Sunteți pe pagina 1din 6

Un Paște fără auditoriu (spectatori)!

Nicicând în istorie nu s-a mai pomenit un Paști fără Slujba de Înviere


cu biserica plină, cu valuri de credincioși veniți să ia Lumină.
Anul acesta suntem puși în fața unei drame fără precedent, pe care
suntem nevoiți să o străbatem împreună, toți locuitorii Pamântului fără a
ține cont de culoarea pielii sau de orientarea religioasă.
Ortodoxia dar mai ales Slujbașii Domnului, adică preoții, sunt puși în
fața unei mari dileme.: „slujbă fară credincioși, fără auditoriu!”. Asa că în
loc să raționeze conform dictonului biblic: „Orice faceţi, să faceţi din toată
inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23), unii
preoți se gândesc la măreția spectacolului dat de slujba de înviere, de ochii
lumii ațintiți asupra distinsului prelat, care pare sa-și fi uitat adevarata lui
misiune, uitând de întrebările esențiale : „Pentru cine trăiesc eu?” și
„Slujesc eu lui Dumnezeu sau oamenilor prin ceea ce fac?”0

Mândria și ego-ul personal vor fi bine stimulate atunci când trăim


pentru adulația multimii, pentru ochii oamenilor. Pavel ne îndeamnă „să
fim treji și să slujim lui Dumnezeu, nu oamenilor.”
Niște cuvinte simple dar care ne eliberează. Când facem totul, din toată
inima, ca pentru Domnul, dispare orice ambiție de a arăta bine în fața
celorlalți.
Pentru că, atunci când iubirea de sine este primordiala vom asista la
separarea omului de propriul suflet care duce la separarea de Dumnezeu.
Și asta se insinuează în viața ta, fără ca să conștientizezi că presupusa
adulație a lumii, care se revarsă asupra ta, este izvorul care îți alimentează
motorul care te duce pe drumul ispitei, preamăririi și al alunecării către
(în) ÎNTUNERIC

Lumina lui Dumnezeu sălășluiește în fiecare dintre noi. Vindecarea și


mântuirea noastră, presupune „ieșirea din întuneric” Lumina noastra
interioară se poate aprinde și poate emana, doar în momentul în care
conștientizăm prezența în noi a grației și iubirii Divine. În momentul în
care credem și nu ne îndoim. Abia atunci vom fi în măsură să înțelegem că
ieșirea din Întuneric este doar unul dintre pașii drumului spre Înălțarea
noastră. Un mic pas pe Golgota vieții noastre, pe care trebuie să o
străbatem smeriți și umili, oricât de grea ne-ar fi Crucea pe care o purtăm.
Fie ca Lumina Divina a Sfintei Învieri, să erupă din noi și sa ne umple
sufletul cu bucurie, trupul cu sănătate, mintea cu înțelepciune și inima cu
IUBIRE!

Să nu uităm niciodată că… Nu mersul la Biserică, ci Credința este


ceea ce ne apropie de Dumnezeu !!!

Sărbători fericite!!!
Concluziile sunt cât se poate de clare. Știm că scopul vieții noastre este mântuirea și
chiar mai mult de atât, vindecarea noastră trupească și sufletească. Pentru că, vom fii cu
„inima împăcată” doar atunci când vom înțelege pe deplin sensul cuvintelor poetului
Rumi: „Fiecare om are o menire de împlinit. Dacă uiţi toate celelalte lucruri,
dar ştii asta, ştii totul. Însă dacă ştii orice altceva şi uiţi faptul acesta, nu ştii
nimic şi vei fi trăit în zadar.”
 

Sunt recunoscător că am înțeles că „EU SUNT…”


Publicat pe 2 mai 2016de Dan Mircea Fărcaș
Sunt doar un om… care nu este singur! Pentru că m-am întors către mine și am ascultat
atent… Am ascultat și iar am ascultat… Și am auzit… „EU SUNT ÎN TOT ȘI TOTUL
ESTE ÎN… ” Atunci, am înțeles că… NU SUNT SINGUR. Singuri sunt doar aceia care îl
caută pe Dumnezeu în afara lor! Singuri sunt doar aceia care așteaptă să vină ceva de
undeva… și stau și așteaptă precum asteptarea lui Godot.

Pentru că atunci când voi conștientiza unicitatea mea, voi înțelege că „dincolo de mine
sunt tot EU”. Pentru că fiecare dintre noi, suntem un EU. Iar diferența dintre EU-l meu
și un alt EU nu este dată de nume, kilograme, coeficient intelectual sau culoare a pielii…
Diferența o dă ACCEPTAREA faptului că „Dumnezeu este în tot și totul este în mine”.

Dacă spunem „Iartă-mă Doamne Dumnezeul meu pentru greșelile mele”, de fapt căutam
o cale să ne iertam noi pe noi (tu pe tine). Că de fapt „a ne ierta noi pe noi (a te ierta tu
pe tine)” înseamă să ne dăm ocazia să fim cei care putem fi cu adevărat. Pentru că putem
fi mult mai mult decât credem că suntem în stare.

Pentru că atunci când ne iertăm, vom auzi cum vocea interioară ne șoptește: te simți
singur… doar atunci când nu înțelegi că „Dumnezeu este în tot și totul este în tine”.

Trebuie doar să facem un mic efort. Să ne plecăm urechile, să le ciulim și să ascultăm.

Cu siguranță vei auzi! Trebuie doar să crezi și să ai convinerea că dincolo de tine sunt tot
EU. Pentru că EU sunt în tot. Pentru că EU înseamnă cunoaștere iar ușile cunoașterii
sunt larg deschise. Pentru că totul este în tine. Pentru că așa cum spunea un filozof: „cel
mai greu este să te lupți cu tine însuți”. Atât timp cât te vei lupta tu cu tine, nu vei putea
vedea „PACEA din TINE”. Pune armele jos, ACCEPTĂ și CREDE că POȚI.

Pentru că „EU Sunt în tot și totul este în mine”.


Sunt recunoscător că am înțeles că „EU SUNT…”
DESPRE SPERANȚĂ ȘI CREDINȚĂ
Publicat pe 24 iulie 2015de Dan Mircea Fărcaș

În filmul Închisoarea Îngerilor, atât de drag mie, (cred că l-am văzut de vreo 8 ori și mă
surprinde în mod plăcut întotdeauna), Morgan Freeman afirmă la un moment dat:
“Speranţa e un lucru periculos. Speranţa poate înnebuni un om”. În replică, după ce a
evadat, Tim Robbins într-o scrisoare îi spune: “Aminteşte-ţi Red, speranţa e un lucru
bun, poate cel mai bun dintre toate, iar un lucru bun nu moare niciodată.” Aș putea
spune că SPERANȚA reflectă incertitudinea, nu ești sigur că ceva bun se va întâmpla. Îți
dorești să se întâmple dar nu ai certitudinea.

Mai presus de speranță este CREDINȚA că ceva bun se poate întâmpla și chiar mai mult
nu numai că se poate ci chiar că se va întâmpla. Credința este cea care mută munții din
loc, ea reflectă concretul, chiar mai mult, certitudinea înfăptuirii. A crede în ceva, nu ma
refer la aspectul religios al conceptului, a avea credința că se va înfăptui, face ca
gândurile tale să se transforme în obiective, și chiar mai mult să îți transformi
obiectivele în realitate; te aduce mai aproape de: sunt pe cale să fac asta, de… ACEST
LUCRU SE VA ÎNTÂMPLA.

Cu alte cuvinte CREDINȚA este cea care generează actiune, când avem credință suntem
dispuși să facem ceva. Credința înseamna că gandul tau este că se va întâmpla, că ești
aproape de adevăr, ea generează convingerea fermă că esti pe drumul cel bun.

Credința este o sursă de putere și energie pentru fiecare celulă și țesut din corpul nostru,
ea face posibilă găsirea de soluții în cele mai întortocheate și întunecate locuri sau
situații în care ne aflam.

Dacă ne punem întrebarea: CRED CĂ ACEST LUCRU SE POATE ÎNTÂMPLA?


Raspunsul trebuie să fie (și mai corect RASPUNSUL ESTE): SE ÎNTÂMPLĂ TOT CE
ÎMI DORESC CU ADEVARAT ÎN VIATA MEA.

Și pentru că, după cum spuneam ieri: suntem niște hoți de cuvinte, îmi permit să îl citez
pe Wayne Dyer, care afirmă: “vei avea parte de un lucru, atunci când vei crede în el.”

Ai credința asta și păstrează-ți credința. ÎNTOTDEAUNA. Și nu uită că atunci când


dorești ceva cu adevărat, te ROGI ca lucrul acela să se întâmple, te rogi pentru ce vrei și
te rogi pentru ceea ce îți dorești… CU ADEVĂRAT PENTRU TINE și nu disperi dacă nu
vine atât de repede precum ți-ai dori, pentru că a avea credință, înseamnă a persevera și
mai ales a nu te gândi nici măcar o clipă că A FOST O VREME CÂND CREDEAM CĂ…
DECI NU LĂSA LOC ÎNDOIELII și fă credința parte integrantă a celulelor tale, pentru
că poți oricând să ajungi în vârf.

Este cadoul pe care ți-l poți face.

Stă în puterea ta să ți-l oferi.

Partajează asta:

Mai presus de speranta este Credinta ca ceva bun se poate intampla si, chiar mai mult, nu
numai ca se poate, ci chiar se va intampla. Credinta este cea care muta muntii din loc; este cea
care genereaza actiune pentru ca avem convingerea ferma ca suntem pe drumul cel bun, ca
suntem aproape de adevar; este o sursa de putere si energie pentru fiecare celula si fiecare tesut
din corpul nostru, ea facand posibila gasirea de solutii in cele mai intortocheate si intunecate
locuri sau situatii in care ne aflam.

S-A STINS LUMINA LUMII???


Publicat pe 27 aprilie 2019de Dan Mircea Fărcaș
Ne naștem și trăim înconjurați de suferință și durere. Frământările și neliniștile noastre
fac parte din cotidianul existenței noastre efemere. Traiul nostru zilnic stă sub eternul
DE CE?, care atârnă deasupra capetelor noastre precum o sabie a lui Damocles, gata să
cadă peste noi în goana zilnică a satisfacerii nevoilor noastre primare, care chiar dacă fac
parte din categoria nevoilor inferioare, se impun a fi satisfacute.