Fundaţii de suprafaţă 159

II.5. Fundaţii continue din beton şi beton armat

În cazul în care sarcinile transmise de construcţie sunt mari, iar

terenul de fundare are o capacitate portantă relativ redusă, folosirea
fundaţiilor izolate devine neeconomică datorită dimensiunilor mari ce ar
rezulta din proiectare. În această situaţie se folosesc cu rezultate foarte
bune fundaţiile continue. Pentru construcţiile alcătuite din ziduri sau
diafragme, această soluţie de fundare este cel mai des întâlnită.
După natura materialului din care sunt alcătuite, fundaţiile continue
se pot clasifica în:
- fundaţii continue din beton simplu
- fundaţii continue din beton armat
iar după tipul structurii întâlnim:
- fundaţii continue sub ziduri sau diafragme
- fundaţii continue sub şiruri de stâlpi.

II.5.1. Fundaţii continue de beton simplu sub ziduri sau diafragme

Acest sistem de fundare se adoptă în mod curent la toate categoriile

de pereţi, pentru clădiri de locuit şi social-culturale, precum şi pentru
construcţiile agrozootehnice.
Alcătuirea fundaţiilor se diferenţiază funcţie de următoarele condiţii:
a) Condiţiile geotehnice de pe amplasament;
b) Zona seismică de calcul a amplasamentului:
- seismicitate ridicată – zonele A÷D
- seismicitate redusă – zonele E÷F
c) Regimul de înălţime al construcţiei:
- foarte redus - clădiri parter (P) sau clădiri parter şi etaj (P+1E)
- redus – clădiri cu puţine niveluri (P+2E÷P+4E)
d) Clădire cu sau fără subsol.

De regulă fundaţiile se poziţionează centric faţă de pereţii interiori sau

exteriori. În anumite situaţii însă, (ex: fundaţiile de rost...) acestea pot fi
amplasate excentric faţă de pereţii pe care îi suportă.
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 160

În fig.II.52 sunt prezentate tipuri de fundaţii continue cel mai des

folosite în practică:
- fundaţii cu secţiunea dreptunghiulară utilizate atunci când lăţimea
B a tălpii fundaţiei depăşeşte lăţimea b s a peretelui sau soclului de
deasupra cu cel mult 5 – 15 cm de fiecare parte (fig.II.52 a);
- fundaţii cu două trepte (fig.II.52 b) utilizate atunci când lăţimea B a
tălpii fundaţiei depăşeşte lăţimea b s a peretelui sau soclului de
deasupra cu mai mult de 15 cm de fiecare parte. Raportul dintre
înălţimile şi lăţimile treptelor (tg ) trebuie să respecte condiţia de
rigiditate.
b
l b l

perete structural interior

perete structural
interior hidroizolatie
hidroizolatie placa suport a
pardoselii
placa suport a
strat de separare
pardoselii
strat de separare
pietris
pietris
umplutura compactata

H2
bloc de fundatie

H
H

B1
H1

CF cota de 
fundare CF

bloc de fundatie
B B

a. b.

Fig.II.52. Fundaţii continue din beton simplu (rigide) sub ziduri:

a – cu o treaptă (dreptunghiulară); b – cu 2 trepte;

Presiunile dintre zid – soclu – fundaţie nu trebuie să depăşească

rezistenţa materialelor din care sunt alcătuite (fig. II.53 a,b).

Fundaţiile pereţilor exteriori, la clădiri fără subsol, se alcătuiesc în

mod obişnuit conform fig.II.54 şi anume:
 Fundaţii de suprafaţă 161
b
b perete structural
interior
perete structural interior hidroizolatie

hidroizolatie placa suport a

placa suport a pardoselii parterului
pardoselii strat de separare
strat de separare

pietris
HS

Umplutura compactata

Hs
pietris
Bs
soclu
soclu Umplutura compactata
H

bloc de fundatie

CF

B
Bs

H2
B1

H1
 CF

bloc de fundatie
B

a. b.

Fig.II.53. Fundaţii continue din beton simplu (rigide) sub ziduri:

a – cu soclu şi bloc; b – cu soclu şi bloc cu 2 trepte;

- când pardoseala este la aceeaşi cotă cu cea a trotuarului (fig.II.54 a, b)

- când pardoseala parterului este până la 15 cm deasupra cotei
trotuarului, pe umplutură (fig.II.55 a, b);
- când pardoseala parterului este cu mai mult de 15 cm deasupra
cotei trotuarului, pe umplutură (fig.II.56 a, b);

Fig.II.54. Fundaţii continue

rigide când pardoseala este la
aceeaşi cotă cu cea a
trotuarului: a – cu trotuarul la
nivelul terenului; b – cu trotuarul
pe umplutură; 1 – fundaţie
continuă din beton simplu; 2 –
perete din zidărie sau
diafragmă; 3 – soclu din beton
simplu; 4 – pietriş; 5 –
pardoseală; 6 – trotuar; 7 –
umplutură; 8 – izolaţie
hidrofugă; 9 – dop de mastic din
bitum; 10 – soclu din tencuială hidrofugă
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 162

În toate cazurile când trotuarul se realizează pe umplutură se va

prevedea un soclu din beton simplu.

Fig.II.55. Fundaţii continue rigide în cazul pardoselii aflate până la 15 cm

deasupra trotuarului: a – cu trotuarul la nivelul terenului; b – cu trotuarul pe
umplutură; 1 – 10 idem cu fig.II.54.

Fig.II.56. Fundaţii continue rigide în cazul pardoselii aflate la peste 15 cm faţă

de cota trotuarului: a – cu trotuarul la nivelul terenului; b – cu trotuarul pe
umplutură; 1 – 10 idem cu fig.II.54.
Fundaţiile pereţilor interiori la clădirile fără subsol sunt de tipul
celor prezentate în fig.II.57.
 Fundaţii de suprafaţă 163

Fig.II.57. Fundaţii pentru pereţii interiori: a – cu pardoseala la nivelul trotuarului

sau în săpătură; b – cu pardoseala pe umplutură; 1 – fundaţie continuă din beton
simplu; 2 – perete din zidărie sau diafragmă; 3 – soclu din beton simplu; 4 – pietriş; 5
– pardoseală; 6 – izolaţie hidrofugă; 7 – umplutură.

Fundaţiile pereţilor exteriori la clădirile cu subsol sunt prezentate în

fig.II.58. Pentru realizarea zidului de protecţie a hidroizolaţiilor talpa
fundaţiei se dezvoltă cu 7,5...15 cm mai mult spre exterior

planseu peste subsol

zidarie de protectie
a hidroizolatiei

hidroizolatie

dop de bitum

perete exterior de
placa trotuar subsol din zidarie

pietris

umplutura de
pamant hidroizolatie
placa suport a
pardoselii

B bloc de fundatie

Fig.II.58. Fundaţie sub perete exterior de subsol

Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 164

În fig.II.59 sunt prezentate cele trei cazuri posibile pentru fundaţiile

pereţilor interiori la clădirile cu subsol.

Fig.II.59. Fundaţii continue rigide pentru pereţi interiori la clădiri cu subsol: a – cu

subsoluri amplasate la aceeaşi cotă; b – cu subsoluri amplasate la cote diferite; c –
cu subsol parţial; 1 – fundaţie continuă rigidă din beton simplu; 2 – zidărie din
cărămidă sau mixtă; 3 – pietriş; 4 – pardoseală subsol; 5 – izolaţie hidrofugă; 6 –
zidărie de protecţie a hidroizolaţiei; 7 – pardoseală parter; 8 – planşeu peste subsol.

Fig.II.60. Fundaţie continuă rigidă

pentru zid din b.c.a.: 1 – fundaţie din
beton simplu; 2 – soclu din beton
simplu; 3 – pietriş; 4 – trotuar; 5 –
umplutură; 6 – pardoseală; 7 – izo-
laţie hidrofugă; 8 – zidărie din b.c.a.;
9 – dop din mastic din bitum.

La fundaţiile pereţilor
exteriori realizaţi din zidărie
din blocuri de b.c.a. având
grosimea de cel puţin 30 cm
(fig.II.60), faţa exterioară a
 Fundaţii de suprafaţă 165

soclului trebuie să fie retrasă în raport cu faţa exterioară a peretelui de

deasupra cu cel mult 5 cm. Înălţimea tălpii fundaţiei din beton simplu
va fi de cel puţin 40 cm.

La fundaţiile pereţilor cu sâmburi de beton armat, între sâmbure şi

fundaţie se prevede un cuzinet de repartiţie de beton armat (fig.II.61 a).

Fig.II.61. Detalii de fundare pentru cuzineţii din beton armat: a – cuzinet amplasat
deasupra fundaţiei; b – cuzinet înglobat în cadrul fundaţiei; c - cuzinet pentru sarcini
verticale mari; 1 – zidărie; 2 – fundaţie din beton simplu; 3 – stâlpişor din beton
armat; 4 – cuzinet din beton armat; 5 – izolaţie hidrofugă; 6 – pietriş; 7 – pardoseală.

Când eforturile în stâlpi la forţe orizontale sunt mari, se recomandă

înglobarea cuzinetului în corpul fundaţiei (fig.II.61 b). La solicitările
verticale mari, talpa fundaţiei şi cuzinetul se pot lăţi din plan, conform
fig.II.61 c. În cazul sâmburilor aflaţi la distanţe mici ( 3,00 m) şi care
transmit încărcări mari în loc de cuzineţi se pot prevedea centuri
continue la baza zidului.
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 166

Dimensionarea fundaţiilor continue rigide sub ziduri sau diafragme

Dimensiunile în plan ale acestor fundaţii se calculează pentru un

tronson de 1 m din lungimea lor. Suprafaţa fundaţiei de lăţime B şi
lungime unitară se determină în raport cu capacitatea portantă a
terenului pter.

Fundaţie continuă încărcată centric

Presiunea efectivă pe talpa fundaţiei va fi dată de relaţia:

P  Gf
pef   pter  . p p1;  . pconv  (II.123)
A
de unde rezultă la limită:
P  Gf
A=Bx1= (II.124)
p ter
în care:
A = B x 1 este suprafaţa tălpii fundaţiei de lungime unitară şi lăţime B
P – încărcarea exterioară transmisă de zidărie sau diafragmă pe
metru liniar
Gf – greutatea proprie a fundaţiei pe metru liniar: G f = 0,85.B.L.Df.b
pter – capacitatea portantă a terenului de fundare.

Rezultă lăţimea necesară a tălpii fundaţiei:

P  Gf
B (II.125)
p ter

Se impune şi condiţia: B  b+100 mm; (B  Bs+100 mm),

unde b şi Bs sunt respectiv grosimea peretelui sau a soclului care

sprijină pe fundaţie.

Fundaţie continuă încărcată excentric

 Fundaţii de suprafaţă 167

Fundaţiile continue încărcate excentric se folosesc în cazul zidurilor-

calcan, în dreptul rosturilor de tasare. Datorită amplasării nesimetrice a
fundaţiei faţă de zid, la nivelul tălpii fundaţiei apar şi momente
încovoietoare, presiunea efectivă determinându-se cu relaţia:

P  Gf M 1 6.M 
pef   2   P  Gf  
B 1 B 1 B  B  (II.126)
6

Se pun condiţiile:
p1  pter; (.ppl; .pconv)
p2  0

Aceste fundaţii se dimensionează astfel ca rezultanta tuturor forţelor

ce acţionează la nivelul tălpii elementului de construcţie să se menţină
în treimea mijlocie a bazei, astfel încât întreaga ei lăţime să fie activă la
transmiterea presiunilor pe teren (fig.II.62).

Fig.II.62. Fundaţii continue rigide alăturate, la calcan sau rosturi de tasare:

a – dreptunghiulară; b – în trepte; 1 – zidărie; 2 – rost de tasare; 3 – fundaţie rigidă.

Rezultă o lăţime maximă a tălpii fundaţiei egală cu:

Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 168

1
B = 3 bz = 1,5 bz (II.127)
2

Dacă această lăţime nu satisface din punct de vedere al capacităţii

portante a terenului, este indicată admiterea unei lăţimi maxime a tălpii
fundaţiei egală cu:

3
B = 3 bz = 2,25 bz (II.128)
4

La calculul fundaţiilor continue solicitate excentric se ţine seama de

efectul favorabil al deformaţiilor terenului, în urma cărora rezultanta
forţelor la baza peretelui (fig.II.62 b) se deplasează spre conturul
fundaţiei. Această deplasare se acceptă la cel mult ¼ din lăţimea
zidăriei sau diafragmei în următoarele condiţii:
- peretele (zidărie sau diafragmă) trebuie să fie legat de construcţie
la partea superioară prin placa sau centura planşeului, precum şi prin
ziduri transversale amplasate la maximum 6 m depărtare între ele;
- presiunea maximă dintre perete şi fundaţie să fie mai mică decât
capacitatea portantă a materialelor din care sunt alcătuite cele două
elemente de construcţie.
Cunoscând lăţimea B a tălpii fundaţiei care nu trebuie să fie mai
mare decât Bmax, unde:
2.P
Bmax =
 m  tg

şi lăţimea peretelui bz, se determină înălţimea h a fundaţiei din condiţia

respectării unghiului de rigiditate  (tab.II.2). Se va ţine cont de faptul
că h  40 cm iar înălţimea treptelor ht  30 cm.
Dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor cu
mijloace manuale, în cazul fundaţiilor continue se iau din tabelul II.19.

Tabelul II.19.
Săpături în şanţ continuu
 Fundaţii de suprafaţă 169

Adâncimea săpăturii h(m) Lăţimea minimă (m)

h  0,40 0,30
0,40  h  0,70 0,40
0,70  h  1,10 0,45
h  1,10 0,50

În cazul fundaţiilor sub pereţi cu goluri pentru uşi (Fig. II.63) se

verifică condiţia:

 Rt 2 
L o  H   (II.129)
 p efectiv tg 

unde:
tg - valoare dată în tabelul II.2;
Rt -rezistenţa de calcul la întindere a betonului din blocul fundaţiei.

Lo

H
 

pefectiv` 2H
Lo 
tg

Fig. II.63

Dacă relaţia (II.129) este îndeplinită, fundaţia poate prelua

presiunile de pe deschiderea golului. În acest caz fundaţia se poate
realiza din beton simplu sau, dacă se dispune armătură, aceasta poate
corespunde procentului minim de armare (pmin = 0.10%).
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 170

În cazul în care relaţia (II.123) nu este respectată, fundaţia se

calculează la încovoiere şi forţă tăietoare ca o grindă pe mediu elastic.
Armătura se calculează şi se dispune conform prevederilor din STAS
10107/0-90.

II.5.2. Prevederi privind conlucrarea pereţilor portanţi la construcţii

etajate

La construcţiile realizate din zidărie sau diafragme de beton armat

cu cel puţin două niveluri se poate ţine seama la dimensionarea
fundaţiilor mai multor pereţi ce se întretaie de conlucrarea spaţială a
acestora. Astfel, la calculul distribuţiei presiunilor pe teren se poate
admite o parte din încărcarea ce revine fundaţiilor pereţilor cei mai
solicitaţi se poate descărca pe fundaţiile pereţilor mai puţin solicitaţi în
următoarele condiţii:
- conlucrarea spaţială a pereţilor este reală când întregul ansamblu
din zona studiată este capabil să preia solicitările ce provin din
scurgerea eforturilor;
- pereţii şi fundaţiile ce primesc spor de încărcări trebuie verificate
dacă pot prelua aceste sarcini suplimentare;
- încărcările fundaţiilor pereţilor cei mai solicitaţi se pot transmite
celorlalte fundaţii în valori ce nu trebuie să depăşească limitele din
tabelul II.20.
- dacă peretele mai puţin solicitat este limitat de un gol, procentele şi
lungimile aferente din tabelul II.20 se reduc la atât cât poate prelua
porţiunea de perete până la gol.

Tabelul II.20.
Conlucrarea pereţilor portanţi la construcţii etajate
 Fundaţii de suprafaţă 171

Procentele maxime
Lungimea parţială
din sarcina pereţilor
Construcţii etajate cu aferentă de perete a
mai încărcaţi ce se pot
zidărie portantă sau cărui încărcare se
transmite pereţilor
diafragme transmite peretelui
alăturaţi pe lungimea
mai puţin încărcat (m)
parţială aferentă (%)
2 niveluri 2,00 15
3 niveluri 3,00 20
4 niveluri şi mai mult 4,00 25

II.5.3.Racordarea fundaţiilor continue cu adâncimi diferite

În cazul fundaţiilor continue cu adâncimi diferite, amplasate în zone-

le de separaţie ale subsolurilor, la intersecţiile fundaţiilor pereţilor
exteriori cu cei interiori, pe terenurile în pantă, etc., racordarea
acestora se va face având în vedere următoarele:
- legătura dintre fundaţiile cu adâncimi diferite se face în mod
obligatoriu în trepte:
- unghiul  ce delimitează limita de pantă a treptelor (fig.II.64)
trebuie să respecte condiţia:
2
tg   (II.130)
3
- înălţimea treptelor nu va depăşi valorile:
- 50 cm în terenuri puţin coezive;
- 70 cm în terenuri coezive sau compactate.
- cota superioară a tălpii trebuie să rămână constantă pe toată lungi-
mea de ancorare.

Dacă fundaţiile continue sunt amplasate pe roci stâncoase linia de

pantă a treptelor poate fi mai mare de 2/3.
În cazul terenurilor în pantă, dacă aceasta nu depăşeşte 2,5 %, se
admite executarea tălpii fundaţiei cu o pantă egală cu cea a terenului
natural cu luarea unor măsuri suplimentare împotriva infiltraţiilor.
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 172

Fig.II.64. Racordarea fundaţiilor continue cu adâncimi diferite

II.5.4. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu

seismicitate ridicată

Solicitările la nivelul terenului de fundare se determină funcţie

de eforturile transmise de suprastructură considerând comportarea de
ansamblu a infrastructurii.

Fundaţiile se realizează, sub forma unor grinzi continue de

beton armat. Şi se calculează după modul de calcul al grinzilor
continue.
Alcătuirea fundaţiilor este prezentată în Fig. II.65. a, b pentru
construcţiile fără subsol şi în Fig. II.66 pentru constructiile cu subsol.
 Fundaţii de suprafaţă 173

hidroizolatie
centura min. etrier 8(10)/20 PC52
grinda de fundatie
612 PC52

10/30
PC52

10/20 PC52
agrafe 6/60/60 10/30
OB37 PC52
.
H

< Ht < Ht
Ht > 300

10 PC52
12 PC52
~50

B
beton de egalizare
10/20 PC52

12(14)/20 PC52
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 174

stâlpisor
din b.a.

a-a 26/3 asize

PC52 mustati 412 PC52

a a
12 PC52 exterior interior
stâlpisor
din b.a.

etrier 6/25 OB37

<Ht <Ht

H
Ht>300
~50

B grinda de fundatie
beton de egalizare

Fig. II.65. Fundaţii armate pentru construcţii fără subsol

Fundaţii de suprafaţă 175

exterior interior
hidroizolatie

centura min.
etrier 8(10)/20
612 PC52

agrafe minim 10(12) PC52

6/50/50 OB37

minim 10/25 PC52

minim 10/25 PC52

<Ht <Ht
10
PC52
~50 Ht 300

12
<

PC52

10/20 PC52

12(14)/20 PC52

Fig. II.66. Fundaţii armate pentru construcţii cu subsol

Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 176

II.5.4. Soluţii de fundare la pereţi nestructurali

Pereţii nestructurali reazemă, de regulă, pe placa suport a

pardoselii. Placa trebuie aşezată pe teren bun sau umpluturi bine
compactate de cel mult 0.80 m grosime. Dacă umpluturile se pot umezi
(prin pierderea apei din instalaţii etc.), grosimea maximă admisă a
acestora se va limita la 0.40 m.

Soluţiile de rezemare pot fi realizate astfel:

a) Dacă pereţii nestructurali transmit o încărcare de maxim 4 kN/m şi
au cel mult 3 m lungime placa se realizează de minim 80 mm grosime
cu o armatură suplimentară dispusă în lungul peretelui (Fig. 9.16);
b) Dacă pereţii nestructurali transmit o încărcare între 4÷10 kN/m şi au
cel mult 3 m lungime placa se va realiza cu o îngroşare locală de
minim 200 mm grosime (Fig. 9.17).

Armăturile suplimentare longitudinale dispuse în placă sub

pereţi vor avea diametrul minim 10 mm.
Situaţiile care nu se încadrează la punctul a) sau b) se rezolvă ca
fundaţii ale pereţilor structurali (fundaţii continue sau cu rezemări
izolate).
Fundaţii de suprafaţă 177

b perete despartitor
(nestructural)

pardoseala
placa suport a
0.00 pardoselii parterului

strat de separare

>80
0.40÷0.80m
pietris ~ 1.00

umplutura de
pamant compactata

Fig. II.67. Armare locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior nestructural

b perete despartitor
(nestructural)

pardoseala
armaturi placa suport a
suplimentare 0.00 pardoselii parterului

strat de separare
>200
0.40÷0.80m

pietris
100 200 100
~1.00

umplutura de pamant
compactata

Fig. II.68. Îngroşarea şi armarea locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior
nestructural
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 178

II.5.5. Fundaţii la clădiri amplasate pe terenuri dificile

În multe situaţii este necesar să realizăm diferite construcţii în

terenuri considerate ca fiind dificile de fundare. Pentru o corectă
dimensionare a elementelor de infrastructură trebuie să ţinem cont de
comportamentul real al acestor terenuri sub sarcină, în condiţii
extreme.
Se consideră următoarele tipuri de pământuri dificile:
- pământuri foarte compresibile (argile, pământuri argiloase de
consistenţă redusă sau nisipuri afânate);
- pământuri sensibile la umezire (loessuri şi pământuri loessoide)
definite conform P-7/2000;
- pământuri contractile (argile sau pământuri argiloase cu umflări
şi contracţii mari), definite conform (NE 0001-1996).

Fundaţii continue pentru construcţii cu pereţi portanţi

amplasate pe terenuri compresibile, sau sensibile la umezire

Construcţiile realizate pe terenuri compresibile, sau sensibile la

umezire pot avea pe parcursul exploatării lor tasări neuniforme. Din
această cauză se va acţiona fie în vederea îmbunătăţirii terenului dificil
de fundare şi utilizarea de soluţii de fundare pentru terenuri bune, fie
se vor realiza fundaţii adaptate terenurilor dificile.
In acest al II-lea caz construcţia trebuie să poată prelua
eforturile suplimentare ce rezultă ca urmare tasărilor neuniforme
probabile:
- pentru tasări inegale mici se pot utiliza fundaţii cu rigiditate
sporită;
- pentru tasări inegale mari se poate opta fie pentru realizarea
unei rigidităţi sporite a ansamblului suprastructură –
infrastructură, fie pentru o structură flexibilă adaptabilă la
deformaţii mari.
La alcătuirea planului de fundaţii se cere respectarea
următoarelor condiţii:
 Fundaţii de suprafaţă 179

- realizarea de elemente de legătură între fundaţiile pereţilor

structurali (Fig. II.69);
maximum 6m

Perete portant

Element de legatura

Fig. II.69

Nerecomandat Recomandat

Fig. II.70

- fundaţiile pereţilor să formeze contururi închise (Fig. II.70);

Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 180

- lungimea fundaţiilor fără legături pe direcţie transversală nu trebuie să

depăşească 6 m.

Fundaţii pentru construcţii fără subsol

La construcţiile fără subsol amplasate în zone cu seismicitate

redusă, fundaţiile se prevăd cu două centuri armate dispuse la partea
superioară şi inferioară, iar betonul trebuie să fie de clasă minim
C12/15 (Fig. II.71. a).
Dacă lăţimea B a tălpii este mai mare decât lăţimea elementului
din beton armat se prevede un bloc din beton simplu de clasă minim
C8/10 (Fig. II.71. b).
b b

beton de clasa
beton de clasa minim C12/15
minim C12/15

beton de clasa
minim C8/10

B B

a. b.

Fig. II.71

Centurile se realizează în mod curent cu o înălţime de 15÷20

cm, armătură longitudinală de 6÷8 bare 12 mm ÷ 16 mm, pe unul
sau două rânduri şi etrieri 6mm la 20÷30 cm, procent minim de
armare 0.2%.
Barele longitudinale se înnădesc prin petrecere pe o lungime de
45 respectând regula armării unghiurilor intrânde (Fig. II.72. a şi b).
 Fundaţii de suprafaţă 181

a. b.

Fig. II.72.

Se realizează dispunerea într-un singur plan a armăturilor

inferioare respectiv superioare, devierea pe verticală fiind admisă cu
respectarea unei pante de 1:4.
Se va asigura realizarea unei aderenţe cît mai bune a
suprafeţelor de separaţie între centuri şi betonul simplu.

Fundaţii pentru construcţii cu subsol

Fundaţiile construcţiilor cu subsol amplasate în zone cu

seismicitate redusă se realizează, de regulă, respectându-se
următoarele măsuri (Fig. II.73):
a). dispoziţia pereţilor longitudinali şi transversali trebuie să
alcătuiască un sistem spaţial cît mai simplu;
b). Se realizează pereţi transversali suficient de deşi la
maximum 6.00 m;
c). fundaţiile se prevăd cu centuri de beton armat, pentru
preluarea eventualelor eforturi de întindere; pentru cazurile curente
centurile pot avea lăţimea zidului şi înălţimea de 15÷20 cm cu armătura
longitudinală de 6÷8 bare 12÷16 mm, pe unul sau doua rânduri şi
etrieri 6 mm la 20÷30 cm; betonul de clasă minim C12/15;
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 182

d). se asigură conlucrarea centurilor din fundaţii cu peretele de

deasupra prin executarea unor centuri de beton armat şi la nivelul
planşeului de peste subsol;
e) se execută centuri de beton armat, atât la planşeele monolite
cât şi la cele prefabricate, pe toată lăţimea pereţilor, pentru cei cu
grosimi de până la 37.5 cm; centurile se armează mai puternic la
planşeul peste primul nivel de deasupra fundaţiilor (cu o armătură
corespunzătoare celei din centura fundaţiilor);
f) pereţii construcţiei se execută din cărămizi marca C100 şi cu
mortar minim M50; în caz că peretele de deasupra fundaţiei este de
beton acesta va fi de cel puţin clasa C12/15.

planseu peste subsol

centura din beton armat

Fig. II.73.

Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari

Datorită variaţiilor mari de volum cauzate de creşterea sau

diminuarea umidităţii umor astfel de terenuri, apare pericolul degradării
sau ruperii fundaţiilor, fenomen însoţit de apariţia de fisuri profunde în
pereţii structurali din zidărie.
 Fundaţii de suprafaţă 183

La proiectarea acestor fundaţii se va urmări ca presiunea

efectivă transmisă la teren, să fie mai mare decât presiunea de
umflare.

Fundaţii continue

Proiectarea fundaţiilor continue pe terenuri cu contracţii şi

umflări mari va ţine cont şi de următoarele condiţii:
a) adâncimea de fundare trebuie să fie de cel puţin 1.50 m, faţă
de cota trotuarului, în scopul evitării fundării în zona cu variaţii mari de
umiditate pentru pământ;
b) lăţimea excavaţiei pentru realizarea fundaţiilor sub zidurile
exterioare se alege cu cca. 40÷50 cm mai mare decât lăţimea fundaţiei
respective, sporul de lăţime realizându-se către exterior;
c) sub talpa fundaţiei se prevede un strat de cca. 5 cm grosime
de nisip grăunţos curat; imediat după turnarea betonului în fundaţie
spaţiul rămas liber între fundaţie şi peretele săpăturii se umple cu
pământ stabilizat conform NE 0001-1996 (Fig. II.74);
d) pentru preluarea eventualelor eforturi de întindere ce pot să
apară în fundaţii se prevăd centuri de beton armat continue pe întreaga
lungime a pereţilor; centurile se realizează, de regulă, cu o înălţime de
15÷20 cm, din beton C12/15 şi armate simetric cu minim 412 mm din
OB37;
e) se iau toate măsurile necesare pentru scurgerea şi
îndepărtarea apei din vecinătatea clădirii, prin nivelarea terenului,
executarea de rigole etc.;
f) apele meteorice trebuie evacuate cât mai departe de
construcţie, prin rigole speciale prevăzute în acest scop; se recomandă
utilizarea burlanelor care conduc apa în condiţii mai bune;
g) trotuarul din jurul construcţiei va avea o lăţime minimă de 1.0
m şi se prevede cu o pantă de 5% spre exterior; acesta se aşează pe
un strat de 20 cm de pământ stabilizat şi se prevede la margine cu un
pinten de 20x40 cm (Fig. II.74);
h) pentru realizarea unor astfel de fundaţii se recomandă ca:
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 184

- executarea construcţiei să se facă pe cât posibil într-un

anotimp în care nu sunt de aşteptat variaţii mari ale umidităţii
pământului şi anume primăvara sau toamna;
- locul ales pentru construcţie să fie bine curăţat şi nivelat
înainte de începerea săpăturilor astfel ca să nu se permită stagnarea
apelor meteorice;
- turnarea fundaţiilor să se facă imediat după terminarea
săpăturilor pentru a nu se modifica umiditatea terenului de fundare.

Centura de beton armat

Perete exterior

min 1.50m
Trotuar
5% Nivel teren

0.40
0.20

0.20 Pinten
Pamant stabilizat

Fundatie de beton

0.05
0.20
Strat de nisip

Fig. II.74

Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate

Aceste tipuri de fundaţii se utilizează în cazul pereţilor ce transmit

încărcări mici la infrastructură sau atunci când terenul bun de fundare
se găseşte la adâncime mai mare de 2,00 m. Ele sunt alcătuite din:

- blocuri de fundaţie ce constituie reazemele izolate, lucrând ca

fundaţii izolate rigide;
- elemente de descărcare a încărcărilor transmise de pereţi la
aceste reazeme (grinzi sau bolţi).
 Fundaţii de suprafaţă 185

Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate nu sunt indicate în cazul

când sunt de aşteptat tasări inegale ale acestora. De asemenea, utili-
zarea lor se va evita în regiunile cu gradul de seismicitate mai mare de 7.
Pentru a preîntâmpina efectul umflării terenului din cauza îngheţului
sub elementele de descărcare, se prevede un spaţiu până la suprafaţa
terenului egal cu dimensiunea posibilă a umflării pământului (5...10 cm)
care se umple cu nisip grăunţos. Totodată se are în vedere şi
împiedicarea accesului apei în zonele respective.

Reazemele izolate se dispun de-a lungul pereţilor în punctele de

întretăiere sau în acelea în care sunt încărcări importante. De regulă,
aceste reazeme se prevăd în conformitate cu traveele construcţiei şi în
dreptul spaleţilor de zidărie.

Alegerea materialului, dimensionarea, stabilirea adâncimii de

fundare, alcătuirea constructivă a reazemelor izolate se fac analog
fundaţiilor continue rigide. În plus, acestea au de regulă o formă
dreptunghiulară (cu sau fără evazări sau trepte). În zonele de
întretăiere în “L” sau “T” a pereţilor se obişnuiesc forme de fundaţii
conform fig.II.75. Poziţia în plan a blocurilor de fundaţie se alege astfel
încât centrul de greutate al suprafeţei bazei lor să fie cât mai apropiat
sau să coincidă cu poziţia rezultantei încărcărilor transmise de pereţi.
Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi sau bolţi care
constituie suportul pereţilor şi care transmit încărcările la blocurile de
fundaţie.

Fig.II.75. Poziţionarea reazemelor izolate în planul fundaţiilor continue

Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 186

În cazul construcţiilor fără subsol, elementele de descărcare

alcătuiesc şi soclul peretelui, depăşind cu cel puţin 25 cm cota
trotuarului construcţiei.
Grinzile se fac de regulă mai late decât peretele de deasupra cu
aproximativ 2,5 cm de fiecare parte.
Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă
 1 
h   L , în care L reprezintă lumina dintre reazeme.
 6 8
Sectiune a-a
Izolatie
a hidrofuga
Trotuar

a Beton de
egalizare
L Pietris

Fig.II.76. Fundaţii continue sub ziduri cu descărcare pe reazeme

Suprafaţa în plan a blocului de fundaţie, ce constituie reazemul

izolat, se determină din condiţia de capacitate portantă a terenului,
aplicând relaţiile stabilite la fundaţia izolată rigidă. Încărcarea ce
acţionează asupra reazemului se consideră centrică, dată de greutatea
zidului Gz, a grinzii Gg aferente reazemului şi de greutatea proprie Gr:

N = Gz + Gg + Gr

Dimensionarea elementelor de descărcare constă în calculul unei

grinzi de beton armat, considerată simplu rezemată pe elementele de
descărcare şi solicitată de zidăria de deasupra.

Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă

 1 
h L.
 6 8
 Fundaţii de suprafaţă 187

II.5.6. Fundaţii continue rigide pentru structuri cu diafragme din

beton armat

Principii generale de proiectare

Pereţii structurali de beton armat având rigiditate şi rezistenţă

mare transmit infrastructurii în grupările speciale de încărcări eforturi
semnificative (momente încovoietoare şi forţe tăietoare).
Solicitările mari M, Q transmise de pereţi infrastructurii pot fi
preluate, în general, de fundaţii dezvoltate în plan ca o reţea de fundaţii
continue, pe una sau două direcţii sau de infrastructuri cu rezistenţă şi
rigiditate foarte mare, alcătuite din pereţi de beton armat, planşee şi
fundaţii (radiere) considerate ca o structură spaţială.

Fig. II.77 Infrastructură rigidă supraterană pentru construcţii cu pereţi de beton armat
Nucleu din pereţi de
beton armat
Încărcări transmise infrastructurilor de pereţii structurali de beton armat

Valorile eforturilor transmise de pereţii structurali

Peretedede beton armat
la infrastructuri se determină conform prevederilor betonde la Capitolul
armat
Solicitări transmise infrastructurilor.

Dimensionarea tălpii fundaţiilor Infrastructură

rigidă
Dimensionarea tălpii fundaţiilor se face conform prevederilor de
la capitolul Fundaţii izolate considerând lungimea de 1,00 m.
Dacă infrastructura este suficient de rigidă şi rezistentă pot fi
acceptate distribuţii liniare de presiuni pe teren. Calculul presiunilor pe
teren (şi implicit dimensionarea tălpii fundaţiilor) se poate face
acceptând ipoteza secţiunilor plane.
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 188

În cazul infrastructurilor cu deformaţii semnificative calculul

presiunilor pe teren se face pe baza unui model care permite luarea în
considerare a interacţiunii dintre infrastructură şi terenul de fundare.

Alcătuirea fundaţiilor pentru pereţii structurali de beton armat

Fundaţiile continue sub pereţi pot fi realizate ca tălpi de beton

armat (fig. II.78) sau cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat
(fig. II.80).

Fundaţii continue tip talpă de beton armat.

Secţiunea transversală a fundaţiei sub pereţii de beton armat se

poate alcătui ca în fig. II.78. Condiţiile minimale privind secţiunea de
beton a fundaţiei sunt următoarele:

 raportul H / B are valorile minime date în tabelul II.2;

 H are valoarea minimă 300 mm;
 H’ are valoarea mai mare de 250 mm;
 Înălţimea la marginea fundaţiei (H sau H’) se stabileşte
astfel încât să fie asigurată lungimea de ancoraj a
armăturilor transversale de pe talpa fundaţiei (l a ≥ 15 )

1/3
H H H’
Beton de egalizare Beton de
B B egalizare
a. b.

Fig. II.78. Fundaţii continui sub pereţii de beton armat ai substructurilor.

Clasa minimă de beton în fundaţie este C 8/10.

 Fundaţii de suprafaţă 189

Armarea fundaţiilor pereţilor de beton armat se realizează, de

principiu, ca în Fig. II.79.

H 2
1

Fig. II.79. Schema de armare a fundaţiei peretelui de beton armat.

Armătura transversală (1) rezultă din verificarea consolei tălpii la

moment încovoietor în secţiunea de la marginea peretelui. În unele
cazuri, în care peretele este excentric pe talpa fundaţiei, armăturile (1)
pot rezulta şi din verificarea fundaţiei la momente de torsiune.
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0.10%
pentru armături OB37 şi 0.075% pentru armături PC52.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 25 cm; distanţa minimă
este de 10 cm.

Armătura de conectare cu peretele substructurii (2) poate rezulta

funcţie de următoarele condiţii:
 Verificarea la lunecare în rosturile de turnare ale betonului;
 Verificarea la forţă tăietoare a peretelui substructurii;
 Verificarea la moment încovoietor şi forţă axială a peretelui
substructurii; armătura rezultată din această condiţie nu poate
depăşi aria corespunzătoare greutăţii fundaţiei;
 Verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor
determinat de presiunea pământului pe planul peretelui; în
Cap. II – Fundaţii de suprafaţă 190

calcul se poate consideră şi efectul favorabil al forţei axiale din

perete.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm; p min= 0,10%
Distanţa maximă între armături este de 25 cm iar distanţa minimă
de 10 cm.

Armăturile longitudinale (3) rezultă din verificarea secţiunii verticale

a peretelui la încovoiere. Armătura minimă (3) trebuie să corespundă
armăturii de repartiţie corespunzătoare mărcii (1)

Fundaţii continui cu bloc de beton simplu şi cuzinet.

Secţiunea transversală a fundaţiei sub pereţii de beton armat se

poate alcătui ca în fig. II.80. Condiţiile minimale privind secţiunea de
beton a fundaţiei sunt cele date la capitolul Fundaţii izolate.
Fundaţiile tip bloc şi cuzinet ale pereţilor nu sunt admise în cazurile
în care peretele este rezemat excentric faţă de talpa blocului de beton.

Condiţiile privind armarea minimă a cuzinetului sunt cele date la

Capitolul Fundaţii continue tip talpă de beton armat.
Fundaţii de suprafaţă 191

l1 l2

 hc

H


lc
L

Fig. II.80. Fundaţie tip bloc şi cuzinet sub pereţi de beton armat.