;
 modul de acţiune a personalului de serviciu în situaţia în care
unitatea este alertată;
 o problemă căreia trebuie să i se acorde atenţia cuvenită cu ocazia
controlului este cea referitoare la ţinuta ofiţerului de serviciu.
Şi aceasta evidenţiază şi completează personalitatea scoţând în relief
însuşirile corespunzătoare. După ţinută se pot aprecia gustul estetic, simţul
demnităţii proprii, preţuirea acordată celor din jur, dragostea de profesie, spiritul
de ordine, hotărârea.
Rezultatul controalelor efectuate cu privire la modul de executare a
serviciului de către personalul numit în acest scop se consemnează în registrul
unic de control care va fi prezentat comenzii unităţii de îndată pentru a dispune
măsuri de remediere a neajunsurilor şi neregulilor constatate.
Nu trebuie uitat că prestigiul de care trebuie să se bucure poliţistul nu
este numai o problemă personală ci priveşte interesele întregii instituţii. Iată de
ce ofiţerul de serviciu care este cartea de vizită a unităţii de poliţie şi are
raporturi directe şi oficiale cu cetăţenii trebuie să aibă o ţinută ireproşabilă,
normele de echipare creând şi asigurând condiţii optime în acest sens.
Controlul asupra modului de executare a serviciului de permanenţă,
pentru a fi eficient trebuie să fie urmat de măsuri concrete de îmbunătăţire a
activităţii în acest domeniu în scopul prevenirii în viitor a unor deficienţe
manifestate.
 Din prezentarea activităţilor pe care le desfăşoară personalul de
serviciu, rezultă importanţa organizării acestui serviciu în cadrul unităţilor de
poliţie.
Considerăm însă că cele prezentate sunt numai un minimum de sarcini
ale personalului de serviciu. Ele sunt îndatoriri cadru care se completează cu
multe alte îndatoriri profesionale, ce se aduc la îndeplinire de către ofiţerul de
serviciu în raport de situaţiile concrete pe care are obligaţia să le rezolve.