CRONICĂ DE CARTE

Omul de zăpadă care voia să întâlnească

soarele
de Matei Vișniec
O piesă de teatru pentru oameni mici și mari

Dacă doriți să aflați povestea rândunicii abia întoarsă din

țările calde, a mamei marmotă și a celor trei puiuți flămânzi, a
lupului răgușit, a Soarelui care fumează din pipă sau, pur și
simplu, o poveste despre puterea prieteniei și a iubirii, a
curajului și a sacrificiului, „Omul de zăpadă care voia să
întâlnească soarele” e cartea potrivită pentru copii, părinți și
bunici. De ce? Pentru că nu are vârstă.

Să ne imaginăm, pentru început, un cadru simplu. Iarnă.

Ninge ușor. Un om de zăpadă ‚adus pe lume’ abia de câteva luni
pare să se bucure de ultimele clipe de viață, înainte de sosirea
primăverii. Intrând în vorbă cu un corb cam ‚rău de gură’, omul
nostru de zăpadă află că aceasta avea să fie ultima ninsoare din
an și că foarte curând soarele își va face apariția, încălzind și
mângâind pământul, topind orice urmă de zăpadă. Întocmai ca
un copil naiv, omulețul plănuiește să plece în căutarea
Domnului Soare și să îi ceară să îl lase în viață, pentru că de
când s-a născut nu face altceva decât să se joace cu copiii în
timpul zilei și să privească stelele în timpul nopții, dar iubește
să trăiască mai mult decât orice pe lume.

Așadar, călătoria pe care o va parcurge omul de zăpadă în

căutarea soarelui nu este altceva decât aventura vieții lui, un
drum inițiatic, o expediție în decursul căreia eroul nostru ne va
învăța că uneori trebuie să renunțăm la anumite lucruri pentru a
putea continua și că trebuie să fim buni cu ceilalți fără a aștepta
nimic în schimb. De-a lungul acestui drum prin pădure, omul de
zăpadă va întâlni numeroase animale cărora le va dărui părți
din corpul lui de care consideră el că alții au mai multă nevoie
(morcovul, cărbunii, mătura, pipa, căciula și fularul). Această
solidaritate de care eroul dă dovadă are, totuși, un înțeles mult
mai profund. Pe măsură ce străbate pădurea și întâlnește, pe
rând, necuvântătoarele, omul de zăpadă îmbătrânește, corpul
lui se topește, devenind din ce în ce mai mic, însă cu toții știm
că odată cu înaintarea în vârstă, apare și înțelepciunea.
Omulețul nostru realizează, deci, că sfârșitul îi este pe-aproape,
însă dorește să moară împăcat cu gândul că scurta lui existență
pe acest pământ a fost un dar nu doar pentru el, ci și pentru
ceilalți.

Cum însă, în povești, finalurile nu pot fi decît fericite, propun

să luăm o coală albă de hârtie și să ne punem imaginația la
treabă. Cum ar arăta, pentru voi, acest final fericit? Oare va
reuși omul de zăpadă să străbată pădurea și să îl îmbuneze pe
Domnul Soare? Sau va interveni ceva magic care va schimba
cursul întâmplărilor? Totuși, dacă stau să ma gândesc mai bine,
vă recomand să vă răpiți o oră din timpul vostru și vă invit să
citiți pe îndelete povestea „Omului de zăpadă care voia să
întâlnească soarele”.