TEHNICI - 2019

1. MASURAREA ȘI NOTAREA RESPIRAȚIEI.

Definiție: Respirația reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigen din mediul
înconjurător, ajung la alveole, unde are loc procesul de oxidare, și de a elimina dioxidul de
carbon rezultat din arderile celulare.
Scop: evaluarea funcției respiratorii a bolnavului, diagnostic.
Elemente de apreciat: frecvența, ritmul, amplitudinea, tipul de respirație, simetria
mișcărilor respiratorii, prezența tusei, prezența secrețiilor sau a zgomotelor respiratorii.
Materiale necesare: ceas cu secundar și pix de culoare verde, foaia de obsevație și
temperatură; monitor ptr. funcții vitale;
Pregătirea pac.: – Psihică:- de preferat să se măsoare fără a atrage atenția bolnavului,
deoarece resp. este un act reflex inconștient, dar poate fi controlat de voință, ca urmare pac.
poate să-și modifice resp.
fizică: se recomandă măsurarea palpatorie sau prin observație înainte de a se da jos din pat
dimimeața în stare de repaus, poziția DD.
Tehnica: asist se spală pe mâini și își pune mănuși sterile;
- pacientul este așezat în decubit dorsal fără a i se explica tehnica;
- la pacienții inconștienți sau care dorm asistenta îsi plasează mâna cu fața palmară pe cutia
toracică și începe să-i numere resp. timp de 1 min. Expirul este un act pasiv de revenire la
normal a cutiei toracice prin elasticitatea sa și nu poate fi măsurat.
- la pacienții conștienți, asistenta nu le pune mâna pe torace (ptr. că va influența frecvența) ci
doar observă ridicările toracelui și numără în continuarea măsurării pulsului.
- la copii se măsoară numărul de ridicături ale peretelui abdominal prin observație, deoarece
au o respirație de tip abdominal;
- frecvența respiratorie se mai poate înregistra pe un ecran permanent cu ajutorul
monitoarelor, bolnavul fiind conectat în circuit prin intermediul unui electrod sau cleme
aplicată pe deget;
NOTAREA RESPIRAȚIEI:
- se face cu pix verde, fiecare linie orizontală reprezintă 1 resp. se notează 1 punct, se unesc
punctele rezultând curba resp.
- se notează dimineața și seara la internare, înainte și după intervenții, la indicația medicului.
Fiziologic: nou-născut- 30-50 res/min; copil- 15-35 res/min; adult- 16-18 res/min;
vârstnic- 15-25 resp/min;
Patologic: DISPNEEA= D. Cheyne-Stokes, D. Kussmaul, D. Biot, D. de efort, D.
dezordonată, D. de decubit, D. de repaus, D, paroxistică, D. accidentală.
- Alterarea vocii poate fi cauzată de presele inflamatorii la nivelul căilor respiratorii-
disfonie, afonie, sufocarea.
- Cianoza; corlorația tegumentelor și a mucoaselor în albastru violaceu a extrenităților;
- Obstrucția căilor respiratorii poate fi produsă de procese inflamatorii sau corpi străini
pătrunși accidentali; Bolnavul cu probleme respiratorii, respiră pe nas, secrețiile împiedicând
respirația și putem întâlni:apnee, ortopneea, bradipneea, tahipneea, sau polipneea,
hiperventilația, hipoventilația, tusea, hemoptizia, sputa, deformări ale nasului, cornaj, tiraj.

1
2. MĂSURAREA ȘI NOTAREA T.A:
Definiție: TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.
Factori determinanți: - forța de contracție a inimii, elasticitatea și calibrul vaselor,
vâscozitatea sângelui, debitul cardiac; TA scade de la centru la periferie;
Factori ce infuențează:
a) biologici: vârsta: TA este mică la copii, dse stabilizează la adulți și crește ușor la vârstnici.
- somnul – TA scade; - efortul – TA crește.
b) psihologici: - emoțiile cresc TA, anxietatea crește TA.
c) sociologici; - climatul: - frigul duce la vasoconstricție și crește TA iar căldura duce la
vasodilatație și astfel TA scade.
TA maximă=TA sistolocă; TA minimă=TA diastolică;
TA diferențială=TA sistolică-TA diastolică; TA minimă=TAmaximă/2 +1 sau 2.
a) MĂSURAREA TA:
SCOP: evaluarea funcției cardiace.
Pregătirea bolnavului:
- psihică – informare, explicare:
- fizica repaus 10-15 min., poziție decubit dorsal sau șezând, cu brațul în extensie și supinație;
Materiale necesare:
- tensiometrul, stetoscop, tampon de vată cu substanță dezinfectantă și tăvita renală:
- tensiometru poate fi clasic (cu mercur sau manometru) sau electronic:
Tehnica: se face prin 3 metode. asist se spală pe mâini și își pune mănuși sterile;
a) metoda palpatorie (RIVA ROCCI):
- se fixează manșeta pe antebraț la cel puțin 1-2 cm deasupra plicii cotului;
- se palpează cu mâna stângă pulsul radial al pac. de la aceeași mână;
- cu mâna dreaptă se umflă manșeta cu aer cu ajutorul perei de cauciuc până nu i se mai simte
pulsul;
- se eliberează ușor aerul din manșeta cu ajutorul supapei;
- prima pulsație resimțită este TA maximă.
b) metoda auscultatorie (KOROTKOV):
- se fixează manșeta pe antebraț;
- se pune membrana stetoscopului pe artera humerală ( imediatsub manșeta);
- asistenta introduce olivele stetoscopului dibn urechi;
- se introduce aer în manșetă până nu se mai aude nici o pulsație în stetoscop;
- se eliberează aerul din manșeta și prima pulsație auzită reprezintă TA maximă iar ultima
pulsație auzită reprezintă TA minimă.
c) metoda oscilometrică:
- se realizează cu ajutorul oscilometrului PACHON;
b) NOTAREA TA:
- se face cu pix roșu, se notează TA maximă și TA minimă cu o linie orizontală care se unesc
cu linii verticale și se hașurează, când este măsurată în ortostatism și coloană roșie compactă
când se măsoară în DD;
- fiecare linie orizontală=10mmHg;
- în FO se notează numeric;
- se măsoară dim. și seara, la internare, înainte și după intervenție, la nevoie.

1
Fiziologic: la copii între 75-110mmHg/50-65mmHg. în funcție de vârstă;
- la adult 115-140 mmHg/75-90 mmHg;
- fiziologic poate exista o diferență de 10-20 mmHg între cele 2 brațe;
- de aceea prima TA se va măsura la ambele brațe.
Patologic: HTA și hTA ( șocuri hemoragice, colaps): HTA esențială sau HTA secundară;
HTA grad 1= 140-160mmHg; grad 2=160-180 mmHg; grad 3=peste 180 mmHg.

3. MĂSURAREA ȘI NOTAREA PULSULUI:

Definiție: Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor care se comprimă pe un plan
osos, și este sincrona cu sistola ventriculară. Pulsul se propagă prin coloana de sânge din
artere, sub forma unei unde vibratorii, și se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterelor,
sincrona cu sistolele venticulare. Pulsul reflectă starea funcțională a inimii și a sistemului
arterial.
Factori: biologici (vărsta, înălțimea, somnul, alimerntația, efortul, febra);
- psihologici (emoțiile, plânsul, mânia);
- sociali – cantitatea de O2 din aerul inspirat influențează frecvența pulsului.
a) MĂSURAREA PULSULUI:
Scop: evaluarea funcției cardiovasculare.
Elemente de apreciat: frecvența, ritmicitatea(P aritmic și dicrot), amplitudine (P filiform și
asimetric), celeritate(P celer și tard).
Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, stetoscop, pix roșu.
Pregătirea pacientului: psihică- informare.
fizică- repaus fizic 10-15 min, cu brațul relaxat.
Tehnica: asist se spală pe mâini și își pune mănuși sterile
- repaus psihic și fizic cel puțin 5 min. înainte pacientul să fie relaxat;
- poziția bolnavului este de DD sau șezând cu brațul sprijinit și relaxat pe masa de
examinare sau în pat;
- se măsoară pe orice arteră accesibilă palpării ce poate fi comprimată pe un plan osos;
- se palpează artera radială pemarginea externă a antebrațului pe un plan osos, comprimând-o
pe radius cu trei degete (inelarul, mediu și inelarul) la adult și cu două degetela copil.
- la cardiaci cu tulburări de ritm se măsoară pulsul central în regiunea precordială ascultând
bătăile inimii cu stetoscopul;
- în regiunea cefalică la cap, pulsul se poate măsura la artera temporală, care se poate palpa în
regiunea temporală la 3-4 cm de comisura externă a fantei palpebrale;
- la artera carotidă P se măsoară când nu se percepe la artera radială, în stări de șoc, colaps,
comă ptr. a depista stopul cardia. Artera carotidă se palpează pe suprafața anterioară a gâtului,
la nivelul șanțului delimitat de laringe anterior și mușchiul sternocleidomastoidian laterla;
- pulsul periferic se măsoară de obicei la membrele superioare la artera radială, a. humerală
sau brahială iar la membrele inferioare se măsoară la artera femurală, a. poplitee, a. tibială și
a. pedioasă;
- pulsul la a. pedioasă se palpează pe fața dorsală a piciorului în șanțul intermetatarsian.
b) NOTAREA PULSULUI:
- se face cu pix roșu, fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsații, se face punct, se unesc
punctele rezultând curba pulsului;
- se măsoară dim. și seara, la internare, înainte și după intervenții, la nevoie:
- pulsul periferic se notează cu linie roșie continuă D și S;

1
- pulsul central cu linie roșie întreruptă D și S;
Fiziologic: nou-născut- 130-140 b/min; copil mic – 100-120 b/min.; la 10 ani – 90-100 b/min;
adult 60-80 b/min;
Patologic: - Frecvența pulsului: tahicardia=creșterea frecvenței P (anemii, hemoragii, stări
febrile, icc sau icp;
- tahicardia sinusală - P>120b/min- apare latineri la efort, fără pb. patologice;
- tahicardia paroxistică- scăderea frecvenței P.

4.MĂSURAREA TEMPERATURII LA NIVELUL AXILEI ȘI NOTAREA EI ÎN FO:

Definiție: Temperatura corpului în limite normale este necesitatea organismului de a-și
menține și conserva valoarea constantă între 36,1-370C, ptr. a-și menține starea de bine.
Menținerea echilibrului(dintre termogeneză și termoliză=homeotermie) este asigurată de
funcționarea centrilor termoreglatori din hipotalamus.
Scop: evaluarea stării generale a pac. cu boli febrile, diagnostic;
a) MĂSURAREA T:
- se face cu termometrul maximal, gradat de la 34,5-420 C cu coloana de Hg;
- termometrele se țin în soluție dezinfectantă (Cloramină 1%, Actisept) care se schimbă zilnic;
- înainte de măsurare se clătește, se șterge termometru de soluția dezinfectantă cu o compresă
și se scutură prinzând termometrul cu degetele deasupra rezervorului;
- se măsoară dim. la ora 7-8 și seara la ora 18-19;
- măsurarea se face în cavități închise sau semiînchise pentru a obține cea mai apropiată temp.
de cea centrală;
- se măsoară în axilă, cav. bucală, plica inghinală, rect, vagin.
Materiale necesare: termometru maximal, comprese sterile, tăvița renală, recipient cu soluție
dezinfectantă, ceas, pix albastru.
Pregătirea pacientuluui: psihică – informare, explicare, consimțământ;
fizică – se recomandă măsurarea înainte de a se da jos din pat diminața și în stare de repaus,
poziția DD sau șezând.
Tehnica:
- asistenta se spală pe mâini, clătește și sterge termometru, îl scutură, verifică integritatea sa
(să nu fie spart sau să coboare Hg) și alege locul de așezare la bolnav, citește T0 după ceas;
- spală termometru, îl scutură, îl introduce în soluția dezinfectantă:
MĂSURAREA T0 ÎN AXILĂ:
-poziție de DD sau șezând;
- se șterge axila cu un prosop curat;
- se așează rezervorul de Hg în mijlocul axilei;
- se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe torace;
- la bolnavii agitați, slăbiți, copii este susținut de asistentă:
- se menține 10 min.
b) NOTAREA T0 ÎN FO:
- se notează cu pix albastru, un punct, punctele se unesc, formând curba termică;
- fiecare linie orizontală reprezintă 2 diviziuni de grad de temperatură, linia verticală pentru zi
(seara și dim.);
- se măsoară seara și dim. la internare, înaintea unei intervenții, la 1-2 h;
- în alte documente se măsoară cifric;
Fiziologic - nou-născut=36,1-37,80 C; adulți= 36,1-370 C; vârstnic=35-360C.

1
Patologic – hipotermia ( T0 sub 360 C); hipertermia (T0 mai mare de 370 C );

5. SPĂLĂTURA AURICULARĂ:
Definiție: reprezintă îndepărtarea secrețiilor (cerumen sau puroi) sau a corpilor străini și în
tratamentelor otitelor cronice.
Scop: terapeutic.
Materiale necesare: o masă de tratament acoperită cu un câmp steril, pe care vom așeza o
tăviță renală mare, 2 șorțuri de cauciuc, mușama, vată, seringa Guyon având o capacitate de
150-200 ml sterilizată și uscată, prosoape uscate, apa sterilă la 370 C, soluție de bicarbonat de
sodiu 1/1000, soluția medicamentoasă prescrisă de medic.
Etape de execuție:
a) pregătirea intrumentelor și a materialelor necesare;
b) pregătirea fizică și psihică a bolnavului:
- se anunță bolnavul și i se explică scopul tehnicii;
- în cazul dopului de cerumen, cu 2h înainte de a efectua tehnica se va instila în conductul
auditiv extern de 3 ori soluție de bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20;
- în cazul dopului epidermic, se va instila soluție de acid salicilic 1% în ulei de vaselină sau
apă oxigenată;
- în cazul corpurilor străine (boabe de legume sau cereale) se va instila alcool;
- în cazul insectelor vii, se fac instilații cu ulei de vaselină sau cu glicerină sau se aplică un
tampon cu alcool cu efect narcotizant;
- bolnavul se așează în poziție șezândă,- se protejează scaunul sau patul cu mușama, cu un
prosop curat, uscat se protejează umărul pac. peste care se pune șortul de mușama până la gât.
c)Tehnica:
- se spală pe mâini cu apă și săpun și apoi îmbracă mănușile sterile;
- asist. îmbracă și ea șorțul de cauciuc;
- se așează tăvița renală sub urechea bolnavului care va înclina puțin capul spre tăviță și o va
susține;
- se verifică temperatura lichidului și se aspiră în seringa Guyion;
- se solicită pac. să-și deschidă gura in urma căruia conductul urechii se lărgește iar conținutul
patologic poate fi îndepărtat mai ușor;
- cu mâna stângă se trage pavilionul urechii în sus și înapoi iar cu mâna dreaptă se injectează
încet lichidul de spălătură în conduct spre posterior și se așteaptă evacuarea;
- operația se repetă de căteva ori până când lichidul scurs în tăviță devine curat;
- la sf. se introduce în conduct un tampon de vată uscat, după ce medicul a controlat rezultatul
spălăturii;
- pac. este invitat să ia o poziție cât mai comodă;
- spălare pe mâini cu apă și săpun.
d) Reorganizarea locului de muncă:
- instrumentele folosite se spală și se pregătesc ptr. sterilizare;
- efectuarea tehnicii se notează în FO a bolnavului;
e)Incidente – presiunea mare a jetului, temperatura mai crescută sau mai scăzută a lichidului
de spălătură decât a corpului pot determina accidente: amețeli, dureri, vărsături, lipotimie sau
traumatizarea timpanului;

1
6. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PUNCȚIA RAHIDIANĂ:
Definiție: Puncția rahidiana reprezintă pătrunderea cu un ac în spațiul subarahnoidian, printre
vertebre.
Scop: explorator: - măsurarea presiunii LCR-ului;
- recoltarea LCR în vederea ex. macroscopic și de lab.
- injectarea de substanțe radioopace ptr. ex. radiologic al măduvei ( aer sau subst. pe bază de
iod).
terapeutic: - prin puncție se face decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune
intracraniană (HIC);
-introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor, sau serurilor, imune în spațiul
subarahnoidian;
-anestezic : -introducerea subst. anestezice – rahianestezia.
Indicații: - boli inflamatorii ale sist. nervos central (meningită, encefalită), scleroză multiplă,
hemoragie subarahnoidiană, tumori cerebrale;
- intervenții chirurgicale – cu scop anestezic.
Locul puncției: - puncția lombară – D12 – L1 sau L4-L5;
- puncția dorsală – D6 – D7;
- puncția suboccipitală – între protuberanța occipitală externă și apofiza axilui, pe linia
mediană;
Pregătirea puncției: materiale: - de protecție a mesei sau a patului;
- pentru dezinfecția pielii tip III;
- instrumente și materiale sterile, ace lumgi cu diametrul 1-1,5 mm cu mandrin, seringi, ace și
seringă pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, comprese și tampoane, mănuși de cauciuc,
pense hemostatice, anatomice
- alte materiale: eprubete, lampă de spirt, tăviță renală, manometru Claude
- măsurarea tensiunii LCR, rahianestezia;
- medicamente – anestezice locale; ptr. rahianestezie, antibiotice, citostatice, seruri imune,
preparate cortizonice
Materialele se aleg în funcție de scopul puncției.
- pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea efectuarii puncției, i se
explică poziția în care va sta;
- pregătirea fizică: pacientul este a jeun;
- poziția este dată în funcție de locul puncției și starea lui;
- poziția DL în pat cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen, bărbia atinge
pieptul (poziție ”spate de pisică” sau asemănătoare cu cea a embrionului).
- poziție șezând pe masa de operație sau de tratament cu mâinile pe coapse, capul în
hiperflexie, cu bărbia în piept. Pacientul este menținut în aceste poziții de asist. med.
Tehnica: Execuția puncției: se face de către medic, ajutat de una sau doua asist. și se
desfășoară în salon, în sala de trat. sau în sala de operație.
- o asist. menține bolnavul în poziție, se dezinfectează locul puncției cu Betadină;
- asist. și medicul se spală pe mâini cu apă și săpun și își pun mănuși sterile, câmp steril;
- a doua asist. servește medicul cu materialele necesare;
- se dezbracă bonavul,se așează în poziție , se dezinfectează locul puncției cu Betadină;
- apoi cea dea 2 a asist. servește acul de puncție, medicul execută puncția, scoate mandrenul;
- se menține eprubeta ptr. recoltare LCR, sau se face rahianestezia;
- se servește manometrul Claude;

1
- se servește seringa cu soluție medicamentoasă sau cu anestezic,
- se extrage acul brusc și se tamponează cu comprese sterile;
- se așează bolnavul în poziție DD, fără pernă, 12-14 h, iar în cazul evacuării unei cant. mari
de LCR, poziție Trendelemburg;
- ae va hidrata peste 6 h sau în caz de hTA imediat cu PEV cu ser fiziologic și HHC iv;
- se vor supraveghea funcțiile vitale și apariția simptomelor de greață, vărsături, cefalee;
- se examinează LCR dpdv macroscopic (culoare, aspect, presiune); în mod normal LCR este
clar ca apa de stâncăși curge picătură cu picătură; patologic poate fi xantocrom (galben),
hemoragie (rosu- roz), cu presiune mare (țâșnește);
- se etichetează eprubeta, se face buletinul de analize, se trimite la laborator;
- se reorganizează locul de muncă, se notează în FO;
ACCIDENTE: puncție albă ( nu curge LCR), se retrage acul ;
- scurgere f. lentă datorită hipotensiunii LCR;
- imposibilitatea puncționării la vârstnici;
- sindrom postpuncțional cu cefalee, amețeli, vărsături, rahialgii datorită scăderii presiunii
LCR – se indică hidratare +AINS+cafeină+vit.B1+apă distilată;
- hemoragii pe acul de puncție – pătrunderea într-un vas meningeal;
- lipotimia;
- dureri violente în membrele inferioare datorită atingerii ramificațiilor;
- contractura datorită atingerii măduvei cervicale;
- șoc reflex până la sincopa și exitus;

7. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU SPĂLĂTURĂ VAGINALĂ:

Definiție: spălătura vaginală reprezintă introducerea unui curent de lichid – apă sau soluție
medicamentoase – în vagin, care, după ce se spală pereții vaginali, se evacuează pe lângă
canulă.
Scop: terapeutic – îndepărtarea conținutului vaginal (produse normale sau patologice),
dezlipirea exsudatelor patologice de pe mucoasă;
- dezinfecția locală înaintea intervențiilor chirurgicale, biopsie, histerosalpinografie și
calmarea durerilor
- reducerea proceselor inflamatoare, prevenirea infecțiilor;
Pregătiri: materiale
- de protecție : paravan, prosoape, traversă, mușama învelitori de flanelă;
-sterile – canulă vaginală, irigator, vată, soluție dezinfectantă, pensă sau clemă ptr. tubul
irigatorului, gel lubrifiant;
-nesterile – stativ pentru irigator, bazinet, recipient ptrt. colectare;
- medicamente – 2 l soluție medicamentoasă (apă oxigenată, soluție cloramină, permanganat
de K 1/2000, oxicianură de mercur 1/4000, soluție sublimat 1%) încălzită la temp. corpului;
- pacienta – psihic
- se anunță și i se explică necesitatea efectuării examenului
- fizic: se izolează patul cu paravan (dacă nu se efectuează în sala de tratament )
- se protejează patul cu mușama și aleză;
- se așează pacienta în poziție ginecologică;
- se introduce bazinetul sub bazinul pacientei:
- se spală organele genitale cu apă și săpun.
- se acoperă regiunea vulvei cu un strat subțire de gel lubrefiant

1
Tehnica: - se începe cu spălarea și dezinfectarea mâinilor; toarnă sol. în irigator
- se adaptează canula la tubul irigatorului, se elimină aerul, pensează tubul;
- se așază irigatorul la 50-75 cm înălțime față de simfiza pubiană;
- se verifică temp. soluției, lubrefiază canula cu gel,
- se reperează orificiul de intrare în vagin și se introduce canula, se deschide robinetul să
curgă în jet, se spală pereții vaginali laterali, fundul de sac Douglas posterior al vaginului prin
mișcări circulare, apa se va scurge pe lângă canulă în bazinet;
- se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul și se depune în tăvița
renală.
Îngrijirea pacientului:
-se usucă regiunea genitală cu vată și prosope
- se îndepărtează materiale folosite
- se ajută să se îmbrace
- se așază comod în pat
- se aerisește salonul
Pregătirea produsului:
- se examinează lichidul de spălătură, care poate conține, flocoane de mucus, puroi, cheaguri
de sânge
- se trimite la laborator, la solicitarea medicului.

8. PREGĂTIREA PACIENTEI PENTRU FUNDUL DE SAC DOUGLAS :

Definiție: Puncția fundului de sac Douglas este o variantă a puncției intraperitoneală. Prin
această puncție se realizează o legătură între cavitatea peritoneală și mediul extern prin
intermediul unui ac.
Scop: explorator - pentru confirmarea prezenței unei colecții lichidiene;
- stabilirea naturii colecției (puroi, sânge, ascită).
terapeutic – evacuarea colecției de lichid.
- administrarea unor soluții medicamentoase (antibiotice)
Indicații: suspiciune de sarcină extrauterină cu inundație peritoneală, se extrage sânge la
puncționare;
- colecții purulente, chisturi, abcese;
- în afecțiuni inflamatorii anexiale, flegmoane se extrage puroi;
Locul puncției: - în dreapta sau în stânga colului uterin și ușor înapoia acestuia, urmărind să
ajungă în regiunile parauterine;
- puncția se execută pe cale vaginală.
Pregătirea puncției: materiale – de protecție a mesei pe care se execută puncția:
- pentru dezinfecția mucoasei vaginale – soluție permanganat de potasiu 0,20-0,30%, alcool
iodat;
- instrumentar și materiale sterile: ace cu diametru, l de 2 mm și lungi de 12-14 cm, seringi de
5-20 ml, valve vaginale, pense pentru colul uterin, pense lungi porttampon, sonde vezicale,
eprubete sterile, tampoane, comprese de tifon, mănuși chirurgicale, câmpuri chirurgicale,
canulă vaginală.
pacienta – pregătirea psihică – se informează asupra necesității puncției, se asigură că
durerea este înlăturată prin anestezia locală, i se asigură intimitate.
pregătirea fizică: pacienta urinează (se poate face sondaj vezical).
- se așază în poziția ginecologică pe masa ginecologică

1
- se face spălătură vaginală cu soluție de permanganat de potasiu 0,20-0,30%
- toaleta vulvo-vagina cu soluție de Betadină; .
Execuția: se face de către medic asistat de către una sau doua asist,unde medicul va fixa
colul uterin cu o pensă ptr. a descoperi fundul de sac posterior.
Rolul asistentei: - una va ține valvele depărtătoare, iar cealaltă va fixa pensa de col, servind
și medicul în același timp;
- asist. oferă med. tampon îmbibat în soluție dezinfectantă fixat în vârful unei pense lungi;
- apoi servește seringa cu acul de puncție,
- medicul va puncționa fundul de sac;
- colecția se aspiră cu seringa, la nevoie se schimbă seringa cu alta lucrându-se alternativ cu 2
seringi;
- după extragerea colecției se badijonează locul puncției cu soluție de Betadină, se
îndepărtează valvele, pensa de col;
- se introduce secreția recoltată în eprubete, se etichetează și se trimite la lab.
- se rorganizează locul de muncă;
Îngrijiri: repaus la pat, supravegherea funcțiilor vitale; se adm. medicația recomandată de,
ANTIBIOTICE ptr. prevenirea și tratarea infecțiilor antiinflamatoare, calmante.

9. CLISMA EVACUATOARE SIMPLĂ:

Definiție: Forma speciala a tubajului prin care se introduc diferite lichide în intestinul gros
(prin anus, în rerct și colon).
Scop: evacuator:
-evacuarea conținutului intestinului gros.
-pregătirea pac. ptr. examinări (rectoscopie, irigoscopie).
- intervenții chirurgicale pe rect;
terapeutic: introducerea de medicamente și alimentarea sau hidratarea pac.
Pregătirea materialelor:
- de protecție: paravan, mușama, aleză, pătură.
- sterile: canula rectală, casoleta cu comprese, para de cauciuc ptr. copii.
- nesterile: stativ ptr. irigator, irigator cu tub de cauciuc de 1,5-2 m, diametru de 10 mm, tăvița
renală, plosca, apa caldă (500-1000- adulți, 250 ml-adolescenți, 150 ml-copii, 50-60ml-
sugari), sare (1 lingurită la 1l de apă), ulei (4 linguri la 1i de apă) sau glicerină (40/500 ml),
săpun ( 1 linguriță rasă /1l);
- medicamente : sol. medicamentoase în cant. și concentrația cerută de medic;
- subst. lubrefiantă (vaselină, ulei de parafină);
Pregătirea pacientului:
- psihică: se anunță, se explică tehnica, se cere consimțământul, se respectă pudoarea;
- fizică: se izolează patul cu paravan, se protejează patul cu mușama și aleză, se așează
pacientul în funcție de starea sa generală;
- DD cu membrele inferioare ușor flectate;
- DLstăng cu membrul inferior stâng întins și dreptul flectat;
- poziție genupectorală;
- după efectuarea clismei se așează plosca sub regiunea sacrală, se învelește pacientul.
Tehnica: asist se spală pe mâini și își pune mănuși sterile;
- se fixează canula la tubul irigatorului și se închide robinetul;
- se verifică temperatura apei sau a soluției medicamentoase;

1
- se umple irigatorul;
- se evacuează aerul și prima coloană de apă;
- se lubrefiază canula cu compresă sterilă îmbibată în substanța lubrefiantă;
- se fixează irigatorul pe stativ;
- asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuși sterile;
- îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă;
- cu mâna dreaptă introduce canula prin anus în rect, prin mișcări de rotație în jurul axului
canulei, perpendicular pe suprafața subiacentă, cu vârful îndreptat spre vezica urinară;
- după ce vârful canulei a trecut de sfincter, se ridică extremitatea externă și se îndreaptă
vârful spre ampula rectală;
- se introduce canula 10-12 cm;
- dacă canula întâmpină rezistență, se retrage puțin și se dă drumul la apa din irigator care
ajută la lărgirea rectului și la dizolvarea și dizlocarea materiilor fecale;
- se deschide robinetul și se fixează viteza de scurgerea a apei prin ridicarea irigatorului la 50
cm deasupra patului (se ia de pe stativ).
- pacientul este rugat să respire adânc, s-și relaxeze musculatura abdominală și să rețină apa
10-15 min;
- se închide robinetul înainte ca nivelul ca nivelul apei să ajungă la tubul de scurgere;
- se îndepărtează canula, se așează în tăvița renală;
- se întoarce pacientul în DL drept apoi în DD pentru a ușura pătrunderea apei la adâncime
mare;
- pacientul va elimina scaunul în ploscă sau la toaletă.

10. CLISMA TERAPEUTICĂ

se face înainte clisma evacuatoare;
Se folosește când:
- se dorește o acțiune locală asupra mucoasei;
- calea orală nu este practicabilă;
- se dorește ocolirea căii portale;
-Cu 60-90 min se face clisma evacuatoare;
- Se introduc medicamente și soluții izotone ce se absorb prin mucoasa rectală: digitală,
clorura de Ca, chinina, tinctura de opiu;
-Se introduc prin microclisme sau picătură cu picătură. Subst. medicamentoase se dizolvă în
10-15 ml apă ser fiziologic sau soluție izotonă de glucoză și se introduce cu ajutorul unei
seringi adaptate la canula rectală.
clismă picătură cu picătură:- se pot introduce în organism în organism 1-2 l soluție
medicamentoase în 24h.
- ptr. menținerea constantăa temperaturii soluției, se vor folosi rezervoare termostat sau
învelește irigatorul într-un material moale, vată, pernă electrică;
- se folosește și în scop anestezic (când narcoza prin inhalațiebeste contraindicată), eterul
putând fi administrat sub formă unei clisme picătură cu picătură;
- ptr. efectul local se utilizează clisme cu bicarbonat de Na, infuzie de mușețel, cortizon,vit.A,
decoct de usturoi;
- clismele medicamentoaseși alim. se administrează prin irigator, la capătul tubului fixându-se
sonda Nelaton nr.10 sau 12;

1
- ritmul va fi de 36 pic./min ptr clismele medicamentoaser șo 20-30 pic/min, ptr. cele
alimentare;
- cant. nu va depăși 50 ml la sugari și 150 ml la copiii mai mari;
Îngrijirea ulterioară a pac.: se efectueză toaleta regiunii anale pe un bazinet curat;
- se îndepărtează materialele de protecție;
- se așează pac. comod, se învelește;
- se aerisește;

11. REGULI GENERALE ÎN ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

a. Respectarea medicamentelor prescrise de medic – se confruntă cu FO;
b. Identifică medicamentul prescris – după etichetă, formă de prezentare,culoare, inscripție,
diametru, grosime;
c.Verificarea calității medicamentului – verifică termenul de valabilitate, integritatea,
culoarea, claritatea soluțiilor, sedimentarea soluțiilor;
d. Respectarea căii de administrare;
e. Respectarea ritmului de administrare –pentru menținerea unei concentrații constante în
sânge;
f. Respectarea dozei de medicament – doză unică sau doză pe 24h;
g. Respectarea somnului fiziologic;
h. Evitarea incompatibilităților medicamentoase;
i. Administrarea imediată a medicamentelor deschise;
j. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor: cale orală(solide, lichide),
parenterală,vaginală, rectală.
k. Luarea medicamentelor în prezența asist.
l. Servirea bolnavului spitalizat cu doza unică de medicament.
m. Educarea bolnavului privind: medicația administrată, efectul, timpul de instalare a
efectelor medicamentului, reacții secundare.
n. Prevenirea infecțiilor nosocomiale prin respectarea asepsiei, măsurilor de igienă.
o. Raportarea imediată de către medic a greșelilor de administrare.

12. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ

Definiție: Adm. med. pe calea parenterală reprezintă calea care ocolește tubul digestiv, adică
calea injectabilă. Injecția constă în introducerea unor sust. med. lichide în organism, prin
intermediul unor ace.
Avantajele: - dozarea precisă a med.; - obținerea unui efect rapide; - posibilitatea adminis-
trării la pacientul inconștient, cu hemoragie digestivă, vărsături;
Scopul: explorator: care constă în testarea sensibilității organismului față deferite subst.;
terapeutic: administrarea medicamentelor;
Locul injecțiilor: îl costituie țesuturile în care se introduc medicamentele:
- grosimea dermului - ID; -- în țesutul subcutanat - SB; - în țesutul muscular – IM;
- în vasele sanguine – IV și I. intraarterială; - în inimă – I. intracardiacă; - în intervenția de
urgență – în măduva roșie a oaselor; - injecția intraosoasă în spațiul subarahnoidian;
Asistenta efectuează ID, SC, IM, IV. Alegerea căii de executare a injecției este făcută de către
medic, în funcție de scopul injecției, rapiditatea efectului urmărit și compatibilitatea
țesuturilor cu subst.

1
Pregătirea injecției: materiale: sterile: alcoo medicinal, seringi sterile, cu o capacitate în
funcție de cantitatea de soluție medicamentoasă.
- ptr. ID, seringă de 0,5 m, gradată în sutimi de ml;
- ptr. IV, seringă cu cu amboul situat excentric.
Se utilizează seringile de unică folosință, în ambalaj individual, sterilizate care prezintă
următoarele avantaje:
- condiții maxime de sterilitate;
- risc de contaminare a pac. redus;
- economie de timp;
- economie de personal ( ptr. pregătirea în vederea refolosirii);
- manipulare ușoară;
Acele se găsesc împreună cu seringa în același ambalaj sau în ambalaje separate; se pregătește
un ac cu diametru mai mare ptr aspirarea soluțiilor și altul ptr. injectare.
medicamente soluții lichide ce se injectează imediat sau pulbere care trebuiesc dizolvate;
materiale nesterile: tampoane de vată, garou, lamă de tăiat, tăvița renală, perniță, mușama;
Pregătirea pacientului: psihică – se informează privind scopul și locul injecției și
eventualele reacții pe care le va prezenta în timpul injecției;
fizică: se așază în poziție confortabilă, în funcție de tipuș și locul injecției;
Încărcarea seringii: se spală mâinile cu apă curentă, se verifică seringa, acele și
medicamentul- capacitatea, termenul de valabilitate, aspectul și culoarea(med.)
- aspirarea conținutul fiolelor cu un ac mai mare ptr aspirație,
- dizolvarea pulberilor;
- soluției din flaconul închis cu dop de cauciuc;

13. INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ (IM):

Definiție: Reprezintă introducerea unui ac în țesutul intramuscular, la 900 direct perpendicular
pe acesta.
Scop: terapeutic: efect mai rapid;
- se injectează soluții: izotone, uleioase, coloidale, suspensii.
Resorbția începela 5-10 min. de la adm.și durează în funcție de cant. administrată.
Zone de elecție: mușchii voluminoși, lipsiți de trunchiuri mari de vase și nervi:
- regiunea superoexternă a fesei.
- regiunea externă a brațului: m. deltoid;
- fața antero-externă a coapsei, treimea medie;
Tehnica:
- asistenta se spală pe mâini și îmbracă mănuși sterile;
- alege locul injecției (evitarea nodulilor și a zonelor cu afecțiuni dermatologice);
- dezinfectează locul injecției;
- se introduce acul perpendicular pe tegument, atașat la seringă sau detașat se aspiră (ptr. a
vedea dacă acul nu se găsește într-un vas de sânge);
- se fixează seringa cu mâna stângă, iar cu dreapta se introduce substanța;
- se retrage brusc acul, se pune tamponul, se masează ușor;
Accidente și incidente: lezarea nervului sciatic (durere vie, iradiere pe traiectul nervos de-a
lungul piciorului până la paralizie=mers stepat);
- ruperea acului,
- lezarea unui vas de sânge – se schimbă direcția acului sau se scoate acul;

1
- abces sau flegmon – rezultat în urma nerespectării regulilor de asepsie sau în urma unei
injectări superficiale.

14. INJECȚIA INTRAVENOASĂ (IV)

Definiție: Reprezintă introducerea unei substanțe medicamentoase cu ajutorul unui ac pe cale
venoasă.
Scop: terapeutic: injectarea de substanțe med., ptr. un efect mai rapide,instantanee;
explorator: injectarea de subst. radiopace (explorări radiologice):
Zone de elecție: venele de pe fața dorsală a mâinii, venele antebrațului,venele de la plica
cotului, venele maleolare interne, venele epicraniene (copii).
Pregătirea materialelor:
-sterile: seringi cu amboul situat excentric, ace (30-50 cm) ace mari ptr.aspirat soluții, alcool
medicinal, soluții de ser fiziologic.
- nesterile: tampoane de vată, garou, tăvița renală;
- de protecție: mușama și aleză. medicamente: sol. izotone și hipertone diluate.pulbere;
Pregătirea bolnavului:
psihică: informare, explicare, consimțământ;
fizică: poziție decubit dorsal, șezând cu brațul în extensie așezat pe mușama și aleză.
Tehnica:- pregătirea seringii;
- asist. se spală pe mâini cu apă și săpun și apoi îmbracă mănuși sterile;
- alege locul puncției- se începe de la venele periferice spre centru, tegumentul să fie integru,
vena să fie proeminentă și dreaptă;
- leagă garoul deasupra locului puncției cu cel puțin 10 cm;
- dezinfectează locul cu tampon cu alcool,
- scoate aerul din seringă;
- execută puncția – pătrunde cu acul prin tegument la 300 , intră în venă, apoi merge 1-2cm
paralel cu pereții venei, aspiră ptr. a verifica poziția în venă, dacă vine sânge în ambou, ține
seringa cu mâna stângă și cu dreapta dă drumul la garou;
- cu mâna dreaptă injectează lent soluția din seringă,
- se verifică periodic: dacă acul este în venă, locul puncției, starea generală a pac. (facies,
respirația),
- la final se retrage brusc acul și se ține compresiv tamponul îmbibat în alcool 5 min.
Accidente și incidente:
- perforarea venei – tumefierea tes. din jurul venei datorită pătrunderii sol. în tes. subcutanat
– se retrage acul din venă, se ține compresiv 5-10 min, se pun comprese cu apă rece;
- flebalgia – durere pe traiectul venei datorită injectării unor subst. iritante sau injectării prea
repede – ( injectează mai lent, se diluează corespunzător),
- hematom – prin perforarea venei – compresie pe locul puncției 5-10 min și comprese cu apă
rece;
Valuri de căldură, senzație de uscăciune în faringe – injectarea prea repede (Ca gluconic) – se
oprește adm. și după dispariția fenomenelor se injectează mai lent.
Amețeli, lipotimie, colaps – se întrerupe puncția, aqnunță medicul, se supraveghează pac.

15. INJECȚIA SUBCUTANATĂ (SC)

Definiție: reprezintă introducerea în țesutul celular subcutanat a unei subst. medicamentoase.
Scop: terapeutic: injectare de insulină, heparină după desensibilizare.

1
- se introduc numai subst. izotone, soluții cristaline ușor resorbabile.
Zona de elecție: zone bogate în țesut celular lax, extensibil;
- fața externă a brațului (treimea medie a brațului);
- fața superoexternă a coapsei;
- fața laterală a toracelui fața laterală a toracelui (subclavicular, zona omoplatului);
- peretele anterolateral abdominal (flancuri, periombilical)
Locurile de injecție se vor alterna ptr. a preveni lipodistrofia, tegumentele să fie integre, fără
leziuni dermatologice;
Pregătirea materialelor: sterile: seringi de L=30-50mm, bizoul lung, diam. de 6/10,7/10;
alcool medicinal, ace mai mari,
nesterile: tampon de vată, tăvița renală,
medicamente
psihică: informare, explicare, consimțământ;
fizică: ptr. injecția pe fața externă a brațului este poziția șezând cu mâna în șold;
- în rest poziția DD.
Tehnica:
-asist. se spală pe mâini și apoi îmbracă mănuși sterile;
- dezinfectează locul injecțieii;
- cu policele și indexul mâinii stângi se face un pliu cutanat;
- cu mâna dreaptă se introduce acul, oblic , la 450 , în lungul pliului, în hipoderm, la o
profunzime de 2-4 cm;
- se verifică prin aspirație dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin;
- se injectează substanța lent prin apăsarea pistonului cu policele mâinii drepte;
- se retrage brusc acul cu seringa, se tamponează locul de injectare masând ușor;
Incidente și accidente:
- lezarea unei terminații nervoase dennice (durere vie) – se schimbă poziția acului;
- lezarea unui vas ( echimoză sau hematom locul injectării, de obicei după inl. cu Heparină –
se aspiră înainte deinjectare)
- ruperea acului – se extrage chirurgical, sub ecran radiologic;
- abcese, flegmoane postinjecționale – datorită regulilor de asepsie, sau injectării de med. de
subst. iritante. Med/ Heparina, insulina, Atropina, Calciparina, Fraxiparina, ATPA,vaccinuri.

16. INJECȚIA INTRADERMICĂ (ID):

Definiție: reprezintă introducerea unei soluții medicamentoase în stratul dermic:
Scopul: explorator: intradermoreacții la tuberculină (IDR) și la diverși alergeni;
terapeutic: anestezie locală, desensibilizarea organismului în cazul alergiilor;
Locul injecției: regiuni lipsite de foliculi piloși: fața anterioară a antebrațului, fața externă a
brațului și a coapsei, orice regiune, în scop de anestezie;
Soluții adm.- izotone, ușor resorbabile, cu densitate mică și resorbția este lentă.
Materiale necesare: sterile: seringi speciale ptr. ID – 0,5 ml, 1 ml, 2ml, ace de 0,5 –
1,5cm,calibru fin și bizou scurt, soluție medicamentoase,
nesterile: tampon vată, mănuși sterile, tăviță renală
Pregătirea psihică: informarea pacientului despre necesitatea procedurii, luarea
consimțământului;
- fizică: poziția șezând pe scaun cu brațul sprijinit pe masă, un suport sau DD cu brațul întis
pe pat;

1
Tehnica: - spălarea mâinilor mâinilor , uscarea , îmbrăcarea cu mănuși sterile;
- se încarcă seringa – se desface ambalajul, se aspiră medicamentul din fiolă, se scot bulele de
aer;
-se alege locul, pe fața anterioară a antebrațului;
- se dezinfectează tegumentul, cu tampon îmibat în alcool medicinal;
- se fixează tegumentul, pielea, cu policele și indexul mâinii stângi, prin tracțiune în jos, la 2-3
cm de locul ales;
- se introduce acul cu bizoul în grosimea pielei, până ce, bizoul dispare în derm;
- se injectează 0,1 ml de soluție medicamentoasă, până se formează o papulă cu diametru de
5-6 cm și înălțime de 1-2 mm, pielea căpătând un aspect de coajă de portocală în locul
injectării;
- se extrage acul și nu se șterge locul cu tampon medicinal.
INCIDENTE ȘI ACCIDENTE: revărsarea lichidului în afara pielii;
- tumefierea locului când se pătrunde în stratul hipodermic, poate face lipotimie, reacție la
locul injectării;

17. TEHNICA EXECUTĂRII REACȚIEI DICK

Definuție: Reactia Dick poate stabili un diagnostic retrospectiv de infectie streptococica
(scarlatina), mai ales la copi
Scopul: explorator: prezenta anticorpilor scarlatinei;
Locul injecției: regiuni lipsite de foliculi piloși: fața anterioară a antebrațului,
Materiale necesare: seringi speciale ptr. ID – 0,5 ml, 1 ml, 2ml, ace de 0,5 – 1,5cm,calibru
fin și bizou scurt, soluție medicamentoase, tampon vată, mănuși sterile, tăviță renală, alcool
medicinal de 70%, betadină la cei alergici;
Pregătirea psihică: informarea pacientului despre necesitatea procedurii, luarea
consimțământului;
- fizică: poziția șezând pe scaun cu brațul sprijinit pe masă;
Tehnica: Constă în injectarea intradermică a unei cantitati mici de 0,2 ml de toxina
scarlatinoasa Dick (toxina elaborata de streptococii hemo-litici patogeni), urmata dupa 8-12
ore de la inoculare, la persoanele receptive la scarlatina, de aparitia unei reactii congestive
locale (exantem scarlatiform) cu un diametru de 1,5-2 cm. 
Reacție prezentă =  pacientul nu a făcut scarlatină.
Lipsa reacției = prezența anticorpilor, fără a putea indica momentul bolii când pacientul s-a
imunizat.

18. INTRADERMOREACȚIA LA TUBERCULINĂ

Definiție: Testarea la tuberculină este o metodă prin care se recunoaște dacă organismul a
suferit sau nju infecția tuberculoase.
Indicații: Diag. tuberculozei în cabinetele de pneumologie, boli interne, medicina internă;
- Investigații epidemiologice asupra populației (mai ales la copii și tinerii sub 24 ani). Înainte
de revaccinarea BCG.
Materiale necesare: sterile: seringă specială de tuberculină, sterilă se unică folosință de 1ml
și ac steril ptr. injecția ID, alcool medicinal 700 , tampoane de vată sterilă ptr. dezinfectarea
tegumentului;
- o fiolă de soluție tuberculoproteină purificată – PPD IC65 .
nesterile – tăvița renală;

1
Pregătirea pac. : psihică – se informează pac. cu privire la necesitatea testării la tuberculină,
se ia consimțământul pac.
- fizică – se așează pac. în poziție șezând pe un scaun cu spătar ptr. ca pac. să sprijine
antebrațul, când se injectează soluția PPD.
Tehnica: - se spală pe mâini și se îmbracă mănuși;
- se verifică ambalajul, valabilitatea seringii, acului, dar și a soluției de injectat;
- se extrage soluția de injectat din fiolăși se scot bulele de aer;
- se injectează soluția PPD pe fața anterioară a antebrațului stâng, după o dezinfecție
prealabilă a tegumentului cu un tampon de vată îmbibat cu alcool;
- se introduce strict 0,1ml din soluția de PPD conținând 2 unități;
- la locul injectării imediat o papulă albicioasă de 5-6 mm diametru cu aspect de ”coajă de
portocală” la piele care se marchează printr-un cerc;
- se recomandă ca o seringă și un ac să fie folosite ptr. o singură persoană;
Interpretarea rezultatelor: Citirea reacției:- se face la 72 de ore luând în considerare numai
papula dermică și cu denivelare față de tegumentele înconjurătoare, excluzând reacțiile
eritematoase simple;
- se măsoară în mm, cel mai mare diametru transversal al reacției;
- reacția la tuberculină este considerată negativă când la locul injecției nu se produce nici o
indurație sau când diametrul transversal al acestuia este maxim 9 mm;
- reacția este considerată pozitivă când diam. este de 10 mm sau mai mare;

19. TESTAREA SENSIBILITĂȚII ORGANISMULUI LA ANTIBIOTICE

Definiție: reprezintă testarea sensibilității pacientului, deoarece reacțiile alergice la antibiotice
sunt foarte des întâlnită.
Scop: explorator
Pregătirea materialelor: sterile – seringi cu de 5/10, 6/10 ptr dizolvarea antibioticului,
alcool medicinal, ser fiziologic,antibioticul;
nesterile – tampoane de vată, tăviță renală, pix;
Pregătirea pac. – psihică – informează și explică necesitatea testului, consimțământul;
fizică – poziția pac. în DD cu cu antebrațul în extensie sau în poziția șezând pe un scaun cu
spătar și cu antebrațul sprijinit pe un suport , în extensie:
Tehnica: asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun și îmbracă mănușile sterile;
- își pregătește materialele pe un câmp steril;
- pregătește diluția antibioticului astfel din antibioticul diluat cu ser fiziologic se extrage 1 ml
de soluție, după care se adaugă 9 ml de ser fiziologic;
- din cele 10 ml de diluție se oprește 1 ml, peste care se adaugă 9 ml de ser;
din aceste 10 ml de diluție se oprește 1 ml care se injectează încet intradermic pe fața
anterioară a antebrațului, tegumentul fiind dezinfectat înainte; se formează o papulă de 5-6mm
care se marchează printr-un cerc și nu se tamponează cu nimic.
- la antebrațul celălalt se injectează 0,1 ml soluție de ser fiziologic;
- după 30 min. se compară cele două reacții;
- când pacientul este alergic, apare în jurul înțepăturii , o reacție alergică caracterizată prin
erupție cutanată, eritem, edem, și prezintă prurit.

20. SPĂLĂTURA OCULARĂ

Definiție: Se înțelege introducerea unui curent de lichid în sacul conjuctival:

1
Scop: terapeutic: în procesele inflamatoare ale conjuctivei;
- în prezența unor secreții conjuctivale abundente,
-pentru îndepărtarea corpilor străini;
Pregătire: materiale:
- de protecție – prosoape,
- sterile: comprese, tampoane de vată, undină sau alt recipient ( picurător, pipetă);
- nesterile: tăviță renală;
- medicamente: acid boric, 3%, ser fiziologic, oxicianat de mercur 1/5000, apă bicarbonatată;
pacient: psihic – se anuță pac. și i se explică necesitatea și inofensivitatea tehnicii;
fizic – se așează pac. în poziție șezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea sus;
- se protejează ochiul săntos cu o compresă sterilă;
- se protejează cu un prosop în jurul gâtului;
- se așează tăvița renală lipită de gât, de partea ochiului ce urmeează a fi spălat (susținută de
bolnav sau ajutor);
- dacă starea generală nu permite poziția șezând, pacientul va sta în DD sau DL, cu capul
aplecat înapoi;
Tehnica: - participă două asist.: una supraveghează pacientul și-l menține în poziția
aleasă, cealaltă efectuează tehnica;
- se spală pe mâini, se dezinfectează;
- verifică temperatura lichidului de spălătură: 370 C (temp. mai joasă declanșează reflexul de
închidere a pleoapelor);
- așază pe cele 2 pleoape câte ocompresă îmbibată în soluție antiseptică de spălare;
- deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi și toarnă încet lichidul din pipetă, în
sacul conjuctival, evitând corneea;
- solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcțiile;
- repetă tehnica la nevoie și verifică prezența corpilor străini în lichidul de spălătură;
- îndepărtează tăvița renală;
Îngrijirea pac: usucă fața pacientului;
- aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului;
- îndepărtează compresa de pe ochiul protejat;
- așază pac. în poziție comodă;
Notarea în FO: - se notează tehnica și numele persoanei care a efectuat-o;
- aspectul lichidului de spălătură.

21.TEHNICA RECOLTĂRII SPUTEI:

-Definiție: Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secrețiilor ce se expulzează din căile
respiratorii.
Scop: explorator – pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice, parazitologice,
în vederea stabilirii diagnosticului;
Pregătire: materiale:
- sterile – cutie Petri, pahar conic, scuipătoare speciale (sterilizate fără substanță
dezinfectantă);
- nesterile – pahar cu apă, șervețele sau batiste de unică folosință;
pacient: psihic: se anunță și i se explică necesitatea executării examinării;
- se instruiește să nu înghită sputa;
- să nu o împrăștie;

1
- să expectoreze numai în vasul dat;
- să nu introducă în vas și saliva;
fizică: se sfătuiește bolnavul să nu mănânce, să nu fumeze , să nu mestece gumă, să nu se
spele pe dinți înainte de recoltare;
Tehnica: - se recoltează sputa ptr. examinările de lab. dimineața pe nemâncate, când bolnavul
elimină o cant. mare de spută, nemâncate, când bolnavul elimină o cant. mare de spută.
neamestecată cu resturi alimentare ;
- i se oferă paharul cu ap ăsă-și clătească gura și faringele;
- i se oferă vasul de colectare, în funcție de examenul cerut;
- se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse apoi să expectoreze sputa care
provine din căile respiratorii și nu saliva, în cutia Peri sau recipientul din plastic și să acopere
imediat cu capacul;
- se recoltează sputa prospătă dimineață ptr. ex. citologige, bacteriene, se eticheteză și se
etichetează și se trimite la lab.
-se recoltează 5-15 ml spută prospătă ptr. depistarea ba. Koch în 3 recipiente succesiv.
Pacientul va fi sfătuit să expectoreze pe rând după un efort de tuse în primul recipient, apoi în
al doilea și al treilea sub supravegherea unui cadru medical într-un spațiu special amenajat cu
ferestre deschise. Vasele vor fi sterile ptr. a nuda rezultate eronate.
- se colectează sputa matinală sau adunată din 24h.
Pregătirea produselor ptr. laborator:
- se acoperă recipientele, se etichetează, se trimit la laborator;

22.TEHNICA RECOLTĂRII SECREȚIILOR VAGINALE:

Definiție: Secreția vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale ce conține celule
epitelliale de descuamare și germenii, glicogenul și acidul lactic și Lactobacillus dau sectreției
vaginale un ph acid cu rol de apărare contra infecțiilor;
Examenul bacteriologic al secreției este dificil și fidelitatea rezultatelor este condiționată de:
prelevare, transport, examinare, interpretare.
- prelevarea se face în primele 10 zile după ciclul mestrual,
Pregătire: materiale:
- de protecție: mănuși sterile de cauciuc;
- sterile: specule vaginale, ansă de platină,pipete Pasteur, eprubete, lame de sticlă;
- nesterile: lampă de spirt, creion dermatogaf;
pacient: psihic: se anunță și i se explică necesitatea efectuării examinării;
- fizic: cu 2 zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic și sexual;
- se așează pacienta în poziție ginecologică pe masa ginecologică;
- se efecteuează toaleta organelor genitale externe cu apă sterilă călduță, fără soluții
dezinfectante sau săpun.
Tehnica: asistenta se spală pe mâini și îmbracă mănuși sterile.
- îndepărtează labiile mari și mici;
- recoltează cu ansă sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri de elecție;
- orificiul glandelor Bartolin, orificiul colului uterin, meatul urinar;
- recoltarea se face cu valve și specule sterile evitând atingerea vulvei sau a pereților
vaginului;
- se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic, iar
pentru ex. bacteriologicse recoltează cu ansa din eprubeta sterila;

1
- la fetițe, se recoltează cu ansa iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei
tampone: vaginal, nazal, faringian.
- timpul admis de la recoltare până la examinare este de 1-2 ore;
La ex. microscopic, apar 4 imagini:
- tipul I – epitelii și lactobacili (secreție normală);
- tipul II – epitelii, forte rari lactobacili, foarte frecvrenți baciligram-negativi, coci gram-
pozitivi și negativi, frecvente leucocite;
- tipul IV rare epitelii, lactobacili absenți, foarte frecvente leucocite, foarte abundentă floră
mixtă, Trichomonas prezent;

23. RECOLTAREA URINEI PENTRU SUMARUL DE URINĂ:

Definiție:reprezintă recoltarea urinei ptr. o analiză de rutină ce poate depistas afecțiunile
renale prin prezența albuminei, diabetul zaharat prin costatarea prezenței glucozei și elemente
patologice.
Scop: explorator: informează asupra stării funcționale a rinichilor, cât și a întregului
organism;
Pregătire: materiale: urinar sau ploscă, mușama, aleză, materiale pentru toaleta organelor
genitale externe, pahar din plastic de unică folosință;
pacient: psihic: se anunță și se instruiește privind folosirea bazinetului;
- să știe să utilizeze numai recipientul gol și curat;
- să urineze fără defecație;
-să verse imediat urina în vasul colector;
- să nu urineze în timpul toaletei;
fizic : se protejează patul cu mușama și aleză;
- se așază plosca sub pacient;
- se face toaleta organelor genitale externe:
- se îndepărtează bazinetul și se înlocuiește cu altul curat;
Tehnica: se recoltează urina la prima micțiune, câțiva mililitri, iar pacientul nu trebuia sa fie
sub tratament cu antibiotic;
- urina obținută , în cant. de 100-150 ml, se etichetează și se trimite la lab. ptr. determinarea
albuminei, glucozeiși sedimentului urinar;
Valoarea normală: Albumina- absent; Glucoza-absent; Sedimentul urinar- epitelii plate săruri
amorfe, leucocite. Aprecierea se face după nr. obținut cu termenul foarte rare, rare sau
frecvente;
Interpretarea valorilor: prezența albuminei indică o afecțiune renală;
- prezența glucozei indică un diabet zaharar;
elemente patologice în sediment; numeroase leucocite, frecvente hematii, cilindri, germeni,
cristali, oxalați;
- prezența urobilinogenului (Valoarea normală-urme slabe)
- prezența mare a pigmenților biliari indică o hepatită virală (urina are culoarea brun închis
asemănătoare cu berea)

24. RECOLTAREA VĂRSĂTURILOR

Definiție: Vărsătura este un conținut gastric care se elimină spontan, de obicei în afecțiuni
digistive, dar întâlnit și ca un simptom în afecțiuni (alcoolism, HIC), sarcină.+
Scop: explorator: se fac examinări, bacteriologice, chimice pentru stabilirea diagnosticului.

1
Pregătire: materiale: - 2 tăvițe renale curate și uscate, pahar cu soluție aromată, mușama,
traversă, prosop.
pacient:
psihic: va fi încurajat și susținut în timpul vărsăturii.
fizic: se așază în poziție șezând sau DD cu capul întors lateral,
- se așază sub cap un prosop sau în jurul gâtului;
- se protejează lenjeria de corp și de pat cu traversă sau mușama.
Tehnica:
- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)
- i se oferă tăvița renală sau o susține asistenta;
- sprijină fruntea bolnavului;
- dacă varsă după intervenții chirurgicale intraabdominale, va fi sfătuit să-și comprime ușor cu
palma plaga operatorie;
- după vărsătură se îndepărtează tăvița;
- i se oferă oferă paharul cu apă să-și clătească gura (aruncă în altă tăviță)
Îngrijirea pac.: se șterge gura pac.;
- se îndepărtează materialele folosite;
- se așază pac. în poziție comodă și se acoperă;
- se aerisește salonul;
- se supraveghează pacientul în continuare.
Pregătirea produsului: se completează buletinul de recoltare și se trimite la laborator.
Notarea în FO: se notează aspectul macroscopic, cantitatea, unele semne însoțitoare sau
premergătoare (cefalee, vertiji, transpirații, emisie, fără efort, în jet).

25. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU COLONOSCOPIE:

Definiție: Colonoscopia este examenul vizual direct al colonului, cu ajutorul unui colonoscop
flexibil (tub din fibre optice de L=135-185 cm cu o cameră video), unde se vizualizează
colonul sigmoid, descendent, transvers și ascendent până la cec.
Pregătirea materialelor: - sterile: comprese mici sterile, casoletă cu câmpuri sterile, mănuși
de cauciuc, pensă de biopsie, recipiente pentru prelevări histologice, colonoscop cu sursă de
lumină și sistem de aspirație, vaselină, silicon pentru lubrefiere, recipient cu apă pentru
curățirea colonoscopului după utilizare; recipiente cu substanțe pentru dezinfecția aparatului;
nesterile: mușama, aleză,
- medicamente ptr sedarea pacientului.
Pregătirea pacientului: psihică – se explică pacientului necesitatea investigației;
- este încurajat și se informează pacientul despre tehnica utilizată, durata investigației, efectele
neplăcute (senzația de presiune, durere).
- se explică scopul pregătirii fizice, în vederea golirii și curățării complete a colonului de
materii fecale și mucus, care ar împiedica examinarea.
fizică – trei zile consecutiv, seara și dim ineața, se efgectuează câter două clisme evacuatoare
simple, înalte, la interval de 1h, cu câte 2l de apăcălduță; ultima clismă se facde în dim.
examinării, cu 3-4 ore înainte;
- în prima și în a 2-a seară de pregătire, se administrează un purgativ;
- în cele trei zile de pregătire, pacientul va ingera doar lichide;
- la nevoie , i se pot administra lichide prin perfuzie IV, în scopul combaterii sau prevenirii
deshidratării;

1
- seara, înaintea examinării se dă un somnifer;
- în dimineața examinării, i se administrează 1 fiolă Diazepam și Scobutil, cu 30-60 de min.
înaintea începerii colonoscopiei.
Participarea la colonoscopiei: - sunt necesare 2 asist;
- asist. 1 liniștește pacientul , îl solicită să coopereze și, pe cât posibil, să se relaxeze
informându-l asupra tehnicii;
- îl așează în DL stâng, cu genunchii flectați, este acoperit cu un câmp steril, prevăzut cu un
orificiu central (în timpul examinării, la solicitarea medicului, poziția pac.pote fi schimbată
dintr-un decubit în altul, pe măsură ce sonda înaintează).
- asist. 2 verifică colonoscopul, asigurându-se că este adaptat corect la sursa de lumină și că
are insuflația și aspirația bune;
- lubrefiază, vârful tubului colonoscopului cu vaselină și îl introduce, încet, în anus.
- asist. va avea grijă să nu ajungă vaselină pe lentilă deoarece împiedică vizibilitatea;
- pe măsură ce medicul are vizibilitatea traiectului lumenului colonic stâng, asist. va avansa
tubul în lumenul colonului,la cerea medicului.
- în acest timp asist. 1 se ocupă de pacient, supraveghindu-i și explicându-i cum să coopereze.
Îngrijirea pac. – se efectuează toaleta regiunii anale, imediat după îndepărtarea tubului,
îndepărtându-se mucozitățile și resturile substanței lubrifiante
- se transportă pac la salon, la patul său;
Pregătirea produselor ptr. lab.: dacă s-au făcut însămânțări bacteriologice, se pregătesc
materilele ptr lab.(se completează buletinul de recoltare).
Incidente și accidente: sângerare, dureri abdominale violente, care opresc
investigația,perforație, tahicardie, stop cardiac reflex;

26.PREGĂTIREA PAC. PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A ORGANELOR

TORACICE – RADIOG. PULMONARĂ :
Scop: Studierea morfologiei și funcționalității plămânilor, pentru stabilirea diagnosticului
( tumori pulmonare, atelectazii, modificări topografice și de calibru ale bronhiilor).
Pregătirea psihică: se anunță pac. explicându-i-se condițiile în care se va face examinarea
(cameră în semiobscuritate);
- pac. va fi condus la serviciul de radiologie;
- se explică pac. cum trebuie să se comporte în timpul examinării ( va efectua câteva mișcări
de respirație, iar radiografia se va face în apnee, după o inspirație profundă);
-Pregătirea fizică: se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor se leagă pe
creștetul capului); se îndepărtează obiectele radioopace;
- se așază pacientul în poziție ortostatică cu mâinile pe șolduri și coatele aduse înainte (fără să
ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poartă
filmul;
- când poziția verticală este contraindicată, se așază pacientul în poziție șezând sau în decubit;
- în timpul ex. radiologic se ajută pacientul să ia pozițiile cerute de medic. sugarii și copiii
mici se fixează prin înfășarea pe un suport de scânduri sau se suspendăîn hamuri ( ptr. a nu se
iradia persoana care l-ar susține).
Îngrijirea pac. : pac. va fi ajutat să se îmbrace, după terminarea ex. radiologic, va fi condus
la pat;
- se notează în FO ex. radiologic efectuat, data;

1
27. TEHNICA RECOLTĂRII EXUDATULUI FARINGIAN:
Definiție: Exudatul faringian este un lichid rezultat în urma unui proces inflamator.
Scop: explorator: - depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea
tratamentului,
- depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni.
Pregătirea: materiale: - de protecție – mască de tifon;
- sterile – spatulă linguală, eprubetă cu tampon faringian sau ansă de platină, eprubete medii
de cultură, ser fiziologic sau glicerină 15%.
- nesterile – tăviță renală, stativ pentru eprubete, lampă de spirt, chibrituri.
pacient: psihică. – se anunță și i se explică tehnica,
fizică: se anunță să nu mănânce, să nu bea apă;
- să nu i se instileze soluții dezinfectante în nas, să nu facă gargară;
- se așază pac. pe un scaun;
Tehnica: - se recoltează înainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor;
- asistenta se spală pe mâini, se dezinfectează cu alcool și își îmbracă mănuși sterile;
- își pune masca de protecție;
- invită pacientul să deschidă gura și inspectează fundul de gât;
- deschide eprubeta cu tamponul faringian;
- flambează gâtul eprubetei și o închide cu dop steril;
- apasă limba cu spatula linguală;
- cu tamponul faringian șterge depozitul de pe faringe și amigdale, dezlipește o porțiune din
falsele membrane (când este cazul);
- flambează gura eprubetei și introduce tamponul faringian în eprubetă care se închide cu
dopul flambat;
- la indicația medicului, întinde produsul obținut pe lame de sticlă pentru frotiu colorate sau
însămânțează imediat pe medii de cultură, succesiv două eprubete din aceeși recoltare;
- se spală pe mâini cu apă și săpun;
Pregătirea produsului: - se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea;
- dacă nu este posibilă însămânțarea la patul bolnavului, tamponul se umezește în prealabil cu
ser fiziologic sau glicerină 15%.
Notarea FO: se notează data recoltării, numele persoanei căreia i s-a efectuat recoltarea;
- dacă sau făcut însămânțări sau nu.

28.Tehnica recoltării coproculturii

Definiție: Coprocultura reprezintă ex. bacteriologic și virusologic din materiile fecale.
Scopul: depistarea agenților patogeni din scaun;
- depistarea paraziților și a ouălor de paraziți reprezintă ex. coproparazitologic din materiile
fecale;
Materiilor necesare: coprocultor (dispozitiv de sticlă sterilă cu mediu de cultură gel,
prevăzut cu dop și lopățică cu ajutorul căreia se recoltează o cant. mică de materii fecale;
- mănuși sterile, soluție dezinfectantă, bazinet sau ploscă sterile, hârtie;
Pregătirea pacientului: psihică se informează bolnavul, se explică necesitatea examenului și
pe scurt tehnica, se ia consimțământul;
-fizică – poziția șezând sau DD pentru pac. adinamici, imobilizați la pat
Tehnica: se recoltează scaun cu ajutorul dispozitivului coprocultorului, din scaunul evacuat în
bazinetul steril din diferite puncte (din locurile cu elemente patologice – mucus, puroi, sânge)

1
- se poate solicita bolnavului, explicându-i-se tehnica recoltării după ce a defecat;
- mai corect este să se recolteze materii fecale direct din rect cu ajutorul unei sonde Nelson
prin aspirație cu o seringă sterilă. Se preferă această tehnică la copii;
- se etichetează produsul recoltat cu numele, prenumele pac. și se trimite la laboratorul de
bacteriologie;
- Asistentul medical trebuie să își dezinfecteze mâinile cu soluție specială;
-Să poarte obligatoriu mănuși sterile în timpul executării tehnicii, deoarece în scaun se găsesc
în afara colibacililor, germeni periculoși cum ar fi: Shighele, salmonele, bacilul tific,vibrionul
holeric, virusul hepatitei A, enterovirusuri, virusul poliomelitic.

29.PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU PUNCȚIA VENOASĂ

Definiție: prin puncție venoasă se înțelege pătrunderea cu un ac sau o canulă în interiorul unei
vene realizându-se o cale de acces la o venă.
Scopul: explorator: recoltare de probe de sânge ptr. analize de lab.
- terapeutic: administrare de med. prin IV, sau perfuzie IV.
- de sângerare – extragere unei cantități de sănge la cei cu HTA și cu risc de AVC.
Materiale necesare: sterile:
- instrumentele de recoltat, de exemplu:
- seringă Monovette cu ac încorporat funcționând cu piston;
- vacutainere de aspirație sau cu vid, holder ptr. recoltare;
- ace de puncție venoasă, seringă și ac, eprubete;
- dezinfectante ptr tegumente,alcool medicinale 70%, soluție Betadină, alcool iodat nu se
folosește la recoltat poate reacționa;
- mănuși de unică folosință, plasture ptr. evitarea sângerării ulterioare și a suprainfectării;
nesterile: garou, tăvița renală, câmp protector, pernă suport de sprijin, tampon vată.
Locul de elecție: venele de la plica cotului unde vena mediană bazilică se anastomozează cu
vena mediană cefalică și formează M –ul venos;
-venele de pe suprafața dorsală a mâinii la vârstnici sunt vizibile;
- venele antebrațului;
- venele epicraniului sau ale scalpului la nou-născuți și sugari, vena jugulară la copii mici;
Pregătirea pacientului: psihică – se informează pacientul despre necesitatea puncției, se ia
consimțământul;
- fizică – se explică pac. cu o seară înainte în caz de recoltare să nu mănânce cel puți 12 ore
ptr. a nu fi influențate rezultatele;
- se așează pac. în DD cu brațul în extensie și supinație (ptr. cei adinamici sau emotivi)
- se aplică un suport sub cot și un câmp protector;
- poziția șezând cu brațul sprijinit pe un spătar este cea mai folosită
- se vor examina ambele brațe ale bolnavului pentru identificarea venelor și se vor evita
locurile cu leziune, cicatici, hematoame, arsuri;
Tehnica:
-= se spală, se dezinfectează mâinile și se îmbracă mănușile sterile;
- se verifică identitatea pac. și a integrității instrumentelor;
- se alege vena prin palpare cu indexul;
- se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncției;
- se dezinfectează tegumentul;

1
- se fixează tegumentul (venei) prin tracțiunea fermă cu policele și indexul mâinii stângi mai
jos de locul puncției ci 2-3cm;
- se puncționează vena prin pătrunderea cu acul sau bizoul în sus la început oblic sub un unghi
de 15-300 prin piele, apoi se schimbă direcția în axul longitudinala al venei;
- se verifică poziția acului prin aspirarea de sânge ceea ce confirmă pătrunderea în venă;
- se desface garoul, după ce s-au efectuat toate recoltările indicate aproximativ un minut de la
aplicare;
- se extrage acul sub un tampon de vată și se roagă pac. să comprime locul 2-3 min. fără a
flecta brațul, când se oprește sângerarea se poate aplica un plasture pe locul puncției;
- se recomandă o compresie mai îndelungată, în cazul unei afecțiuni sau tratament cu scăderea
coagulării.

30. RECOLTAREA SÂNGELUI PRIN SISTEMUL VACUMTAINER:

Definiție: Recoltarea sângelui este o funcție delegată a asistentei medicale efectuată la
indicația medicului. Recoltarea în sistem vacumtainer este o tehnică actuală performantă care
permite o dozare exactă atât a cantităților de sânge necesare ptr. analize cât și
anticoagulantelor folosite la unele recoltări. Avantajul recoltării cu vacumtainer și holder
constă în asigurarea protecției asist. med. față de o contaminare de sânge.
Scopul: efecuarea de analize hematologice, biochimice, serologice sau imunologice.
Materiale necesare: Instrumentele de recoltat sunt sterile și de unică folosință:
- mănuși, vacumuri adecvate tipului de analiză; vacumurile de aspirație sau cu vid înlocuiesc
eprubetele și au avantajul că aspiră exact cantitatea de sânge necesară analizei de lab.,
aspirația se face până la semn;
- holdere care sunt suporturi ptr. acul de puncție de unică folosință;
- ace speciale cu două capete, ptr. adaptare la holder, de calibre 21-22G și 22-23G;
- seringă și ac, eprubete;
- anticoagulante heparină, EDTA, citrat de natriu 3,8%;
- soluții dezinfectante ptr. tegumente, alcool sanitar, Betadină, tampoane de vată, comprese
sterile, feșe, benzi adezive;
- câmp protector; plasture ptr. evitarea sângerării ulterioare și a suprainfectării;
- garou, etichete cu adezive;
- suport ptr. brațul pac., scaun cu spătar special, stativ – suport ptr. vacutainere; - recipiente
ptr. colectarea de materiale folosite cu risc biologic;
Pregătirea pacientului: psihică: se explică necesitatea, importanța și avantajul rezultatelor
analizelor, se ia consimțământul;
fizică: - se dau pac. de către asist. med. instrucțiuni simple și precise în termeni nesofisticați
ptr. o bună înțelegere;
- recoltarea se face dim pe nemâncate ;
- se așează pac. în DD, confortabil, cu memebrul superior în extensie și supinație.
Tehnica: se spală pe mâini cu apă și săpun, îmbracă mănuși sterile;
- verifică banda de siguranță a acului (integritate, valabilitate);
- îndepărtează carcasa de culoare albă a acului prin mișcări de răsucire;
- înfiletează capătul liber al acului în holder;
- alege locul puncție și îl aseptizează;
- îndepărtează carcasă colorată a cului;
Execută puncția venoasă:

1
- introduce tubul în holder apucând aripioarele cu indexul și mediul, iar cu policele împinge
tubul în holder și astfel va fi străpunsă diafragma gumată a dopului;
- după prelevarea sângelui se scoate tubul din holder prin mișcări de împingere asupra
aripioarelor laterale și i se imprimă mișcări ușoare de înclinare-răsturnare ptr. omogenizare
cu aditivul;
- se introduce tubul următor;
- se retrage acul din venă și se face o compresiune asupra locului puncției timp de 1-3 min. a
flecta antebrațul pe braț;
Pregătirea probelor ptr. lab: se etichetează tuburile;
se trimit la lab.
Îngrijirea pac.: se face toaleta locală a tegumentului;
- se asigură o poziție comodă în pat;
- se supraveghează pac;

31. INSTALAREA UNUI CATETER VENOS PERIFERIC (BRANULA)

Definiție: Reprezintă canularea venei prin introducerea unei branule (flexulă) într-o venă
periferică. Mai este cunoscută și sub denumirea de abordare venoasă. Este o intervenție
delegată a asist. med.
Indicații: - în toate stările de urgență (șoc, comă, politraumatisme, intoxicații);
- ptr. tratamente pe cale parenterală de scurtă durată sau mai lungă durată:
- ptr. alimentație pe cale parenterală, pe o perioadă mai lungă de timp, pentru nutriție, la
pacienții în stări grave de denutriție;
Materiale necesare: - Sterile și de unică folosință: -canule, flexule sau branule care pot fi
mai scurte sau mai lungi, de culori diferite, confecționate din polietilenă sau poliuretan cu
termen de valabilitate. Ele sunt prevăzute în interiorul lor cu un trocar metalic.
- trusă de perfuzie, flacoane cu soluția de perfuzat, încălzită la temperatura corpului, alcool
medicinal, plasture impermeabil ptr. fixarea canulei în venă;
- nesterile: garou,bandă elastică adezivă, leucoplast, fașă de tifon, suport ptr. braț tăviță
renală, stativ ptr. perfuzor.
Pregătirea pacientului: - psihică – se informează de necesitatea intervenției și se cere
consimțământul pac.
fizică: se așează pac. în DD confortabil; se sfătuiește să-și golească vezica urinară; este de
preferat să se efectueze perfuzia dimineață pe nemâncate; iar în cazurile de urgență nu sunt
necesare precauțiile, se fac în orice condiție perfuzia și canularea venei.
Tehnica: Asist. med. efectuează tehnica la recomandarea medicului;
- se spală pe mâini, se îmbracă mănușile sterile; se pregătește flaconul și se montează
perfuzorul, se elimin aerul de pe tuburi; se suspendă flaconul cu perfuzorul montat în stativ;
- se alege vena, se preferă ptr. canulare venele de pe fața dorsală a mâinii și venele
antebrațului;
- i se aplică garoul, se dezinfectează tegumentul cu alcool și se evidențiază vena;
- se introduce canula cu trocarul cu bizoul în sus, la început oblic prin tegument, apoi se
schimbă în direcția axul longitudinal al venei;
- se extrage treptat trocarul metalic și se introduce canula în totalitate în venă până la
aripioarele de fixare pe tegument; se adaptează amboul perfuzorului pregătit pentru perfuzie și
se desface garoul, se dă drumul la picurător și se stabilește ritmul de perfuzie 60 pic/min;

1
- capacul canulei va fi păstrat și se va aplica în locul capacului colorat în timpul perfuziei; este
necesară păstrarea lui pentru închiderea canulei după terminarea perfuziei prin înfiletare;
- se fixează canula în venă cu ajutorul unui plasture special ce se aplică în jurul canulei pe
aripioare sau cu benzi de leucoplast;
- după terminarea perfuziei, se va închide prestubul sau clema, se face stază venei cu indicele
măinii stângi, se extrage amboul perfuzorului din canulă, se aplică capacul de siguranță prin
înfiletare la amboul canulei până la următoarea folosire;
Incidente și accidente: înfundarea canulei – ca prevenire se recomandă spălarea branulei cu
ser fiziologic cu cateva picături de heparină;
- infecții – flebită de cateter. Nu se canulează venele de la brațul cu fistulă arteriovenoasă.
Recomandări ptr. întreținerea branulei: respectarea regulilor de asepsie;
- nu se recoltează sânge imediat după perfuzie, se așteaptă 5 min. după terminarea și oprirea
perfuziei;
- nu se recoltează sânge din locurile de deasupra canulei; capacul canulei va fi dezinfectat cu
Betadină sau alcool medicinal.

32. RECOLTAREA GLICEMIEI PRIN PUNCȚIE VENOASĂ

Definiție: Este un examen biochimic ce se recoltează prin puncție venoasă.
Scop: evaluator – completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective;
-confirmă sau infirmă diag. clinic.
- reflectă evoluția bolii și eficacitatea trat.
Pregătirea pac., Pregătirea materialelor sunt la fel ca la PUNCȚIA VENOASĂ
Tehnica: se recoltează pe nemâncatele: asist. se spală pe mâini și mănuși sterile;
- se recoltează prin puncție venoasă 2 ml de sânge cu 4 mg fluorură de sodiu;
Valori normale: 60-120 mg% sau 0,65 – 1,1 g%0 ;
Valori patologice : hiperglicemie; hipoglicemie.

33. Recoltarea și determinarea glicemiei prin puncție capilară (cu glucometru):

Monitorizarea glicemiei: metodă de determinare rapidă a glicemiei prin puncție capilară, dar
și o metodă de automonitorizare a glicemiei de către pacient.
Indicații: evaluarea dozelor de tratament, evaluarea modificărilor regimului alimentar și a
efortului fizic; testarea devine obligatorie în caz de febră, tulburări de tranzit intestinal,
condiții de stres, de alte boli.
Materiale necesare: aparatul electronic glucometru pentru determinarea glicemiei prin
puncție capilară autorecoltată; bandetelă pe care se pune picătura de sânge și se introduce în
aparat; ac de puncție capilară sau dispozitiv de puncție capilară care se acționează mecanic
pentru declanșarea înțepăturii; pipetă de plastic de unică folosință pentru a preleva picătura de
sânge, tampon de vată uscat și unul umezit cu alcool medicinal;
Tehnica: se spală mâinile cu apă și săpun, se usucă și se îmbracă mănușile sterile;
- se masează ușor degetul ptr. activarea circulației ;
- se șterge degetul cu un tampon de vată cu alcool, se lasă să se usuce;
- se introduce un ac steril în dispozitivul de unică folosință după posibilități;
- se înțeapă pulpa degetului lateral; se apasă puțin până apare o picătură de sânge;
- se aplică picătura de sânge pe bandetelă și apoi se introduce în aparat;
- peste câteva minute se afișează rezultatul electronic pe aparat.
- se citește nivelul glicemiei și se notează în carnet cu data și ora recoltării;

1
34. ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI LA NAȘTERE:
Evaluarea funcțiilor vitale: Primele îngrijiri la naștere se realizează în funcție de: R, P,
colorația tegumentelor. Normal nou-născut sănătos are o respirație amplă, primul țipăt =prima
resp. la nou-născut, ritm cardiac regulat și plânge zomotos. Zgomotole cardiace sunt bine
bătute, colorația tegumentelor este roz uniform.
Măsuri de reanimare: se așează n.n.în DD, pe masă, pe un câmp steril încălzit cu căldură
radiată, ptr. acordarea îngrijirilor;
- dezobstruarea căilor respiratorii: se aspiră secrețiile din gură, apoi din nas cu o sondă sterilă
sau cu sonda Nelaton sterilă, cu blândețe, cu ajutorul unui aspirator de secreții adaptat la un
recipient colector;
- se șterge copilul de secreții, exces de vernix caseosa cu o compresă , un scutec cald și uscat;
- se adm. O2 la indicație;
- se evaluaează scorul APGAR în primul minut și apoi di 5 în 5 min.;
Clamparea sau pensarea, secționarea și pansarea cordonului ombilical: - pensarea: - la 2
cm de insercția cutanată abdominală se aplică o clemă specială sterilă de unică folosință, care
va rămâne până la căderea bontului; se aplică comprese sterile de jur împrejurul ombilicului,
se dezinfectează bontul cu alcool iodat 1%,
- Sencționarea: - după expulzie se aplică pe cordonul ombilical 2 pense hemostatice la 10 cm
un de alta(una spre mama alta spre n.n.) și se secționează între ele;
- Pansamentul bontului: se efectuează după aplicarea unei comprese cu alcool alb, apoi se
trage o fașă în jurul abdomenului fixându-se lateral. Pansamentul se va schimba zilnic până la
căderea bontului.
Se cântărește n.n.: - se vor identifica anomalii vizibile sau funcțiile alterate, se arată n.n.
mamei și se va informa ce sex și ce greutate are.
Se aplică brățara de identificare pe care se scrie numele de familie a mamei, data și ora
nașterii, sexul și greutatea copilului, numărul de identificare, se aplică o brățară de identificare
și la mâna mamei;
Se efectuează prevenirea oftalmiei gonococice prin instilație de 1-2 picături de nitrat de argint
1% în sacul conjuctival, la fetițe și regiunea vulvei;
N.n. este preluat de medicul neonatolog la secția respectivă și va face imunizările.
Modificări patologice: apneea tranzitorie, asfixia albastră sau cianotică, asfixia albă sau
sincopală;
Modificări fiziologice: scăderea postnatală în greutate, icterul fiziologic, diareea de tranziție,
criza genitală sau hormonală.
35. SCORUL APGAR AL N.-N. INDICELE APGAR
Definiție: Reprezintă indicele de apreciere numerică a stării n.n. Scorul APGAR se stabilește
concomitent cu acordarea primelor îngrijiri.
Scorul se apreciază ținând cont de 5 parametri: respirația,frecvența cardiacă, reactivitatea la
stimuli, tonusul muscular și aspectul tegumentelor care vor fi notați cu puncte de la 0 la 2
fiecare. Prin adunarea punctelor acordate se oține un punctaj numit scor APGAR.
Un scor sub 8-10 necesită aprecierea repetată la 5 și 10 minute după naștere.
Stabilirea scorului APGAR:
Denumirea acestui indice a fost introdusă în practica pediatrică deVirginia Apgar, iar în lb.
engleză se traduce astfel:
A – activitatea și tonusul muscular;
P – puls (frecvența cardiacă);

1
G – grimasă (reactivitatea la stimuli);
A – aspectul tegumentului; R – respirația;
Calcularea scorului: Activitatea și tonusul muscular se apreciază în funcție de mișcările
pasive și active ale n.n.:
- 2 – se acordă pentru prezența mișcărilor active și tonus muscular bun;
-1 – se acordă ptr. prezența câtorva mișcări de flexie;
- 0 – se acordă ptr. lipsa mișcărilor, musculatura flască.
Pentru puls se acordă:
- 2 – pentru 100 p/min; 1 – ptr. P sub 100 p/min; 0 – ptr. absența pulsațiilor cardiace;
Pentru grimasă:
- 2 - țipă, strănută, tușește; 1 – face doar o grimasă; 0 - nu reacționează la stimuli externi;
Aspectul tegumentelor se apreciază:
- 2 – ptr. tegumente de culoare roz; 1- ptr. trunchi de culoare roz și extremități cianotice;
- 0 – ptr. tegumente palide sau cianotice;
Respiarația se apreciază cu:
- 2 – ptr. mișcări re3spiratorii regulate, țipăt, plâns;
- 1 – ptr. mișcări neregulate și plâns slab;
- 0 – ptr. absența respirației, copilul nu plânge;
Medicul neonatolog va acorda nota.
Indice între 6 și 7 – indică necesitatea acordării de îngrijiri speciale, O2 , corectarea
deficiențelor biologice (cianoză, hipoglicemie, hipocalcemie);
Indice sub 5 , n.n. are o stare gravă și necesită măsuri de reanimare, oxigenoterapie,
intubație, respirație artificială, masaj cardiac, perfuzii ptr. reechilibrarea hidro-electrolitică și
stimularea funcțiilor.

36. INJECȚIA IM LA N.N. ȘI SUGARI:

Definiție: Reprezintă introducerea unei substanțe cu lichid în țesutul muscular cu ajutorul
unui ac atașat la o seringă.
Scop: terapeutic
Materiale necesare: sterile – seringi și ace de unică folosință în termen de garanție cu
ambalajul intact;
- acul ptr. IM și SC nu trebuie să fie mai lung de 2-2,5cm
- tampoane de vată, soluție dezinfectantă ptr. tegument;
- mănuși sterile și mască de gură ptr. asist. med.
- tăvița renală;
- doza de adm a med. se calc. pe kg/corp/zi și se folosesc fiole de uz pediatric ptr. o calc. cât
mai ușoară.
Pregătirea pacientului: psihică – se informează atât copilul cât și părintele în privința
efectuării tehnicii și se așteaptă confirmarea acestora;
- fizică – se așează pac. în DV( decubit ventral) și se așteaptă liniștirea copilului, relaxarea
mușchiului,
- se realizează ajutată de alt asist. med., aceasta imobilizând cu o mână picioarele în regiunea
poplitee iar cu cealaltă mână se imobilizează regiunea lombară;
Tehnica: se realizează în pătratul supero-extern al mușchilor fesieri; în treimea superioară a
coapsei, fața latero-externă la nou născut și sugar; în mușchiul deltoid

1
37. ADMINISTRAREA MED. SUB FORMĂ DE DRAJEURI ȘI COMPRIMATE
Definiție: Administrarea medicamentelor sub formă de drajeuri și comprimate se face pe cale
orală și sublinguală care reprezintă calea naturală de adm.
Scop: Tratament cu efect local și general.
Moduri de adm: - prin îngițire, absorbția se face la nivelul tubului digestiv;
- sublingual – (NTG- nitroglicerina)- se absorb repede la nivelul mucoasei sublinguale iar
pac. trebuie să stea șezând sau în DD deoarece NTG produce hTA, nu se sfărâmă înainte de
înghițire decât dacă nu poate înghiți
- prin sugere până la topire – absorbția se face prin mucoasa bucală și nu ajun g să treacă
prin ficat – se adm. antiseptic-antimicrobian pentru faringo- amigdalită ( Faringosept,
Decasept, Strepsils).
Efectul medicamentelor: - local – favorizează cicatrizarea ulcerațiilor de la nivelul cavității
bucale, excită peristaltismul, dezinfectează tubul digestiv;
- general- acționează asupra întregului organism , asupra unor organe sau aparate (ex.
antibiotice, cardiotonice) prin absorbția lor de la nivelul mucoasei intestinale în sânge;
Tabletele sau comprimatele sunt: Antinevralgic, Copirin, Aspirina tamponată;
Drajeurile: sunt învelite la exterior cu un strat de zahăr colorat în galben sqau verde.
Pregătirea pacientului: psihică: se informează pacientul, se explică la fiecare medicament
când trebuie luat înainte sau după masă apoi se ia consimțământul.
- fizică – se așează pac. în poziția șezând, semișezând ptr. pac. adinamici.
Tehnica: - se spală mâinile, se îmbracă cu mănuși sterile;
- se respectă med. prescris pe FO, se verifică integritatea med., data valabilității și a expirării;
- se identifică pac. și se adm. doza unică pe care o va lua cu o cană de apă și se va respecta
ritmul recomandat de 2-3 ori/zi, timpul înainte de masă sau după masă;
- se evită incompatibilitățile dinte med.;
- se informează și se lămurește bolnavul asupra efectelor secundare ale med.;
- se vor raporta în caz desau comis erori, confuzia unor pac. sau alte greșeli de adm. imediat;
Exemple: antibioticele se iau înainte de masă, med. care ajută la digestie cu 30 min. și
înainte de masă, iar antiinflamatoarele se iau toate după masă.
Nu se recomandă adm de med. drajeuri și comprimate n.n., copiilor, pers. care au
probleme de deglutiție sau inconștienților

38. PREGĂTIREA PACIENȚILOR PENTRU HISTEROSALPINOGRAFIE (HSG):

Definție: Reprezintă ex. radiologic al uterului și trompelor. Uterul și trompele uterine pot fi
evidențiate radiologic prin introducerea în cavitățile lor a unei subst. de contrast. Este o
intervenție ce necesită precauții și condiții de asepsie perfectă.
Materiale necesare: trusă de examen genital sterilă, aparatul Schultz – steril, valve vaginale,
pensă uterină, histerometru, tampoane pe porttampoane, subst. dezinfectantă pentru spălătură
vaginală, irigator și subst. de contrast;
- toate materialele sunt așezate pe o măsuță acoperită de un câmp sterilă.
Scopul: - stabilirea diagnosticului în caz de sterilitate;
- de a depista cauza malformației ale uterului, obstrucții ale trompelor uterine;
Pregătirea bolnavei: - psihică: se informează asupra riscului de infecție și se ia
consimțământul în scris:
Fizică: examenul se execută între a 8 a și a 13 a zi a ciclului menstrual;
- cu 2-3 h înainte se efectuează clismă evacuatoare;

1
- se administrează o fiolă de papaverină și un antihistaminic:
- înaintea începerii ex. se face o spălătură vaginală;
Tehnica: Medicul efectuează tehnica:
- colul uterin va fi dezinfectat de către medic cu o subst. dezinfectantă:
- se administrează bolnavei antibiotice ptr. prevenirea infecțiilor;
- poziția bolnavei ginecologică pe masa de radiologie;
- se va aplica valvele, apoi cu aparatul Schultz;
- medicul introduce subst. de contrast sub control radiologic cu presiune de 100-200 mmHg,
apoi se execută radiografii;
- După terminarea radiografiei se îndepărtează ap. Schultz;
Îngrijiri: Repaus la pat, calmarea durerii, prevenirea infecțiilor prin adm. de antibiotice;

39. Tehnica recoltării secreției nazale. Exudatul nazal

Definție: Stergerea secrețiilor din cavitatea nazală cu ajutorul unui tampon fixat pe
porttampon.
Indicații: Scopul : - de a depista agenții patogeni ce au cauzat rinite;
- pentru depistarea stării de purtător de staphilococcus aureus;
- determinarea sensibilității bacteriilor la antibiotice – antibiograma (ABG).
Pregătirea pacientului: psihică – se informează pac.,se ia consimțământul;
- fizică – se recomandă să nu instileze în cavitatea nazală soluții antiseptice înainte de
recoltare;
Materiale:; sterile - un tampon steril fixat pe porttampon, care va fi scos din eprubeta sterilă
sigilată, mască, mănuși sterile, sursă de lumină, comprese;
nesterile - șervețele de unică folosință, bilet dce trimitere
Tehnica: Recoltarea se face dimineața. Recoltarea o va face asist. med. echipată cu mască și
mănuși, iar înainte s-a spălat pe mâini cu apă și săpun.
- se recoltează secrețiile nazale cu un tampon steril fixat pe un porttampon prin introducerea
acestuaia în nară, se șterg pereții laterali printr-o mișcare de rotație a tamponului, apoi se
introduce în eprubetă, se etichetează și se trimite la laborator. Acest test nu necesită restricție
de alimente sau lichide.

40. MĂSURAREA GREUTĂȚII CORPORALE ȘI A TALIEI

Definiție: Măsurarea greutății corporale și a înălțimii (talie) este o funcție autonomă și o
obligație profesională a asist. med.
Scopul: ptr. aprecierea stării de nutriție și ptr a stabili doza terapeutică de medicamente;
- ptr. calcularea rației alimentare conform cu necesitățile calorice ale organismului;
- ptr. a urmări evoluția bolii;
- ptr. a urmări efectele unui tratament; astfel la trat. cu diuretice bolnavii scad în greutate prin
eliminarea lichidelor în exces.
Materiale necesare: cântar cu balanță antropometrică de tip decimal, cu un cursor și greutăți
five, după specificul cântarului roman: unul ptr Kg di 1 în 1 și subdiviziuni de grame de 100 g
până la 1 kg;
- cântare speciale ptr. cântărirea sugarilor la catre talerul este înlocuit cu un coșuleț în care
este culcat copilul; aceste cântare pot fi folosite până la greutatea de 10 kg, sunt prevăzute și
cu dispozitiv de măsurare a înălțimi numit pediometru;

1
- taliometru ptr. măsurarea înălțimii este alcătuit dintr-o tijă gradată în cm (până la 2m) pe
care se mișcă un cursor reglabil și de obicei este atașat la balanța antropometrică.
Pregătirea pac.:psihică – se informează despre necesitatea și obligația măsurării;
fizică: cântărirea se face dim. pe nemâncate, eventual după ce bolnavul a urinat sau a avut
scaun; la adulți de preferat în pijamale fără pantofi; sugarii se cântăresc dezbrăcați așezați pe
un scutec;
Tehnica măsurării greutății: toți bolnavii vor fi cântăriți, cu excepția acelora la care
mobilizarea activă este contraindicată;
- se renunță la cântărirea următorilor bolnavi: cu IMA, în stare de șoc, cu traumatisme la
membrele inferioare , cu tromboflebite, cu hemoragii;
- se reglează cântarul sau balanța înainte de a începe cântărirea: - se invită pac. să-și scoate
încălțămintea și să se urce pe platforma cântarului; se deplasează cursorul până la greutatea
aproximativă, apoi se deplasează cursorul de subdiviziuni până se obține echilibrarea; se
citește greutatea în kg și zecimi de 1 kg;
Tehnica măsurării înălțimii: Se invită pacientul să se desculțe; se roagă să stea în
ortostatism cu coloana cât mai dreapta apropiată de tija taliometrului; se deplasează cursorul
până la nivelul vertexului (vârful capului) bolnavului țși se citește valoarea indicată în cm.
Măsurarea înălțimii sugarilor se face cu pediometru, o tijă gradată în cm până la 1 m
prevăzută cu cursor și atașată de obicei la cântar. Poziția sugarului este DD; se măsoară
distanța de la nivelul plantelor până la vertex.
Notarea valorilor greutății și înălțimii se face în FO și de temperatură cifric la rubrica
respectivă.

41. RECOLTAREA SECREȚIILOR PURULENTE

Definiție: Secrețiile purulente se recoltează de pe suprafața tegumentelor, din plăgi supurate,
ulcerații, organele genitale, conjuctiva oculară, leziuni ale cav. bucale și din conductul auditiv
extern.
Scop: explorator: depistarea florei microbiene generatoare și efectuarea antibiogramei:
- terapeutic: evacuarea și tratarea colecțiilor: evacuarea și tratarea colecțiilor purulente.
Pregătirea materialelor: sterile: eprubete, ansă de platină, 2-3 lame de sticlă bine degresate;
seringi și ace, ser fiziologic, alcool iodat, tinctura de iod, pipete Pasteur.
nesterile: creion dermatograf, lampă de spirt și chibrituri;
Pregătirea pac.: psihic: se anunță și i se explică necesitatea efectuării examinării;
fizic: se așează în poziția adecvată;
Recoltarea de vezicule, pustule, ulcerații: - se curăță și se dezinfectează suprafața
veziculelor, pustulelor, ulcerațiilor;
- se sterilizează ansa prin încălzire la roșu și se așteaptă să se răcească;
- se recoltează o mică porțiune de puroi, de sub crustă sau de la marginea ulcerațiilor;
- materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă, se efectuează frotiu.
Recoltarea din papule, sau alte leziuni inflamatoare: se dezinfectează tegumentele cu
tinctură de iod;
- se puncționează regiunea cu un ac steril montat la seringă ;
- se plimbă acul în teren în mai multe direcții până se abține serozitate la aspirare;
- se introduce lichidul într-o eprubetă sterilă și se închide cu dopul, după flambare.
Recoltarea puroiului din abcese, flegmoane, colecții: - abcesul, flegmonul este deschis:
- se recoltează aseptic cu o pipetă Pasteur, flambată și răcită sau cu o ansă de platină

1
când abcesul este închis: - recoltarea se face cu seringa prin puncționare;
- transportul produsului se face în cel mult 2 ore, iar ptr. anaerobi se anunță laboratorul cu o
oră înainteptr. regenerarea mediilor;
- examenul direct (citobacteriologic) se face pe lamă colorată MAY- GRUMWALD-
GIEMSA.

42. TEHNICA RECOLTĂRII ADDIS-HAMBURGER

Definiție: se determină din urina proaspătă și reprezintă numărul de elemente figurate
(leucocite, hematii, bacterii, cilindri) eliminate într-un minut prin urină;
Scop: explorator;
Pregătirea materialelor: recipient ptr. urină și recipient ptr laborator sterile;
- aleză, mușama, paravan;
- plosca, materiale ptr. toaleta organelor genitale;
Pregătirea bolnavului: psihică: se explică necesitatea tehnicii, se cere consimțământul;
- fizică: în ajun bolnavul nu ingera lichide și consume alimente bogate în proteine;
Tehnica: bolnavul este rugat să urineze la ora 5, se aruncă urina;
- acesta rămâne în repaus la pat fără să consume alimente sau lichide timp de 3 ore;
-după 3 h își face toaleta organelor genitale și este rugat să urineze, se măsoară volumul urinii;
- se notează pe buletinul de analiza ptr. laborator;
Valori normale: 0-1000 hematii/min; 1000-2000 leucocite/min; 1-3 cilindri/min; 200-400
celule epiteliale;
Valori patologice: > 10000 leucocite/min=infecție urinară;
> 10000 hematii/min=hematurie;
> 100000 elemente/min=piurie;

43. TEHNICA INSTILAȚIEI AURICULARE A MEDICAMENTELOR

Definiție: reprezenta administrarea medicamentelor lichide în mucoasa auriculară.
Scop: terapeutic, adm de medicamente.
Pregătirea materialelor: de protecție, aleză, mușama, paravan:
- sterile – porttampoane, mănuși sterile,comprese, tampoane, specul auricular;
-nesterile – apă, prosop, săpun, tăvița renală, surse de lumină, oglindă frontală;
Pregătire bolnavului: psihică – explicare, informare, consimțământ;
fizică – poziție care să permită aplicarea;
Tehnica:
Asistenta se spală pe mâini, își pune masca și mănușile sterile.
- se face toaleta auriculară (se șterg secrețiile) prin aspirație sau spălătură;
- se instilează direct din picurător sau cu pipeta, soluții la temp. corpului;
- poziția bolnavului este DL sau șezând cu capul aplecat de partea opusă urechii bolnave;
- cu mâna stângă se trage pavilionul în sus și înapoi, cu mâna dreaptă se instilează soluția;
- se poate introduce pansament auricular cu mese auriculare;

44. TEHNICA INSTILAȚIEI OCULARE A MEDICAMENTELOR

Definiție: reprezenta administrarea medicamentelor lichide în mucoasa oculare.
Scop: terapeutic, adm de medicamente.
Pregătirea materialelor: de protecție, aleză, mușama, paravan:
- sterile – porttampoane, mănuși sterile, comprese, tampoane,picurator, pipeta;
-nesterile – apă, prosop, săpun, tăvița renală, surse de lumină, oglindă frontală;

1
Pregătire bolnavului: psihică – explicare, informare, consimțământ;
fizică – poziție care să permită aplicarea;
Tehnica: Asistenta se spală pe mâini, își pune masca și mănuși sterile:
- se face toaleta conjunctivală (se șterg secrețiile) din unghiul interior spre cel exterior;
- se instilează soluții izotone = colire, direct din picurător (este individual), sau cu pipeta;
- acțiune midriatică (Midrium), miotică (Pilocarpina), cicatrizantă, antiinflamatoare,
antiseptică, umidifiantă (Lacrimi artificiale);
- pozița bolnavului este DD sau șezând cu capul în hiperextensie și privirea sus;
- asist. medi. desface fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi, iar cu mâna dreapta instilează
2-3 picături pe sclerotică sau în fundul de sac conjunctival inferior spre unghiul extern; pac.
clipește de căteva ori repartizând astfel soluția pe toată suprafața;
- surplusul de de soluție se șterge cu un tampon;
- pipeta se ține la o distanță de 6-7 cm de ochiul pac., ptr. a evita accidentele.

45. TEHNICA INSTILAȚIEI MEDICAMENTELOR PRESCRISE DE MEDIC ÎN

FOSELE NAZALE:
Definiție: reprezenta administrarea medicamentelor lichide în mucoasa nazală.
Scop: terapeutic, adm de medicamente.
Pregătirea materialelor: de protecție, aleză, mușama, paravan:
- sterile – porttampoane, mănuși sterile,comprese, tampoane, specul nazal;
-nesterile – apă, prosop, săpun, tăvița renală, surse de lumină, oglindă frontală;
Pregătire bolnavului: psihică – explicare, informare, consimțământ;
fizică – poziție care să permită aplicarea, poziția în DD sau șezând pe un scaun cu spătar, cu
capul în hiperextensie;
Tehnica: Asistenta se spală pe mâini și își pune mănuși sterile și mască de protecție;
- se face toaleta foselor nazale (suflat nasul, aspirație);
- se aplică direct din picurator (individual) fără a atinge mucoasa 2-3 picături în vestibulul
nazal, sau cu pipeta;
- după instilare bolnavul păstrează poziția încă 30 de sec. ptr. scurgerea soluției în faringe;

46. RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI PENTRU UROCULTURĂ:

Definiție: Reprezintă recoltarea urinii în condiții sterile pentru a determina prezența în urină a
unor germeni patogeni.
Scop: explorator – determinarea germenilor; efectuarea antibiogramei; starea funcțională a
rinichilor.
Recoltarea se face prin:
- puncție vezicală – când nu se poate prin recoltare de la mijlocul micțiunii sau sondaj
vezical;
- sondaj vezical – direct de pe sonda urinară nu din punga colectoare;
- la jumătatea micțiunii – cea mai uzuală;
Pregătirea materialelor: - de protecție: aleză, mușama, paravan;
- sterile – recipient pentru urocultură de 100 ml;
- nesterile –materiale pentru toaleta organelor genitale, plosca sau urinar;
Pregătirea pacientului: psihică – de informare, explicare, consimțământ;
- fizică – se informează înainte de tratament cu antibiotice; - consum limitat de lichide în
ajun; - pacientul este educat ca înainte de prima emisie de urină de dimineață să-și facă o

1
toaletă riguroasă a organelor genitale externe ( în special meatul urinar); - se spală pe mâini,
se șterge;
Tehnica: se deschide recipientul pentru urocultură;
- primul jet de urină se aruncă în wc sau ploscă;
- se recoltează din mijlocul jetului, direct în recipient steril, fără ca acesta să fie întrerupt, 50
ml; - se închide capacul recipientului care a fost păstrat steril;
- se etichetează, se face buletinul de analiză, se trimite la laborator;
- se reorganizează locul de muncă, se notează analiza în FO;
- se recoltează 3 probe, în 3 zile consecutiv;
- la copii se recoltează prin fixarea cu romplast a recipientului steril pe organele genitale
externe;
Urocultura pune sau nu în evidență, prezența unor germenipatogeni prin cultura pe medii de
cultură sterile în laborator și ex. microscopic.
În mod fiziologic în urină există: bacterii: Enterococ, E. Coli, Klebsiella, B. Tific, B. Koch;
- virusuri: V. Herpetic;
- fungi: Candida Albicans, Levuri;
Când în urină există germeni patogeni se efectuează ANTIBIOGRAMA care indică
sensibilitatea germenilor la antibioticele uzuale (sensibil, intermediar, rezistent).
Valori normale: sub 10000 de germeni/ml;
Valori patologice: peste 100000 de germeni/ml=infecție urinară;
Tratamentul infecției urinare:
Obiective: - depistarea agentului patogen, neutralizarea lui, prevenirea sau tratarea
complicațiilor;
a) tratament igieno-dietetic, repaus la pat, igiena sexuală, toaleta organelor genitale, regim
hidro-zaharat, desodat, apoi bogat în proteine și lichide;
b)tratament medicamentos – antibiotice conform ABG
Antibiotice ptr. infecție urinară: Ciproqin, Norfloxacin, Ofloxacin, Ampicilină;
Gentamicină, Colistin, Timentin;
- antispastice – No-spa, Piafen, Scobutil;
- antitermice – Algocalmin, Paracetamol, Aspirina:
- analgezice – (Algocalmin, Analgin, Algifen)

47. TEHNICA EFECTUĂRII PERFUZIEI:

Definiție: Perfuzia reprezintă introducerea în organism pe cale intravenoasă, a unor soluții
izotone, hipertone, subst. medicamentoase, sau alimentare, cu ajutorul trusei de perfuzat.
Scop: - hidratarea și mineralizarea organismului;
- adm. de medicamente;
- depurativ adică diluează și ajută la eliminarea produșilor toxici;
- alimentare parenterală:
Pregătirea materialelor: - sterile: trusa de perfuzat, soluția de perfuzat (la temp. corpului),
seringi, ace, branule;
- nesterile: - garou, tampoane de vată, alcool, romplast, tăviță renală, atela, medicamente;
- de protecție: - mușama, aleză;
Pregătirea bolnavului: psihică: informare, explicare, consimțământ;
- asist. inspectează venele și decide la ce braț va prinde perfuzia;

1
- se preferă brațul stâng (ca bolnavul să poată utiliza dreptul) se începe cu venele periferice și
se continuă spre plica cotului, se alege o venă dreaptă, proeminentă, tegumentele din jur, să
fie; - brațul ales va fi în extensie, așezat pe mușama și aleză într-o poziție comodă asist. med.
inspectează valabilitatea și integritatea perfuzorului, soluției de perfuzat, și a medicamentelor;
Tehnica: asist. se spală pe mâini, se dezinfectează, îmbracă mănușile sterile;
- scoate capacul de protecție al flaconului și dezinfectează cu tampon cu alcool;
- desface trusa de perfuzat, introduce acul de filtru în flacon apoi introduce perfuzorul;
- întoarce flaconul invers, face nivel de lichid în picurător și golește aerul din perfuzor apoi
închide picurătorul;
- introduce medicamentele în flacon;
- așează flaconul în stativ;
- pune garoul, roagă pac. să strângă pumnul, puncționează vena cu acul perfuzorului;
- desface garoul, bolnavul desface pumnul, asistenta dă drumul la picurător și reglează ritmul
perfuziei la 60 pic/min;
- fixează acul cu romplast;
- schimbarea flaconului sau întreruperea perfuziei se face înainte de terminarea flaconului
(ptr. a nu pătrunde aer pe venă);
- se închide clema și se scoate acul din vena ținând apăsat tamponul cu alcool timp de 5-10
min.
Accidente: hiperhidratarea – supraîncărcarea sistemului circulator datorită introducerii prea
repede a unei cantități mari de lichide duce la EPA: tuse, polipnee, HTA, expectorație
spumoasă rozată – se reduce la minim ritmul perfuziei, se administrează Furosemid,
cardiotonice;
- embolie gazoasă datorită pătrunderii aerului în venă – se golește aerul din perfuzor;
- tromboembolie prin migrarea unui cheag în circulație – se folosesc diluții de heparină ptr.
prevenirea coagulării pe ac a sângelui;
- flebita datorită nerespectării regulilor de asepsie, datorită perfuzării unor soluții iritante ptr.
venă sau menținerii pe vene a unei branule pe o durată prea lungă,
- necroza datorită revărsării în tes. celular subcutanata unor soluții hipertonice (Ca Clorat),
monent în care se injectează xilina în țesutul din jur plus ser fiziologic ptr. a dilua soluția
hipertonă;
- frisonul datorat soluțiior de perfuzat reci, sau perfuzare în ritm rapid (bolnavul trerbuie
încălzit).
Incidente: perforarea venei și pătrunderea lichidului în țesutul celular subcutanat – se
întrerupe perfuzia și se pun comprese cu apă rece;
- coagularea sângelui pe ac – se scoate perfuzia și se schimbă acul;
- oprirea scurgerii perfuziei ptr. că ârful acului stă pe peretele venei - se schimbă poziția
acului;

48. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎN PERFUZIE

Definiție: Perfuzia reprezintă introducerea în organism pe cale intravenoasă, a unor soluții
izotone, hipertone, subst. medicamentoase, sau alimentare, cu ajutorul trusei de perfuzat.
Scop: terapeutic.
Clasificarea soluțiilor perfuzabile:
a) după indicație: 1. soluții de bază: care servesc ptr. corectarea patului vascular, suport ptr
medicamente, menținerea unei linii venoase = Glucoza 5%, NaCl 9%, sol. Ringer;

1
2. soluții corectoare: corectează o tulburare metabolică, completează un deficit electrolitic
sunt:
- soluții de electroliți: sol. Ringer, sol.Tham, sol. Darow, sol. Hartman, sol. Krebs;
- soluție tampon: sol. bicarbonat de sodiu 1,4%, 8,4%;
- concentrate de electroliți: sodiu (Na 58%0), Potasiu (K 74%0);
- diuretice osmotice: Manitol 10%, și 20%, Sorbitol 40%;
3. soluții ptr. alimentație parenterală:
- carbohidrați: Glucoza 10%, 20%, Glucoza+Sorbitol;
- aminoacizi: Aminoplasmal, Aminomel, Aminosteril, Amino-Hepa,
- b) după conținut: sunt –
1. soluții cristaloide: soluții izotone – Glucoza 5%, Na 58%0, sol. bicarbonat de sodiu 1,4%,
sol. Ringer = cea mai izotonă soluție)
- soluții hipertone – Glucoza 10% și 20%, Na 58%0, K 74 %0 ;
2. soluții coloidale :
- soliuții care conțin proteine plasmatice : Albumina 5% și 25%;
- polimeri sintetici de glucoză: Dextran 40 (Rheomacrodex), Dextran 70 (Macrodex);
- soluții care conțin lipide: Lipofundin, Omegaven;
- preparate de aminoacizi: Aminosteril (hidrolizat de proteine), Aminofusin (aminoacizi puri);
Perfuzia poate fi: lentă – picătură cu picătură, continuă – de la 10 pic/min până la 60
pic/min, ptr menținrea unei linii venoase sau ptr adm. medicamentației o periodă mai lungă;
- rapidă – în jet, fără întrerupere 25-50 ml/min ( ex. Manitol, Dextran) ptr. refacerea patului
vascular., ridicarea TA.

49. OXIGENOTERAPIA
Definiție: Este o metodă terapeutică de mare importanță, care se aplică în toate tipurile de
insuficiență respiratorie, când viața pac. este amenințată.
Scop: combaterea hipoxiei (este determinată de scăderea O2 alvrolar, scăderea hemoglobinei,
tulburări în sistemul circulator, tulburări în difuziunea pulmonară).
- scăderea efortului respirator și cardiac:
- menținerea unei presiuni parțiale și constante a O2 în sângele arterial (PaO2);
Indicații: hipoxie secunadară hipoventilației; tulburări de de difuziune; hipoxie secundară
fluxului sangvin insuficient; hipoventilație; debit cardiac scăzut, șoc cardiogen, stop cardiac,
postoperator, hipoxie de cauză anemică;
Căile de administrare: calea respiratorie pentru respirația spontană-normală;
- calea artificial pentru respirația asistată pe aparat.
Oxigenoterapia poate fi: - de scurtă durată aplicată în stările acute (în criză);
- de lungă durată în bolile cornice pulmonare.
Pregătirea materialelor: sterile: sonda de oxigen, ochelari de oxigen, mască, ser fiziologic;
oxigenatorul.
Sursa de oxigen poate fi stația central a spitalului de unde O2 este adus la patul bolnavului
prin conducte sau la nevoie butelia de O2 , unde O2 este comprimat la 150 atm. și distribuit cu
ajutorul unui redactor de presiune (prevăzut cu 2 manometre care indică presiunea din butelie
și presiunea ce merge la bolnav) la 1-2 atm.
Mijloace de administrare: prin sondă sau cateter nas- faringian;
- prin mască simplă sau mască Venturi din material plastic;
- prin ochelari de oxigen;

1
- cort de O2 sau aparate de aerosolizare;
-Oxigenator. este format din: umidifecator reprezentat de un borcan cu apă pentru barbotare;
borcanul este prevăzut cu filet la care se montează un debitmetru; acesta este un sistem de
reglare a cantității de O2 ce se administrează bolnavului în L/min; debitmetru se mai numește
rotometru și se montează între sursa de O2 și bonav.
Pregătirea bolnavului: psihică: informare, explicare;
- fizică. – DD, semișezând șezând, ptr. a ușura ventilația pulmonară;
Tehnica administrării: Asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănușile sterile, masca ;
- se lubrefiază cateterul sau sonda din plastic cu un gel conține anestezic (xilină1%) când se
introduce pe cale nazală, iar cândse introduce pe cale bucală nu este cazul:
- cateterul (sonda Nelaton) se va introduce pe cale nazală până în faringe , distanța fiind de 6-
8 cm, sau se apreciază cu distanța egală de la aripa nazală până la lobul urechii;
- se fixează sonda sau cateterul cu benzi de leucoplast, una se aplică lângă aripa nazală și a
doua pe fața bolnavului lângă ureche;
Presiunea de adm. a O2 poate fi: - cu flux gazos redus sub nivelul cerințelor pacientului în boli
cornice;
- cu flux crescut care satisface cerințele pac.;
- cu presiune hiperbară foplosindu-se o instalațier special care asigură o presiune de 2-3 atm.
de O2 , recomandatăîn tratamentul gangrenei gazoase și în intoxicația cu CO;
- În afara căii natural O2 se adm. pe căi artificial:
- prin sonda endotraheală;
- prin canulă de traheostomie.
Durata și timpul de adm. sunt indicate de medic.
Eficacitatea oxigenoterapiei se evaluează prin dispariția cianozei și prin măsurarea gazelor
sanguine.
50.ADMINISTRAREA OXIGENULEUI CU OCHELARI:
Definiție: este o metodă terapeutică de administrare a oxigenului.
Scop: combaterea și ameliorarea hipoxemiei:
Constituie unul dintre tratamentele hipoxiei cauzate de o insuficienţă respiratorie. Pe termen
scurt, se ameliorează starea  pacientului şi calitatea vieţii, iar pe termen lung se ameliorează
evoluţia bolii.
INDICAŢII:
– hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic)
–  hipoxie respiratorie (şoc, anestezii generale, complicaţii postoperatorii, nou născuţi)
Materiale: Echipament necesar in tehnica oxigenoterapiei:
– sursa de oxigen
– umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conţinând apa sterile, ochelari cu
oxygen;
– material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei
Pregătirea pac: se informează pac. asupra tehnicii, se ia consimțământul
fizică: se recomandă așezarea pac. în poziție favorabilă respirației
Tehnica: asistenta se spală pe mâini;
- se verifică căile respiratorii, dezobstruarea căilor respiratorii, curățarea lor prin aspirație
-sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari și se susțin după lobul urechii cu
leucoplast;
- acești ochelari sunt atașați la un barbotor cu Oxigen cu apă sterilă;

1
- se reglează oxigenul la indicația medicului și la cerințele pacientului în boli cronice;
Tehnica oxigenoterapiei se poate realiza cu ajutorul barbotoarelor: Umidificator oxigen cu apa
sterila 550ml,si a Barbotorului cu oxigen cu apa sterila 350ml.
-se utilizeaza la copii si pacienti agitati
-sunt mai bine tolerati de pacienti:

51. APLICAREA PIPEI GUEDEL:

Definiție: Intubația oro-faringiană reprezintă introducerea canulei orofaringiane – pipa
Guedel în cavitatea bucală a pacientului între limbă și palatal dur, având drept scop
menținerea permeabilității căilor aeriene. Pipa Guedel facilitează și aspirația orofaringiană.
Pipa Guedel este un tub de plastic curbat prevăzut la extremitatea sa orală cu o margine
dilatată ptr. a împiedica alunecarea dispozitivului în calea aeriană.Are mai multe dimensiuni ,
de la cele pentru nou-născut (1 sau 2) la cele ptr. adult (4,5 sau 6 la un adult obez); estimarea
dimensiunii necesare ptr. fiecare caz se face prin măsurarea distanței de la comisura bucală la
unghiul mandibulei.
- este un dispozitiv care se utilizează la pac. inconștienți și previne căderea limbii și obstrucția
căilor aeriene;
- la pac. conștienți poate provoca apariția vărsăturii sau a laringospasmului;
- se utilizează și la pacienții ventilați pe mască și balon sau cei intubați oro-traheal, cu scopul
de a preveni mișcarea sondei.
Materiale necesare: pipa orofaringiană de mărime potrivită;
- apăsător limbă, mănuși;
- echipament necesar aspirației nasofaringiene;
- trusa de urgență;
- apă oxigenată, apă;
- tăviță renală, aplicator cu capăt de bumbac ptr. testarea reflectivității;
Tehnica: se pun mănușile, se plasează pacientul în DD cu capul în hiperextensie dacă nu sunt
contraindicații;
- se deschidegura pacientului și se verifică dacă există corpi străini susceptibili de a fi împinși
în laringe, se îndepărtează proteza dacă există;
- se realizează dezobstruarea căilor respiratorii, aspirația și curățarea lor înainte de a realize
tehnica,
- se introduce canula în cav. bucală cu concavitatea ei spre palatul dur, urmărind ca atunci
când se va atinge cerul gurii să fie rotită cu 1800 . Această rotație minimalizează riscul
împingerii limbii spre posterior;
- se poziționează pacientul în DL sau doarcapul întors într- o parte, ptr. a preveniastfel
aspiratul gastricîn caz de vărsături;
- dacă pipa va fi menținută mai mult es se vascoateși se va spăla la fiecare 4 ore cu apa
oxigenată și apoi cu apă simplă, se va efectua toaleta bucală standard. La fiecare schimbare de
pipă, se va inspecta gura ptr. a observaeventualele leziuni bucale datorită acesteia;
- se va verifica frecvent poziționarea pipei
- când pac. își recapătă conștiența și este capabil să înghită, se va îndepărta pipa trăgând- o
afară în jos, urmând curbătura natural a gurii. După îndepărtare, se testează reflexele de tuse
și de vomă ale pac. ptr. a se asigura ca pipa nu a fost îndepărtată premature ( se atinge peretele
posterior al farigelui ptr. reflexul de vomă și orofarigele posterior ptr. cel de tuse cu un

1
applicator cu capăt de bumbac). Corectitudinea plasării pipei Guedel se verifică, la fel ca și
prezența respirației, prin utilizarea celor 3 timpi: ” privește, ascultă, simte”.
Complicații: spargerea dinților, leziuni bucale, sângerări etc. sunt complicații care pot apare
la inserția pipei;
- dacă respirația nu este eficientă se poate adm. suplimentar oxigen pe mască.

52. TEHNICA EFECTUĂRII TRANSFUZIEI INDIRECTE DE SÂNGE:

Transfuzie: introducerea de sânge, plasmă sau globule roșii în sistemul circulator al unui
bolnav.
Indicații:
 restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii în caz de hemoragii,
anemii sau stări de șoc,
 stimularea hematopoiezei (transfuzii mici și repetate),
 mărirea capacității de coagulare a sângelui, prin introducerea în sângele primitorului a
noi cantități de elemente necesare procesului de coagulare, în caz de hemofilie,
trombocitopenie, coagulare intravasculară diseminată,
 depurația organismului prin înlocuirea totală sau parțială a sângelui încărcat cu
substanțe toxice, cu sânge proaspăt.
Derivate sanguine:
 plasmă,  concentrate eritrocitare sau eritrocite deplasmatizate,
 plasmă sub formă uscată sau liofilizată,
 concentrate trombocitare,  albumină umană,
 plasmă antihemolitică  gamaglobuline şi imunoglobuline umane specifice,
 suspensie deleucocitizată de eritrocite.
Definiție: Transfuzia indirectă: Se efectuează cu sânge proaspăt izo-grup, izo-Rh de la un
donator cunoscut prin intermediul flaconului sau pungilor de PVC, cu stabilizator
anticoagulant. În prezent, seefectuează o serie de teste pentru a exclude sângele infectat cu
virusul hepatitei B, C sau imunodeficienței umane (HIV) și se folosesc numai pungile din
PVC care asigură calitate, securitate şi flexibilitate.
Etapele transfuziei indirecte:
Pregătirea materialelor:sterile
 sânge izo-grup, izo-Rh,  trusă de transfuzie sterilă,  stativ, seringi,ace, tampoane sterile
 medicamente: hemisuccinat de hidrocortizon, adrenalină, romergan, algocalmin, calciu
gluconic-fiole, oxigen
nesterile: garou, tăviță renală, leucoplast,
 tinctură de iod,
 învelitoare de flanelă,
Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:
 i se explică pacientului necesitatea şi riscul transfuziei,
 se pun pacienţii care refuză transfuzia, să semneze în foaia de observație,
 transfuzia de obicei se face dimineața, cu excepția cazurilor de urgență,
 pacientul nu va mânca în dimineața efectuării transfuziei.
Pregătirea flaconului de sânge:
 se verifică valabilitatea, aspectul macroscopic al sângelui, integritatea pungii,
 se încălzește sângele la termostat şi se transportă la pacient în învelitoare de flanelă.
Execuția transfuziei:

1
 se efectuează transfuzia în condiții de perfectă asepsie,
 se efectuează proba de compatibilitate directa JEANBREAU,
 se dezinfectează dopul de la punga de sânge cu tinctura de iod,
 se montează aparatul de perfuzie, cu prestubul închis, se introduce sânge în picurător,
apoi se deschide prestubul pentru a elimina tot aerul din tubul aparatului,
 când s-a eliminat tot aerul se închide prestubul,
 se aşează punga cu sânge pe stativ, având grijă să se evite contactul cu orice alt obiect,
 se menține punga de sânge pe timpul transfuziei învelită în flanelă,
 se efectuează puncția venoasă,
 se adaptează tubul de la aparatul de transfuzie la amboul acului şi se fixează acul cu
leucoplast,
 se efectuează proba de compatibilitate biologică OELECKER,
 dacă nu au apărut semne de incompatibilitate (dureri lombare, senzație de frig, frison,
tahicardie, urticarie) se continuă transfuzia în ritmul indicat de medic,
 se supraveghează pacientul pe parcursul transfuziei,
 se evită formarea de curenți de aer pentru a preveni răcirea sângelui din punga de
sânge,
 pentru orice reacție apărută în timpul transfuziei se anunță medicul şi se întrerupe
transfuzia,
 daca este necesară continuarea transfuziei, se pregătesc celelalte pungi de sânge,
 din fiecare pungă de sânge se rețin 5-6 ml sânge pentru verificări ulterioare, în caz de
accidente posttransfuzionale tardive,
 când au mai rămas 5-6 ml în punga de sânge, se închide prestubul,
 se scoate acul, braunula, din venă, comprimând vena,
 se aplică un pansament steril la acel nivel.
Îngrijirea pacientului după transfuzie:
 se așează pacientul comod în pat,
 se alimentează pacientul la 2 ore de la terminarea transfuziei (dacă este permis).
Reorganizarea după transfuzie:
 se aruncă aparatul de transfuzie,
 se duce punga de sânge la centrul de transfuzii,
 se lipește eticheta de pe pungă în foaia de observație (conține un număr de
înregistrare).
Accidente:
 incompatibilitatea de grup în sistemul ABO manifestată sub forma șocului hemolitic
(frison, dispnee, cianoza, stare generală alterată, dureri lombare, retrosternale,
tahicardie),
 transfuzia de sânge infectat cu: virusul hepatitei B, C sau HIV (manifestarea apare
după perioada de incubație), germeni virulenți care provoacă frisoane la 1-2 ore după
transfuzie,
 frison, cefalee, febră determinată de existenta germenilor pirogeni în sânge,
 embolie pulmonară
- gazoasă: alterarea bruscă a stării generale, cianoză, dispnee, scăderea TA, puls-
filiform,
- cu cheaguri de sânge: cianoză, agitație, anxietate, dureri toracice, tuse
chinuitoare, hemoptizie, febră,

1
 hemoliză intravasculară cu insuficiență renală, șoc posttransfuzional, acidoză
metabolică, stop cardiac prin hipotermie în cazul transfuziei de sânge neîncălzit.
Incidente:
 ieșirea acului din venă,
 perforarea venei,
 coagularea sângelui pe ac,
 înfundarea aparatului de transfuzie cu cheaguri de sânge.
 Se evită:
 umplerea picurătorului în întregime cu sânge (nu se mai poate urmări ritmul transfuziei),
 pierderea unei cantități importante de sânge la eliminarea aerului din aparatul de transfuzie,
 încălzirea pungii de sânge cu apa fierbinte,
 încălzirea deasupra surselor de căldură,
 încălzirea sângelui peste temperatura corpului,
 permeabilizarea acului înfundat cu cheag prin presiune (se poate mobiliza).

53. PREGĂTIREA PAC. PTR. EFECTUARE (EKG)

EKG –ul  - reprezinta inregistrarea grafica a fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac. Inregistrarea EKG-ului se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.
Scopul: diagnosticul de angină pectoral, IM, aritmii, tulburări de conducere, hipertrofiile de
Ptregătirea pac: fizică și psihică:  Inregistrarea EKG-ului necesita repausul psihic si fizic
absolut al bolnavului. In acest scop asistentul medical va pregati bolnavul din punct de vedere
psihic cautand sa-i indeparteze orice frica, neliniste  sau tensiune nervoasa.
- EKG-ul se inregistreaza de obicei in camera de electrocariografie,iar in cazurile in care
bolnavul nu este transportabil ( IMA, tromboze) aparatul va fi transportat in salon, iar
inregistrarea se va efectua chiar la pat.
- Bolnavul trebuie sa se odihneasca 10- 15 min inainte de inregistrare, de aceea este
recomandat sa fie adus in camera de inregistrare pe carucior sau fotoliu rulant.
- Asistentul medical trebuie sa asigure o temperatura optima a camerei, 20- 21 ºC. Bolnavul
va fi asezat comod in pozitia DD si va fi rugat sa-si relaxeze musculature.
Tehnica:
1. Conectarea bonavului în circuitul aparatului se face cu ajutorul unor cabluri- electrice)
fiecare având la extremitate câte o banană prin care se face legătura cu electrozii care se
fixează pe tegumentul bolnavului.
Electrozii se monteaza pe partile moi ale extremitatilor: se fixeaza 4 electrozi pe
member(2membre inferioare și 2 superioare), iar 6 precordial.
Rosu – membrul superior drept;

Galben – membrul superior stang;

Negru – membrul inferior drept;

1
Verde – membrul inferior stang.
2. Montarea electrozilor precordiali:
Punctul parasternal drept V1  -in spatiul al IV-lea intercostal pe marginea dreapta a
sternului.
Punctul parasternal stang V2 - in spatiul intercostal IV pe marginea stanga a sternului.
Punctul intermediar  V3  -  pe mijlocul liniei care uneste  V2 cu V4.
Punctul medio- clavicular  V4 – in spatiul al V-lea intercostal pe linia medio- claviculara.
Punctul axilar anterior  V5 – la intersectia de la orizontala dusa de la V4 si linia axilara
anterioara stanga.
Punctul axilar mijlociu  V6 – la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara
mijlocie stanga.
 V1 si V2  -  exploreaza ventriculul drept.
V3 si V4  -  exploreaza septul interventricular.
V5 si V6  -  exploreaza ventriculul stang.
3. Înregistrarea EKG se face în diferite derivații obligatoriu, în 12 derivații dintre care:
- trei derivații bipolar (standard)- DI, DII, DIII;
-trei derivații unipolare: aVR; aVL; aVF;
- șase derivații unipolare;- V1, V2, V3, V4, V5, V6;
Se etalonează aparatul cu un current de un milivolt prin apăsarea repetată a butonului de
etalonare deplasare pe vertical cu 1cm= 1 mV
Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate in mod conventional
astfel: P, Q, R, S, T. 
Intre doua cicluri cardiace se inscrie o linie  zero potential.
EKG- ul este interpretat intotdeauna de medic in completarea datelor clinice. Dupa incheierea
inregistrarii se deblocheaza aparatul si se indeparteaza electrozii.
Asistentul medical noteaza pe EKG numele si prenumele bolnavului, data de integistrare, iar
bolnavul va fi transportat in salon.

54. Sondajul vezical la femei:

Definiție: Introducerea unei sonde sau cateter, prin uretră, în vezica urinară.
Scop:
- explorator – recoltarea unei cantități de urină pentru examene de laborator;
- depistarea unor modificări patologice ale uretrei și vezicii urinare;
- terapeutic – golirea conținutului (dacă acesta nu se produce spontan);
- executarea unor procedee de tratament prin sondă;
Pregătiri: * materiale:
- de protecție: mușama și traversă, mănuși sterile de cauciuc;
- sterile: - două sonde lungi de aproximativ15 cm cu vârful îndoit, complet rotunjit având unu-
două orificii laterale aproape de vârf;
- 1-2 eprubete pentru urocultură, medii de cultură în funcție de germenii căutați și ser
fiziologic;
- casoletă cu tampoane de vată și două pense hemostatice;
- nesterile: - materiale pentru toaleta organelor genitale;
- tăviță renală, bazinet, paravan (când se execută în salon);
- recipient pentru colectare.
- medicamente: - ulei de parafină steril, oxicianură de mercur 1/5000.

1
*pacienta:
- psihic: - pacienta se anunță și se explică necesitatea tehnicii.
- fizic: - se izolează patul cu un paravan și se protejează acesta cu mușamaua și aleza;
- se așează pacienta în poziție ginecologică și se îndepărtează perna și pătura;
- se acoperă pacienta lăsând liberă regiunea genitală;
- se așază bazinetul și se efectuează toaleta organelor genitale externe după care se
îndepărtează bazinetul și se așază tăvița renală între coapsele pacientei.
Execuția tehnicii:
- sondajul se efectuează în condiții de perfectă asepsie atât a pacientei, a instrumentelor
cât și a mâinilor celui care o execută;
- asistenta se spală pe mâini cu apă și săpun și apoi îmbracă mănuși sterile;
- evidențiază meatul urinar și dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în
jos;
- scoate sonda cu o pensă și o prinde între degetele mediu și inelar ale mâinii drepte și
lubrifiază sonda cu ulei steril;
- orientată cu vârful în sus, sonda se introduce în uretră 4-5 cm iar paralel cu
înaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o mișcare în formă de
arc pentru a-i ușura trecerea în vezică;
- primele picături se lasă să se scurgă în tăvița renală, apoi în recipientele pregătite în funcție
de scop sau în recipientul de colectare;
- extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleași mișcări;

55.Sondajul vezical la bărbati:

Definiție: Introducerea unei sonde sau cateter, prin uretră, în vezica urinară.
Scop:
- explorator – recoltarea unei cantități de urină pentru examene de laborator;
- depistarea unor modificări patologice ale uretrei și vezicii urinare;
- terapeutic – golirea conținutului (dacă acesta nu se produce spontan);
- executarea unor procedee de tratament prin sondă;
Pregătirea materialelor: - de protecție: mușama și traversă, mănuși sterile de cauciuc;
- sterile: - două sonde lungi de aproximativ15 cm cu vârful îndoit, complet rotunjit având unu-
două orificii laterale aproape de vârf;
- 1-2 eprubete pentru urocultură, medii de cultură în funcție de germenii căutați și ser
fiziologic;
- casoletă cu tampoane de vată și două pense hemostatice;
- nesterile: - materiale pentru toaleta organelor genitale;
- tăviță renală, bazinet, paravan (când se execută în salon);
- recipient pentru colectare.
- medicamente: - ulei de parafină steril, oxicianură de mercur 1/5000.
Pregătirea pacientului:- psihic:- se anunță și se explică necesitatea și inofensivitatea tehnicii.
- fizic: - se așază pacientul în decubit dorsal cu picioarele întinse și ușor depărtate;
- se izolează patul cu paravan și se acoperă pacientul lăsând accesibilă regiunea
genitală;
- se face toaleta organelor genitale;
- sub bazin se așază o pernă tare, mușamaua și aleza;
- se așază tăvița renală între coapse;

1
Execuția tehnicii:
- asistenta se spală pe măini cu săpun și apă iar după aceea îmbracă mănuși sterile;
- alege sonda și o lubrefiază;
- dezinfectează meatul urinar cu ser fiziologic și oxicianură de mercur;
- între degetele inelar și mic ale mâinii drepte prinde extremitatea liberă a sondei și cu ajutorul
unei pense sterile, ținută în aceeași mână, apucă sonda în imediata vecinătate a vârfului;
- introduce vârful sondei în meant și împinge ușor cu pensa, pentru ca să dispară cutele
transversale ale mucoasei uretrale care ar putea împiedica pătrunderea sondei în vezică;
- dacă pe parcursul înaintării sondei apar obstacole anatomice sau funcționale, spasme,
asistenta anunță medicul iar înainte retrage sonda și pregătește alta de calibru mai mic (sonda
Mercier sau Thiemann);
- pătrunderea sondei în vezică se semnalează prin scurgerea urinei prin sondă;
- se fixează sonda introducând 10 ml de ser fiziologic pe celălalt orificiu;
- se recoltează urina în eprubetele sau recipientele pregătite în funcție de examenele de
laborator ce se vor efectua;
- restul urinei se captează în recipientul de colectare gradat;
- îndepărtarea sondei se face cu ajutorul pensei după ce extremitatea liberă a fost închisă prin
comprimare.
Îngrijirea ulterioară a pacientului după sondajul vezical:
- se efectuează toaleta (regiunii vulvare la femei) și se îmbracă pacientul;
- se schimbă lenjeria care s-a pătat cu urină și se așază pacientul comod în pat;
- se va supreveghea în continuare pacientul.
Reorganizarea locului de muncă.
Notarea în foaia de observație:
- se notează tehnica și numele persoanei care a efectuat-o;
- cantitatea de urină recoltată;
- aspectul macroscopic al urinei.
Incidente şi accidente:
- lipsa de progresie a sondei (strictura uretrală, creare de cale falsă) → retragere a
sondei, reluare a manevrei cu alta sondă, puncție suprapubiană;
- absența scurgerii urinare dupa intrarea in vezica urinară (cheaguri care au astupat
orificiile sondei) → spălare – aspirare cu seringa Guyon;
- sângerare uretrala (creare de cale falsă), hemoragie.

56. ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENTULUI

Supravegherea și îngrijirea postoperatorie a pacientului începe din momentul teminării in-
tervenției chirurgicale, deci înainte ca acesta să fie transportat la ATI pe targă. Din acest
moment, operatul devine obiectul unei atenții constante, până la părăsirea spitalului.
O dată adus pacientul în terapie intensivă, asistentului medical îi revine sarcina să-i acorde o
atenție deosebită.
El nu trebuie să uite că pacientul reacționează la actul operator în funcție de tipul său reactiv.
Trebuie să creadă și să înțeleagă această reactivitate și să caute să-l liniștească pe pacient, să-i
asigure că totul se va desfășura în continuare în mod normal.
Asistenta medicală nu trebuie să uite că și operația cea mai simplă poate să fie urmată de
complicații grave, de aceea ea trebuie să acorde atenție oricărui semnal de alarmă pe care îl dă
pacientul sau oricărui semn patologic pe care îl constată ea în starea generală a pacientului.

1
De aceea, odată ajuns în salon, pacientul va fi luat în primire de asistenta medicală, care va
ajuta ca el să fie pus în pat, se va îngriji să fie bine acoperit, să fie așezat comod. În general,
pacientul este adus în cameră însoțit de medicul anestezist și de asistenta de anestezie, care va
urmări respirația, precum și modul în care este transportat și așezat în pat.
Supravegherea pacientului operat se bazează pe date clinice și pe rezultatele examenelor
complementare.
Perioada postoperatorie se împarte în :
I Perioada postnarcotică – peiroad postoperatorie imediată.
II. Perioada postoperatorie - până la externare;
III. Perioada de covalescență – până la recuperarea completă.
Asistenta medicală va urmări:
Date clinice: aspectul general al operatului:
- colorația pelii, sesizând paloarea și cianoza;
- starea extremităților, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor și picioarelor;
- starea mucoaselor – limba uscată sau umedă, saburală sau curată – indică starea de
hidratare a operatului;
- starea de calm sau agitația – toropeala sau agitația extremă exprimă o complicație
chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie).
b) Parametri fiziologici:
- tensiunea arterială (TA) se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele două ore după
operație, din 15 în 15 minute, din 30 în 30 minute în următoarele șase ore și din două în două
ore pentru următoarele 16 ore, notând datele în foaia de reanimare;
- respirația (R) se notează frecvența, amlitudinea, ritmicitatea și se sesizează medicul în caz de
tuse sau expectorație. Cea mai mică modificare a respirației va fi semnalată anestezistului,
care, în funcție de caz, va indica o aspirație pentru a îndepărta mucozitățile din faringe sau va
recomanda administrarea de oxigen.
- temperatura (T0) se măsoară dimineața și seara și se notează în foaia de
reanimare.
c) Pierderile lichidiene:
- urina: reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun,
la început, cantitatea nu este abundentă, dar în două zile revine la normal. Se măsoară
cantitatea și se observă aspectul. Dacă emisia de urină lipsește, se prac-
tică sondajul vezical.
- scaunul: se reia în următoarele 2-3 zile și este precedat de eliminare de gaze;
- transpirația: dacă apare, se notează deoarece, în cazul în care este abundentă, poate antrena
pierderi de apă importante;
- vărsăturile: se va nota cantitatea, aspectul și caracterul ( bilioasă, alimentară, sanguinolentă,
fecaloidă – având în vedere că înainte de intervenția chirurgicală astfel de vărsături erau un
semn important în diagnosticul dat).
- Poziția bolnavului și imobilizarea lui:
- Calmarea durerii (analgetice) și tratamentul medicamentos; în primele 24 h durerea este mai
intensă, apoi scade în intensitate în 48-72 h, bolnavul va fi așezat în poziție comodă, care să ii
atenueze durerea.Ele sunt adm parenteral, rectal.
- Supravegherea drenajului – chirurgul urmărește plaga operatorie și drenajul;
- Investigații: HLG (Ht- Hb), coagulograma, uree, glicemie, analiza gazelor sangvine, R-
grafia pulmonară la pat.

1
În funcție de I.O. bolnavul stă în ATI între 3-4 h ( trezire din anestezie) și câteva zile;
EX: 24 h după colecistectomie, fibrom uterin; 3-7 zile după ulcer perforat, ulcer gastric,
colectomie.
II. Perioada postoperatorie precoce – între revenirea completă din anestezie și externare
1.Supravegherea plăgii operatorie
2. Supravegherea tuburilor de dren
3. Reechilibrarea hidroelectrolitică și acidobazică
4. Supravegherea funcției gastrointestinale și alimentația
5. Mobilizarea bolnavului
6. Complicații postoperatorii: respiratorii, cardiace,urinare, neurologice, febra, aderențele,
eventrația.

57.PREGăTIREA PARTURIENTEI PENTRU TESTUL ZEIWANG

Definiție: Testul se realizează pentru identificarea celulelor epitermice fetale. Este
recomandată în nașterea prematură , ruperea prematură de membrane.
Scop: explorator,    in caz de incertitudine a scurgerii lichidului amniotic;
Pregătirea materialelor: eprubete sterile de recoltare, mănuși sterile, frotiu ptr. microscop:
mănuși sterile, specule vaginale, ansă de platină, ;.
Pregătirea pac.: psihic – se informează parturienta și se explică tehnica, nu este dureroasă,
neinvazivă, obține comsimțământul acesteia;
fizic – se anunță pac. să nu bea prea multe lichide înaintea tehnicii;
- cu 2 zile înainte repaus se recomandă repaus terapeutic sexual;
- parturienta trebuie să își golească vezica înainte de execuția testului; toaleta organelor
genitale externe cu apă sterilă călduță , fără soluții dezinfectante sau săpun ;
- parturienta trebuie să ia poziția ginecologică în timpul testului, pe o masă ginecologică într-
un cabinet de ginecologie:
- se asigură intimitatea pac.
58. TESTUL ZEIWANG: - este executat de medicul ginecolog ajutat de o asistentă;
- asist. med. și medicul se spală și îmbracă mănușile sterile;
- se recoltează secrețiile vaginale cu ajutorul unei specule din orificiul colului uterin de pe
mucoasa vaginală, se etichetează cu numele pac,, ora și medicul care a executat testul și se
trimite la laborator;
- se execută un frotiu cu secreția vaginală;
- se colorează frotilul cu (colorant nuclear) hemotoxilina – eozină (colorant citoplasmatic)
după care se așează frotilul colorat la microscopul optic;
- Se evidențiază: celulele epidermice fetale (formă de ferigă) care se colorează datorită
faptului că celulele deshuamate sunt acoperite de vernix carseoxa.
- Se mai pot observa și prezența particulelor care nu se colorează

59. PREGĂTIREA PARTURIENTEI PENRTU RUPEREA ARTIFICIALĂ A

MEMBRANELOR AMNIOTICE:
Ruperea artificial a membranelor este o metodă unică de declanșare a travaliului, care este
eficientă când există o dilatare suficientă a cololui uterin.
Această metodă ajută la expulzia fătului la termen pe căi naturale, atunci când există o dilatare
suficientă a colului uterin.

1
Pregătirea materialelor: trusă cu instrumente de asistență la naștre, cuprinde: 2 pense
Kocher, 1 foarfece, pensă anatomică cu dinți, ace chirurgicale curbe ( Hagherdon), portac, ață
chirurgicală sterilă, clemă ptr. cordonul ombilical, sterilăde unică folosință, casoletă cu
câmpuri sterile, halat, casoletă cu material moale ptr. asistentă la naștere ; câmpuri, halat,
îmbrăcăminte ptr. n.n.;
- casoletă cu comprese, tampoane de vată, , mănuși sterile, seringi de unică folosință, sonde de
aspirație a mucozităților;
- subst. dezinfectante; alcool iodat 1%, alcool 70-900 , sol. Betadină,, apă ozigenată.
Medicamente: anestezice: Xilină, Novocaină;
- Antispastice: Papavarină fiole, Atropină fiole;
- Ocitocice: Oxistin, Oxitocină;
- Sol. perfuzabilă: NaCl, ser glucozat 33%;
- vit. B1, B6, Vit. C;
Pregătirea ptr. naștere: Se va explica gravidei că nașterea este un act fiziologic care dacă
are o evoluție normală nu pune în pericol viața femeii, că va fi asistată de personal calificat, se
va explica pe scurt etapele nașterii ptr. o bună colaborare în timpul travaliului și a expulziei;
Semne ale nașterii: coborârea fundului uerului,
- senzația de a urina mai des,
- eliminarea dopului gelatinos cu urme de sânge;
- apariția contracțiilor uterine dureroase la intervale egale de timp și din ce în ce mai dese;
-ruperea membranelor, care se pot face spontan sau artificial cu o pensă în sala de nștere;
Atribuțiile asist.: supraveghează gravida; toaleta organelor genitale– cu raderea pilozităților;
- urmărește TA, T0 , BCF-uile, CUD- urile și evoluția travaliului;
- urmărește și notează ritmul, durata intensitatea CUD-urile, ascultă BCF –urile;
- semnalează anomaliile depistate medicului;
- asist. se spală pe mâini ( fiecare mână se spală 5 min. cu o perie și 5 min. clătirea) până la
cot. Clătirea doar a mâinilor, uscarea și frecarea cu soluții antiseptic) și îmbracă mănuși,
sterile, halat, bluză sterilă, mască.Nașterea are 3 faze: Faza 1 : de dilatație, Faza 2 – expulzia
fătului, Faza 3 – involuția uterină;
În timpul primei faze are loc pregătirea uterului ptr. travaliu și anume dilatarea acestuia și
apoi ruperea membranelor. Dacă există dilatarea pentru expulzie a fătului dar membranele nu
sau rupt spontan atunci moașa anunță medicul și invită gravida pe masa ginecologică ptr. a
executa ruperea artificială a membranelor.
După aceea lichidul amniotic se scurge iar fătul coboară și travaliul devine mai intens.
-În timpul travaliului efortul depus de mamă este impresionant ;
- este considerat deosebit de mare și depus fără antrnament;
- se recomandă ptr. naștere exerciții fizice și de respirație cât și pregătirea psihologică;
- necesarul de O2 crește în timpul travaliului cu 25% de aceea se impune adm. de O2;
- se modifică funcția renală și echilibrul acido- basic și electrolytic;
- se facer perfuzie IV cu soluții hidrpoelectrolitice;
SupraveghereaBCF – urile normal în travaliu de 120-160 bătăi/min, sub 120 se consider
bradicardie fetală, creșterea frecvenței peste 160 b/min se consideră tahicardie.

60.TESTUL DE TOLERANȚĂ A MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Definiție: constă în determinarea nivelului glicemiei după administrare de glucoză pe cale
orală.

1
Scopul și indicații: de diag. diabetului de tip II;
- se indică: în suuspiciune de diabet cu antecedente de diabet cu antecedente familial;
- obezitate gradul 3-4;
- gravid în luna a VI a,a- VII a cu antecedente de diabet;
Materiale necesare; - material ptr. puncția venoasă; - sterile ace special ptr. holder,
holder, vacutainer cu capac gri cu soluție antricoagulantă, alcool medicinal,
- nesterile: - tampon de vată, garou, tăviță renală, container ptr. deșeuri;
- Glucoză 75-100 g pulbere în plic ptr. adm. orală. Cană cu apă.
Pregătirea pac: psihică – se informează, se explică necesitatea, se iacomsimțământul;
- Fizică – se recoltează dim. pe nemâncate cel puțin 12h înainte,
- se măsoară greutatea bolnavului, cantitatea de glucoză este recomandată este de 1 g/kgcorp;
- se respect unregim alimentar 3 zile înainte cu un aport de glucide de 150 g/zi, se interzice
fumsatul, pe cât posibil stresul, deoarece cresc nivelul glicemiei;
- se trat. cu medicamente care determină intoleranță la glucoză; antiinflamatoare,
antidepresive, betablocante, diuretice, contraceptive;
În timpul testului nu este permis să se fumeze, să se bea cafea sau ceai, să se facă efort, se
pemite doar consumul de apă.
Tehnica: - se recoltează 5 ml de sânge venos în vacum gri ptr. dozarea glicemiei și se
recoltează o probă de urină înainte înainte de încărcare;
- se adm glucoza dizolvată în apă timp de 5-10 min ;
- se lasă pac. în repaus 30 min- 1 oră;
- se recoltează la 1 h și la 2h de la adm. glucozei, câte o probă de sânge ptr dozarea glicemiei
și o probă de urină ptr. dozarea glucozuriei;
Evaluarea rezultatului:
Normal: crește nivelul glicemiei la 1 h până la 180 mg/dl, iar în urină nu apare glicozuria.
Nivelul glicemiei trevine la normal la 2-3 ore:
Patologic: se constată valori crescute >200 mg/dl la 1 h ;I la 2 ore< glucoza este present și în
urină, revenirea la valoarea de înaintea încărcării se face cu întârziere, pacientul în acest
caz are diabet;